SISTEME BIOTEHNOLOGICE INOVATIVE PENTRU

DEZVOLTAREA ENERGETICĂ DURABILĂ

BIOETANOL DIN MATERII PRIME CELULOZICE

Prof. Univ. Dr. Petru Niculiță Masterand Ciprian Mircea

 Cuprins

Pagina
3…………………………………………………………………………….Introducere
4…………………………………………………….Cap.1 Bioetanolul și obținerea lui
5…………………………………………………….…Cap.2 Biomasă lignocelulozică
6……………………..Cap.3 Obținerea bioetanolului sin materii prime lignocelulozice
14…………………………………………………………...…Concluzii și bibliografie

2
 INTRODUCERE

Bioetanolul este considerat un combustibil alternativ. Combustibilii alternativi

sunt acele substanțe chimice (alcooli, eteri, esteri etc.) obținute prinutilizarea unor
diverse procedee fizico-chimice și biologice, in scopul transformarii biomasei
vegetale, reprezentate de plantele lemnoase și erbacee, deșeurile forestiere și
agricole, precum și a unor reziduuri industriale și municipale, în produse care pot
degaja prin combustie o mare cantitate de energie, fara a genera efecte poluante
majore.
Combustibilii alternativi reprezintă cea mai corecta definire lingvistica a
produselor chimice obtinute în mod artificial, pentru a fi utilizate ca surse alternative
de energie, indifferent de procedeele de sinteză chimică, biochimică sau microbiană,
care sunt utilizate.
Sub aspectul proprietăților fizico-chimice, precum si al potențialelor efecte
poluante asupra mediului, exista diferențe semnificative între combustibilii alternativi
menționați anterior și combustibilii convenționali, reprezentați de produsele
petroliere, cărbunii și gazele naturale. Din acest motiv, cobustibilii alternativi
constituie, prin însăși denumirea lor, surse noi de energie pentru consumul uman,
menite să diminueze impactul negativ asupra mediului, generat prin ecploatarea fără
discernământ a unor surse naturale de energie și prin efecte poluante majore.
Bioetanolul este definit ca alcool etilic de provenienţă naturală. Materiile
prime utilizate în fabricarea etanolului sunt trestia şi sfecla de zahăr, sorgul zaharat,
unele fructe. O resursă mult mai importată o reprezintă materiile prime amidonoase,
respectiv porumbul, grâul, cartoful, maniocul. La acestea se adaugă materiile prime
lignocelulozice (lemnul şi alte materiale din plante fibroase).
Însă cea mai importantă sursă de obţinere a bioetanolului, din punct de vedere
cantitativ, o reprezintă materiile prime lignocelulozice sub formă de deşeuri agricole
(paie de cereale, deşeuri de trestie de zahăr, fibre şi deşeuri de bumbac etc.).
Conţinutul în energie al bioetanolului este apreciat a fi în jur de 65% din cel al
benzinei.
La nivelul cercetărilor şi producţiei actuale, cele mai utilizate materii prime
pentru obţinerea de bioetanol rămân cerealele.

3
 Cap.1 Bioetanolul și obținerea lui

Bioetanolul se obține fie prin utilizarea biotehnologiei de conversie

microbiană a biomasei vegetale, în cursul unor procese fermentative, fie prin sinteză
chimică din petrol, fiind cel mai utilizat nepoluant, utilizat în îintreaga lume, cifra
anuală de consum fiind de aproximativ 25 de miliarde de litri.
Conform datelor statistice, în 1995, aproximativ 93% din totalul producției de
etanol de pe glob a fost realizată prin fermentația biomasei vegetale si numai 7% prin
metodă sintetică.

1.1 Resursele de biomasă

Resursele de biomasă sunt reprezentate de materialele organice regenerabile,

care include culturile de plante agricole și furajere, culturile de plante erbacee și
acvatice, precum și plantațiile forestiere destinate producerii de energie, deșeurile și
reziduurile agricole, deșeurile de origine animală, deșeurile municipale, precum și
alte tipuri de deșeuri rezultate din prelucrarea biomasei vegetale.
Pădurile reprezintă aproximativ 80% din biomasa Terrei. În general, lemnul
conține cantități mari de lignină, care are atât un rol structural, de susținere a arborilor
respective, cât și un rolprotector, prin rezistența deosebit de mare la agenții fizici,
chimici și biologici de degradare. Lignina este, în marea majoritate a cazurilor,
complexată cu hemiceluloze și celuloze, fapt care face extrem de dificilă hidroliza
acestor complexe macromoleculare formate din polimeri organici.
Moleculele de celuloză sunt formate din lanțuri lungi de molecule de glucoză,
asemănătoare celor din compoziția amidonului, dar care au o configurație structurală
diferită de acesta. Moleculele de hemiceluloze sunt alcatuite din lanțuri lungi de
molecule glucidice, formate din câte 5 și 6 atomi de carbon. Deoarece glucidele cu
câte 5 atomi de carbon reprezintă un procent destul de ridicat de zaharuri, recuperarea
și utilizarea lor în fermentația alcoolică este extrem de importantă pentru eficiența
economică a procesului.

2.1 Procedee de obținere a etanolului din biomasă

În prezent, etanolul este singurul combustibil lichid, obținut din surse naturale
regenerabile, de tipul biomasei vegetale, care se poate produce in cantități industriale.
Cfiar dacaă, actualmente, producția cea mai mare de etanol din lume este realizată în
Statele Unite ale Americii, cu toate acestea etanolul nu poate asigura mai mult de 5%
din necesarul energetic național pentru combustibilul destinat vehicolelor de transport.
Una dintre materiile prime importante pentru producerea etanolului o
reprezintă amidonul, care este o substanță constituită din lanțuri lungi de molecule de
glucoză. Drept urmare, materialele organice care conțin această substanță pot fi în
molecule mai simple, formate din monomeri de glucoză. Asemenea materiale bogate
în amidon sunt: porubul, grâul, catoful dulce etc.
Înainte de a fi supuse proceselor de fermentare, aceste materiale trebuie
prelucrate prin hidroloză pentru scindarea amidonului in zaharuri fermentescibile. În
acest scop, amidonul se amestecă cu apa pentru formarea unei suspensii care este,
ulterior, încalzită și omogenizatș pentru ruperea pereților celulari. În timpul

4
procesului de încalzire a soluției de amidon sunt adaugate diferite enzime care
scindează legăturile chimice dintre moleculele de glucoză.
Din punct de vedere economic, aceste materii bogate în amidon, precum și
cele constituite preponderant din zaharuri fermentascibile (fructele, sfecla de zahăr)
sunt destul de scumpe, ceea ce impune utilizarea biomasei lignocelulozice ca materie
primă pentru producerea etanolului.
Producția industrială de etanol se realizează. În principal, prin fermentarea
carbohidraților prezenți în structura materialelor lignocelulozice.

1.3. Argumente pro și contra etanolului obținut din materii prime

celulozice

Pro:
- combustibil cu cifră octanică mare;
- emisii reduse de gaze cu efect de seră;
- nu utilizează materii prime alimentare sau furajere.

Contra:
- dificultăţi în transportul prin conducte;
- este mai scump decât etanolul din cereale.

Cap. 2 Biomasa lignocelulozică

Ce este biomasa lignocelulozică? Orice subprodus, deşeu agricol, menajer sau

industrial care conţine celuloză. Biomasa lignocelulozică reprezintă o sursă abundentă
şi ieftină de resurse energetice regenerabile. De exemplu, reziduurile de trestie de
zahăr numite bagase rezultate în urma extracţiei zahărului din trestia de zahăr sunt
generate în cantităţi foarte mari în ţări ca Brazilia, Tailanda, India, Hawaii şi sudul
SUA. Teoretic, o tonă de bagase uscată poate genera circa 424 litri etanol. Alte
produse lignocelulozice care pot fi folosite ca surse de energie pot fi: reziduuri sau
subproduse agricole: coceni de porumb, paie de grâu sau orez; reziduuri forestiere;
reziduuri din industria de celuloză şi hârtie; plante ierboase energetice. Însă, spre
deosebire de amidon, care este un polimer omogen şi uşor de hidrolizat, materia
lignocelulozică vegetală conţine celuloză, hemiceluloză, lignină şi alte componente
greu de hidrolizat. Toate aceste componente trebuie iniţial tratate chimic şi enzimatic
până sunt transformate în zaharuri care pot fi fermentate la alcool. Cu toate că
biomasa lignocelulozică este disponibilă în cantităţi foarte mari, provocarea principală
pentru a face produsul competitiv din punct de vedere comercial este reducerea
costurilor procesului de conversie a biomasei la etanol.
Preţul materiilor prime extrem de volatil poate afecta costurile de producţie
a bioetanolului. Materia lignocelulozicǎ poate servi ca materie primǎ ieftinǎ şi
abundentǎ,neceasarǎ pentru a produce bioetanol din surse regenerabile, la costuri

5
rezonabile. În 2007 , Departamentul de Energie al SUA a alocat mai mult de 1 miliard de dolari pentru
proiecte privind dezvoltarea producţiei bioetanolului lignocelulozic, cu scopul de a
facecombustibil competitiv la 1.33 dolari/galon pânǎ în 2012. Nivelul de sprijin oferit de UE este mai mic,
dar este însǎ semnificativ (aproximativ 68 milioane de dolari în 2006).
Materialele lignocelulozice pot fi clasificate în patru grupe, pe baza tipului de resursǎ:
1. reziduuri forestiere;
2. deşeuri municipale solide;
3. deşeuri de hârtie;
4. reziduuri din agricultură.
În literatura de specialitate apar diferite rapoarte care descriu utilizarea ca materie primǎ a
diverse deşeuri lignocelulozice cum ar fi: paie de orez, coceni de porumb, plante
erboase, reziduuri de palmier etc. Materialele lignocelulozice ar putea produce
pâna la 442 miliarde de litri de bioetanol pe an. Paiele de orez reprezintǎ una
dintre cele mai abundente surse de deşeuri lignocelulozice din lume. Anual se produce
aproximativ 731 milioane de tone , fiind distibuite astfel: în Africa (20,9 milione de tone), Asia
(667,6 milioane de tone), Europa (3,9 milioane de tone), America (37,2 milioane de tone) şi
Oceania (1,7 milioane de tone). Aceastǎ sumǎ de paie de orez poate produce 205 miliarde de litri de
bioetanol/an, reprezentând ce mai mare cantitate dintr-o singurǎ materie primǎ de biomasǎ.

Cap.3 Obținerea bioetanolului din materii lignocelulozice

Aceste materii prime sunt reprezentate de deșeurile din agricultură cum ar fi:
paie, coceni, vrejuri , deșeurile de material lemons tare sau moale din paduri sau de la
prelucrarea inițială a lemnului cum ar fi : așchii și rumeguș.
In structura materiilor prime lignocelulozice intră celuloza , hemiceluloza ,
lignina.

Tabel nr.1 Structura materiilor prime lignocelulozice.

Componentul Deșeuri din Deșeuri din lemn Deșeuri din lemn

agricultură tare moale
Hemiceluloza 30-35% 28-33% 28-33%
Celuloza 35-45% 35-48% 38-42%
Lignina 20-25% 20-24% 25-30%

Celuloza, un polimer format din unități de anhidroglucoză legate beta-1-

glucozidic, lungimea macromoleculei variind in funcție de sursa si de gradul de
procesare suferit.
Hemicelulozele sunt polimeri glucidici liniari la care sunt atașați diferiți
monomeri prin intermediul diferitelor legaturi. Astfel in lemnul tare se gasesc
urmatoarele hemiceluloze;
-O-acetil-4-O-metil-glucoronoxilan care reprezintă 10-30% din totalul de biomasa și
care este format dintr-un lanț liniar homopolimeric.
-glucomananii din lemnul tare reprezintă 3-5 % din biomasă.
Lemnul moale conține trei tipuri de hemiceluloză și anume:
-galactoglucoman reprezintă 5-10 % din biomasa iar conținutul de α-D-galactoza este
echivalent cu cel de beta-d-glucoza.
-arabino-4-metil glucoronoxilan reprezinta 10-15% .

6
 Lignina este un component de bază al biomasei lignocelulozice , ea având un
caracter fenolic.
Biomasa are un conţinut relativ scăzut de hidrogen. Randamentul de hidrogen
nu depinde doar de acest lucru legat de hidrogenul scazut , dar din divizarea chimică a
apei în reformarea cu aburul dă o reacție, aceasta are un dezavantaj în comparaţie cu
gazul natural ca fiind o sursă de hidrogen, în special în scopul unui conţinut mai mic
de energie din unitatea de masă.

3.1 Hidroliza enzimatica a materialului lignocelulozic

Hidroliza materialului lignocelulozic se poate face pe cale :

-acidă , folosind acid sulfuric concentrat sau diluat;
-enzimatică , folosind enzime celulolitice (celulază și hemicelulază)
Hidroliza acida cu acid sulfuric diluat, necesita temperaturi ridicate de
hidroliza, in schimb, hidroliza acida cu acid sulfuric concentrat se poate face la
temperaturi mai scazute(≤ 45 º C ).
3.1.1 Procedee de obținere prin hidroliză acidă:
3.1.1.1 Procedeul Inventa AG
Acest procedeu folosește acid sulfuric diluat la concentrația de 0,6% în greutate ,
materialul lignocelulozic fiind marunțit. Hidroliza se face într-un reactor (1) care
lucrează sub presiune de 100kPa și la temperatura de 140-180ºC . Se hidrolizează atât
hemiceluloza cât și celuloza din paiete lemnoase , produsele în funcție de degradare
fiind xiloza și glucoza. Soluția acidă conținand glucidele fermentascibile, este adusă
în colectorul racitor (2) , de unde ies de la partea superioară vaporii de furfural care
sunt condensați într-un răcitor (3) , iar pe la partea inferioara iese soluția adică
glucidica ce se neutralizează in vasul cu agitator (4), unde se aduce carbonat de calciu.
Soluția neutralizată trece în filtrul (5), unde se separă de sulfatul de calciu format , iar
soluția este trimisă la un racitor – flash (6), de unde iarași se separă furfural care se
condensează într-un răcitor (3), lichidul fiind trimis în instalația de fermentare-
distilare-rectificare în coloana azeotropica , obținandu-se alcool carbonat.

Schema de principiu a instalației de funcționare dupa Procedeul Inventa AG

7
 3.1.1.2 Procedeul BC International SUA
Foloseste hidroliza cu acid sulfuric diluat in 2 trepte:
- o treaptă în care se hidrolizează hemicelulozele , obținandu-se o soluție acidă
conținand în principal xiloza;
- o treapta în care se hidrolizează celuloza, obținându-se o soluție acida care
conține in principal glucoză.
În ambele etape se lucrează la temperaturi înalte . După neutralizarea
hidrolizatelor și filtrarea acestora , se realizează fermentarea cu E.coli modificat
genetic (cu gena de la Zymomonas). Microorganismul obținut prin recombinare
genetica este capabil să fermenteze atât glucoza cât și pentoza cu o eficacitate de
90%. Schema tehnologică folosită în acest procedeu este aratată în fig.de mai jos.
Schita de principiu a instalației de funcționare a Procedeul BC International SUA

8
 3.1.1.3 Procedeul ARKENOL (SUA)
Folosește hidroliza cu acid sulfuric in cele 2 trepte de hidroliza acida. Procesul
folosește separarea cromatografică a soluției glucidice și a acidului sulfuric sub
formă diluată , din care apoi reconcentrată pentru folosire in proces . Subprodusele
realizate din proces sunt sulfatul de calciu si lignina. Schița procedeului este arătată
mai jos in figura.

9
Schița de principiu a instalației de funcționare Procedeul Arkenol (SUA)

3.1.1.4 .Procedeul cu predigestie după metoda Hokkaido

Se realizează cu acid sulfuric diluat.

3.1.1.5 Procedeul ACOS

Se folosește pentru solubilizarea componentelor din materialul lignocelulozic
o soluție de acetonă care conține și o cantitate mică de acid sulfuric. Tratamentul are
loc la 200º C si presiune de 40 bar, timp de 0,5 h
După extracție soluția conținând glucide fermentescibile este trecută printr-un
tanc pentru autoevaporare , unde se recuperează o parte din acetona și se produce și o
racire pana la 100ºC . În continuare soluția intră la hidroliza secundară care are loc la
100 ºC 20 de min., când se recuperează și restul de acetonă. După racire și filtrare ,
inclusiv filtrare pe carbune , soluția se neutralizează și se trece la fermentare în două
etape: etapa de fermentare a glucozei , cu recuperarea de alcool etilic și etapa de
fermentare a zilozei, cu recuperarea alcoolului etilic.

10
 Borhotul rămas după fermentarea xilolatului este folosit pentru obținerea
xilolatului cristalizat.
Procedeul ACOS poate fi utilizat pentru procesarea unor surse de materii
prime lignocelulozice.

3.1.1.6 Procedeul Bioeneering Resources

La acest procedeu se folosește CO2 și H2 ca materie primă pentru producția

de alcool etilic .
Fermentarea se face la 37ºC și presiune moderata , cu o bacterie din genul
Clostridium .
Etanolul fiind toxic pentru cultura de microorganisme , concentrația acestuia
in bioreactor trebuie să fie menținută la 3%(v/v). La fermentare se formează ți acid
acetic a carei producție este minimizată prin recircularea porțiunii inferioare de acid
acetic a cărei producție este minimizată prin reciclarea porțiunii inferioare de lichid
din distilator. Reactiile care conduc la formarea alcoolului etilic sunt:

6CO+3H2O C2H5OH+4CO2
6H2+2CO2 C2H5OH+3H2O

Schița instalației care lucrează dupa Procedeul Bioeneering Resources

3.1.2 Procedee de obținere prin hidroliza enzimatică

Enzime celulolitice
Celulazele reprezinta un complex enzimatic si sunt capabile sa hidrolizeze
celuloza. Acest complex enzimatic cuprinde:

11
 - 1. endo 1,4 – β – gluconaza care actioneaza la intamplare in interiorul
lanturilor poliglucidice ce formeaza lanturi poliglucidice ce formeaza celuloza,
realizand in final ruperea legaturilor β –1,4 – glucozidice si formarea de
lanturi mai scurte avand capete reducatoare libere.
- 2. exo – 1,4 – β- D- glucanaza care include doua enzime si anume:
- 1,4- β- D- glucanglucohidralaza care elibereaza unitati de glucoza de la
capatul reducator al lanturilor de celuloza , dar care hidrolizeaza lent si
celobioza formata de o alta enzima si anume
- 1,4- β- D- glucan celobiohidrolaza care elibereaza unitati de celobioza care
elibereaza unitati de celobioza de la capatul reducator al lanturilor fragmentate
de celulaza.
- 3. β- D- glucozidaza sau β- D- glucozid glucohidrolaza care hidrolizeaza
celobioza si oligozaharidele cu lant scurt pana la glucoza.
Degradarea celulozei din materialul lignocelulozic nu este posibila decat dupa un
tratament preliminar al acestuia prin macinare, tratare cu abur la o temperatura de
200-250ºC , tratament cu agenti de umflare (alcalii, baze organice, saruri metalice),
tratament cu microorganisme , care produce degradarea ligninei , tratament cu acizi
minerali diluati,etc.
Pot produce celulaze bacteriile aerobe(specii de Pseudomonas si Actinomycates),
facultativ anaerobe (Bacillius si Cellulomonas)si strict anaerobe (Clostridium),
precum su micegaiurile din speciile Trichoderma,Penicillium,Aspergillus
Phanerochaete Chrysosporium.
Din punct de vedere al randamentului in celulaze si al complexitatii acestora cea mai
buna sursa de celuloza este Trichoderma reesei modificat genetic . complexul
enzimatic prosus este Trichoderma reesei care este format din
- 1,4- β- D- glucan celobiohidrolaza care scindeaza unitatile de celobioza
pornind de la capatul nereducator al lanturilor de celuloza.
- . endo 1,4 – β – gluconaza care scindeaza legaturile glucozidice din interiorul
lanturilor de celuloza.
- 1,4 – β- D- glucozidaza care scindeaza celooligozaharidele si celobioza cu
producere de glucoza.
Enzimele mentionate au masa moleculara 56000-89000 si sunt ineficace fata de
celuloza cristalina. Complexitatea sistemului celulolitic excretat in mediu de cultura
de catre Trichoderma reesei este determinata de multitudinea de gene ce induc
producerea enzimelor a caror macroeterogenitate se bazeaza pe formarea de agregate
multienzimatice , iar microeterogenitatea se bazeaza pa capacitatea enzimelor
celulolitice de a forma complexe cu proteinele , glicoproteinele sau polizaharidele.
Celulazele produse de Trichoderma reesei au o specificitate redusa si sunt usor
inactive , chiar la temperatura optima de lucru 50ºC , si sunt sensibile la produsii de
reactie (inhibitie de pridus).

Hemicelulazele si microorganisme producatoare de hemicelulaze

Hemicelulazele pot fi clasificate in trei categorii:
- endo-hemicelulaze care actioneaza in interiorul lantului de hemiceluloza si
care au activitate limitata asupra oligomerilor cu lant scurt.
- endo-hemicelulaze care actioneaza progresiv fie de la capatul reducator fie de
la cel nereducator al hemicelulozei. Anumite exohemicelulaze hidrolizeaza
preferential limitari scurte de hemiceluloza, altele lanturi mai lungi
- enzime hemicelulazice , care hidrolizeaza hemiceuloza din plante native

12
 Endo-hemicelulaze pot fi la randul lor :endoarabinaze, endoarabinogalactanaze
endooglucanaze, endoxilanaze,ferulice endoxilanaze.
Microorganisme producatoare de hemicelulaze sunt in principal mucegaiurile:
-aspergillius niger
-aureobasidium pullulans
-trichodermareesei
-trichoderma viridi.
Exo 1,4 – β – D- glucanaza include doua enzime si anume 1,4 - β – D –
glucanglucohidralaza care elibereaza unitati de glucoza de la capatul reducator al
lanturilor de celuloza , dar care hidrolizeaza lent si celobioza formata de o alta enzima
si anume 1,4-β-D-glucan celebiohidroliza care elibereaza unitati de celobioza de la
capatul reducator al lanturilor fragmentate de celulaza.
β – D- glucozidaza hidrolizeaza celobiozasi oligozaharidele cu lant scutr pana
la glucoza.degradarea celulozei din materialul lignocelulozic nu este posibila decat
dupa un tratament preliminar al acestiua prin macinare, tratare cu abur cu temperatura
de 200-250ºC , tratament cu agenti de umflare , tratament cu microorganisme , care
produce degradarea ligninei , tratament cu acizi minerali diluati,etc.

3.1.2.1 Procedee de obținere

Procedeul Jotech Corp

Structura cristalina a celulozei din lemn se distruge printr-o metoda de

‚’expandare exploziva’’. Se foloseste lemn macinat marunt, intr-un reactor ‚’tun’’
incalzit cu abur saturat la o temperatura de 240-300 ºC, la 35-66 atm., la un timp de
retentie cuprins intre 5 secunde si 5 minute. Prin expandare brusca la presiunea
atmosferica, lemnul ‚’explodeaza’’ transformansu-se intr-o pulbere fina, de celuloza
amorfa, care se supune hidrolizei enzimatice. Fermentarea etanolului se face dupa
procedeele uzuale. Se obtin solutii cu 10-12% monozaharide si in final solutii cu 5-6
% etanol.

Procedeul Berc-ITT

Acest procedeu este aplicat in India, se obtine etanol din lemn,ce consta din
prelucrarea catalitica cu solvent dupa procedeul Organosolv. In acest procedeu are
loc separarea, cu randamente mari, in stare pura, a ligninei, hemicelulozei si
cdelulozei. Separarea hemicelulozei are loc in proportii de 90-95% si a ligninei in
proportie de 75-80%. Solventul se recupereaza cu unh randament de 75-80%. In final
se obtine un preparat hidrolizabil enzimatic in proportie de peste 80%. Fermentarea la
etanol are loc cu ajutorul bacteriilor mezofile Zymomonas Mobilis. Se considera ca
din punct de vedere energetic etanolul, este cel mai rentabil procedeu.
Conform tehnologiei puse la punct de US Departament of Energy prin
procedeul ABC’s of Biofuels, etapa de pretatrare se realizeaza cu acid sulfuric diluat
si are drept scop transformarea hemicelulozei in zaharuri. Urmatoarea etapa are drept
scop hidroliza celulozei cu enzima celulaza care transforma celulaza in zaharuri
fermentescibile etapa denumita si zaharificare care se supune fermentatiei cu drojdii
pentru obtinerea etanolului. Urmatoarele etape se desfasoara conform procedeelor
clasice. Important este faptiul ca hemiceluloza contine zaharuri C5 denumite
pentoze.Xiloza principalul component, nu poate fi fermentat la etanol cu Sachromyces
cerevisiae, fermentarea acestuia realizandu-se cu Zymomonas mobolis. Lignina

13
separata ca produs secundar este utilizat drept combustibil pentru producerea aburului
si energiei electrice necesare in proces.
Un proces important in fidroliza biomasei a fost introducerea simultana a
zaharificerii si fermentarii (SSF)care permite cofermentarea diferitelor tipuri de
substraturi.

Concluzii

Pentru a se menţine un climat cât de cât sănătos pe Terra în următoarele

secole, va trebui să se intervină drastic în ceea ce priveşte eliminarea emanării
gazelor nocive. În acest scop omenirea trebuie să înţeleagă că acei combustibili
care se utilizează în prezent va trebui să dispară şi chiar dacă costurile pentru
producerea biocombustibililor sunt ridicate, pentru moment, cercetarea
ştiinţifică în această direcţie va trebui să fie susţinută pentru a obţine
biocarburanţi din cât mai multe surse vegetale posibile.

Bibliografie

1. Manual Biotehnologia protectiei mediului, volumul 2 (Marian

Petre si Alexandru Teodorescu)
2. Forum softpedia.com
3. Biocombustibili-tm.ro
4. Scribd.com

14