Vitamina PP mai este cunoscuta sub denumirea de vitamina B3 sau

niacina si face parte din grupul vitaminelor B. Este hidrosolubila si

prezinta urmatoarele proprietati:
Este foarte raspandita in natura si apartine flavonoidelor; Este sensibila la
actiunea agentilor mediului extern (oxigen, temperatura, umiditate,
lumina, radiatii);Trece cu usurinta in apa; are nevoie de o aciditate
gastrica normala pentru a fi eliberata din alimentele ingerata (este
sensibila la substantele bazice); Dupa absorbtie, trece usor in sange,
tesuturi si umori (transpiratie, urina, lichid cefalorahidian, placenta,
lapte); Nu se depoziteaza in organism si, din aceasta cauza, semnele
carentei apar rapid. Niacina se mai numeste antipelagra, acid nicotinic,
nicinamida. In anul 1900, in Statele Unite ale Americii, a fost pusa in
evidenta pentru prima oara legatura dintre pelagra si vitamina B3,
deoarece s-a observat absenta acestei vitamine si aparitia pelagrei la cei
care aveau o alimentatie bogata in porumb. Acesta contine o cantitate
semnificativa de vitamina B3, dar modul in care era preparat (gatit)
impiedica absorbtia acesteia.
Termenul de "niacin" este non-tehnic si este folosit deoarece exista
cateva forme chimice diferite ale vitaminei B3. Aceste forme includ acidul
nicotinic si nicotinamida, care se mai numeste si niacinamida) . Termenii
de "niacin", "acid nicotinic" si "nicotin amida" sunt derivati, in urma
cercetarilor efectuate in anii 1930. In acest an s-a realizat prima izolare in
laborator a vitaminei B3, obtinandu-se astfel si nicotina din frunzele de
tabac.
Sursele de vitamina PP sunt reprezentate de: drojdia de bere uscata, ficat,
carne, peste, legume, produse din cereale. Surse importante de vitamina
B3 (niacin) se gasesc in: ciuperci, ton, somon, piept de pui, sparanghel,
ficat de vita, vegetale, fructe de mare.
Functiile vitaminei B3
Produce energie: ca si celelalte vitamine din complexul B, niacina este
importanta in producerea de energie, prin cele doua forme numite NAD
(nicotinamid adenin nucleotid) si NADP (nicotinamid adenin nucleotid
fosfat). Acestea sunt esentiale in conversia proteinelor, lipidelor si
glucidelor in energie utilizabila.
Metabolismul lipidelor: joaca un rol important in procesele chimice ale
lipidelor. Astfel, prezenta vitaminei PP este necesara pentru sinteza
acizilor grasi si a anumitor hormoni care se sintetizeaza din lipide, cum ar
fi hormonii steroizi.
Vitamina PP este utilizata si pentru scaderea nivelului de colesterol
sangvin, efect care apare doar la doze crescute de vitamina, ceea ce
implica o suplimentare a acesteia. Daca se administreaza insa in cantitati
prea mari, are un efect invers, de scadere a mobilizarii acizilor grasi. In
conditii de efort, creste utilizarea hidratilor de carbon si rata folosirii
glicogenului, cu scaderea performantei. Dupa unii autori, influenteaza
capacitatea de efort aerob.
In genetica organismului: materialul genetic primar (ADN) are nevoie de
prezenta vitaminei B3 pentru a se sintetiza, iar deficitul de B3 (ca si
deficitul altor vitamine din complexul B) a fost direct legat de distrugerea
genetica a ADN-ului. Studii efectuate recent au aratat ca e posibil ca
niacinamida sa aiba efect anti-imbatranire. Acest efect a fost pus in
evidenta prin relevarea longevitatii genei cunoscuta sub numele de Sir2
(silent information regulator 2), care produce proteina Sir2p, cu rol in
prelungirea vietii celulare. Niacinamida imbunatateste activitatea Sir2p
prin cresterea NAD (niacin amid dinucleotid).
Reglarea activitatii insulinice: anumiti cercetatori nu sunt de acord cu
ideea conform careia exista un mecanism exact intre vitamina PP, nivelul
glicemiei si insulina. Se considera ca vitamina este implicata in
metabolismul insulinei si reglarea glicemiei. Unii cercetatori sustin insa
ideea ca vitamina PP include molecula GTF (glucose tolerance factor =
factorul de toleranta la glucoza) si ca este necesara pentru o activitate
insulinica maxima.
Niacinamida controleaza inflamatia in cadrul proceselor inflamatorii prin
inhibarea interleukinei-1 (IL-1) si prin inhibarea radicalilor liberi ai oxidului
nitric. In cazul diabetului zaharat de tip I niacinamida ajuta la regenerarea
functiei pancreatice, prin incetinirea mortii celulelor beta (care produc
insulina la nivelul pancreasului). In diabetul zaharat de tip II, reduce
valorile hemoglobinei glicozilate, avand ca rezultat un mai bun control
glicemic.
Carenta de vitamina B3
Deficitul de vitamina B3 este adesea asociat cu fatigabilitate, slabiciune
musculara, scaderea apetitului. Infectiile dermatologice si tulburarile
digestive pot fi, de asemenea, asociate cu deficit de niacin. Carenta de
vitamina PP duce la aparitia pelagrei care se manifesta prin dermatita
fotosensibila, glosita, disfunctie gastro-intestinala si a sistemului nervos.
Toxicitatea data de vitamina B3
Dozele mari de niacin, prin suplimentare nutritionala, se folosesc ca
tratament adjuvant in scaderea nivelului seric de colesterol. Acest fapt a
permis cercetatorilor sa studieze posibila toxicitate a acesteia. Nu a fost
raportata toxicitate la cantitatile provenite doar din alimentatie. In
1998, Institutul de Medicina si Academia Nationala a Stiintelor din SUA
a stabilit ca limita tolerabila superioara pentru niacin este de 35 mg/zi.
Aceasta doza zilnica maxima acceptata se aplica la femei si barbati de 19
ani si peste aceasta varsta. Vitamina PP este una dintre cele mai stabile
vitamine hidrosolubile si este mai putin sensibila la actiunea agentilor
mediului extern. Factorii care ii afecteaza functia sunt:
Tulburarile intestinale (diareea, sindromul de colon iritabil pot fi trigger
pentru deficienta de vitamina PP). Deficitul de triptofan poate fi
responsabil de carenta vitaminei B3. Acesta apare in special la cei care
au o alimentatie saraca in proteine. Niacina poate fi obtinuta din
aminoacidul triptofan (60 mg de triptofan au acelasi efect ca 1 mg de
niacina). Conversia vitaminei B3 din triptofan necesita si prezenta
vitaminelor B1, B6 si B12. Traumele fizice, stresul, febra si consumul
excesiv de alcool pot, de asemenea, sa creasca deficitul de vitamina PP.
Vitamina PP se utilizeaza ca adjuvant in urmatoarele afectiuni: pelagra
(ca tratament de fond), boala Alzheimer, cataracta, convulsii, depresii,
diabet zaharat, guta, halucinatii, cefalee, HIV/SIDA, hipotiroidism,
dureri menstruale, scleroza multipla, insomnie, claudicatie intermitenta,
osteoartrita, artrita reumatoida, tulburari de gust si miros, vertij.
Recomandarile pentru doza zilnica au fost stabilite in 1998 de Academia
Nationala de Stiinte SUA. Acestea sunt:
intre 0-6 luni: 2 mg intre 6-12 luni: 4 mg intre 1-3 ani: 6 mgintre 4-8 ani: 8
mg baieti intre 9-13 ani: 12 mg baieti peste 14 ani: 16 mg fete intre 9-13
ani: 12 mg fete peste 14 ani: 14 mg femei insarcinate: 18 mg femei care
alapteaza: 17 mg