FACULTATEA DE DREPT
AUTOR: Dubceac Ecaterina
GRUPA: DFRT 204
COORDONATOR: Roman Starasciuc
Chişinău – 2021
1
Cuprins
Introducere..................................................................................................................................3
1.Apariția dreptului cerințe și socialmente umane......................................................................4
1.1 Esența, conținutul și forma dreptului...........................................................................7
1.2 Dreptul obiectiv , subiectiv, și pozitiv...............................................................................8
2. Conceptul dreptului ca fenomen social...................................................................................9
2.1 Rolul și funcțiile dreptului...............................................................................................10
2.2 Dreptul și societatea........................................................................................................12
Concluzie..................................................................................................................................15
Bibliografie...............................................................................................................................16
2
Introducere
Tema acestui referat este „Conceptul dreptulu ca fenomen social”. Subiectul este
relevant, deoarece dreptul, ca întreaga componenţă juridică a vieţii sociale, este un fenomen
deosebit de complex, a cărui cunoaştere presupune o cercetare aprofundată a legităţilor
obiective a existenţei sale, a dinamicii sale, a factorilor care-l configurează şi valorilor pe care
le promovează.
3
1.Apariția dreptului cerințe și socialmente umane
Mult mai târziu are loc acea mutatie sociala prin care unele comunitati umane reusesc
sa-si configureze modele de ordine în relatiile sociale, modele care de data aceasta nu se mai
axeaza pe forma interdictiilor mistice, ci pe aceea, constienta, a ideii de obligatie juridica. În
4
amintita perioada a celor 8-10 mii de ani se produc evenimente semnificative pentru stiinta
dreptului.
Exercitarea acestor functii nu se putea realiza decât printr-un ansamblu de reguli a caror
aplicare era garantata de forta de constrângere a statului. Acest ansamblu de reguli reprezinta
dreptul, corelat genetic-evolutiv cu statul.
Dreptul s-a format, în primul rând, prin prelucrarea si investirea cu un scop nou a unor
vechi reguli gentilice de conduita. Aceste reguli nescrise aveau sa alcatuiasca dreptul
obisnuielnic sau cutumiar, a carui respectare miza pe aplicarea unor sanctiuni etatice.
Geneza dreptului se leaga, în al doilea rând,de crearea nemijlocita a unor norme noi,
reprezentând dreptul scris, fapt ce a rezultat din instituirea directa a normelor de conduita prin
acte normative: edicte, legi etc.
• Legile lui Solon la greci ori Legea celor XII Table la romani.
Desi norme ale dreptului cutumiar mai persistau în unele legiuiri scrise, acestea vor
cuprinde treptat norme absolut noi, detasându-se de vestigiile cutumiare si venind chiar în
5
contradictie cu obiceiul juridic, care va mai fi preluat numai atunci când va fi rezonant cu
legea scrisa si recunoscut de aceasta.
6
1.1 Esența, conținutul și forma dreptului
Sistemele de drept pozitiv in marea lor diversitate exprima dreptul care component al
fenomenului juridic social ca si alte fenomene sociale morala arta stiinta impreuna cu acestea
poarta si exprima aceeasi esenta natura permanenta impofida variabilitatii sale .Prin insusirile
sale de continut dreptul se deosebeste de celelante fenomene sociale si prin insusirile sale
esentiale si identifica fundamental cu ele. Cercetind ce este permanent in fenomenele sociale
si regiseind aceste ,,ce,, in cazul dreptului vom descoperi esenta.
Ansamblul insusirilor proprii prin care o entitate se deosebeste de oricare alta constituie
continutul ei.Continutinutul unei entitati are o intindere si o mobilitate mai mare decit esenta
ei.Ansamblul caracteristicilor de manifestare a unei entitati desemneaza forma sa.
7
Forma externa a dreptului –consta in modalitati de exprimare a vointei
legiuitorulu(izv dreptului pozitiv)i in modalitati de sistematizare legislativa codurile si in
totalitatea actelor normative care fixeaza normele juridice in vigoare.
Restringund atentia doar la dreptul actual se cunoaste conceptul de drept pozitiv care
nu este alt ceva decit dreptul obiectiv in vigoare.Totalitatea normelor juridice in vigoare dintr-
un stat poarta denumirea de drept pozitiv un drept aplicabil imediat si continuu obligatoriu de
adus la indeplinire prin forta coercitiva a statului.
Intre cele doua acceptiuni de dr obiectiv si dr subiectiv exista o legatura logica in sensul
ca dr subiective exista si se pot exercita numai daca sint recunoscute si reglementate de dr
obiectiv.
Dreptul pozitiv este acela care se aplica imediat si continuu obligatoriu si susceptibil de
a fi adus la indeplinire atunci cind este nesocotit prin forta de constringere a statului.
8
Mai exista si alte sensuri ale dreptului dreptul national este dr obiectiv al unui anumit
stat aplicat de autoritatile abilitate ale statului respectiv . Dreptul international desemneaza
totalitatea normelor juridice cuprinse in tratatele internationale definite ca acorduri de vointa
realizate intre doua sau mai multe state prin care acestea reglementeaza o anumita sfera a
relatiilor internationale.
Dreptul luat impreuna cu intreaga componenta juridica a vietii sociale este un fenomen
deosebit de complex a carui cunoastere presupune o cercetare aprofundata a legitatii
obiective ale existentei dinamicii factorilor care il configureaza si ale valorilor pe care le
promoveaza.Cuvintul drept provine de la latinescu directum directus adjectiv care semnifica
drept si de la verbul latinesc dirigere care semnifica a indrepta a conforma sau conform cu
regula .Dreptul nu este numai o stiinta ci este in egala masura tehnica de arta, privit ca arta
dreptul se prezinta ca totalitate a mijloacelor procedeelor si instrumentelor utilizate atit de
catre organele ce creeaza dreptul cat si de cel care il aplica.
9
Un alt termen ce evoca domeniul dreptului este adjectivul juridic ,cuvintul juridic este
absolut indispensabil pentru a putea desemna ipostazele existentei si manifestarii dreptului in
viata sociala cum ar fi actele juridice raporturile juridice etc.
1. Rolul dreptului
Orice activitate socială îşi are un drept corespunzător, dreptul fiind implicat în fiecare
act al vieţii noastre de toate zilele. „Activitatea noastră întreagă, până la gesturile cele mai
neînsemnate pe care le facem, se scurge în cadrul unui complex extraordinar de prescripţii
juridice.”[
Toţi marii filozofi – Montesquieu, Rousseau, Kant, Hegel, au subliniat rolul normelor
juridice în asigurarea progresului social şi promovarea echilibrului în relaţiile interumane,
prin apărarea unor asemenea valori precum viaţa, onoarea şi demnitatea fiinţei umane,
libertatea, proprietatea.
2. Funcţiile dreptului
Funcţiile dreptului pot fi definite ca fiind direcţiile fundamentale ale acţiunii
mecanismului juridic, la îndeplinirea cărora participă întregul sistem de drept – ramuri,
instituţii, norme, precum şi instanţele sociale special abilitate cu atribuţii în domeniul
10
dreptului. Altfel spus, prin funcţie a dreptului se înţelege cum sunt valorificate atributele
dreptului în vederea menţinerii ordinii, echilibrului şi păcii sociale.
Această funcţie se referă la faptul că dreptul asigură cadrul de funcţionare legală a
întregului sistem de organizare socială, a tuturor puterilor publice şi instituţiile fundamentale
ale statului; dreptul are în vedere domeniul organizării sociale în ansamblul său, ca o funcţie a
sistemului social global. Prin intermediul normelor juridice, a dreptului, sunt create şi
organizate autorităţile şi instituţiile publice fundamentale ale statului, în funcţie de nevoile
specifice ale societăţii la un moment dat, iar legile, ca acte de conducere socială, dau expresie
nevoilor reale ale societăţii, stabilesc modul în care se exercită guvernarea şi orientează
raporturile sociale în direcţia care concordă cu voinţa şi interesele societăţii.
Actul normativ juridic este, în esenţă, un act de conducere socială. Statul, cu ajutorul
dreptului, stabileşte pentru fiecare autoritate o anumită competenţă, pentru ca fiecare structură
de putere să ştie ce are de realizat, şi aceste instituţii, împreună, să colaboreze la îndeplinirea
rolului statului de instituţie fundamentală a societăţii. Dreptul constituie o tentativă de
regularizare a raporturilor intra şi intersociale, el aspiră să stabilească în multitudinea de
interese, adesea contradictorii, o armonie, în virtutea ideii de valoare.
d) Funcţia normativă
11
Aceasta este o funcţie de sinteză, care le implică pe toate celelalte, şi exprimă poziţia
specifică a dreptului în viaţa socială, calitatea sa de a fi un mijloc eficace de organizare şi
conducere socială. Alături de alte forme de reglementare normativă, dreptul, prin ansamblul
şi instituţiilor sale, este un factor de programare a libertăţii de acţiune a omului.
f) Funcţia preventivă vizează faptul că, prin simpla incriminare a faptelor periculoase
pentru societate, dreptul previne, opreşte, prin avertismentul pe care normele sale îl conţin
tendinţele de încălcare a acestora.
Dreptul nu poate exista în afara societăţii, după cum nici o societate nu poate funcţiona
în absenţa dreptului Având menirea de a asigura coeziunea şi solidaritatea grupurilor şi
instituţiilor sa-i, convieţuirea şi cooperarea dintre indivizi, normele de drept există şi sunt
recunoscute numai în măsura în care ele reglementează acţiuni reale ale unor grupuri şi
indivizi, dintr-o anumită societate. De aceea, Marcel Mauss considera că „ceea ce
caracterizează un grup de indivizi nu este nici religia lui, nici tehnicile sale, nimic altceva
decât dreptul său”.
12
Analiza conceptului de drept este inseparabilă de cea de societate. În acest sens,
Giorgio del Vecchio precizează: „Societatea e un fapt natural, un dar al naturii, determinat de
nevoia pe care o are omul de semenii săi. Pentru a trăi izolat, în afara societăţii, omul ar trebui
să fie, după cum a scris Aristotel, „un animal ori un Dumnezeu”, adică ceva mai puţin sau mai
mult decât un om. Fiind aşa cum este, el are nevoie de a se asocia, de a aparţine unei societăţi.
Într-adevăr, el îi aparţine chiar de la naştere, nu prin voinţă, ci din necesitate; când devine
conştient de sine, se găseşte deja înglobat într-o reţea multiplă de relaţii sociale. Toate
instinctele, atât cele egoiste, cât şi cele altruiste, îl menţin în societate, începând cu instinctul
de conservare proprie, până la instinctul de conservare a speciei. Şi cu dezvoltarea progresivă
a facultăţilor omeneşti, motive noi, raţiuni noi se adaugă pentru a întări şi a pune în valoare
societatea. În ea, individul găseşte integrarea vieţii sale în diversele sale manifestări,
posibilitatea atingerii scopurilor sale, începând de la cele mai elementare, până la cele mai
înalte”
Rolul dreptului este acela de organizator al vieţii sociale, care, în plan abstract şi
teoretic, este evidenţiat de trăsăturile mecanismului reglementării juridice, parte componentă
(subsistem) al sistemului normativ social. Mecanismul reglementării prin norme juridice a
vieţii sociale pune în lumină aspecte dintre cele mai variate ale influenţei dreptului asupra
societăţii – aspecte speciale juridice, sociologice, psihologice, etc. În acest timp, însă, rolul
dreptului nu poate fi limitat doar la această influenţă teoretică. În ultima sa esenţă – remarcă
Nicolae Popa – dreptul înseamnă viaţă: el oferă cadrul specific vieţii sociale fiind, în acest
sens, rezultatul traducerii într-un limbaj tehnic a formelor şi structurilor vieţii sociale. Ca
expresie a unui sistem de valori, legea garantează ordinea socială, stabilitatea şi siguranţa
juridică.
a) de a formula reguli de conduită, prin stabilirea unor roluri pe care trebuie să le
îndeplinească indivizii;
b) de a face ca aceste reguli să fie observate şi respectate, prin utilizarea unor mijloace
de presiune şi constrângere legitimă.
a) fiecare persoană să aibă un drept egal cu sistemul cel mai extins de libertăţi
formulate pentru toţi indivizii;
14
Concluzie
Astfel reiese, că legătura inseparabilă între Drept, Societate şi Stat. Rolul dreptului este
aceea de organizator al vieţii sociale, care, în plan abstract şi teoretic, este evidenţiat de
trăsăturile mecanismului reglementării juridice, parte componentă al sistemului normativ
social.
15
Bibliografie
1. https://www.presalocala.com/2012/04/22/drept-si-societate/
2. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/4-9_3.pdf
3. https://dreptmd.wordpress.com/referate/rolul-si-functiile-dreptului/
4. https://ro.scribd.com/document/463646492/tema-4-docx
5. https://www.rasfoiesc.com/legal/drept/ROLUL-SI-FUNCTIILE-
DREPTULUI-I57.php
6. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/teoria-generala-a-
dreptului/curs-5-functiile-dreptului/
16