Bugetul proiectului: definitie si intocmire

Bugetul proiectului reprezintă însumarea tuturor costurilor implicate de

implementarea unui proiect, defalcate pe activități și categorii de cheltuieli.
Bugetul proiectului presupune:
 detalierea exactă a activităților,
 o bună fudamentare a costurilor,
 gruparea a costurilor pe activități
 gruparea costurilor pe categorii de cheltuieli
 cunoașterea cerințelor finanțatorului
 încadrarea costurilor în categoria costurilor eligibile și a costurilor neeligibile
 întocmirea planului financiar al proiectului
În proiectele finanțate din fonduri nerambursabile, bugetul proiectului este solicitat
în două forme:
 bugetul proiectului pe activități.
 bugetul proiectului pe categorii de cheltuieli.
Bugetul proiectului pe activități presupune ca proiectul să fie defalcat în activități și
subactivități, iar pentru fiecare dintre acestea să fie prezentat un cost al implementării.
Bugetul proiectului pe categorii de cheltuieli presupune gruparea costurilor pe
categorii (resurse umane, investiția de bază, consultanță, costuri administrative, etc) și
prezentarea lor tabelară, ceea ce va permite identificarea rapidă a costurilor proiectului.
Principalii pași în întocmirea unui buget al proiectului sunt:
 planificarea proiectului în cele mai mici detalii. Se vor stabili, astfel scopul
proiectului, obiectivele specifice, activitățile și subactivitățile proiectului.
 Pentru fiecare activitate, sau subactivitate a proiectului, se vor stabili
consumurile de resurse pentru implementarea corectă a proiectului.
 Stabilirea costurilor pentru resursele identificate anterior trebuie să fie realiste,
bazate pe o analiză de piață.
  Se va însuma o cheltuială totală pentru fiecare activitate, însumând costurile
stabilite anterior
 Se stabilesc costurile eligibile și costurile neeligibile ale proiectului, conform
specificațiilor din Ghidul Solicitantului.
 Se întocmește bugetul proiectului, conform Ghidului solicitantului,
prezentându-se costurile eligibile, costurile neeligibile, dar și costurile totale ale investiției.
 Se prezintă sursele de finanțare pentru bugetul proiectului: valoarea ajutorului
financiar nerambursabil, contribuția proprie (atât pentru valoarea eligibilă, cât și pentur
valoarea neeligibilă).
În cazul proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile (europene, sau naționale),
se aplică principiul cofinanțării, acest lucru însemnând că doar o parte din bugetul
proiectului va fi suportată din fonduri nerambursabile, beneficiarul fiind obligat să își
asume diferența necesară.
Principalele categorii de cheltuieli, conform structurii bugetului:
1. Cheltuielile cu consultanța și proiectarea
Aceste cheltuieli sunt eligibile, chiar și atunci când sunt efectuate înainte de
semnarea contractului de finanțare. Se recomandă stabilirea costurilor cu pregătirea
proiectului conform prevederilor din Ghidul solicitantului. Astfel, în cele mai multe situații,
cheltuielile cu consultanța sunt eligibile într-un procent de:
 5% din valoarea eligibilă a proiectului, dacă nu sunt prevăzute lucrări de
construcții
 10% din valoarea eligibilă a proiectului, dacă sunt prevăzute și lucrări de
construcții
Costurile trebuie să fie estimate pe baza unor oferte primite din partea firmelor de
proiectare, sau consultanță și se solicită, de asemenea, întocmirea unui deviz financiar
defalcat pe orele lucrate la elaborarea documentației.
2. Cheltuieli cu personalul
Aceste cheltuieli nu sunt întotdeauna considerate eligibile de către finanțator. Astfel,
pentru investițiile realizate prin POR, sau prin PNDR, dar și prin intermediul programelor
naționale de finanțare, cheltuielile cu salariile sunt neeligibile, bugetul proiectului
permițând realizarea investiției de bază, nu și decontarea salariilor, sau a contribuțiilor
sociale.
Pe de altă parte, proiectele realizate prin intermediul PO Capital Uman, sau PO
Competivitivate permit beneficiarului decontarea cheltuielilor salariale, în anumite praguri
valorice, stabilite în cadrul Ghidului solicitantului.
3. Cheltuieli cu achiziția de echipamente, utilaje, dotări, active necorporale
Acestea reprezintă, în toate situațiile, cea mai mare parte a investiției finanțate din
fonduri nerambursabile și, în multe situații, benficiarul este încurajat să aloce o parte mai
mare a bugetului pentru achiziția de echipamente.
Pentru a fundamenta aceste costuri, beneficiarul trebuie să solicite oferte financiare
și tehnice din partea a 3 ofertanți și să le atașeze, pentru verificare, planului de afaceri.
Oferta trebuie să conțină cel puțin următoarele elemente obligatorii:
 Numărul de bucăți solicitate
 Prețul unitar
 Valoarea totală a ofertei
 Data întocmirii și perioada de valabilitate
4. Cheltuieli administrative
Bugetul proiectului poate să includă, în anumite situații, și cheltuieli administrative.
Dacă sunt considerate eligibile în cadrul Ghidului solicitantului, ele se referă la:
 Chirii
 Utilități
 Comunicații
 Întreținerea echipamentelor
5. Alte cheltuieli
Acest capitol apare în componența oricărui buget al proiectului și sunt, în cele mai
multe situații, cheltuieli neeligibile:
 Impozite și taxe
 Comisioane bancare
 Dobânzi bancare
Necesitatea întocmirii bugetului proiectului:
  Prezintă solicitarea de ajutor financiar nerambursabil pe care beneficiarul o
înaintează finanțatorului
 Dacă bugetul proiectului este întocmit corect, finanțatorul va aproba întreaga
sumă solicitată. În caz contrar, finanțatorul va solicita clarificări și poate respinge total sau
parțial bugetul
 Permite urmărirea, în etapa de implementare, a felului în care cheltuielile sunt
realizate de către beneficiar
 Dacă este întocmit corect și realist, bugetul proiectului nu necesită corecții în
etapa de implementare

MANAGEMENT FINANCIAR

1.DEFINITIA MANAGEMENTULUI FINANCIAR SI OBIECTIVELE SALE(pe tipuri de

intreprindere)
Definitie- reprez un ansamblu de principii, metode,tehnici, instrumente si  actiuni prin intermediul
carora se fundamenteaza deciziile financiare in contextul realizarii unor obiective organizationale,
formulate printr-o strategie de firma.
Obiective : de  a asigura eficienta constituirii si utilizarii capitalului , realizand suport financiar
maximizarii valorii de piata a firmei si cresterea averii functionarilor.
a)firmele cu caracter productiv
-urmaresc cucerirea unor noi segmente de piata ;
-obiectivul principal al manag financiar il va reprez asigurarea resurselor de finantare, de sustinere
a manevrelor strategice ptr a crea putere econ.
b)firmele mici si mijlocii:
-obiectivul de baza este influentat de afirmarea calitatilor personale ale managerului in a dobandi
succesul;
-in atentia manag financiar se vor afla acele actiuni prin care se vor sublinia performantele de
exceptie ale managerului:actiuni surpriza la bursa, plasamente de capital surprinzatoare, asociere in
afaceri.
c)firmele aflate in lichidare:
 -obiectivul managerial este de a continua afacerile ,pana la desfiintare prin atenuarea cat  mai mult
posibil a efectelor nefavorabile rezultate prin aplicarea deciziei de lichidare.

Managementul proiectelor

Definirea notiunii de managementul proiectelor

Managementul unui proiect reprezinta aplicarea de cunostinte, abilitati, instrumente si tehnici in
scopul realizarii activitatilor proiectului, in conditiile in care sunt satisfacute nevoile si asteptarile
(sperantele) diferitelor persoane fizice si juridice implicate in proiect.
Managementul proiectului presupune asigurarea unui echilibru intre solicitarile, uneori
contradictorii, referitoare la:
ü     sfera de cuprindere (CE trebuie realizat), timpul (CAND trebuie realizat), costul (incadrarea in
BUGETUL proiectului) si calitatea proiectului (CUM trebuie realizat);
ü     cerintele identificate (nevoile) si cele neidentificate (asteptarile);
ü     solicitarile diferitelor parti interesate.

Bilanţul 
Definirea conceptului de bilanţ 

Bilanţul este o noţiune de bază, deosebit de importantă, cu care se operează frecvent înteoria şi
practica contabilităţii. Noţiunea de bilanţ se utilizeazǎ într-un sens larg, generalizat
semnificând un rezultatsintetic al activitǎţii desfasurate într-o întreprindere pe o perioadǎ datǎ. În
literatura contabilǎoccidentalǎ în special din Franţa, Germania şi Anglia, bilanţul contabil compus din :
bilanţ, cont de profit şi pierdere şi anexǎ, denumite alternativ şi documente de sintezǎ contabilǎ anualǎ
sau dare deseamǎ contabilǎ este o asociere de informatii ordonate într-o anumitǎ formǎ, obligatorii şi
regulate prin care persoanele neiniţiate sunt informate în legaturǎ cu rezultatele administrǎrii
întreprinderii.Bilanţul contabil are rolul de a generaliza periodic datele contabilitǎţii curente şi de a
stabili pe aceasǎ cale o serie de indicatori economico-financiari sintetici, ceea ce îi conferǎ caracterul
demodel contabil şi informaţional, dar şi de model de gestiune a valorilor materiale şi bǎneştidelimitate
patrimonial. În plan informaţional, bilanţul pune în evidenţǎ raporturile cauzale dintre bunurile
materile şi bani, ca obiecte de drepturi şi obligaţii pe de o parte, drepturile şi obligaţiiletitularului de
patrimoniu în legaturǎ cu aceste valori, pe de altǎ parte, între alocarea acestor valori şifinanţarea lor, între
utilizarea valorilor şi reproducţia lor. El furnizeazǎ informaţii de reflectare şicontrol asupra relaţiilor de
echilibru privind starea şi mişcarea patrimoniului.Ca model de gestiune, bilanţul serveşte la punerea în
mişcare a mecanismelor propriisubiectului de drept orientate spre asigurarea în condiţii de eficienţǎ a
reproducţiei
patrimoniului; pe baza lui se fundamenteazǎ deciziile privind alocarea, finanţarea, utilizarea şi recuperarea
fondurilor. Totodatǎ, prin bilanţ se organizeazǎ controlul asupra realizǎrii deciziilor, se asumǎdrepturi şi
obligaţii, se stabilesc raspunderi şi cointerese cu privire la gospodǎrirea şi dezvoltarea patrimoniului. De
asemenea, bilanţul este folosit ca instrument de cunoaştere a normelor referitoarela conservarea,
administrarea şi dreptul de dispoziţie asupra patrimoniului. Spre deosebire de cont3
 
şi sistemul de conturi, prin care se asigurǎ descrierea şi analiza morfologiei financiare a patrimoni
ului, bilanţul realizeazǎ sintaxa acestei structuri .Prin potenţialul documentar, prin modul de participare la
circuitul „informaţie- analizǎ-decizie”, bilanţul se constituie ca o bazǎ de referinţǎ, ca ofertǎ penetrantǎ şi
cu efect catalizator în procesul conducerii activitǎţii economico-
financiare. Datele din bilanţ fundamenteazǎ procesuldecizional, iar prin urmarirea mişcǎrilor ce intervin în 
structura elementelor patrimoniale seefectueazǎ controlul derulǎrii acestor procese, analizând rezultatele
obţinute în raport cu parametriicare au stat la baza adoptǎrii deciziilor.Prin structura sa şi prin modul de
grupare a indicatorilor, bilanţul contabil oferǎ posibilitatea aprecierii situaţiei financiare a întreprinderii şi
raspunde necesitǎţilor de informare aleutilizatorilor, furnizând, totodatǎ, datele necesare elaborǎrii
prognozelor.Bilanţul contabil surprinde situaţia patrimonialǎ a întreprinderii la un moment dat,furnizând
informaţii cu privire la echilibrul financiar al întreprinderii.Utilizarea bilanţului contabil ca instrument de
analizǎ a activitǎţii economico-financiare lanivel micro şi macroeconomic, îi conferǎ acestuia
caracteristicile unui model economic.În România ultimilor ani, stiinţa economicǎ a fǎcut paşi serioşi
înainte în ceea ce priveşte perfecţionarea modelelor de analizǎ a activitaţii economico-financiare a
întrepinderilor în contextultrecerii la economia de piaţǎ A fost deschis astfel câmp larg cercetǎrilor în
domeniul economic şiau fost introduse procedee şi concepte noi de analizǎ utilizate curent în ţǎrile cu o
economie
de piaţǎ avansatǎ, cum ar fi: fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria pozitivǎ,trezoreri
a negativǎ, trezoreria netǎ, fluxul de numerar (engl. „cash-flow”) etc.Analiza bilanţului stabileşte gradul
de independenţǎ financiarǎ în funcţie de structurafinanţǎrii, dependentǎ întreprinderii de creditorii sau de
bancile creditoare.Bilanţul poate fi considerat a fi „cel mai reprezentativ instrument de înregistrare şi
controlfolosit de contabilitate, pentru realizarea acesteia, deosebit de util pentru analiza situaţiei
financiareşi caracterizarea activitǎţii economice a întreprinderii într-o anumitǎ perioadǎ de gestiune, atât
întotalitatea lor, cât şi pe diferite stadii ale circuitului economic, cu indicarea beneficiului sau pierderii
realizate; elementul principal pentru explicarea dublei înregistrǎri; mijlocul de a oglindi laun moment dat
situaţia întreprinderii evaluatǎ în bani prin punerea faţǎ în faţǎ a mijloacelor şiresurselor; un calcul de
sintezǎ al contabilitǎţii, prin care se prezintǎ la un moment dat situaţiaeconomicǎ dintr-un perimetru al
mişcǎrilor de valori, evaluatǎ în bani, punându-se faţǎ în faţǎactivul cu pasivul; un document contabil
alcǎtuit pe baza datelor evidenţei contabile, aşa cumrezultǎ ele din înregistrarile curente fǎcute în conturi;
instrument specific contabilitǎţii, cu ajutorul4
 
cǎruia se prezintǎ în mod centralizat şi grupate sistematic datele contabile privind situaţia valoricǎ
amijloacelor economice, sursele de formare ale acestora şi rezultatele activitǎţii la un moment dat.