Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae Testemițanu"

FACULTATEA DE STOMATOLOGIE
Catedra de stomatologie ortopedică ”Ilarion Postolachi”

Teza de licență

ASPECTE CONTEMPORANE CLINICE ȘI

TEHNOLOGICE LA REALIZAREA CARCASEI
METALICE A PROTEZELOR DENTARE FIXE

RUSU ANDREI
Anul V, grupa S1303

Oineagra Vasile
Dr.șt.med., conferențiar universitar

Chișinău, 2018
 DECLARAȚIE

Prin prezenta, subsemnatul Rusu Andrei, declar pe propria răspundere, că teza de licență
cu tema „Aspecte contemporane clinice și tehnologice la realizarea carcasei metalice a
protezelor dentare fixe” este elaborată de către mine personal, materialele prezentate sunt
rezultatele propriilor cercetări, nu sunt plagiate din alte lucrări științifice și nu a mai fost
prezentată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate.

De asemenea declar, că toate sursele utilizate, inclusiv din Internet, sunt indicate în teza
de licență, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

 toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă, sunt
scrise cu referința asupra sursei originale;
 reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori deține referința asupra sursei
originale;
 rezumarea ideilor altor autori deține referința exactă la textul original;
 metodele și tehnicile de lucru preluate din alte surse dețin referințe exacte la sursele
originale.

Data _______________________

Absolvent _____________________________ ___________________

(Prenume Nume ) (Semnătura)

Conducătorul științific, ________________________________________________

(titlul științific și științifico-didactic)

_____________________________ ___________________

(Prenume Nume ) (Semnătura)

1
 Cuprins
INTRODUCERE .....................................................................................................................4

Actualitatea şi importanţa problemei abordate ............................................................................4

I. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI ...........................................................................6

1.Aspecte generale privind confecționarea carcasei metalice .....................................................6

1.1. Scurt istoric ...........................................................................................................................6

1.2. Protezele dentare mixte aspecte generale .............................................................................7

1.2.1 Clasificare coroanelor mixte...............................................................................................8

1.2.2 Indicații, containdicații, dezavantaje coroanelor mixte ......................................................9

1.3. Tehnologia de confecționare a carcaselor metalice prin metoda de turnare.......................10

1.4.Aliajele pentru carcasele metalice generalități ....................................................................13

II. MATERIAL ŞI METODE DE CERCETARE .................................................................15

2.1.Caracteristica materialului ...................................................................................................15

2.2.Metoda clinic-instrumentală de examinare a pacienţilor .....................................................15

2.3.Examenul radiologic ............................................................................................................16

2.3.1.Ortopantomografia zonei maxilo-faciale ..........................................................................16

2.4.Ocluzografia ........................................................................................................................17

2.5.Biometria modelelor de diagnostic ......................................................................................17

III. REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII ......................................................................18

3.1 Tehnologiile contemporane de confeționare a carcasei metalice ........................................18

3.1.1 Generalități .......................................................................................................................18

3.1.2 Etapele contemoporane de confecționare a carcasei metalice ..........................................19

3.1.3 Tehnologia de confecționare SLM / Sinterizarea selectivă cu lase .................................20

3.1.4 Tehnologia de confecționare prin frezare .........................................................................21

3.2 Materiale utilizate la confecționarea carcasei metalice prin metoda contemporană ...........22

3.3. Analiza comparativă a datelor obțiunute după metoda de turnare, frezare și SLM. ..........23

CONCLUZII..........................................................................................................................30

BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................31

2
 Lista abrevierilor utilizate în teză

SLM- (Selective laser melting) sinterizarea selectivă cu laser

CAD – (Computer-aided Design) proiectarea asistată de calculator
CAM – (Computer-Aided Manufacturing )procesul de producție asistată de calculator

3
 INTRODUCERE
Actualitatea şi importanţa problemei abordate
Pentru realizarea unor coroane mixte sau a unor corpuri de punte mixte metalo-
ceramice/metalo-acrilice sunt necesare confecționarea unor carcase metalice dure, rezistente la
presiunea masticatorie, la coroziune, lipsa toxicității față de tesuturile moi și dure a cavității
bucale și un coificient de dilatare și constricție a metalului cît mai apropiat materialului de
placare.
Dezvoltarea tehnologiei ne obligă să analizăm tehnicile de confecționare pe care le folosim
zilnic. Astfel, tehnicile clasice de fabricație sunt din ce în ce mai mult înlocuite de sistemele
automatizate de producție care permit optimizarea calității și exactității lucrărilor finite .
Pentru realizarea unei componente metalice se utilizează diverse procedeie de turnare, cel mai
cunoscut este procedeul “cerii pierdute” utilizat în arte, industire și stomatologie, ceastă metodă
de turnare, nu a fost popularizată pînă în 1907 cînd W.H. Taggart a propus tehnica sa și
instalația sa de turnare.
Metoda de turnare constă în modelarea vitoarii machete din ceară/plastic, acoperirea sa cu
material refractar(termorezistent), apoi încălzirea masei de ambalat pentru înlăturtarea cerii
înainte de turnarea metalului în matriță.
În toate situațiile, indiferent de tehnica folosită sau tipul restaurării este necesar ca mai înainte
să se prepare din ceară/pastic o replică exactă a restaurării.
Inițial tehnica de turnare era bazată prin folosirea aliajelor aurului, treaptat au fost înlocuite
cu aliaje , cum ar fi nichel-crom (Ni-Cr) și cobalt-crom (Co-Cr). Ni-Cr care conține beriliu (Be),
acum nu se mai utilizează din cauza reacțiilor alergice și a potențialele efecte carcinogene ale Ni
și Be.
Aliajele nichel-crom, folosite în prezent, au fost înlocuite cu cele de crom-cobalt pentru a
reduce reacțiile alergice, cauzate de nichel.
Aliajele Co-Cr sunt cea mai comună alternativă de bază pentru pacienții cunoscuți ca fiind
alergici la nichel.
În ultimul deceniu, noile procese de fabricație care utilizează tehnologiile de proiectare
asistată de calculator / tehnologia computerizată (CAD / CAM) devin din ce în ce mai importante
pentru producerea dispozitivelor biomedicale și a protezelor dentare.
Carcasele dentare din aliaje Co-Cr pot fi fabricate prin două tehnologii, bazate de prelucrarea
CAD/CAM : fabricarea substractivă și fabricarea prin adiție.
Fabricarea substractivă reprezinta frezarea semifabricatului “solid”, aceast procedeu începe cu
un bloc solid și o mașină de frezat controlată de un calculator, mașina îndepărtează materialul
care nu este dorit în produsul final.

4
 Prin proceselul de substracție evităm formarea defectelor, coeficientul de constricție/dilatare a
aliajelor și porozităților induse de turnare, aceasta se datorează prin utilizarea semifabricatelor
din aliaj Co-Cr fabricate în condiții industriale standartizate.
Cu toate acestea, metoda presupune uzură marită a frezelor și a mașinii de frezat din cauza
rigidității mărite a semifabricatului “solid” și costuri ridicate de achiziție și întreținere, sunt
principalele dezavantaje acestei tehnici.
Fabricarea prin adiție asistată de tehnologia CAD / CAM reprezintă o metodă alternativă de
producere a restaurărilor metalice. Sinterizarea selectivă cu laser (SLM) este o procedură de
fabricare prin adiție care produce componente metalice direct dintr-un model CAD 3D prin
fuziunea straturilor fine de pulberi metalice utilizând o rază laser concentrată cu putere mare. Cu
toate acestea, acest proces necesită în prezent echipamente foarte scumpe și prin urmare, se
limitează la mari centre CAD / CAM din industria dentară.
Pentru evitarea erorilor şi asigurarea succesul restaurărilor CAD/CAM se bazează pe o bună
preparaţie, pe o amprentă exactă (în cazul utilizării scaner-lui de laborator sau amprentei
optice/digitale) şi înţelegerea modului de concepere a formei unei restaurări care va satisface
aşteptările medicului şi pacientului.
Actualmente tehnologiile CAD/CAM contemporane cresc calitatea și eficiența, ajută la
rezolvarea problemelor de laborator şi permit o acurateţe marginală în limitele a 35-50µm.
Scopul lucrării
Evaluarea comparativă a proceselor tehnologice contemporane în vederea optimizării
utilizării protezelor dentare fixe cu carcasă metalică.
Obiectivele lucrării
1. Evaluarea aspectelor clinice și tehnologice la confecționarea carcasei metalice a protezelor
dentare prin metode de turnare.
2. Studiul proceselor tehnologice utilizate la realizarea carcasei metalice prin tehnica de
sinterizare și frezare.
3. Analiza comparativă în aspect clinic și tehnic a aliajelor metalice utilizate la confecționarea
carcasei metalice a protezelor dentare.
Importanța practică a lucrării

Această lucrare reprezintă o sinteză al datelor clinico-tehnice proprii și reviul literaturii

de specialitate în vederea implimentării metodelor de confecționare a carcasei metalice în
practica stomatologică.

5
 I. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI
1.Aspecte generale privind confecționarea carcasei metalice
1.1. Scurt istoric
Cele mai vechi proteze dentare au fost folosite de fenicieni, etrusci şi mai tîrziu de greci
şi romani. Aceste date sunt în urma descoperirilor arheologice care atestă acest lucru. Multe
dintre materialele şi tehnicile folosite astăzi în stomatologie au o folosinţă de peste cîteva mii de
ani, aurul fiind unul dintre aceste materiale, de asemenea cuprul, argintul, staniul.
Istoricii vorbesc despre medici sau chirurgi bărbieri care se ocupau cu extracţiile dentare,
în timp ce bijutierii sau alţi artizani construiau restaurările artificiale, rolul acestora din urmă
fiind jucat astăzi de tehnicienii dentari.
Folosirea coroanelor şi a punţilor de aur era înfloritoare în Etruria şi Roma încă din anii
700-300 Î.C. Ei sudau aurul, realizând inele de aur legate de dinţii limitanţi edentaţiilor, iar cu
ajutorul altor inele sudate de primele fixau, cu ajutorul unor pinuri, dinţii artificiali, de la alţi
oameni sau animale. Fenicienii foloseau sârma de aur pentru legarea dinţilor între ei, precum şi
pentru fixarea dinţilor artificiali.
Una dintre primele cărți care tratează stomatologia independent de restul medicinei a fost
scrisă în Germania de către Walter Herrman Ryff în evul mediu.
Detalii asupra realizării tiparelor pentru turnarea capelor din argint au fost date de
Benvenuto Cellini în memoriile sale, scrise în 1558. El vorbeşte despre modele din ceară,
ambalate cu minuţiozitate, pentru a obţine un tipar foarte precis.
Metoda „cerii pierdute” a fost folosită sute de ani înainte de a fi introdusă în
stomatologie. Apariţia stomatologiei ca ştiinţă datează din perioada 1600-1840.
În 1700 însă, Mithaeus Gottfried Purmann foloseşte pentru prima dată macheta de ceară a
dinţilor absenţi (reproducând forma şi volumul lor) după care forma respectivă era reprodusă din
os de fildeş.
Introducerea porţelanului pentru dinţi, în 1789 este cea mai mare realizare a
stomatologiei epocii, reprezentând încenutul stomatologiei științifice în practică.
Prima arcadă de porţelan a fost realizată de Nicholas Dubois de Chemant în 1788.
Prima coroană jacket în tota-litate din porțelan este realizată în 1889 de catre Land, iar în
1894 - incrustaţia de porţelan [4].
Din momentul utilizării ceramicii pentru confecţionarea coroanelor Jacket s-au făcut
diverse încercări în vederea aplicării ei pe un suport metalic nedeformabil şi rigid prin diferite
tehnici. Cercetările în acest domeniu au permis, începînd cu anii ’60 ai secolului XX, ca
coroanele mixte metalo-ceramice să fie pe larg utilizate în practică. La sfarşitul secolului XIX ,
Parmely-Brown (SUA) a aplicat porţelanul pe componenta metalică din platină şi iridium. În

6
anul 1934 de către Svann şi Gilitebrant, utilizarea unui porţelan special, care aderă la suprafeţe
metalice. În anul 1950 de către Weinstein (SUA) care a elaborat metoda de legătură între
ceramică şi metal cu ajutorul oxizilor metalici formaţi pe suprafaţa aliajului la incălzire.[8]
La începutul anilor 1970 Dr. Francois Duret a conceptualizat tehnologia digitală folosită
în industrie la amprentarea digitală în stomatologie. El a conceput ideea unei aplicații de
imagistică laser pentru a face amprente optice ale dinților și realizarea unei restaurari protetice.
Conceptul Dr. Duret a fost dezvoltat în 1980 de către profesorul Werner Mormann din
Zurich, Elveția , în colaborare cu Dr. Marco Brandestini, a început experimente în prelucrarea
restaurărilor dentare.
În decembrie 1980, profesorul Mormann a obținut primul pacient pentru scanarea
dentară. Doi ani mai târziu, în 1982, a fost dezvoltat primul scanner 3D portabil intraoral. În
1985 a fost introdusă prima cameră 3D funcțională pentru imagistica intraorală - CEREC 1
(Sirona, Bensheim, Germania). [4]
1.2. Protezele dentare mixte aspecte generale
Coroana mixtă este o restaurare unidentara care acoperă în totalitate bontul dentar, fiind
constituită dintr-o componenta metalică (scheletul sau suportul metalic) și o componenta
fizionomică care acopera componenta metalica, mascînd-o parțial sau în totalitate (placajul).
Dupa Karlheinz Körber (1982): componenta fizionomica a unei coroane mixte (indiferent
de natura ei) trebuie sa satisfaca următoarele condiții:
- să asigure funcția de sprijin;
- să evite modificarea raporturilor ocluzale;
- să mențină neschimbate contactele ocluzale din timpul deglutiției;
- să stimuleze funcțional dinții antagoniști;
- să nu perturbe reflexele neuromusculare de control ale funcției ocluzale.
În cadrul protezelor fixe, coroanele mixte dețin o poziție privilegiată, tocmai datorită
utilizării lor frecvent atît ca mijloace terapeutice izolate de refacere coronară (proteze singulare
sau restaurări unitare ) cît și ca elemente de angregare în cadrul unor punți.
Coroane e mixte intră și în componența aparatelor de imobilizare, fiind des folosite ca
elemente de ancorare sau sprijin pentru protezele mobilizabile. Aceste restaurări unidentare, au
fost denumite în trecut „coroane cu incrustație vestibulară”.
Aliajele metalice din care se confecționează componenta metalică asigură acestor proteze
rezistență, iar placajele le conferă aspectul estetic. Prezența în cadrul aceleiași construcții
protetice a două materiale de natura diferită justifică denumirea de coroane mixte.

7
 Coroanele mixte constituie dintr-o componetă metalică, turnată, frezată sau sinterizată,
care acoperă, în general, în întregime bontul dentar și asigură agregarea la acesta și o componetă
fizionomică, polimerică sau ceramică.
Componeta metalică poate fi realizată din diferite aliaje și are grosime diferite: 0.35-0.5
mm pentru coronale mixte metalo-ceramice și 0,25-0,4 pentru coronale mixte metalo-polimerice.
Componenta fizionomică poate fi polimerică sau ceramic și are grosimi diferite: 0,8-2,0
mm pentru coronale mixte metalo-ceramice și maxim 1,2 mm pentru coronale mixte metalo-
polimerice. Prin grosimea și opacitatea sa, această componentă trebui să împiedice transparenta
scheletului metalic sau a macroretențiilor (mai ales în cazul coronale mixte metalo-polimerice).
O importanță deosebită o reprezintă zona de interfață dintre cele două componente ale
coroanelor mixte, de rezistența acestei legături depinzînd succesul pe termen lung cu acest tip de
proteze unidentare.
În cazul coroanalor mixte metalo-ceramice, legătura între componența metalică și
placajul ceramic este de tip fizico-chimic, prin intermediul forțelor Van der Waals
intermoleculare sau forțe de asociație care apar între moleculele diferitelor faze, precum și
legăturile covalente, ionice și metalice care se formează între stratul de oxizi metalici de pe
suprafața aliajului și oxizii prezenți în compoziția maselor ceramice.
În cazul coronale mixte metalo-polimerice, legătura între componenta metalică și cea
fizionomică se poate face mecanic, prin intermediul macro- și/sau microretențiilor realizate la
nivelul componentei metalice sau prin condiționarea fizico-chimică a acesteia. [3].
1.2.1 Clasificare coroanelor mixte
A )După aspect:Parțial; În totalitate
B ) După materialul din care se confecționează component fizionomică:
 Coroane mixte metalo-ceramice
 Coroane mixte metalo-porimerice: - Coroane mixte metalo-acrilice
-Coroane mixte metalo-diacrilice (compozite)
C ) După procedeul tehnnologic de realizare de realizare a componentei componetei
metalice, deosebim coroane mixte al căror schelet rezultă prin:
 turnare : din aliaje nobile; din aliaje nenobile; din titan pur sau aliaje de titan
 ambutisare ( ștanțare)
 sinterizare : Haratec Sintertechnik (Heraus); Degustit (Degussa); Sinterloy
(Denpac);
 ambutisare și sinterizare (tehnica foliilor) :Sunrise (Tanaka dental); Ultralite
(SandWDental-med); Ceplatec (Ceplatec);

8
  Galvanizare: AGC (Wieland);Gammat (Gamm Dental);Platanic (IPM Platanic
Marketing Dental );Helioform HF600 (Hafner);
 prin frezare: Sopha-CAD/CAM-System (Sopha Biococept); DentiCad (Bego);
Alldent (Girrabach Dental); DCS-System ;
1.2.2 Indicații, containdicații, dezavantaje coroanelor mixte
Coroanele mixte însumează atît avantajele coroanelor de înveliș, cît și pe cele ale
coroanelor jacket polimerice sau ceramice.
Avantajul coroanelor mixte este reprezentată prin combinarea rezistenței mecanice a
coroanelor metalice de inveliș cu aspectul fizionomic al coroanelor jacket
Coroanele mixte au indicații majore la dinții frontali și premolari, dar adeseori ele pot fi
utilizate și în zonele laterale distale ale arcadelor (cu precadere la maxilar), la anumiti pacienți.
Coroanele mixte sunt indicate atît ca elemente unitare (singulare), restaurînd morfologic
și funcțional un singur dinte cu diferite leziuni coronare, cat și ca elemente de agregare în cadrul
unor punți dentare. În edentațile laterale ele sunt preferate ca element de agregare mezial, dar pot
fi utilizate și ca elemente distale (de la caz la caz, în funcție de topografia breșei și de
particularitățile situației clinice).
Aproape toate tipurile de leziuni coronare pot beneficia de restaurări utilizînd coroane de
înveliș mixte. Chiar leziunile coronare intinse în suprafață și profunzime, care compromit total
integritatea coroanelor dentare se refac într-un prim timp prin DCR, bontul coronar rezultat fiind
ulterior acoperit de o coroană mixtă.
Coroanele mixte sunt preferate coroanelor de înveliș ceramice, mai ales cînd, prin
preparația orală a bontului, nu se poate obține un spațiu suficient între acesta și dinții antagoniști.
Una dintre cele mai frecvente indicații ale coroanelor mixte se referă la dinții oralizați. În
aceste cazuri, sacrificiile de substanță dură de la nivelul fețelor vestibulare ale dintilor respectivi
sunt minime. Coroanelor mixte sunt indicate în cazul prezenței ocluziilor adînci acoperite și la
reconstituirea dinților frontali inferiori la care pragul circular, indispensabil confecționării
coroanelor jacket ceramice, este contraindicat.
Contraindicațiile coroanelor mixte se referă la pacienți tineri (sub 20 de ani) datorită
volumului mare al camerei pulpare precum și la unii adulți la care depulparea prealabilă a
dintelui implică o serie de riscuri (de moment sau de perspective) pentru pacient.
Dezavantajele coroanelor mixte sunt:agregarea mai slabă față de coroanele de inveliș
metalice turnate, datorita retentivității mai precare conferite de bonturile preparate pentru
coroane mixte;pretind sacrificii mari de țesuturi dure dentare, cu precădere la nivelul feței
vestibulare, care implică depulpări prealabile. Dacă acestea nu se fac, pot apare complicații
pulpare consecutive;uneori apare fenomenul de separare la interfața dintre cele două materiale

9
care alcatuiesc CM și care se manifestă prin apariția fisurilor, fracturilor și, în final, prin
desprinderea componentei fizionomice;placarea în totalitate a scheletului metalic cu masă
ceramică poate impiedica uneori perfectarea raporturilor ocluzale, dupa cimentare;confecționarea
suprafejelor ocluzale ale unei coroane mixte metalo-porimerice din rașini acrilice „clasice” este
o greșeală, deoarece uzura prematură a acestora antrenează denivelări ale planului ocluzal. În
acest sens, nici RDC nu au convins in timp.
1.3. Tehnologia de confecționare a carcaselor metalice prin metoda de turnare
Procesul de confecționare a lucrărilor protetice cu carcasă metalică prin metoda de
turnare presupune obținerea amprentelor siliconice sau din alte mase amprentare de înaltă
precizie. Realizarea modelelor cu bonturi mobilizabile în baza amprentei obținute.
Confecţionarea modelelor cu bonturi mobilizabile după amprentele duble se realizează
prin două variante. Prima variantă prevede aplicarea tijelor metalice pînă la turnarea primei părți
în amprentă cu ghips dur și a doua variantă aplicarea tijelor metlice după turnarea primei părți a
ghipsului dur. După realizarea primei părți din ghips dur se realizează soclul modelului care
poate fi utilizat ghips simplu. Pentru modelarea machetei și confecționarea lucrării protetice sunt
necesare un șir de etape.
Secționarea bontului de pe model și înlăturarea surplusului de ghips în jurul bontului.
Pentru înlăturare surplusurilor, se folosesc freze și diverse instrumete ascuțite în formă de lamă.
Bontul mobilizabil al modelului se acoperă cu lac pentru compensarea contracţiei
aliajului la trecerea lui din stare fluidă în stare solidă. Totodată stratul de lac oferă şi un spaţiu
între suprafeţele interne ale coroanei şi dintelui preparat, spaţiu necesar pentru stratul de cement
folosit la fixarea coroanelor finale în cavitatea bucală.
Pelicula de lac aplicată pe suprafeţele bontului nu permite ca ceara să adere la materialul
din care este confecţionat modelul, conferă bontului duritate satisfăcătoare, înlătură unele
retentivităţi (dacă acestea există) ale bontului preparat. Lacul de acoperire este aplicat într-un
strat uniform subțire pe toate suprafețelebotului și mai jos de limita pragului cervical cu 1-2 mm.
Confecționarea capei din ceara utilizînd băița de ceară, presupune, extremitatea coronară
a bontului mobilizabil se introduce în ceară fluidă până la pragul cervical şi se scoate din ceară
pentru plastificarea stratului de ceară aderent la bontul dentar [2].
Se așteaptă să se răcească. Picătura de ceară care se formează întotdeauna, poate fi
redusă atingând-o pe marginea băiței, în mod alternativ se ține astfel încît picătura se v-a înlătura
în urma răzuirii surplusului de ceară.Suprafețele machetei din ceară trebuie netezite astfel în cît
să nu prezinte mărgini ascuțite.
Joncțiunea dintre ceară și bont trebuie să prezinte o trecere fină.

10
 După modelarea definitivă a machete din ceară, este înlăturată de pe model și se verifică
integritaea maghetei, apoi se fixeză înapoi pe model.
Fixarea canalelor de turnare pe macheta obținută se realizează cu scopul creării unor
tunele sau reţele prin care curge aliajul topit în timpul turnării şi umple cavităţile tiparului.
Pentru realizea acestor tunele se utilizează tije din ceară sau mase plastice cu diametru și
lungime diferit. Tijele se poziţionează pe suprafaţa machetei după următoarele principii: 1) se
situează pe locul cel mai gros al machetei, dar nu în zone unde pot modifica morfologia
coronară; 2) este situată pe suprafaţa machetei ce nu prezintă reliefuri ascuţite, pentru ca în
timpul turnării aliajul fluid să nu lovească direct în aceste reliefuri imprimate în ambalaj şi să nu
le fractureze, obstruându-le; 3) ca aliajul fluid să umple tiparul într-un timp minim, tija este
orientată în direcţia de rotaţie a centrifugii [8].
Tiparul reprezintă o cavitate sau mai multe cavităţi şi este obţinut în urma operaţiunii de
ambalare şi de ardere, având formă şi volum identice cu ale machetei şi ale viitoarei construcţii
protetice. Pentru a se obţine după macheta din ceară o piesă protetică fără porozităţi, cu o
suprafaţă omogenă şi adaptată cu precizie la câmpul protetic, după realizarea machetelor
canalelor de turnare se efectuează ambalarea. Prin ambalare se înţelege includerea machetei din
ceară împreună cu tijele canalelor de turnare într-un material termorezistent, în vederea realizării
tiparului.
Turnarea aliajelor în tipare se realizează în tipare fierbinți. După această metodă pot fi
turnate piese dentare cu dimensiuni mici, exacte, cu pereţi subţiri (0,3—0,5) şi netezi, iar aliajul
după turnare este omogen şi are o reţea cristalină solicitată. Aceste avantaje ale componentelor
metalice sunt obţinute datorită prelucrării termice a tiparului, în timpul căreia se realizează:
1) uscarea totală a tiparului;
2) evacuarea cerii sau a materialului plastic din care este constituită macheta;
3) arderea din porii tiparului a părticelelor de carbon formate la evacuarea materialului
machetei;
4) dilatarea termică a tiparului necesară pentru compensarea contracţiei specifice fiecărui
aliaj la trecerea din stare fluidă în stare solidă;
5) apropierea între temperatura tiparului şi temperatura aliajului topit, fapt ce uşurează
pătrunderea aliajului topit în tipare cu dimensiuni foarte mici;
6) tiparul fierbinte oferă posibilitatea răcirii treptate a aliajului; la început se răceşte
aliajul de la pereţii tiparului, menţinându-se fluid pe un timp foarte scurt în centru, favorizându-
se astfel absorbţia aliajului. Ca rezultat al acestui fenomen componentele metalice sunt obţinute
fără microcavităţi.

11
 Prelucrarea termică a tiparului se realizează în cuptoare speciale şi cuprinde două faze:
preîncălzirea şi încălzirea tiparului.
Preîncălzirea tiparului este un proces termic reglabil care prevede ridicarea lentă a
temperaturii timp de 1 oră până la 200°C şi menţinerea la această temperatură timp de 30 min,
pentru ca vaporii de apă ce se formează la încălzire să nu exercite presiuni mari asupra pereţilor
tiparului producând fisuri sau alte modificări, care pot duce la apariţa diferitelor defecţiuni în
componenta metalică.
Faza de topire şi turnare a aliajului presupune procesul fizico- chimic de transformare a
aliajului din stare solidă în stare lichidă şi împingerea lui forţată prin canalul de turnare în
interiorul tiparului, materializând astfel componenţa metalică a piesei protetice.
Turnarea aliajelor în tipar poate fi realizată în urma acţiunii:
a) forţei centrifuge;
b) aerului comprimat sau prin vacuumare;
c) presiunii vaporilor de apă.
În practica dentară mai frecvent aliajul topit este introdus în interiorul tiparului prin forţa
centrifugă. De aceea au fost imaginate şi construite aparate cu diverse forme care dezvoltă forţa
centrifugă.
Dezambalarea este o operaţiune de desprindere a machetei cormponentei metalice din
tipar după turnare. Cercetările efectuate în acest domeniu denotă că proprietăţile fizico-chimice
ale aliajului de la trecerea lui din stare lichidă în stare solidă, sunt în raport cu timpul necesar
pentru răcirea tiparului împreună cu aliajul turnat. Astfel este dovedit că la răcirea lentă aliajele
nobile şi oţelurile formează o structură macrogranulară, iar la răcirea rapidă o structură
microgranulară cu proprietăţi mecanice superioare. Din aceste considerente după turnarea
aliajelor tiparul este lăsat să se răcească 5- 10 minute, după ce se cufundă în apă rece.
După răcirea definitivă a tiparului componenta metalică se eliberează de masa de ambalat
cu ajutorul cleștelor și a ciocanului. În zonele izolate acoperite cu material de ambalat înlăturarea
definitivă se realizează prin metoda chimică sau mecanică.
Avantaje: accesibilitate; acuratețe satisfăcătoare; confecționarea tuturor tipuri de lucrări
protetice;
Tehnica turnării are o serie de dezavantaje: timp lung de realizare; fracturarea
machetei în timpul detașării de pe model; deformarea machete de ceară, datorită diferenței de
termperatură a mechetei și a masei de ambalat;contracția apărută în urma schimbului de stări
solid-lichid-solid;apariția neregularităților pe suprafața internă și externă;

12
 1.4.Aliajele pentru carcasele metalice generalități
Pentru realizarea unor coroane fixe sau a unor punți dentare se pot utiliza atât aliaje
nobile (cu conţinut crescut sau redus de aur) cât şi aliaje inobile.
Un aliaj este amestecul omogen cu proprietăți metalice a două sau mai multe materiale
(elemente chimice), din care cel puțin unul este metal și de obicei se află în cantitate mai mare.
Proprietățile fizice și chimice ale aliajelor sunt în general diferite de cele ale substanțelor
componente, uneori semnificativ.
Aliajele rezultă numai cînd metalele componente se dizolvă între ele în stare topită. Unele
aliaje pot rămîne omogene și după solidificare.
Aliajele au urmatoarele caracteristici: natura chimică a aliajului va fi altfel încît să nu
aibă efecte fiziologice importante asupra pacientului și operatorului;proprietățile chimice ale
aliajului vor fi astfel realizate încît să prevină coroziunea sau modificările fizice în fluidele
orale;dificultățile tehnice de fabricație și prelucrare să nu fie așa de mari încît stomatologul și
tehnicianul dentar să nu le poată utiliza;proprietățile de rezistență, conductibilitate termică,
electrică, temperatură de topire, coeficient de dilatare-contracție să fie satisfăcătoare și variabile
în funcție de utilizare;metalele, aliajele și materialele însoțitoare pentru fabricare să fie ușor de
procurat, ieftine și ușor accesibile chiar în situație de criză.
Proprietățile aliajelor sunt: la temperatura mediului ambiant sunt solide ; culoare
majoritar alb-argintie (alb-gri), cu exceptia aurului și a aliajelor baza cupruproprietati mecanice
excelente: duritate, rezistență la abraziune, intindere, maleabilitate,flexibilitate,
elasticitate ;reacționează cu acizii rezultînd săruriîn mediu electrolitic disociaza în ioni ;au un
coeficient specific de densitate =densitate specifică;au o structură cristalină și cristalizează dupa
faza lichidă în sistemul cubic centrat;bune conducatoare de caldură și electricitate greutatea
specifică a aliajelor este de obicei intermediară față de greutațile specifice ale componentelor;
Principalele calităţi fizice ale aliajelor în protetica dentară sunt: fluiditatea, maleabilitatea
şi segregaţia
Fluiditatea este o proprietate a metalului în stare lichidă de a umple bine forme cu
dimensiuni mici în timpul turnării.
Segregaţia este lipsa de omogenitate chimică a aliajelor, ca urmare a separării
constituenţilor care au puncte de topire diferite. Segregaţia de la suprafaţa aliajului se exprimă
prin alternarea zonelor deschise cu zone mai închise la culoare ca rezultat al cristalizării
stratificate a metalelor componente, caracteristică aliajelor neomogene.
Maleabilitatea este proprietatea aliajelor de a putea fi lamelate.
Principalele calităţi chimice ale aliajelor folosite în protetica dentară sunt: rezistenţa la
coroziune, oxidare, dizolvare, temperatură înaltă.

13
 Coroziunea se defineşte ca un proces de distrugere a metalelor în urma interacţiunii
chimice sau electrochimice cu factorii mediului înconjurător. Coroziunea micşorează duritatea şi
plasticitatea metalului, provoacă defecte de suprafaţă, înrăutăţeşte proprietăţile fizico-chimice.
Protezele sau piesele dentare se găsesc într-un mediu favorabil pentru coroziune,
deoarece saliva joacă rolul unui electrolit care în prezenţa a două metale diferite stabileşte o
diferenţă de potenţial electric, determinând prin schimbări ionice coroziunea electrochimică a
metalelor
Aliajele utilizate la confecţionarea pieselor dentare trebuie să corespundă unor asemenea
proprietăţi mecanice (durabilitatea, elasticitatea, viscozitatea, plasticitatea, fragilitatea) şi
proprietăţi fizice (culoarea, densitatea, temperatura de topire, concluctibilitatea termică şi
electrică, însuşirea de a se dilata şi contracta la încălzire şi răcire), care ar îmbunătăţi procesele
tehnologice de realizare a protezelor dentare.
Prin proprietatea de a se dilata se înţelege mărirea în dimensiuni a pieselor la încălzire, iar
prin contracţie - micşorarea lor în volum la răcire sau la trecerea din stare lichidă în stare solidă.
Cu cât proprietatea de contracţie a aliajului turnat este mai slab pronunţată, cu atât piesele turnate
au o formă mai precisă şi invers, cu cât însuşirea de a se contracta este mai pronunţată, cu atât
piesele turnate sunt mai puţin precise.
În tehnica dentară se utilizează mai frecvent următoarele aliaje de bază: 1) aliajele
metalelor nobile; 2) aliajele metalelor inobile;
1.Aliaje nobile : 2.Aliaje de bază:
-Au-Pt-Pd -Ni-Cr : - cu Berilium
-Au-Pd-Ag: -conţinut mare de Ag - fără Berilium
-conţinut scăzut de Ag -Co-Cr
Pd-Ag
Conţinut mare de Pd: - cobalt
- Cupru
-Ag-Au

14
 II. MATERIAL ŞI METODE DE CERCETARE
2.1.Caracteristica materialului
Lucrarea prezentă este bazată pe rezultatele examenului clinic-instrumental complex,
paraclinic şi tratamentului protetic cu lucrări fixe a 10 pacienţi (6 b., 4 f.). Se reamarcă
prevalenţa pacienţilor de sex masculin luaţi în studiu (Figura 1).

Barbati-6
Femei-4

Figura1. Repartizarea pacienţilor după gen

Selectarea pacienţilor a inclus: pacienţi fără afecţiuni sistemice grave, pacienţi cu leziuni
odontal coronare, pacienţi cu proteze fixe, pacienţi cu edentaţie parţială de diferite clase după
Kennedy la maxilă și la mandibulă, pacienţi cu posibilităţi materiale.
În scopul asigurării examenului complex, pentru determinarea particularităţilor tabloului
clinic al leziunilor odontal coronare, şi stabilirii unui diagnostic cu întocmirea planului corect de
tratament, pacienţii în paralel cu examenul clinic-instrumental, au fost supuşi examenului
paraclinic prin utilizarea următoarelor metode: ortopantomografia zonei maxilo-faciale;
ocluzografia; biometria modelelor de diagnostic.
2.2.Metoda clinic-instrumentală de examinare a pacienţilor
Examenul clinic-instrumental s-a realizat conform metodelor şi schemei tradiţionale de
examinare a pacienţilor, în baza căruia am formulat un diagnostic corect şi complect, în vederea
conceperii unui tratament corespunzator. Astfel, examenul clinic s-a efectuat prin utilizarea
metodelor clinice: interogare, inspecţie, palpaţie, percuţie şi auscultaţie. A debutat cu evaluarea
motivaţiei adresării, determinarea simptomelor apărute în urma leziunii odontal coronare.
Anamneza actualei maladii bazată pe factorii etiologici, care au determinat apariția leziunii
odontal coronare, evoluţia leziunii odontal coronare, tratamentul protetic aplicat anterior (dacă a
avut loc). La colectarea datelor referitor la anamneza vieţii s-a atras atenţie la maladiile generale
suportate şi cele concomitente, în special a celor infecţioase (hepatite, tuberculoză, HIV/SIDA
etc. )
Examenul clinic-extraoral s-a efectuat prin inspecţie şi palpare, urmărind aspectul feţei
începînd din norma frontală şi apoi din norma laterală: în norma frontală v-om observa:

15
proporţia; simetria etajelor; în norma laterala v-om remarca profilul convex, plan sau concav.
Buzele pot îmbrăca o serie de aspecte (egale, pronunțate, subțiri, ondulate, desfăcute, strînse).
Palparea ne dă informaţii suplimentare în legatură cu consistenţa părţilor moi (eventuale
induraţii, noduli) precum şi tonicitatea musculară (normală, hipoton, hiperton - cel mai
nefavorabil). Obligatorie este palparea ganglionilor (submandibulari, submentonieri, pre- şi
retroauriculari, laterocervicali), întrucît face parte din examenul oncologic preventiv.
ATM s-a examinat în statică şi dinamică, prin inspecţie, palpaţie si auscultaţie şi a
urmărit depistarea dereglărilor funcţionale şi morfologice de la nivelul lor.
Examenul clinic-intraoral include evaluarea mucoasei jugale și a vestibulului bucal,
nivelul și poziția inerției frenului labial superior și inferior cît și cel lingual; integritatea arcadelor
dentare, starea țesuturilor dure dentare,suportul odontal ,suportul parodontal, cîmpul profetic,
palatul dur, palatul moale, planșeul bucal, limba, relațiile interdentare . La examenul arcadelor
dentare s-a determinat forma, prezența și localizarea orașelor conform clasificării lui Kennedy.
Prezența breșelor la nivelul arcadelor dentare reprezintă factorul principal în instalarea și
evaluarea disarmoniilor ocluzale, în dereglare a integrității arcadei dentare ca unitate morfo-
funcțională prin apariția grupelor de dinți funcționali și nefuncționali. O deosebită atenție s-a
acordat dinților restanți,starea lor funcțională, culoare , forma, poziția, starea parodonțiului
marginal. Dereglările la nivelul coroanelor dinților care prezintă antagoniști, preponderent la
nivelul dinților limitrofi breșelor, au apărut ca urmare a suprasolicitării funcționale a unităților
dento-parodontale, care se manifestă prin modificarea reliefului ocluzal, fapt ce contribuie la
schimbarea modului de recepționare a forțelor ocluzale de către țesuturile parodonțiului.
S-a apreciat prezența leziunilorcoronare, reliefului ocluzal, abraziunii, poziției dinților pe
arcadă. S-au examinat spațiile edentate și în special crestele apofizei alveolare după înălțime,
lățime, versanții, orientarea, prezența exostozelor, gradul de resorbție, grosimea și gradul de
reziliență a mucoasei. În consecutivitatea etapelor au fost analizate relația intermaxilară în
ocluzie centrică și funcțională. Aceasta a scos în evidență dereglările ocluzale ce au loc din cauza
micșorării numărului de contacte dento-dentare prin lipsa dinților, migrărilor dentare, abraziunii
tesuturilor și mobilității patologice ca o consecință asupra solicitării funcționale, disfuncțiile
articulare și musculare.
2.3.Examenul radiologic
2.3.1.Ortopantomografia zonei maxilo-faciale
Ortopantomografia asigură imaginea completă a arcadelor dento-alveolare superioare,
inferioare şi a ambelor articulaţii temporo-mandibulare. Investigaţiile au fost realizate cu
aparatul „ProMax X-ray”, firma Planmeca. Pacientul era poziţionat conform instrucţiunii, cu
fixarea capului într-o poziţie anume. Filmele radiologice obţinute au fost studiate la negatoscop.
16
 S-a evaluat raportul coroană radăcină, axul de înclinare a dinților, topografia breșelor și
tratamentul endodontic efectuat.
Gradul de atrofie osoasă în spațiile edentate, topografia sinusurilor maxilare şi a foselor
nazale, traiectul canalului mandibular, localizarea orificiului mentonier. La nivel articular s-au
examinat cele două articulaţii temporo-mandibulare în comparaţie, determinându-se forma
condililor articulari, aspectul ţesutului osos al cavităţilor articulare
2.4.Ocluzografia
Evaluarea contactelor ocluzale s-au efectuat în baza analizei ocluzogramelor, care
reprezintă înregistrarea grafică a contactelor ocluzale. În baza analizei acestor imprimări poate fi
determinat caracterul contactelor ocluzale, fiziologic sau patologic. Ocluzogramele realizate în
PIM permit de a stabili localizarea contactului dento-dentar la nivelul ariei ocluzale, întinderea
lui în suprafaţă, starea suprafeţei zonei de recepţie, intensitatea şi simultanietatea contactelor
dento-dentare.
Înregistrarea contactelor ocluzale s-a efectuat la toţi pacienţii în timpul tratamentului,
pentru obţinerea ocluzogramelor s-au utilizat diferite tehnici şi materiale. În acest scop s-a folosit
hârtia de articulaţie „Bausch” cu grosimea de 80, 200, 300 µm şi a fost utilizată pentru
înregistrarea contactelor ocluzale, cu diferenţierea lor, în dependenţă de intensitatea contactului
ocluzal. Acestă metodă asigură distribuirea optimă, echilibrată bilateral a forţelor ocluzale. În
afară de aceasta, pentru determinarea suprafeţei contactelor ocluzale, a fost folosită metoda
perfecţionată de Postolachi A. [7] prin suprapunerea pe ea a unei foi transparente milimetrice sau
metoda propusă de Oineagra V. prin utilizarea folii metalice amplasată între două plăci de ceară
calibrată prin dotarea ei cu un arc din sîrmă ortodontică cu grosimea 0,6 - 0,8mm (certificat
inovator nr. 4696 din 15.05.2008, eliberat de USMF ”Nicolae Testimiţanu)[6].
2.5.Biometria modelelor de diagnostic
Studiul modelelor de diagnostic au fost realizate în baza amprentelor anatomice, obţinute
cu material de amprentare din grupul C-siliconice (ZetaPlus) și A-siliconice (Honigum) şi
confecţionate din supergips ”Moldastone”. Studiul modelelor de diagnostic s-a realizat separat,
fixate în articulatorul mediu de tip „Gnatomat”.
Cu ajutorul scanerului de laborator au fost scanate modelele de studiu.
În vederea studierii comparativă a diferitor tehnologii de confecționare a carcasei
metalice a fost realizat un model de studiu tip Geller, bontul mobilizabil din metal fiind drept
etalon. Pe acet bont metalic au fost realizat carcasul metalic prin trei tehnici (prin turnare, prin
frezare și SLM). Carcasele metalice obținute au fost scanate și studiate la nivel electronic, în
vederea obținerii datelor obiective privind exactitatea comparativă a construcțiilor metalice.

17
 III. REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII
3.1 Tehnologiile contemporane de confeționare a carcasei metalice
3.1.1 Generalități
Stomatologia CAD / CAM este un domeniu de stomatologie și protetică folosind CAD /
CAM (proiectarea asistată de calculator și producția asistată de calculator) pentru a îmbunătăți
proiectarea și crearea restaurărilor dentare, în special proteze dentare, coroane, inlay-uri și
onlay-uri, punți fixe, restaurări pe implante dentare, proteze (detașabile sau fixe) și aparate
ortodontice [5].
Sistemele de proiectare și producție asistate de calculator sunt denumite în mod obișnuit
CAD / CAM.
Proiectarea asistată de calculator sau CAD (din engleză Computer-aided Design) se
înțeleg acele unelte, aplicații, programe de calculator care pot asista inginerii, arhitecții,
tehnicienii detntari și medicii stomatologi în activitatea lor de proiectare.
Inițial aceste aplicații au fost create ca instrument de desenare cu calculatorul, instrument
dorit să înlocuiască planșeta de desenare. În cursul timpului însă ele au fost dezvoltate mai
departe pentru a ușura nu numai desenarea, dar și toată activitate de proiectare. De unde inițial
ele permiteau numai desenare în două dimensiuni (2D), la momentul actual se poate crea
virtualizarea (reprezentarea în calculator) a unui obiect real cum ar fi de ex. un model dentar,
precum și vizualizarea spațială (în 3D) a acestuia [10].
Procesul de producție asistată de calculator sau CAM (din engleză Computer-Aided
Manufacturing ) poate fi definită ca utilizarea sistemelor informatice pentru a planifica, gestiona
și controla operațiunile unei instalații. Cu alte cuvinte, utilizarea sistemului informatic în
activități non-design în procesul de fabricație se numește CAM (Elanchezhian et al., 2007).
Procesul de producție asistată de calculator (CAM) folosește date geometrice de
proiectare pentru a controla mașinile automatizate. Sistemele CAM sunt asociate cu sisteme de
control numeric (CNC) sau sisteme de control numeric direct (DNC). Din formele mai vechi de
control numeric (NC), datele geometrice sunt codificate mecanic. Deoarece atât CAD cât și
CAM folosesc metode bazate pe calculator pentru codarea datelor geometrice, este posibil ca
procesele de proiectare și fabricare să fie extrem de integrate [10].
CAD / CAM completează tehnologiile anterioare utilizate în aceste scopuri de orice
combinație de creștere a vitezei de proiectare și creare; sporind confortul sau simplitatea
proceselor de proiectare, creare și inserție a lucrărilor protetice; făcând posibile restaurări și
aparate care altfel ar fi fost imposibil de realizat [9].

18
 STL (o abreviere a "stereolitografiei") este un format de fișier nativ al software-ului CAD
stereolitografic creat de sistemele 3D. STL are mai multe abrevieri, cum ar fi "Standard Triangle
Language" și "Standard Tessellation Language". Acest format de fișier este susținut de multe
alte pachete software; este utilizat pe scară largă pentru prototipuri rapide, imprimare 3D și
producție asistată de calculator. Fișierele STL descriu numai geometria suprafeței unui obiect
tridimensional fără nici o reprezentare a culorii, a texturii sau a altor atribute comune ale
modelului CAD. Formatul STL specifică atât reprezentări
ASCII, cât și reprezentări binare. Fișierele binare sunt mai
frecvente, deoarece sunt mai compacte [11].
Un fișier STL descrie o suprafață triunghiulară
nestructurată brută folosind un sistem tridimensional de
coordonate carteziene.( Figura 2)
Formatul STL este cel mai utilizat în chimbul de date
de la CAD la CAM.
Figura 2. Vedere unei imagini CAD modelata
transformată în STL file
3.1.2 Etapele contemoporane de confecționare a carcasei metalice
Digitizarea sau captarea datelor este un proces de achiziție de date direct din cavitatea
bucală cu ajutorul sanerilor intraorale sau în laborator cu scanere staționare.
Scanerele inraorale permit obţinerea amprentelor digitale 3D a dinţilor şi tesuturilor moi
din cavitatea bucală a pacientului. În aşa mod decade necesitatea creerii modelelor şi ampretelor
din ghips. Sistemul dat este uşor în exploatare şi necesităscurt pentru studiere: medicul
amplasează scanerul în cavitatea bucală a pacientului, apasă comanda “Scan” şi începe procesul
de scanare. În acest moment pe ecranul calculatorului începe să apară imaginea 3D din cavitatea
bucală a pacientului.
Datorită sistemul optic special este posibil de scanat întreaga arcadă dentară, ceea ce
permite obţinerea amprentei digitale. Această pocedură nu durează mai mult de 2 minute per
arcadă. Pentru utilizarea dispozitivului nu este necesar de utilizat soluţie specială înainte de
scanare, astfel putem evita orice efect advers legat cu aceasta.În afară de programul de scanare
este inclus şi soft-ul pentru utilizatorul final ce conţine baza de date a pacienţilor şi programul
pentru redactarea scanerului obţinut.
Cele mai populare scanere intraorale sunt: A-tron3d (Austria), Sirona APOLLO şi
CEREC (Germani), 3D Progress (Italia), 3Shape TRIOS (Danemarca).

19
 Scanerele de laborator sunt aparate staţionare, care sunt amplasate în laboratorul de
tehnică dentară şi permit crearea modelelor digitale în baza modelelor din ghips şi a amprentelor
obţinute prin metoda tradiţională.
Dispozitivul proiectează o lumină structurată asupra modelului și, prin refracția acestei
lumini, restaurează localizarea punctelor de suprafață în spațiu. Scanerul rotește instantaneul
modelul/amprenta și face imagini automat. Programul analizează datele primite și afișează
modelul final.
Cele mai populare modele sunt: Sirona (Germani), Dental Wings (Canada), Smart Optics
Activity (Germania), Medit (Corea), Dof (Corea).
Software-ul CAD (Programe de modelare) sunt folosite pentru proiectarea restaurărilor
pe baza datelor capturate în etapa de digitizare. La această etapa se înlocuiește modelarea
tradițională a restaurării în ceară. Fiecare programa de modelare dispune în propria librărie de un
set de dinți modelați, ulteriori ei sunt adaptați situației clinice. Programa permite crearea
spațiului intern dirijat pe toată suprafța dintelui (spațiu pentru ciment) cît suprafeței externe
(spațiu pentru placarea cu ceramică). Cele mai populare programe de modelare 3D dentare sunt
Exocad, 3Shape și Zirkonzahn [1].
Fabricareaeste transformarea din formă CAD în coroană fizică sau într-o punte prin
intermediul producției asistate de calculator CAM.
3.1.3 Tehnologia de confecționare SLM / Sinterizarea selectivă cu lase
SLM (Selective laser melting) / Sinterizarea selectivă cu laser- este o metodă de
producere prin adiție, care utilizează lasere de putere mare pentru a crea obiecte fizice
tridimensionale prin topirea pulberilor metalice (Figura 3).
Acest proces înlocuiește cu succes metodele tradiționale de producție, deoarece
proprietățile fizice și mecanice ale produselor construite prin tehnologia SLM depășesc adesea
proprietățile produselor fabricate folosind tehnologii tradiționale.
Dezvoltarea tehnologiei SLM a fost realizată de Wilhelm Miners și Konrad Wissenbach
de la Institutul Fraunhofer de Tehnologie Laser (ILT) al Societății Fraunhofer din Aachen
împreună cu Dieter Schwartze și Mattias Fokele de la F & S Stereolithographietechnik GmbH
din Paderborn.
Procesul de fabricare începe prin împărțirea modelului 3D digital al produsului în straturi
cu o grosime de 20 până la 100 μm, pentru a crea o imagine 2D a fiecărui strat al produsului.
Pe baza datelor obținute, se lansează un ciclu de producție a produsului, constând dintr-un
număr de cicluri de construcție pentru straturile individuale a produsului.
Ciclul pentru construirea unui strat constă în operații tipice:

20
 Figura 3. Reprezentarea schematică a mașinii de sinterizare
 Aplicarea unui strat de pulbere cu o grosime dată (20-100 μm) pe placa de
construcție fixată pe platforma de construcție încălzită;
 Scanarea prin fascicul laser a secțiunii transversale a stratului produs;
 Coborârea platformei adânc în gaura construcției cu o cantitate corespunzătoare
grosimii stratului construcție.
Procesul de fabricare a produselor are loc în camera SLM a mașinii, umplută cu un gaz
inert de argon sau azot (în funcție de tipul de pulbere din care se face construcția), cu fluxul său
laminar. Consumul principal al gazului inert are loc la începutul operațiunii, când camera de
construcție este evacuată, cînd aerul este îndepărtat complet (conținutul de oxigen permis este
mai mic de 0,15%).
După construcție, produsul este îndepărtat din camera SLM a mașinii împreună cu placa,
după care produsul este separat mecanic de pe plăcuță. Din produsul construit, suportul este
eliminat și produsul finit este terminat.
Absența practică a oxigenului face posibilă evitarea oxidării materialului consumabil,
ceea ce face posibilă imprimarea unor materiale precum titan.
3.1.4 Tehnologia de confecționare prin frezare
Frezarea începe cu un bloc din material și o mașină de frezat controlată de un calculator.
Fabricarea substractivă reprezinta frezarea semifabricatului “solid”, mașina îndepărtează
materialul care nu este dorit în produsul final. Această metodă este, de asemenea, cunoscută sub

21
numele de "fabricarea subtractivă". De-a lungul anilor, procesele CAM au atins un grad
semnificativ de sofisticare și complexitate în ceea ce privește produsele care pot fi fabricate,
astăzi poate fi utilizată o vastă varietate de scheme și materiale.
Mașinile de frezat se deosebesc între ele după numărul de axe și prin prezența sau absența
răcirii cu apă. Nu există o corelație între numărul de axe pe care le are o mașina de frezat și
mărimea mașinii. Există mașini de frezat cu 5 axe și 3 axe, cea mai utilizată pentru
confecționarea lucrărilor protetice sunt cele cu 3 axe. Ele sunt utilizate pe larg dar au limite în
utilizare, prin faptul că nu pot freza toate obiectele complexe și nu pot tăia toate muchiile unei
lucrări. Cele în 5 axe sunt net superioare avînd posibilitaea de a freza lucrări protetice în toate
direcțiile și obținerea lucrărilor cu cele mai mici detalii.
Unele mașini de frezat pot utiliza numai două unelte de tăiere, în timp ce altele pot folosi
până la patru sau cinci. Uneltele de găurit pot avea diametrul de 2 mm sau 3 mm, în timp ce
frezele de finisare sunt deseori de 1 mm, iar frezele de detaliu au numai 0,4 mm până la 0,6 mm
în diametru. Unele mașini folosesc freze din diamante altele din oțel, pentru a mări durata de
viață a frezelor din oțel sunt acoperite cu azotat de titan (TiN).
Lucrările protetice confecționate la mașina de frezat nu pot fi fixate direct in cavitatea
bucală a pacientului, ele necesită o prelucrare suplimentară în dependență de materialul din care
a fost confecționate. Cum ar fi sinterizarea, șlefuirea și lustruirea. Aceste manopere sunt
necesare, deoarece în urma frezării lucrările protetice obținute au o suprafață relativ rugoasă ce
necesită a fi prelucrate.
3.2 Materiale utilizate la confecționarea carcasei metalice prin metoda
contemporană
Toate materialele de restaurare dentară în cavitatea bucală trebuie să corescpundă unor
standarte și cerințe. Două cerințe esențiale ale aliajelor sunt biocompatibilitatea și coificientul de
coroziune. Un material este biocompatibil dacă materialul se comportă inert față de țesuturile
cavității bucale. Pentru a asigura o bună biocompatibilitate este important să nu existe efectele
citotoxice sau orice efecte negative pentru organism.

Tabelul 3.1. Compoziția chimică a pulberilor CoCr utilizat pentru metoda de sinterizare
Denumirea Cobalt Crom Molibden Mangan Fier Siliciu
chimică
% 59-64 27-30 5-7 <1 < 0,75 <1

22
 Tabelul 3.2. Compoziția chimică a discurilor CoCr utilizate pentru metoda de frezare
Denumirea Cobalt Crom Wolfram Molibden Siliciu C,Fe,Mn,N
chimică
% 59 25 9,5 3,5 1 <1
3.3. Analiza comparativă a datelor obțiunute după metoda de turnare, frezare și
SLM.
Scopul acestui studiu se bazează pe măsurări electronice a părților interne V-O și M-D a
coroanelor metalice confecționate după metoda de turnare, frezare și SLM. Pentru evitarea
micșorării în volum a bontului de studiu a fost confecționat un bont din metal prin metoda SLM,
fiind drept etalon (Figura 4).

Figura 4. Bont etalon vedere laterală și superioară

Pe bontul etalon au fost confecționate a cîte 10 coroane după metodele sus numite.
Pentru metoda de turnare au fost confecționate cape prin metoda răcrii progresivă, ambalate și
turnate (Figura 5).

Figura 5. Macheta din ceară confecționată pe bont etalon

Carcasele metalice confecționate prin metoda de frezare și SLM, bontul etalon a fost
scanat, cu ajutorul programei de modelat 3D Exocad (Figura 6) de modelare a machetei virtuala

23
fost confecționată macheta (Figura 7)și obținerea fișierului STL. În baza aceluiaşi fișier STL au
fost confecționate capele din metal prin metoda de frezare și SLM.

Figura 6. Etape de moelare a machetei virtual

Figura 7. Macheta modelata virtual

Bontul etalon a fost scanat cu ajutorul scanerului de laborator Medit Identica T300 și
măsurat cu ajutorul programei Exocad (Figura 8).

Figura 8. Bont etalon digital, realizarea măsurarilor electronice

În urma măsurărilor electronice a bontului etalon am obținut urmăroarele rezultate V-O
8,435mm și M-D 6,752 mm.

24
 Toate coroanele obținute au fost confecționate din aliaj CoCr, fără a fi prelucrate.
După obținerea coronelor din metal cu ajutorul scanerului de laborator Medit Identica
T300 au fost scanate partea internă a capelor, în punctele de reper V-O și M-D (Figura 9).

Figura 9. Realizarea măsurarilor electronicea carcasei metalice

Exactitatea scanerului de laborator Medit Identica T300 este de 0.056 mm
În urma măsurărilor electronice a capelor metalice confecționate prin metoda de turnare,
SLM și frezare, s-au obținut următoarele date reprezentate prin grafice:
Tabelul 3.3

Coroane confecționate după metoda

de turnare
10
8
6
4
2
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
V-O 8.526 8.564 8.518 8.572 8.532 8.558 8.523 8.567 8.529 8.561
M-D 6.96 6.928 6.966 6.922 6.963 6.925 6.971 6.917 6.957 6.931

Tabelul 3.4

Coroane confecționate după metoda

SLM
10
8
6
4
2
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
V-O 8.293 8.317 8.295 8.315 8.297 8.313 8.294 8.316 8.303 8.307
M-D 6.71 6.694 6.713 6.691 6.704 6.7 6.712 6.692 6.714 6.69

25
 Tabelul 3.5

Coroane confecționate după metoda de

frezare
10
8
6
4
2
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
V-O 8.43 8.446 8.436 8.44 8.437 8.439 8.438 8.438 8.434 8.442
M-D 6.752 6.744 6.749 6.747 6.748 6.748 6.75 6.746 6.754 6.742

Tabelul 3.6. Date medii a măsurărilor a coroanelor metalice

Bont Turnată Sinterizată Frezata
V-O 8,435 8,545 8,305 8,438
M-D 6,752 6,944 6,702 6,748
Deviere V-O 0,110 -0,13 0,003
Deviere M-D 0.192 -0,05 -0.004

Caz clinic

Pacientul Y. 49 ani
Acuze la adresare: cu scop protetic, schimbarea protezelor vechi
Din anamneză sa stabilit că primele cavităţi carioase în dinţi au apărut aproximativ la vîrsta
de 15-16 ani. Dinţii afectaţi au fost trataţi repetat prin aplicarea obturaţiilor. Prima extracţie
dentară s-a realizat la vîrsta de 18-19 ani.
În urmă cu 10 ani a fost confecționată proteză fixă fizionomică metalo-ceramică.
Condiţii de viaţă şi de lucru sunt bune. Nu se află la evidenţa medicului de familie. Boala
Botkin, SIDA, deprinderi vicioase – fumatul. Anamneza alergologică neagă, fără complicaţii.
Examenul exobucal: în norma frontală - tipul feţei oval, etejele feței egale; din profil – uşor
convex Palparea muşchilor ADM indoloră, mişcările în ATM fară devieri şi blocaje,
amplitudinea excursiilor condililor articulari normală.
Examenul intraoral: deschiderea cavităţii bucale – liberă, fără devieri.
Formula dentară:

26
 Cîmpul protetic arcada superioară: prezența protezei fixe fizionomice metalo-ceramică
ancorată pe dinții: 1.6; 1.3; 1.2; 2.2- ce nu corespunde cerințelor; arcada inferioară: prezența
obutației dintele 3.3 și protezei fixe nefizionomice din doua bucăți cu extensie ancorată pe dinții
3.4; 3.5- ce nu corespunde cerințelor și prezența coroanei nefizionomice ștanțate dintele 4.7-
mobilitate gr. II.
Examenul radiologic:
În urma examenul radiologic am obţinut informaţii referitor la tratamentele endodontice
următorilor dinți: 1.6; 1.3; 1.2; 2.2; 2.7; 3.3, starea osului alveolar, topografia sinusurilor
maxilare şi a foselor nazale, traiectul canalului mandibular şi localizarea orificiului
mentonier(Figura 10).

Figura 10. Ortopantomografie

Diagnoza: Edentaţie parţială clasa III Kennedy la maxilă ca urmare a cariei și complicației
ei cu dereglări de masticație, estetice, tratată prin proteză fizionomică metalo-ceramică ancorată
pe dinții 1.6; 1.3; 1.2; 2.2.
Plan de tratament:
Ortopedic: ablația tuturor construcțiilor protetice.
Chirurgical: extracție dinții 2.6 și 4.7.

27
 Terapeutic: devitalizarea cu scop protetic a dinților 2.3; 2.4; 3.4; 3.5; tratarea dintelui 4.6,
detartraj, tratament paradontal.
Ortopedic: prepararea dinților 1.6; 1.3; 1.2; 2.2;2.3; 2.4; 2.7; 3.4; 3.5; 4.6 în vederea
confecționării protezelor fizionomice metalo-ceramice.
Tratament
Conform schemei s-a efectuat examenul clinic instrumental care include: examenul clinic
general; exanemul clinic local: examenul extraoral, examenul intraoral; examinari paraclinice;
stabilirea diagnosticului şi planului de tratament (Fig.11; Fig.12 ; Fig.13, Fig.14, Fig.15; Fig.16;
Fig.17; Fig.18; Fig.19).

Figura 11. Dinți preparați Figura 12. Model cu bonturi mobilizabile

Figura 13. Modele scanate vedere dreapta/stînga

Figura 14. Macheta modelată virtual vedere anterioar/posterioară

28
 Figura 15. Schelet metalic prelucrat pe model și în articulator

Figura 16. Schelet metalic vedere partea internă Figura17. Conecțiunea bontului cu schelet
metalic

Figura 18. Previzualizarea lucrării finale virtual Figura 19. Lucrarea finală fixată în cavitatea
bucală

29
 CONCLUZII
1. Prin metoda de turnare a carcasei metalice în acest studiu s-a demonstrat că metoda de
turnare se încadrează în intervalul clinic acceptat.
2. Realizarea carcasei metalice prin tehnica de sinterizare și frezare în urma studiului
efectuat am obținut date medii a măsurărilor a coroanelor metalice net superioară față de
tehnica de turnare.
3. Tehnologia CAD/CAM a modificat tehnologia de fabricație a carcasei metalice, dar
suntem încă departe de a demonstra cu certitudine superioritatea sistemului automatizat
față de turnare.

30
 BIBLIOGRAFIE
1. Baig MR, Tan KB, Nicholls JI. Evaluation of the marginal fit of a zirconia ceramic
computer-aided machined (CAM) crown system.J Prosthet Dent.2010;104:216–
227.
2. Basics of Dental Technology: A Step by Step Approach Tony Johnson, David G.
Patrick, Christopher W. Stokes, David G. Wildgoose, Duncan J. Wood, Wiley-
Blackwell 2010
3. BAZELE CLINICE ŞI TEHNICE ALE PROTEZĂRII FIXE EDIŢIE APARUTĂ
SUB COORDONAREA Prof. dr. DORIN BRATU Prof. dr. ROBERT
NUSSBAUM, Editura Medicală București, 2006
4. Cartea tehnicianului dentar - Constantin I. Gaucan, Editura Medicală, 1999
5. Davidowitz G, Kotick PG. (2011), "The use of CAD/CAM in dentistry.", Dent Clin
North Am, 55 (3): 559–570
6. Oineagra V. Aspecte contemporane clinic-funcţionale de reabilitare ocluzală la
tratamentul cu punţi dentare. Teză de doctor în medicină. Chişinău, 2008, 120 pag.
7. Postolachi A. Ascpecte clinice şi tratamentul morfofuncţional a pacienţilor cu
dereglări ocluzale. Teză de doctor în medicină. Chişinău, 2007, 153pag.
8. Postolachi Ilarion, Bîrsa G., Cojuhari N., Guţuţui V., Gamureac V., Chiriac E.,
Cojocaru M., Şeptelici I., Banuh V. – Protetică Dentară, Ed. “Ştiinţa”, Chişinău,
1993.
9. Reich S, Wichmann M, Nkenke E, Proeschel P. Clinical fit of all-ceramic three-unit
fixed partial dentures, generated with three different CAD/CAM systems. Eur J
Oral Sci. 2005;113:174–179.
10. Rekow D (1987), "Computer-aided design and manufacturing in dentistry: a review
of the state of the art",J Prosthet Dent,58(4): 512–516,
11. StereoLithography Interface Specification, 3D Systems, Inc., July 1988

31