Melcii, deosebit de apreciați încă din antichitate, mai ales de către romani, au rămas și

în zilele noastre o specialitate culinară.

Astăzi, mai ales în bucătăria franceză, cunoscuți și sub numele de escargot, ei sunt
deosebit de apreciați și serviți ca aperitiv. Consumul lor nu este întotdeauna ușor, mai
ales pentru necunoscători. Melcii se prepară direct în cochilie; pot fi fierți sau căliți și se
pot mânca în mai multe feluri.

De obicei, melcii se aduc la masă pe o farfurie specială cu alveole, împreună cu o pereche de

clești, cu ajutorul cărora se prinde cochilia pentru a o fixa. Cu cealaltă mână se va extrage carnea
și umplutura cu ajutorul furculiței speciale pentru melci. Aceasta este de mici dimensiuni,
asemănătoare celei pentru stridii. Dacă nu există cleștii, luați cochilia în mână cu ajutorul
șervetului. Sosul care rămâne în cochilie, se poate răsturna în spațiul în care a stat melcul pe
farfurie. Acolo se poate îmbiba o bucățică de pâine pe care o ținem cu ajutorul furculiței.
Melcii serviți fără cochilie, pe o felie de pâine prăjită cu unt, se mănâncă cu furculița și cuțitul.
 Atenție!
Datorită sosului picant, melcii nu sunt serviți la mese protocolare.

Gazdele care își doresc să servească acest fel de mâncare trebuie să se asigure că invitații sunt
amatori ai melcilor, altfel se consideră un gest nepoliticos.

Bibliografie:

1. Bunele maniere la masă, de Jeremiah Tower, Editura Baroque Books & Arts, 2017, pag.
44
2. Bunele Maniere enciclopedie de stil, eleganță și savoir-vivre, de Sabine Denuelle,
Larousse, Editura Baroque Books & Arts, 2017 pag. 199-200
3. https://en.wikipedia.org/wiki/Escargot