ACADEMIA DE MUZICĂ, TEATRU ȘI ARTE PLASTICE

FACULTATEA „ARTĂ TEATRALĂ, COREGRAFICĂ și MULTIMEDIA”

DEPARTAMENTUL „ARTĂ TEATRALĂ”
SECȚIA „REGIE”

Referat
Tema: Atmosfera scenica

Pedagog: Lidia PANFIL, profesor universitar,

Artist al Poporului, Cavaler al
Ordinului Republicii
Elaborat: Valeria CHETRARI, anul IV RE

Chisinau 2019
 Plan:
I.Introducere
II. Conceptul atmosferei scenice
2.1 Definirea termenului “Atmosfera” dupa DEX
III. Atmosfera este creată de 3 factori importanți:

3.1 De spatiu
3.2 De timp
3.3 Psihologic
IV.Functiile atmosferei scenice
V.Tipurile atmosferei scenice
5.1 Atmosfera creativa
5.2 Atmosfera scenica
VI.Metode artistice de creare a atmosferei scenice
VIII. Concluzie
I. Introducere:

Arta regizorală constă în organizarea creativă a tuturor elementelor piesei pentru a

crea o lucrare artistică unică, armonios integrală. Acest regizor atinge acest scop
numai dacă în procesul de creare a unei echipe de creație, ca rezultat crearea unei
opere de artă sa contina o atmosferă favorabilă. Desigur, o astfel de idee despre
acest concept este inexactă. Atmosfera nu este o componentă formală exterioară a
producției teatrale, atmosfera (ca și aerul planetei) umple întreaga sa structură
pătrunzând în toți porii. Atmosfera este un fenomen profund uman, iar în centrul ei
există o persoană care se uită limpede la lume, acționând, gândind, simțind,
căutând.

Atmosfera piesei apare in timpul repetițiilor, în aerul camerei de repetiție. Și apoi

lumina, muzica, sunetele ne "arată" atmosfera, o fac tangibilă, vizibilă, audibilă
publicului.

II. Definirea atmosferei dupa Dex:

ATMOSFÉRĂ- 1. Înveliș gazos care înconjură pămîntul (și care ia parte,

împreună cu acesta, la mișcarea de rotație).  2. Aerul pe care-l respiră
cineva.  Mediul social înconjurător, lumea în care trăiește cineva, ambianță. 
3. Stare de spirit (favorabilă sau nefavorabilă) care se creează în jurul unei
persoane, a unei instituții etc. A face atmosferă = a crea o anumită stare de spirit
(binevoitoare sau răuvoitoare) față de o persoană, față de un scop urmărit
etc. II. Unitate de măsură a presiunii gazelor (echivalentă cu greutatea unei
coloane de mercur înaltă de 76 cm, cu o secțiune de 1 cm2 și corespunzînd unei
presiuni de 1033 gr. pe cm2). 
Două atmosfere diferite nu pot exista simultan. Unu (cel mai puternic) câștigă sau
modifică altul. Imaginați-vă un vechi castel abandonat, unde timpul sa oprit cu
multe secole în urmă și păstrează invizibil faptele, gândurile și viața trecutului
locuitorilor uitați. Atmosfera de secret și pace domnește în săli, coridoare, pivnițe
și turnuri. Castelul include un grup de oameni. Din exterior, ei au adus cu ei o
atmosferă zgomotoasă, veselă și frivolă. Cu ea atmosfera castelului intră imediat în
joc și o câștigă sau dispare de la sine. Un grup de persoane care au intrat pot
participa la această luptă. Prin starea lor de spirit și comportament, pot întări și pot
slăbi pe celălalt, dar ambii nu-i pot ține pe amândoi în același timp.

Lupta atmosferei și victoria inevitabilă a uneia dintre ele trebuie să fie recunoscute
ca un mijloc puternic de expresivitate artistică pe scenă.

In cartea sa “Despre tehnica actorului” M.A.Cehov dă atmosferei un loc

primordial în ierarhia elementelor scenice.

El zice: “Duhul compozitiei ese ideea, sufletul constituie atmosfera, totul ce se

aude si se vede reprezinta corpul”

“Spectacolul lipsit de atmosfera se bazeaza si duce in sine mecanismul”

III. Atmosfera este creată de 3 factori importanți:

1.De spatiu – (unde?) este atmosfera construita prin intermediul luminii, a

decorului, a sunetului, care creeaza ambianta, mediul in care eroul incearca sa
 supravietuiasca, sa traiasca anumite sentimente sis a aiba atitudine fata de anturajul
in care exista. Este legatura dintre procesele interioare si spatiu a vietii in scena,
trairile psihologice a rolului in spatial spectacolului.

2.De timp – (cand?) atmosfera construita pe baza muzicii, a luminii…Aceasta

atmosfera ii ajuta actorului sa traiasca intr-un timp anumit, intr-o epoca, intr-un
anotimp sis a actionize conform cerintelor a acestei atmosfere, cee ace-I ofera
actorului adevarul trairii scenice.

3.Psihologica – putinta de a gasi in launtrul sau adevarul trairilor, sinceritatea

sentimentelor, gasirea unor momente a starilor psihologice si traite in complexul de
spatiu si de timp a spectacolului.

Un moment important de mentionat este ca atmosfera este un element care se

construieste cu aceeasi straduinta de mai multi creatori: pictori, compositor, actor
si regizor. Fiecare din el isi are modalitatea sa de exprimare.

IV. Functiile atmosferei scenice

1. Formeaza si mentine legatura Actor-spectator
2. Mentinerea atmosferii creative intre actori
3. Amplificarea unor stari prin diferite mijloace artistice
4. Aspectul estetic, imaginea vazuta de spectatori
5. Descoperirea unei noi surse a expresiei actoricesti, descoperirea conceptului dupa
care merge regizorul.

V. Tipurile atmosferei scenice:

1.Atmosfera creativa:
Lucrând prin metoda unei analize eficiente, este deosebit de important ca artistii să
înțeleagă rodnicia acestei metode și să creeze atmosfera creativă necesară
repetițiilor. Repetițiile cu repeziciune pot provoca inițial câtorva tovarăși fie jena,
fie obrăznicie exagerată, în timp ce uitam că tovarășii au o atitudine ironică și nu
un interes creativ. Nu în timp, aruncat de partea cealaltă, râsetele, șoaptele pot să
repete repetarea permanentă a stării de sănătate necesită o sănătate, să provoace rău
ireparabil.
Artistul schiței poate pierde încrederea în ceea ce privește și, după ce își pierde
credința, va merge în mod inevitabil de-a lungul liniei imaginii, de-a lungul liniei
de joc.
Interesul profund al fiecărui participant la exercițiul realizat, studiu sau spectacol -
aceasta este atmosfera creativă, fără care calea către artă este imposibilă.
Stanislavsky a folosit adesea o expresie extrem de aproape prin analogie "a fi
insarcinat cu rolul". Actorul, ca mama are un copil, creează o imagine. În timpul
întregului proces de a lucra la rol, el nu se împărtășește cu gândurile sale despre
asta. El și acasă, în metrou, pe stradă și în orice timp liber caută răspunsuri la
numeroasele întrebări care îi sunt puse de dramaturg.

Iar când actorul a venit la repetiție și a adus rezultatul acestei mari lucrări
interioare, regizorii si colegii săi trebuie să aibă grijă și sensibilitate deosebită la
nașterea acestui om nou. Și acest lucru este posibil numai atunci când există o
atmosferă creativă la repetiție. Atmosfera creativă este unul dintre cei mai puternici
factori în arta și trebuie să ne amintim că crearea unei atmosfere de lucru este
extrem de dificil. Nu este capabil să facă un lider - poate fi creat doar de colectiv.
Din păcate, oricine o poate distruge. Este suficient ca o persoană sceptică să râdă
de camarazii care lucrează serios și acest microb al necredinței începe să corodeze
un organism sănătos.

2. Atmosfera scenica
Care este atmosfera de scenă? Cum să definim sufletul artei? Probabil că nu vom
găsi o definiție exactă și capabilă a atmosferei. Și poate și nu este necesar.
Atmosfera aparține sferei senzoriale, la fel ca și arta noastră. Dar aceasta nu
înseamnă că, dacă performanța este saturată de sentimentele individuale ale
artiștilor, atunci există o atmosferă în ea. Actorii individuali cu sentimentele lor nu
sunt decât o parte a întregului. Acestea trebuie să fie unite și armonizate, iar
principiul unificator în acest caz este atmosfera spectacolului.

Atmosfera aici este baza "efectului începutului", când, după prima lectură a piesei,
încă nu ne cunoaștem temele și ideile, dar suntem deja supuși. Și, adesea, din
păcate, acest efect dispare odată cu începerea analizării piesei. Puterea minții
începe, deplasând aura subtilă a magiei piesei. Încercăm să o păstrăm, dar dispare
ca un vis frumos în primele minute de trezire.
Atmosfera performanței este nedefinabilă, dar definabilă. Simțim mereu, simțim ...
Interesant ca și cum ar fi un spectacol (o carte, un film, o fotografie, o lucrare
muzicală), dar ceva lipsește. Această lipsă de ceva important, această golire
enervantă a performanței neagă toate eforturile actorilor, regizorului, artistului,
compozitorului. Ceea ce nu avem, numim altfel: aerul piesei, radiația ei specială,
farmecul ".

VI. Metode artistice de creare a atmosferei scenice :

Dacă fiecare caracter are o linie de conflict, cu cea mai pasivă expresie uneori
scenică, aceasta va contribui la crearea atmosferei scenei prin mișcări interne
complet diferite. Fiecare personaj trebuie să găsească esența conflictului care
exprimă conținutul imaginii. În concordanță cu aceasta, sunt create atmosfera și
liniile de conduită ale fiecăruia dintre actori.
Și apoi se evidențiază ceea ce Vakhtangov numea "mingea de atenție". Transferul
"mingii de atenție", la prima vedere invizibilă, ar trebui să îndrepte atenția
spectatorului asupra faptului că în acest moment regizorul este reprezentat în scenă
ca principal.
Atunci când există o acțiune adevărată și construită a tuturor personajelor, atunci
când atmosfera este creată și lucrul principal este evidențiat, la ce trebuie să ne
concentrăm, atunci este creat un contrapunct, care este cel pe care îl căutați în
această scenă. Respectul pentru scenă este primul precept al eticii teatrale. Aripile
înainte de lecție sunt întinse în a șasea, sunt setate la lățimea dorită, ascunsă în
interior (de la vizualizator). Doar întins și retras.
Nu este nici un singur punct. Nicio tranziție suplimentară prin scenă și în afara
clasei. Mergând pe scenă, cu excepția prezentatorului repetiției regizorului, nu
îndrăzniți să treci peste rampă, ci să vă plimbați.

Aripile atârnă ca plumbul, nici o simplă atingere a acestora fie din exterior, fie din
interior. În spatele scenei, toată lumea merge în tăcere, nici măcar nu vorbește cu
șoaptă, dar fără respirație, cu buzele singure.
(Efros, Profesia:Regizor ) O mare importanță este atmosfera repetițiilor. Poate
deveni o condiție prealabilă pentru găsirea celei mai potrivite forțe de performanță
viitoare a actorilor. O astfel de atmosferă apare uneori în mod spontan, însă
studenții-regizori trebuie să învețe și să gestioneze conștient acest proces subtil și
volatil. Atmosfera repetițiilor ar trebui să fie un fel de proiecție a atmosferei
viitoarei spectacole. Formarea pentru repetitii atmosfera, regizorul, de exemplu,
într-un caz, niciun efort nu este făcută să predomine glume și bancuri, jocuri și
atmosfera de vacanță, și într-o altă - cameră, atmosfera confesională a psihologiei
abisale; În primul caz, o încurajează rău, rău acționează, provoacă spiritul fara
inhibitii de teatralitate, iar al doilea - o varietate de mijloace reglează
participanților repetițiile la deschiderea mentală, este gardianul subțire relațiilor
umane, profunde care apar din actorii. O adevărată atmosferă de repetiție este un
stimulent important pentru căutarea creativă.

Popov A.D considera ca atmosfera este o notiune dinamică, nu statică, variază în

funcție de schimbarea circumstanțelor și a evenimentelor propuse.

Atmosfera este aerul timpului și al locului în care trăiesc oamenii, înconjurați de o

întreagă lume de sunete și tot felul de lucruri.

Fiecare afacere, loc și timp are atmosfera proprie, legată de această chestiune, locul
și timpul in care se afla.

Pe cand A.P.Cehov vede totul putin mai filosofic. Spiritul din opera de artă este
ideea lui. Sufletul este atmosfera. Tot ceea ce este vizibil și audibil este corpul
său.Dupa Remes Atmosfera nu este o componentă exterioară, nu este o pictură a
unei producții teatrale, ci o atmosfera pământească, ca și aerul, permează și umple
întreaga sa structură.
Tovstonogov ne spune ca fara atmosferă nu poate exista o soluție figurativă.
Atmosfera este o coloristica emoțională, care este cu siguranță este prezentă în
decizia fiecărui moment al spectacolului.

Atmosfera este aerul spectacolului, "câmpul de forță", care este creat în realizarea
prin eforturi - întregul colectiv. Actorul însuși, lumea ce-l înconjoară în piesă:
tăcere, pauză, sunete, cântate în întuneric (organizate de regizorul tempo ritmic),
tensiunea luptei dintre personaje, scena mise en, culoarea și costumele, peisajul și
muzica - tot ce radiază spațiul scenei atmosfera spectacolului.

Atmosfera spune multe despre public, în același timp Este un stimulent important
pentru creativitatea actorului. Atmosfera este un rezultat clar. Viața piesei
construite corect este, în primul rând, prin condiția actorului pentru nașterea
atmosferei dorite. Fiind un puternic mijloc expresiv al performanței, atmosfera
scenică cere regizorului să determine în mod corect circumstanța originală propusă,
deoarece este esențială pentru crearea unei atmosfere.

1. Coloana sonoră

Muzica e unul din componentele de marcaj al stărilor dramatice, caracterului dintre

personaje. Menirea muzicii în crearea atmosferei este de a transmite un mesaj
anume, de a crea o stare anumită. Muzica este până într-un final o adunătură de
note și pauze, dar nu haotic ci într-o anumită ordine pentru a crea o melodie,
melodie ce te induce într-o atmosferă.
Ritmul, tempoul, măsurile, pauzele au o semnificație important în crearea unor
impresii coloristice a atmosferei.
2. Scenografia
O importanță mare în construirea atmosferei o are și decorul, costumul chiar și
recuzita. Accesoriile scenice, obiectele, tot ceea ce contribuie la conturarea
mediului de viață, au nevoie de o selecție riguroasă, întregul material trebuie
organizat în funcție de o anumită compoziție. Peste tot la crearea atmosferei
scenice întâlnim elemental oformării spațiului ca ceva obligatoriu pentru a obține
atmosfera necesară.
Haina poate indica statutul social, gradul, pătura socială. Spre exemplu dacă în
scenă un grup de actori sunt îmbrăcați în haine bogate de epocă, se va crea o
atmosferă de curte regală și evident la apariția unui actor cu o
coroană pe cap această atmosferă va fi mult mai pronunțată.

3. Efecte scenice (video, lumini scenice, efecte speciale etc.)

În prezent există o mulțime de efecte care de asemenea ajută la crearea și

menținerea atmosferei: effect video, laser, fum, fum greu, zăpadă, bule de
săpun, foc artificial etc.

Cu ajutorul luminii scenice putem crea amurg, întuneric, asfințit, răsărit de

soare, adică ceea ce ne face să ne simțim altfel în fiecare din ele.
 4. Efecte sonore

În scenă deseori sunt folosite sunete și zgomote ( scârțâit de ușă, sunetul ploii,
zgomotul trenului, vânt etc.), care sunt la fel niște mijloace artistice ce ajtă la
crearea atmosferei pentru că, poartă în sine o încărcăturătură emoțională și oferă
o precizie fizică acțiunii scenice în mediul în care aceasta are loc.

Concluzie:
Eu percep atmosfera ca o latura invizibila a artei teatrale, care se naste din anumite
relatii, sectionarea noastra asupra lor, prin intermediul jocului si tensiunii
circumstantelor, si a conditiilor propuse. Orice am traieste intr-o atmosfera, care la
rindul sau apare in raport cu activitatea omului. Omul creeaza atmosfera cel
caracterizeaza iar mai tirziu dicteaza comportamentul lui. Regizorul e dator sa
puna baza unei atmosfere cu sprijinul atorilor ca mai tirziu aceasta atmosfera sa le
dicteze comportamentul, improvizatia, caracterul, tempo-ritmul. Atmosfera este in
noi, e in tot ceea ce ne inconjoara.
Bibliografie:
Barmak ,Atmosferă artistică. Studiu, 2004.

Popov A.D. Integritatea artistică a piesei, 1979.

Stanislavsky, K.S. Lucrări colectate: în 9 volume , 1990.

Stanislavsky, K.S. Lucrări colectate: în 8 volume, 1990.

Cehov, M. Patrimoniul literar, 1986.

Tostonogov, Oglinda scenei

Remes, Enciclopedia regizorului