3.

VITAMINE

3.1.Consideraţii generale………………………………..119
3.2.Vitamine hidrosolubile………………………………119
3.2.1.Vitamina B1……………………………………..119
3.2.2.Vitamina B2……………………………………..121
3.2.3.Vitamina PP…………………………………….123
3.2.4.Vitamina B6……………………………………..125
3.2.5.Acidul pantotenic……………………………….127
3.2.6.Acidul folic………………………………………128
3.2.7.Vitamina B12…………………………………….130
3.2.8.Biotina…………………………………………...131
3.2.9.Vitamina C……………………………………...132
3.3.Vitamine liposolubile………………………………...133
3.3.1.Vitamina A……………………………………...133
3.3.2.Vitamina D……………………………………...135
3.3.3.Vitamina E………………………………………136
3.3.4.Vitamina K………………………………………137
3.1.Consideraţii generale

Numele de vitamină este folosit pentru a descrie o clasă de compuşi

organici heterogeni care sunt necesari în cantităţi mici pentru dezvoltarea normală,
reproducere şi homeostazie şi pe care organismul uman nu poate să le sintetizeze
(în cantităţi adecvate).
Vitaminele sunt necesare în cantitate mică (câteva mg sau μg pe zi) şi nu
îndeplinesc rol structural celular.
Vitamerele sunt substanţe chimice cu structură înrudită ,cu roluri
asemănătoare şi a căror carenţă determină aceeaşi avitaminoză. Există şi alţi
compuşi organici pe care organismul omului nu-i poate sintetiza dar care sunt
necesari pentru desfăşurarea normală a metabolismului, ca de exemplu: acizi graşi
esenţiali şi aminoacizii esenţiali. Aceste substanţe sunt necesare în cantităţi mari
(spre deosebire de vitamine) şi sunt utilizate ca şi componenţi structurali în lipide şi
proteine.
În situaţiile în care cantitatea de vitamine din dietă este sub minimul necesar
apar stări patologice specifice.
Clasificarea vitaminelor se face după solubilitate: solubile în apă
(hidrosolubile) şi solubile în lipide (liposolubile).
Vitamine hidrosolubile:
- vitaminele din complexul B
- vitamina C
Vitaminele liposolubile sunt:
- vitamina A
- vitamina D
- vitamina K
- vitamina E

3.2 Vitaminele hidrosolubile

Vitaminele hidrosolubile şi/sau derivaţii lor servesc drept coenzime.

3.2.1 Vitamina B1 (tiamina)

Structură.Tiamina este alcătuită din două nuclee heterociclice (pirimidinic

şi tiazolic), ambele substituite, legate între ele printr-o punte metilenică.

120
Prin esterificarea grupărilor -OH (din tiamină) cu acid fosforic se formează TPP.

Surse: carne, peşte, ouă, lapte, germenii boabelor de porumb şi secară,

tărâţele cerealelor, fasole, mazăre, nuci, prune, struguri, etc.
Tiamina este sintetizată de microorganisme dar nu şi de organismele superioare.
Absorbţia se face la nivel intestinal mai ales la nivelul jejunului şi
ileonului.
Transportul Tiamina este transportată în plasmă de către albumină şi într-o
mică cantitate de alte proteine.
Funcţii biologice şi mecanism de acţiune biochimică
În organismul uman aproximativ 80% din tiamină se găseşte sub formă de TPP
şi constituie coenzima unor decarboxilaze, participând la reacţiile enzimatice
următoare:
- decarboxilarea α-cetoacizilor

121
 - reacţii de transcetolare (transferă grupări cetol: OH-CH2-CO-)
TPP se găseşte în sistemul nervos central şi joacă un rol important în metabolism.
Semnificaţia clinică a hipo- şi hipervitaminozelor
Deficitul de tiamină determină acumulare de acid piruvic cu manifestări în
special la nivelul sistemului nervos.

3.2.2 Vitamina B2

Structura. Vitamina B2 este cunoscută şi sub denumirea de riboflavină.

Conţine un heterociclu numit izoaloxazină, de care se leagă un rest ribitil. În
poziţiile 6 şi 7 ale nucleului heterociclic se află câte un rest metil.

riboflavina

Surse: lactate, ouă, carne, germeni de grâu, etc.

Absorbţia. Riboflavina din dietă se găseşte în general sub formă
fosforilată, formă care suferă ulterior un proces de hidroliză şi absorbţie la nivelul
duodenului. Absorbţia intestinală se face prin intermediul unui transportor
("carrier"). Procesul de absorbţie este Na+-dependent şi intensificat de sărurile
biliare. Eliminarea riboflavinei se face predominant prin materiile fecale.
Funcţii biologice şi mecanisme de acţiune biochimică
Riboflavina este un precursor pentru coenzimele flavin mononucleotid
(FMN) şi flavin adenin dinucleotid (FAD).

FMN + ATP → FAD + PP a

Enzimele ce au FMN şi FAD drept cofactori sunt denumite flavoproteine.

Există unele flavoproteine ce conţin în structura lor şi ioni metalici; ele se numesc
metaloflavoproteine. Atât flavoproteinele cât şi metaloproteinele sunt implicate

122
într-o serie de reacţii redox. În timpul reacţiilor enzimatice în care sunt implicate
flavoproteinele are loc transformarea FMN şi FAD în formele reduse FMNH2 şi
respectiv FADH2.
Exemple de reacţii catalizate de enzime ce au drep coenzime FMN şi FAD:

a) dehidrogenarea acidului succinic (reacţie a ciclului Krebs)

b) dehidrogenarea (α-β) a acizilor graşi saturaţi

c) dehidrogenarea oxidativă a aminoacizilor cu formare de cetoacizi:

Semnificaţia clinică a deficienţei de flavine

Deficienţa de riboflavine este întâlnită mai ales în alcoolismul cronic şi se
manifestă prin leziuni cutanate şi ale sistemului nervos. Riboflavinele se
descompun prin expunere la lumina UV. Această caracteristică explică de ce în
unele situaţii nou născuţii cu hiperbilirubinemie şi trataţi prin fototerapie prezintă
deficienţă de riboflavină.

3.2.3 Vitamina PP (Niacina)

Structură. Niacina cunoscută şi ca vitamina antipelegroasă (pelagra

preventiv factor). Are două vitamere: acidul nicotinic şi nicotinamida.

123
 Formele active ale niacinei sunt nicotinamid adenin dinucleotid (NAD+) şi
nicotinamid adenin dinucleotid fosfat (NADP+). Atât NAD+ şi NADP+ funcţioneză
drept cofactori pentru numeroase dehidrogenaze de exemplu, lactat dehidrogenază,
malat dehidrogenază.

StructuraNAD+
(în chenar este prezentat NADH)

Surse: Niacina nu este o vitamină în sensul propriu al cuvântului deoarece

se poate obţine în organism din triptofan. Conversia triptofanului în niacină se face
însă cu randament mic (sunt necesare 60 mg de triptofan pentru a sintetiza 1mg de
niacină) necesitând şi vitaminele B1,B2, B6. şi de aceea aportul exogen (carne, ouă,
lactate, fructe, etc.) rămâne principala sursă de niacină.
Absorbţia . Nu se cunosc prea multe detalii despre mecanismul de absorbţit
al niacinei. Se presupune că ar fi analog cu cel de aborbţie pentru celelalte vitamine
din complexul B.
Funcţii biologice şi mecanism de acţiune
Coenzimele nicotinamidice (cunoscute şi sub numele de piridinnucleotide)
sunt implicate în transportul echivalenţilor reducători din lanţul respirator.
Legăturile între apoenzimă şi coenzimele nicotinamidice sunt foarte slabe (mai
slabe ca cele implicate în legarea flavonucleotidelor) fapt ce explică trecerea lor de
la o apoenzimă la alta în funcţie de necesităţile metabolice. Coenzimele NAD+ şi
NADP+ sunt implicate în procese redox celulare ce decurg conform reacţiilor:
SH2 + NAD+ ⇔ NADH + H+ + Sox
SH2 + NADP+ ⇔ NADPH + H+ + Sox

Dehidrogenazele NAD+ ş NADP+-dependente catalizează următoarele tipuri

de reacţii (Tab.3.1):
- transferul echivalenţilor reducători
124
- dezaminarea oxidativă a aminoacizilor cu formarea intermediară a
iminoacizilor
- oxidarea β hidroxiacizilor la β ceto acizi
- oxidarea aldehidelor
- oxidarea legăturii C-N, etc

Tabelul 3.1 Enzime NAD+ ş NADP+-dependente

Enzima Reacţia Coenzima
Alcool dehidrogenază Alcool etilic ⇔ acetaldehidă NAD+ (P)
Aldehid dehidrogenază Acetaldehidă ⇔ acid acetic NAD+ (P)
Gliceraldehid-3P Gliceraldehid-3P⇔ 1,3 bisfosfo- NAD+
dehidrogenază glicerat
Glucozo- 6P dehidrogenază Glucozo- 6P⇔ 6-fosfo- NAD+ (P)
gluconolactonă
Izocitrat dehidrogenază Izocitrat ⇔ α-cetoglutarat NAD+
Malat dehidrogenază Malat ⇔ oxaloacetat NAD+

Semnificaţia clinică a deficienţei de flavine

O dietă deficientă în niacină conduce la dermatite, pierderea în greutate,
diaree, depresie şi demenţă. Simptomele severe (diaree, dermatită, diaree) sunt
asociate cu pelagra sau boala celor 3D.
Acidul nicotinic (nu şi nicotinamida) poate reduce nivelul colesterolemiei
când este administrat în doze de 2-4g/zi. Acţiunea majoră a acidului nicotinic are
loc la nivelul ţesutului adipos, mobilizând acizii graşi.

3.2.4.Vitamina B6

Prezintă trei vitamere: piridoxina, piridoxamina şi piridoxalul.Structura de

bază este nucleul piridinic.

În citoplasma celulelor intestinale, hepatocitelor şi eritrocitelor cele trei vitamere

sunt fosforilate în prezenţa ATP şi a kinazelor

125
 Surse: produse de origine animală şi vegetală
Absorbţie şi transport Vitamina B6 este absorbită rapid la nivel intestinal
prin difuzie pasivă.Vitamerele fosforilate sunt hidrolizate în prezenţa fosfatazei
alcaline de la nivelul enterocitului şi apoi absorbite.Forma circulantă predominantă
este piridoxalfosfatul legat de albumină.
Funcţii biologice şi mecanism de acţiune biochimic
Principalele reacţii la care participă aceste coenzime sunt:
-transaminarea se produce după un mecanism de tip "ping-pong"astfel:

Mecanismul similar , dar parcurs în sens invers, va transforma cetoacidul 2

în prezenţa pridoxamino transferazei în aminoacidul 2. după acest mecanism
acţioneaza GOT (glutamat oxaloacetat transaminaza) şi GPT (glutamat piruvat
transaminaza).

-transsulfurarea reprezintă procesul prin care enzime ce au drept coenzimă

piridoxal fosfatul, transferă gruparea tiolica (-SH).

-decarboxilarea aminoacizilor. În această reacţie, piridoxal fosfatul intervine

drept coenzimă formând intermediari de tipul baze Schiff:

Un exemplu este histidin decarboxilaza ce favorizează formarea histaminei.

Stări patologice asociate cu hipo- sau hipervitaminoze

126
 Deficitul de vitamină B6 determină o serie de modificări metabolice,
deoarece coenzime derivate din această vitamină sunt implicate în numeroase
procese.
-anemia poate apare datorită sintezei deficitare de acid δ-aminolevulinic
care necesită piridoxalfosfatul drept coenzimă.

-scăderea sintezei de GABA (acid γ-aminobutiric) datorită decarboxilării deficitare

a acidului glutamic determină tulburări la nivelul sistemului nervos
-deficienţe în activitatea transaminazelor implică modificări în
metabolismul proteic al organismului

3.2.5.Acidul pantotenic

Este un produs de condensare al acidului 2,4 dihidroxi 3,3' dimetilbutiric

(acid pantoic) cu β-alanina.

Surse Însăşi denumirea sugerează distribuţia ubicuitară (în ţesuturi animale şi

vegetale) a acestei vitamine.
Funcţii biologice şi mecanism de acţiune biochimic
Rolul fundamental al acidului pantotenic este reprezentat de participarea sa
în biosinteza coenzimei A, un intermediar important în toate metabolismele.Pentru
a forma coenzima A, acidul pantotenic este legat de un rest ADP fosforilat la C3 şi
de un rest de tioetanolamină.

127
 Coenzima A(CoA~SH)

Ex. de procese metabolice în care este implicată coenzima A:

-condensarea cu grupări carboxil ale diferitelor substraturi,formând o
legătură tioesterică cu potenţial energetic ridicat
-activarea acizilor graşi necesită şi consum de ATP şi este realizată sub
acţiunea acil-CoA sintetazei

-un intermediar important este acetil-CoA reprezentând un punct de

convergenţă al tuturor metabolismelor
Semne clinice ale hipo- şi hipervitaminozelor
Carenţa de acid pantotenic nu este cunoscută la om datorită distribuţiei
ubicuitare a acestei vitamine.

3.2.6.Acidul folic

Acidul folic rezultă prin condensarea pteridinei, acidului p-aminobenzoic

(PABA) şi acidului glutamic.Prin condensarea pteridinei cu acidul p-aminobenzoic
se formează acidul pteroic.Acesta se poate condensa cu cu 2-5 resturi de acid
glutamic.

Acidul folic
Acidul folic formează sub acţiunea folatreductazei şi a acidului ascorbic
acidul tetrahidrofolic FH4, cu rol de coenzimă. Reducerea are loc la nivelul
dublelor legături din poziţia 5-6 şi 7-8 ale pteridinei.
Surse Acidul folic şi derivaţii săi sunt răspândiţi în frunzele legumelor
precum şi în ţesuturi animale (ficat) şi la microorganisme.Necesarul zilnic este de
200μg/zi şi este mai crescut în sarcină, lactaţie.
Absorbţie şi transport Formele de poliglutamaţi ale acidului folic sunt
scindate hidrolitic la folat-monoglutamat sub acţiunea unor enzime digestive şi
apoi este absorbit.Transportul sangvin se face în special sub formă metilată
CH3-FH4 legat de proteine.
Funcţii biologice şi mecanism de acţiune biochimică
Pentru microorganisme acizii folici sunt factori de creştere, iar pentru
organismele superioare reprezintă coenzime ale unor sisteme de activare şi
128
transport ale grupărilor monocarbonate ca de ex.: metil, hidroximetil, formil,
formimino, metilen.

Procese metabolice în care participă coenzima acidului folic:

-transformarea deoxiuridilatului în deoxitimidilat, proces implicat în
biosinteza ADN
-metilarea homocisteinei la metionină
În acest caz există o interrelaţie între metabolismul folaţilor şi al vitaminei B12 (care
are rol de enzimă)
-transformarea serinei în glicină
-în biosinteza proteinelor (formilarea metionil-ARNtfmet)
Semnificaţia patologică a carenţei de acid folic
Deficitul de acid folic determină anemie, tulburari în sinteza de ADN şi
proteine la nivelul celulelor În absenţa vitaminei B12 se acumulează în ser N5-metil
FH4 care este inactiv metabolic deoarece transformarea lui în N5-formil FH4
necesită vitamina B12.

3.2.7.Vitamina B12

Este un derivat corinic (similar cu porfirinele).Sistemul tetrapirolic central

diferă de hem prin următoarele caracteristici:
-în centru se află ionul de cobalt
-două nuclee pirolice sunt unite direct
-are un număr mai mare de substituenţiLa ionul de cobalt este ataşată gruparea cian
(CN); de aceea vitamina B12 se mai numeşte şi ciancobalamină. Prezintă mai multe
vitamere deosebite prin faptul că în locul grupării CN se găseşte o altă grupare
funcţionala: metil, deoxiadenozină,hidroxil, etc.

129
 dezoxiadenozilcobalamina

Absorbţie şi transport
Absorbţia vitaminei B12 necesită prezenţa unei proteine numite "factor
intrinsc" secretată de mucoasa gastrică în regiunea fundului stomacului.
În sânge circulă fixată pe proteine transportoare numite transcobalamine. Se
poate depozita în ficat
Funcţii biologice şi mecanism de acţiune biochimic
-dezoxiadenozil-cobalamina este coenzimă a unor mutaze; ex.
transformarea L-metilmalonil-CoA în succinil CoA
-metil-cobalamina este coenzimă a unor transferaze ale gruparii metil;
ex.transformarea homocisteinei în metionină în prezenţa metil-FH4
Semnificaţia patologică a carenţei
Deficitul de vitamină B12 se poate datora aportului scăzut (regim strict
vegetarian) sau în cazul scăderii absorbţiei ca urmare a deficitului de factor
intrinsec (atrofie e mucoasă gastrică, rezecţie gastrică, existenţa de anticorpi
anti-factor intrinsec).
Clinic apare anemia megaloblastică, caracterizată prin eritrocite mari, dar
hipocrome.

3.2.8.Biotina

Structura conţine un heterociclu imidazolic saturat condensat cu tiofenul,

un alt heterociclu saturat. În funcţie de catena laterală ce se leagă în poziţia α faţă
de sulf, se deosebesc α-biotina şi β-biotina.

130
 Surse: în natură se găseşte liberă sau legată de proteine, dar la om este
sintetizată şi de flora bacteriană intestinală.

Funcţii biologice şi mecanism de acţiune biochimic

Participă la reacţii implicate în metabolismul lipidelor şi glucidelor. De
asemenea, intervine în reacţii care necesită fixarea bioxidului de carbon. Reacţiile
de carboxilare necesită bioxid de carbon "activat" (legat de biotină). Exemple:
1) piruvat carboxilaza facilitează transformarea piruvatului în oxaloacetat
( reacţie extrem de importantă în gluconeogeneză)
2) propionil~CoA carboxilaza facilitează transformarea propionatului în succinat
3) acetil~CoA carboxilaza transformă acetilCoA în malonil~CoA necesar
biosintezei acizilor graşi
Carenţa apare în urma unui tratament îndelungat cu antibiotice (care
distrug flora intestinală ) sau a unui consum excesiv de ouă (conţin o proteină
numită avidină ce are o afinitate mare pentru biotină, împiedicând absorbţia
intestinală a biotinei).

3.2.9 Vitamina C (acidul ascorbic)

Structura acidul ascorbic poate exista sub formă de dienol sau sub formă de
dicetonă (acid dehidroascorbic).

acidul ascorbic

Surse: fructe, splină, ficat, rinichi. Prin fierbere alimentele pierd 15-16%
din vitamina C, iar prin depozitare îndelungată se pierde până la 80%.

131
 Necesarul zilnic este de 60mg.Organismul uman nu poate sintetiza vitamină
C, deci singura sursă este cea exogenă.
Absorbţia se face la nivel intestinal.
Funcţii biologice şi mecanismul de acţiune biochimic
În forma acid ascorbic/acid dehidroascorbic funcţionează ca sistem redox
într-o serie de procese metabolice. În forma redusă participă la reacţii de
hidroxilare :
RH + acid ascorbic + O2 → R-OH + acid dehidroascorbic + H2O
Procesele importante metabolic în care intervine vitamina C sunt:
a) hidroxilarea prolinei la hidroxiprolină
b) sinteza noradrenalinei (reacţia de hidroxilare a dopaminei)
c) sinteza acizilor biliari (7 α-hidroxilare)
d) facilitează absorbţia diferită a fierului
e) poate acţiona ca antioxidant
Carenţa de vitamina C determină boala numită scorbut.

3.3 Vitamine liposolubile

Toţi compuşii din această clasă sunt substanţe cu structură de derivaţi

izoprenici. Moleculele vitaminelor liposolubile sunt apolare, hidrofobe. Sunt
absorbite din raţia alimentară la fel ca ceilalţi compuşi lipidici.
La nivel intestinal sunt încorporate în chilomicroni şi vehiculate către diferite
organe (în ficat vitaminele A, D, K şi în ţesutul adipos vitamina E).

3.3.1 Vitamina A (Retinolul)

Cuprinde mai multe vitamere. Substanţele retinoide sunt compuşi ce

cuprind atât vitaminele A naturale (retinol, retinal, acid retinoic), cât şi substanţe
sintetice analoage vitaminei A.
Din punct de vedere structural, vitamina A este un derivat poliizoprenic.
Există mai multe substanţe precursoare (provitamine) ce se pot transforma în
organism în vitamina A. Aceşti precursori sun carotenoizii.
Carotenoizii cuprind hidrocaruri nesaturate cu schelet poliizoprenic, cât şi
derivaţii oxigenaţi ai acestora (alcool, aldehidă, acid).
Carotenii de tip α, β, γ sunt hidrocarburi răspândite ce se găsesc în tomate,
morcovi, frunzele legumelor.
Sinteza vitaminei A
Acest proces are loc în ficat şi intestin şi porneşte de la β caroten.

132
 Absorbţia vitaminei A
β-carotenul poate fi absorbit la nivel intestinal (ca β caroten) sau poate fi
transformat la nivelul enterocitelor, în retinal din care o parte se transformă în
retinol şi o cantitate mai mică în acid retinoic. O cantitate mare de retinol se
esterifică cu acizi graşi saturaţi şi se încorporează în chilomicroni, care trec în
sânge pe cale limfatică.
Retinolul se depozitează în ficat sub formă de esteri. Esterii, la rândul lor,
pot fi hidrolizaţi, retinolul trecând în sânge unde este vehiculat de o proteină
specifică spre ţesuturile extrahepatice, unde se leagă de proteine specifice celulare.
Acidul retinoic este transportat de albuminele serice.
Funcţii biologice şi mecanismul de acţiune biochimic
Retinolul, retinalul şi acidul retinoic pot fiecare dintre ei să fie mediatorul
funcţiilor biologice.
Retinolul are rol în spermatogeneză, dezvoltarea placentei şi a embrionului.

Ciclul rodopsinei

133
 Retinalul este component al pigmentului vizual, rodopsina, din celulele cu
bastonaşe ale retinei şi este responsabil de vederea nocturnă.
Opsina, proteina din celulele cu conuri şi bastonaşe se leagă preferenţial la
11-cis-retinal. Absorbţia luminii modifică conformaţia opsinei şi schimbă izomerul
11-cis în all-trans retinal cu afinitate mică pentru opsină. Această reacţie este pusă
în legătură cu modificările la nivelul canalelor de calciu din membrana celulelor cu
conuri. Astfel, influxul ionilor de calciu transmite un impuls nervos permiţând
perceperea luminii de către creier.
β carotenul are şi acţiune antioxidantă .
Acidul retinoic are rol important în biosinteza glicoproteinelor, în controlul
exprimării genelor, favorizează creşterea şi diferenţierea ţesuturilor, are rol în
protecţia pielii şi mucoaselor din tubul digestiv, aparatul respirator, tractul
urogenital.

Carenţa apare datorită unui aport insuficient sau a unui deficit de absorbţie.
Lipsa vitaminei A determină deficienţe în: vederea nocturnă, keratinizarea
ţesuturilor, secreţia mucoaselor.
La organismele tinere se constată tulburări ale creşterii şi osificării, iar
carenţa la gestante duce la malformaţii fetale.
Carenţa de β caroten favorizează formarea radicalilor liberi ai oxigenului şi
a altor oxidanţi puternici.

3.3.2 Vitamina D (calciferol)

Se cunosc mai multe vitamine D (notate D2, …..D7) derivate din

provitaminele crespunzătoare (vitamina D2 provine din ergosterol şi vitamina D3
provine din 7 dehidrocolesterol).

Structură şi biosinteză
Provitaminele D sunt steroli (au nucleul de bază al
ciclopentanoperhidrofenantrenului) ce conţin gruparea hidroxil în poziţia 3 şi duble
legături în poziţiile 5, 7, 22:

134
 Vitamina D3 provenită din alimente sau sintetizată în piele sub acţiunea
radiaţiilor UV se transformă în 25 hidroxi D3 la nivelul ficatului sub acţiunea 25
hidroxilazei. La nivel renal 25 hidroxi D3 se poate transforma în 1α, 25α dihidroxi
D3 (forma cu cea mai mare activitate biologică) sau în 24,25 dihidroxi
colecalciferol (formă biologic inactivă).
Funcţii biologice
Vitamina D3 are rol de prohormon deoarece 1,25 dihidroxicolecalciferolul
(calcitriolul) este un hormon cu rol în reglarea metabolismului fosfo-calcic
Semnificaţia clinică a deficienţei de vitamină D3
Lipsa vitaminei D determină la copil apariţia rahitismului şi la adult a
osteomalaciei. Osteomalacia este caracterizată prin demineralizarea osoasă
determinând susceptibilitate crescută la fracturi.

3.3.3.Vitamina E (tocoferol)

Tocoferolii sunt derivaţi metilaţi ai tocolului.Acesta conţine un nucleu

cromanic substituit în poziţia 6 cu gruparea hidroxil, iar în poziţia 2 cu o grupare
metil şi un radical saturat cu 16 atomi de carbon.

Din tocol rezultă prin metilări în diferite poziţii tocoferolii naturali (Tab.3.2)

Tabel 3.2.Structura şi activitatea optică relativă a tocoferolilor

Denumire Structură Activitate relativă
α-tocoferol 5,7,8 trimetil tocol 100
β- tocoferol 5,8 dimetil tocol 40
γ -tocoferol 7,8 dimetil tocol 8
δ- tocoferol 8 metil tocol 1
135
 Absorbţie Vitaminele E se absorb digestiv împreună cu celelalte lipide
alimentare.Aproximativ 75% din vitaminele E absorbite sunt depozitate în ţesutul
adipos, ficat şi muşchi.
Funcţii biologice şi mecanism de acţiune biochimic
Vitaminele E sunt necesare în procesul de reproducere la unele mamifere şi
păsări (de aceea această vitamină se numeşte şi vitamină antisterilitate). Un alt rol
important este cel antioxidant prin capacitatea sa de a reacţiona cu peroxizii lipidici
(rezultaţi din acizii graşi nesaturaţi sub acţiunea speciilor reactive de oxigen):
R-OO∙ + Toc-OH → ROOH + Toc-O∙
ROO∙ + Toc-O∙ → ROOH + produs de oxidare
unde Toc-OH este vitamina E
Participarea vitaminei E în apărarea antioxidantă se realizează sinergic cu
vitamina A, glutationul, glutation-peroxidaza şi seleniu.

3.3.4.Vitamina K

Structura vitaminelor K cuprinde nucleul naftochinonei substituit în poziţia

2 cu un radical metil şi în poziţia 3 cu un radical poliizoprenic.

vitamina K3

În funcţie de radicalul R sunt mai multe vitamere

-Menadiona (vitamina K3) la care R=H şi care este un compus de sinteză
-Menachinona (vitamina K2) la care
R= -(CH2- CH= C(CH3)- CH2)n-H unde n=6,7 sau 9
-Filochinona (vitamina K1) la care
R= -CH2- CH= C(CH3)- CH2 -(CH2- CH2- C(CH3)- CH2)3-H şi care
se găseşte în plante
Absorbţie Se realizează împreună cu celelalte substanţe lipidice. Pentru
absorbţia vitaminelor K2 şi K3 este necesară prezenţa acizilor biliari.
Funcţia biologică şi mecanismul de acţiune biochimic
Vitaminele K sunt coenzime ale unor carboxilaze, având rol în introducerea
unei grupări carboxil la resturi de acid glutamic formând acid
γ-carboxiglutamic.Formarea acestuia favorizează legarea Ca 2+.Proteinele care au în
structură resturi de acid γ-carboxiglutamic au diferite roluri în organism; de ex.

136
sunt implicate în formarea matricei osoase (osteocalcina) sau în coagularea
sângelui (factorii II, VII, IX, X).
Carenţa se datorează malabsorbţiei sau tratamentelor îndelungate cu
antibiotice care distrug flora microbiană producătoare de vitamina K. Manifestările
clinice constau în hemoragii.
Antivitaminele K sunt de tip cumarinic şi acţionează competitiv cu
vitamineleK datorită omologiei structurale. Sunt folosite ca medicaţie pentru
reducerea coagulării sângelui.

Dicumarol

137