Ifs Food6n

IFS Food
Standard de auditare pentru calitatea

şi siguranţa produselor alimentare
Versiunea 6
Aprilie 2014
IFS publică informaţiile, opiniile şi buletinele informative aşa cum ştie mai bine, însă nu-şi
poate asuma responsabilitatea pentru eventuale greşeli, omisiuni sau informaţii posibil
eronate din publicaţiile sale, în special din acest document.
Deţinătorul standardului din acest document este:
IFS Management GmbH
Am Weidendamm 1A
10117 Berlin
Germania
Managing Director: StephanTromp
AG Charlottenburg HRB 136333 B
VAT-Nr.: DE278799213
Bank: Berliner Sparkasse
Bank code number: 100 500 00
Account number: 190 029 765
IBAN number: DE96 1005 0000 0190 02 97 65
BIC-/Swift-Code: BE LA DE BE
Toate drepturile rezervate. Toate publicaţiile sunt protejate prin legile internaţionale de
copyright. Orice folosire neautorizată, fără consimţământul scris expres al deţinătorului
standardului IFS, este interzisă şi pedepsită conform legilor. Acest lucru este valabil de
asemenea şi la copierea cu ajutorul unui fotocopiator, includerea într-o bază de date elec-
tronică sau copierea pe CD-ROM.
Nici o traducere nu poate fi realizată fără permisiunea oficială a deţinătorului standardului
IFS.
Versiunea în Limba Engleză IFS Food 6 este documentul original şi reprezintă documentul
de referinţă.
IFS Food este disponibil via:
www.ifs-certification.com
Sau prin poştă, fax sau e-mail
IFS Management GmbH
Am Weidendamm 1A
10117 Berlin
Germania
Telefon: +49-(0) 30-72 62 50-74
Fax: +49-(0) 30-72 62 50-79
E-Mail: info@ifs-certification.com
IFS Food
Standard de auditare pentru calitatea

şi siguranţa produselor alimentare
Versiunea 6
Aprilie 2014
International Featured Standards · IFS Food · Versiunea 6 3
MULŢUMIRI
IFS doreşte să mulţumească tuturor participanţilor care au răspuns chestionarului evaluării
globale, care a fost efectuată în 2010 şi care a constituit baza dezvoltării şi îmbunătăţirii noii
versiuni a Standardului IFS Food. Informaţiile şi opiniile dumneavoastră au fost de mare folos
pentru IFS. Apreciem faptul că aţi alocat din timpul dumneavoastră pentru a răspunde chesti-
onarului. IFS mulţumeşte membrilor Comitetului Tehnic Internaţional IFS şi grupurilor naţio-
nale de lucru asociate din Franţa, Germania, Italia şi Statele Unite.
Membrii Comitetului Tehnic Internaţional IFS

Andrea Artoni CONAD, în numele ANCD (Asociaţia Naţională Cooperativă a Detailiştilor), Italia
Sabrina Bianchini Det Norske Veritas, Italia
Yvan Chamielec EMC Distribution – Groupe Casino, Franţa
Fayçal Bellatif Eurofins certification, Franţa
Roberta Denatale/
Eleonora Pistochini Auchan, în numele Federdistribuzione, Italia
Gerald Erbach METRO AG, Germania
Jean-François Feillet Meralliance, Franţa
Cécile Gillard-Kaplan Groupe Carrefour, Franţa
Luc Horemans Scamark – Groupement Leclerc, Franţa
Dr. Joachim Mehnert DQS, Germania
Dr. Angela Moritz REWE Group; REWE-Zentral-AG, Germania
Bizhan Pourkomailian Mc Donalds Europe, Marea Britanie
Horst Roeser COOP, Elveţia
Sergio Stagni COOP, în numele ANCC (Asociaţia Naţională Cooperativă a Consumatorilor), Italia
StephenThome Dawn Food Products, USA
Bert Urlings Vion Food, Olanda
Karin Voß EDEKA Zentrale AG & Co. KG, Germania
Roman Wißner HARIBO GmbH & Co. KG, Germania
Stefano Zardetto Voltan, Italia
IFS este încântat, de asemenea, să mulţumească pentru contribuţiile utile oferite de

următoarele persoane:
Javier Bernal IFS Expert
Dr. Anna K. Boertz IFS Expert
Jutta Brendgen Rewe Group, Germania
Christina Brüggemann ALDI Einkauf GmbH & Co. oHG, Germania
Alfonso Cappuchino DNV, Business Assurance, USA
Rosanna Casciano CONAD, în numele ANCD (Asociaţia Naţională Cooperativă a Detailiştilor), Italia
Ivano Crippa CSI, Italia
Paul Daum KaisersTengelmann AG, Germania
Timo Dietz Lidl Stiftung & Co. KG, Germania
Gianni di Falco Federdistribuzione, Italia
Sandrine Dupin COFRAC (Comité Français d’Accréditation)
Lauren Fleming Intertek, USA
Marcus Fraude Kaufland Fleischwaren SB GmbH & Co. KG, Germania
Isabelle Formaux Scamark – Groupement Leclerc, Franţa
Arnaud Gautier Groupement des mousquetaires, Franţa
Massimo Ghezzi Carrefour, Italia
Eric Gibson Intertek, USA
Marco Jermini IFS Expert
Annegret Karsch-Keller Kaufland Warenhandel GmbH & Co. KG, Germania
Jon Kimble Diamond Foods, USA
Dr. Ulrike Kleiber HANSA-HEEMANN AG, Germania
Marguerite Knefel Système U, Franţa
Martine Kocken Laiterie Saint Denis de l’hôtel, Franţa
Dr. Kerstin Kunz real,- SB-Warenhaus GmbH, Germania
Dr. Horst Lang Globus SB-Warenhaus Holding GmbH & Co. KG, Germania
Wolfgang Leiste EDEKA Handelsgesellschaft Südwest mbH, Germania
© IFS, Aprilie 2014

4 International Featured Standards · IFS Food · Versiunea 6
Prof. Dr Lindemann IFS Expert

Susan Linn Sysco Corporation, USA
Anke Lorencz Wirtschaftskammer Österreich, Austria
Flavia Mare Carrefour, Italia
Ralf Marggraf EDEKA Minden-Hannover Stiftung & Co. KG, Germania
Jay Mayr ConAgra Foods, USA
Laurence Manuel Provera Alimentaire, Franţa
Dr. Andrea Niemann-
Haberhausen Det Norske Veritas, Germania
Viola Obladen Zentis GmbH & Co KG, Germania
Sarah Oxendale Target Corporation, USA
Charlotte Pilz Metro Cash+Carry Deutschland GmbH, Germania
Florian-Fritz Preuß Quant Qualitätssicherung GmbH, Germania
Rodrigo Quintero DQS, Chile
Dr. Gereon Schulze-Althoff Vion Food Group, Germania
Dr. Jürgen Sommer Freiberger Lebensmittel GmbH & Co. KG, Germania
Alain Soroste IFS Expert
Marie Squigna Loblaw, Canada
Kevin Swoffer KPS Resources Ltd., Marea Britanie
FrançoisThiébault Meralliance, in numele FEEF (Fédération des Entreprises et Entrepreneurs de France –
Federaţia Intreprinderilor şi Intreprinzătorilor din Franţa)
BéatriceThiriet Auchan, Franţa
Ute Welsch-Alles Globus SB-Warenhaus Holding GmbH & Co.KG, Germania
Patricia Wester Eurofins certification, USA
Christel Wieck Hochwald Nahrungsmittel-Werke GmbH, Germania
Kathleen Wybourn DNV Business Assurance, USA
Echipa IFS
șters Helga Barrios Vidal Technical Project Manager (Manager ProiectTehnic)
George Gansner Marketing/Business Development Director (Director Dezvoltare Afacere/Marketing)
Dr. Helga Hippe Quality Assurance Management Director (Director Managementul Asigurarii Calitatii)
Seon Kim Shop Manager (Manager Magazin)
Christin Kluge Project Manager Quality Assurance (Manager Proiect Asigurarea Calitatii)
adăugat Barbara Künzel Project Manager Certification Body Management (Manager Proiect Managementul
Organismelor de Certificare)
Nina Lehmann Project Manager Academy/Marketing/Communications (Manager Proiect Academie/
Marketing/Comunicare)
Stéphanie Lemaitre Technical Director (DirectorTehnic)
Lucie Leroy Project Manager (Manager de Proiect)
Clemens Mahnecke Technical Project Manager (Manager ProiectTehnic)
Marek Marzec IFS Business consultant Central/Eastern Europe (Consultant IFS pentru Europa Centrala
si de Est)
Caroline Nowak IFS Representative South America (Reprezentant IFS, America de Sud)
Ksenia Otto Office Manager (Manager Birou)
Sabine Podewski Project Manager Auditor Management (Manager de Proiect Managementul Auditorilor)
Nevin Rühle Project Manager (Manager de Proiect)
adăugat Nadja Schmidt Project Manager (Manager de Proiect)
Sandra Schulte Technical Project Manager (Manager Proiect Tehnic)
Serena Venturi Project Manager (Manager de Proiect)
StephanTromp IFS Managing Director (Director General)
adăugat Nicole Zilat Office Manager (Manager Birou)
Ca parte a procesului de revizuire a Standardului, au fost de asemenea efectuate

audituri de testare. Dorim să mulţumim următoarelor companii pentru implicare:
– Biscuiterie Bouvard, Franţa – Roncadin, Italia
– Freiberger, Germania – Sunray, Elvetia
– Hansa-Heemann, Germania – Vion, Germania
– Jus de fruits d’Alsace, Franţa – Voltan, Italia
– Rheinberg Kellerei GmbH, Germania

Conţinut
Partea 1: Protocolul de audit
1 Istoria International Featured Standards (Standardele Speci-

fice Internaţionale) și a Standardului IFS Food . . . . . . . . . . . . 11
2 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.1 Scopul şi conţinutul protocolului de audit. . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.2 Informaţii extraordinare din partea companiei certificate
către organismul de certificare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.3 Cerinţe generale pentru sistemul de management
al calităţii şi siguranţei alimentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
3 Tipuri de Audit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
3.1 Auditul iniţial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
3.2 Auditul de urmărire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
3.3 Auditul de reînnoire (pentru recertificare) . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
3.4 Auditul de extindere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
4 Domeniul Auditului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
5 Procesul de Certificare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
5.1 Pregătirea auditului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
5.2 Selectarea organismului de certificare –
aranjamente contractuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
5.3 Durata unui audit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
5.4 Întocmirea unui plan de audit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
5.5 Evaluarea cerinţelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
5.5.1 Evaluarea unei cerinţe ca fiind o abatere . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
5.5.2 Notarea unei cerinţe ca fiind neconformă . . . . . . . . . . . . . . . . 24
5.5.2.1 Majoră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
5.5.2.2 KO (Knock out) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
5.5.3 Notarea unei cerinţe ca fiind N/A (neaplicabil) . . . . . . . . . . . . 25
5.6 Stabilirea frecvenţei auditurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
5.7 Raportul de audit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
5.7.1 Structura raportului de audit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
5.7.2 Paşii necesari pentru finalizarea raportului de audit . . . . . . . 27
5.7.2.1 Întocmirea raportului preliminar de audit şi a schiţei
planului de acţiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
5.7.2.2 Întocmirea de către companie a planului de acţiuni corective 28
5.7.2.3 Validarea planului de acţiune de către auditor . . . . . . . . . . . . 29

5.7.3 Alte reguli referitoare la raportul de audit . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

5.7.3.1 Legătura dintre două rapoarte de audit consecutive
(auditul initial şi de reînnoire) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
5.7.3.2 Traducerea raportului de audit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
5.8 Punctaje, condiţii de emitere a raportului de audit
şi a certificatului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
5.8.1. Managementul specific al procesului de audit
(raport, certificat, încărcare pe portal) în cazul în care
una sau mai multe cerinţe KO au fost notate cu D în
timpul auditului (vezi şi Anexa 4) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
5.8.2 Managementul specific al procesului de audit
(raport, certificat, încărcare pe portal) în cazul în care
una sau mai multe neconformităţi Majore au fost
identificate (vezi şi Anexa 4) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
5.8.3 Managementul specific al procesului de audit în cazul
în care punctajul final este mai mic de 75 % . . . . . . . . . . . . . . . 34
companiilor cu mai multe locaţii de productie . . . . . . . . . . . . 34
6 Acordarea certificatului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
6.1 Termene limită pentru acordarea certificatului . . . . . . . . . . . . 35
6.2 Ciclul de certificare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
6.3 Informaţii privind condiţiile de retragere a certificatului . . . 36
7 Distribuirea și păstrarea raportului de audit . . . . . . . . . . . . . . 37
8 Acţiuni suplimentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
9 Contestaţii si procedura de tratare a reclamaţiilor . . . . . . . . 37
10 Proprietatea și utilizarea siglei IFS Food . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
11 Revizuirea Standardului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
12 Programul de Integritate IFS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

12.1 Acţiuni preventive pentru asigurarea calităţii . . . . . . . . . . . . . 40
12.2 Acţiuni de asigurarea calităţii la primirea de reclamaţii . . . 41
12.3 Sancţiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
ANEXA 1
Clarificarea domeniului de aplicare pentru diferitele Standarde IFS 44
ANEXA 2
Procesul de certificare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
ANEXA 3
Categorii de produse şi de tehnologii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
ANEXA 4
Diagrama de flux pentru managementul neconformităţilor KO
notate cu D şi Majore . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

Partea 2: Lista cerinţelor de audit
1 Responsabilitatea Managementului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
1.1 Politica companiei/Principiile companiei . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
1.2 Structura companiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
1.3 Orientarea către client. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
1.4 Analiza efectuată de management . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
2 Sistemul de Management al Calităţii și Siguranţei Alimentelor

54
2.1 Managementul Calităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.1.1 Cerinţe pentru documentaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.1.2 Păstrarea înregistrărilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.2 Managementul Siguranţei Alimentelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.2.1 Sistemul HACCP . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.2.2 Echipa HACCP . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.2.3 Analiza HACCP. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3 Managementul resurselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.1 Managementul resurselor umane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.2 Resurse umane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.2.1 Igiena personalului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.2.2 Echipament de protecţie pentru angajaţi, parteneri
contractuali şi vizitatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.2.3 Proceduri aplicabile în cazul bolilor infecţioase . . . . . . . . . . . 59
3.3 Instruire teoretică şi practică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3.4 Grupuri sanitare, echipamente pentru igiena personalului
şi facilităţi sociale pentru angajaţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
4 Procesul de Planificare și Producţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

4.1 Înţelegerea contractuală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
4.2 Specificaţii şi Formule. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
4.2.1 Specificaţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
4.2.2 Formule/reţete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
4.3 Dezvoltarea de produse/Modificarea de produse/
Modificarea proceselor de producţie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
4.4 Aprovizionarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
4.4.1 Aprovizionarea generală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64 ters
4.4.2 Comercializarea de produse gata fabricate . . . . . . . . . . . . . . . . 65
4.5 Ambalarea produsului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
4.6 Locaţia Fabricii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
4.7 Exteriorul Fabricii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
4.8 Planul fabricii şi fluxul de producţie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
4.9 Cerinţe de construcţie pentru zonele de producţie şi depozitare 67
4.9.1 Cerinţe de construcţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
4.9.2 Pereţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
4.9.3 Pardoseli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67

4.9.4 Tavane/Plafoane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
4.9.5 Ferestre şi alte deschideri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
4.9.6 Uşile şi Porţile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
4.9.7 Iluminatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
4.9.8 Aer condiţionat/Ventilaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
4.9.9 Alimentarea cu apă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
4.9.10 Aer Comprimat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
4.10 Curăţenia şi dezinfecţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
4.11 Evacuarea deşeurilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
4.12 Riscul de corpuri străine, metal, sticlă spartă şi lemn . . . . . . 72
4.13 Monitorizarea dăunătorilor/Controlul dăunătorilor . . . . . . . . 73
4.14 Recepţia şi depozitarea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
4.15 Transportul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
4.16 Întreţinere/Mentenanţă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
4.17 Echipamente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
4.18 Trasabilitatea (inclusiv OMG-urile şi alergenii) . . . . . . . . . . . . 77
4.19 Organisme modificate genetic (OMG) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
4.20 Alergeni şi condiţii de producţie specifice . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
5 Măsurători, Analize, Îmbunătăţiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
5.1 Audituri interne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
5.2 Inspecţia locaţiei fabricii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
5.3 Validarea si controlul procesului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
5.4 Calibrarea, reglarea şi verificarea instrumentelor
de măsură şi monitorizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
5.5 Verificarea cantitativă (controlul cantităţii/cantităţilor de
umplutură) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
5.6 Analiza produsului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
5.7 Carantina produsului (blocarea/reţinerea) şi eliberarea
produsului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
5.8 Managementul reclamaţiilor de la autorităţi şi clienţi . . . . . . 82
5.9 Managementul incidentelor, retragerea produsului,
rechemarea produsului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
5.10 Managementul neconformităţilor şi al produselor neconforme 83
5.11 Acţiuni corective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
6 Apărarea alimentelor și Inspecţiile externe . . . . . . . . . . . . . . . 84
6.1 Evaluarea apărării. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
6.2 Securitatea locaţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
6.3 Securitatea personalului şi a vizitatorilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
6.4 Inspecţii Externe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
ANEXA 1
Glosar/Lista definiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
ANEXA 2
Câmpuri obligatorii care trebuie completate de catre
 auditor . . . . . . 92

Partea 3: Cerinţele pentru Organismele de Acreditare,

Organismele de Certificare și Auditori
Acreditarea IFS și procesul de certificare
0 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
1 Cerinţele pentru Organismele de Acreditare . . . . . . . . . . . . . . 95

1.1 Cerinţe generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
1.2 Instruirea comitetului de acreditare (sau a persoanei
competente) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
1.3 Competenţele evaluatorului din cadrul organismului
de acreditare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
1.4 Frecvenţa evaluărilor organismelor de certificare . . . . . . . . . 96
1.5 Acreditarea unui organism de certificare activ internaţional
97
1.6 Condiţii pentru redobândirea acreditării după retragere
sau suspendare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
1.7 Transferul certificării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
2 Cerinţele pentru Organismele de certificare . . . . . . . . . . . . . . 98

2.1 Procesul de acreditare IFS conform ISO/IEC Ghidul 65
(viitorul ISO/IEC 17065) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
2.2 Semnarea contractului cu deţinătorul IFS . . . . . . . . . . . . . . . . 98
2.3 Decizia de certificare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
2.4 Responsabilităţile organismelor de certificare referitoare la
instructorii IFS şi auditorii IFS (inclusiv liber profesionişti) 99
2.5 Cerinţe specifice pentru instructorii IFS . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
2.6 Cursul „Instruirea Instructorului“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
3 Cerinţele pentru Auditorii IFS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

3.1 Cerinţe înainte de aplicarea pentru examinările IFS . . . . . . . 102
3.2 Cerinţe generale pentru auditori, atunci când aplică
pentru examinările IFS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
3.3 Procesul de examinare IFS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
3.4 Extinderea domeniului pentru auditorii IFS aprobaţi. . . . . . . 106
3.5 Echipa de audit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
3.5.1 Reguli generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
3.5.2 Reguli specifice pentru echipa de audit şi auditarea
de 3 ori consecutiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
ANEXA 1
Categorii de produs şi de tehnologii pentru auditori . . . . . . . . . . . . . . 109

Partea 4: Raportarea, Programul auditXpressTM și Portalul de

audit IFS
0 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
1 Raportare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
1.1 Privire generală asupra auditului (Anexa 1) . . . . . . . . . . . . . . . 111
1.2 Raportul de audit (Anexa 2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
1.3 Plan de acţiune (Anexa 3) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
1.4 Cerinţe minime pentru Certificatul IFS (Anexa 4) . . . . . . . . . . 113
2 Programul auditXpressTM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
3 Portalul de audit IFS și Baza de date IFS

(www.ifs-certification.com) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
ANEXA 1
Raportul Final de Audit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
ANEXA 2
Raportul de audit. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
ANEXA 3
Plan de acţiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
ANEXA 4
CERTIFICAT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
ANEXA
Lista cerinţelor de audit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

International Featured Standards · IFS Food · Versiunea 6 Partea 1 11
Partea 1: Protocolul de audit
1 Istoria International Featured Standards

(Standardele Specifice Internaţionale) și a
Standardului IFS Food
Auditarea furnizorilor a constituit o caracteristică permanentă a siste-
melor şi procedurilor de lucru ale lanţurilor de retail timp de mulţi ani.
Până în 2003, acestea erau efectuate de către departamentele de asigu-
rare a calităţii proprii ale lanţurilor de retail/en-gros. Continua creşterea
a cerinţelor consumatorilor, extinderea responsabilităţii lanţurilor de
retail/en-gros, creşterea cerinţelor legislative şi globalizarea furnizării
produselor au dus la necesitatea de a se dezvolta un Standard unic pen-
tru asigurarea calităţii şi siguranţa alimentelor. De asemenea, trebuia să
se găsească o soluţie de a reduce timpul alocat auditurilor, atât pentru
lanţurile de retail, cât şi pentru furnizori.
Membrii asociaţi ai federaţiei germane de retail – Handelsverband

Deutschland (HDE) – şi omologul său francez – Fédération des Entrepri-
ses du Commerce et de la Distribution (FCD) – au creat un standard de
calitate şi siguranţă a alimentelor, pentru produsele alimentare comer-
cializate sub marcă proprie, numit IFS Food – Standardul Internaţional
pentru Alimente, care este menit să permită evaluarea sistemelor de
calitate şi pentru siguranţa alimentelor ale furnizorilor, pe baza unei
abordări uniforme. Acest standard este acum gestionat de IFS Manage-
ment GmbH, companie deţinută de FCD şi HDE, şi se aplică la toate
stadiile de procesare a alimentelor, după ce acestea au părăsit ferma de
producţie. Standardul IFS Food a fost aliniat cu Documentul Ghid al
GFSI şi este recunoscut de GFSI (Global Food Safety Initiative- Iniţiativa
Globală pentru Siguranţa Alimentelor).
Prima versiune implementată (versiunea 3) a Standardului IFS a fost

dezvoltat de HDE şi lansat în 2003. În ianuarie 2004, o versiune actuali-
zată, versiunea 4, a fost creată şi introdusă în colaborare cu FCD. Între
2005/2006 asociaţia de retail din Italia s-a alăturat şi ea Standardului
Internaţional pentru Alimente şi dezvoltarea versiunii 5 a fost o colabo-
rare a federaţiilor de comerţ din Franţa, Germania şi Italia dar şi a retai-
lerilor din Elveţia şi Austria.
Pentru versiunea 6 a IFS Food, Comitetul Tehnic Internaţional şi grupu-

rile de lucru din Franţa, Germania şi Italia au fost implicate în mod activ,
pe lângă retaileri şi reprezentanţi ai industriei, serviciilor în domeniul
alimentar şi ai organismelor de certificare. In timpul dezvoltării versiunii
6 a IFS Food, IFS a primit opinii şi de la nou formatul grup de lucru IFS
America de Nord şi de la retaileri din Spania, Asia şi America de Sud.

12 Partea 1 International Featured Standards · IFS Food · Versiunea 6
Obiectivele de bază ale IFS Food, cât si pentru celelalte Standarde IFS,
sunt:
– să stabiliească un standard comun, cu un sistem uniform de
evaluare,
– să lucreze cu organisme de certificare acreditate şi cu auditori
calificaţi aprobaţi IFS,
– să asigure comparabilitatea şi transparenţa în întreg lanţul de
distribuţie,
– să reducă costurile şi timpul atât pentru furnizori cât şi pentru
lanţurile de retail.
Experienţa, modificările legislative si revizia documentului ghid GFSI au

condus la nevoia de a revizui versiunea 5. A fost elaborat un chestionar
detaliat şi extins, care să permită tuturor părţilor interesate să se implice
în dezvoltarea Standardului IFS Food. Acest chestionar on-line a fost
disponibil între lunile ianuarie şi februarie 2011, permiţând tuturor celor
implicaţi să ia parte la proces. Toate chestionarele completate au fost
supuse unei analize detaliate. În plus, reprezentanţii industriei şi ai orga-
nismelor de certificare au participat în toate etapele procesului de revi-
zie, pentru o mai bună împărtăşire a experienţei şi transparenţă.
Analiza tuturor chestionarelor, asociată cu opiniile primite de la toate

părţile implicate, a avut ca rezultat definirea următoarelor obiective,
care au constituit baza revizuirii versiunii 5 a IFS.
– să excludă duplicările,
– să verifice cerinţele pentru claritate,
– să adapteze Standardul, astfel încât să îndeplinească cerinţele
legislaţiei în vigoare,
– să includă criterii pentru apărarea alimentelor în lista generală
de verificare pentru audit
– să includă toate doctrinele IFS Food
– să îmbunătăţeasca întelegerea protocolului de audit
– să determine reguli mai precise pentru calculul duratei auditului
– să îmbunătăţească definirea domeniilor de audit
– să actualizeze Standardul în conformitate cu noua versiunea a
documentului de ghidare GFSI
Noua versiune 6 a IFS Food va intra în vigoare la 1 Iulie 2012. Până la 30

Iunie 2012, companiile pot efectua audituri numai conform IFS Food
versiunea 5; după această dată, vor fi acceptate numai auditurile efectu-
ate conform IFS Food versiunea 6.
IFS Food 6, Aprilie 2014 nu este o nouă versiune a Standardului, ci o

adăugat versiune consolidată a IFS Food 6, Ianuarie 2012, care ține cont de Erata
IFS versiunea 2, furnizează explicații pentru diferite subiecte și imple-

mentează anumite referințe din Doctrina IFS versiunea 3. Toate modifi-

cările care au fost făcute versiunii originale IFS Food 6, Ianuarie 2012, adăugat
sunt identificabile. Această versiune actualizată a Standardului este
aplicabilă, cel mai târziu, de la 1 Iulie 2014.
Standardul IFS Food este unul dintre standardele aflate sub umbrela
brandului internaţional IFS (International Featured Standards – Standar-
dele Specifice Internaţionale).
2 Introducere
2.1 Scopul și conţinutul protocolului de audit
Acest protocol de audit descrie cerinţele specifice pentru organizaţiile

implicate în auditurile IFS Food.
Scopul protocolului este de a defini criteriile ce trebuie urmărite de către
un organism de certificare, care efectuează audituri în conformitate cu
cerinţele IFS şi în conformitate cu norma de acreditare ISO/IEC Ghidul
65 (viitorul ISO/IEC 17065). șters
De asemenea, detaliază procedurile ce trebuie urmate de către compa-

niile auditate şi clarifică logica auditării lor. Doar organismele de certifi-
care care sunt acreditate ISO IEC Ghidul 65 (viitorul ISO/IEC 17065) pen- șters
tru domeniul IFS Food şi care au semnat un acord cu deţinătorii
standardului, pot efectua audituri în conformitate cu Standardul IFS
Food şi pot emite Certificate IFS. Cerinţele IFS cu privire la organismele
de certificare sunt descrise clar în partea 3 a acestui document.
2.2 Informaţii extraordinare din partea companiei

certificate către organismul de certificare
In conformitate cu ISO/IEC Ghidul 65 17065, compania trebuie să infor-
meze organismul de certificare despre orice schimbare sau indiciu că
produsele nu mai sunt conforme cu cerinţele sistemului de certificare
(de exemplu, rechemari sau alerte privind produsele, etc). Pentru IFS, modificat
care ar putea afecta capabilitatea acesteia de conformitate cu cerințele
de certificare (de ex. rechemări, alerte pe produse, etc.). Această infor-
mare trebuie să fie făcută în 3 zile lucrătoare.
2.3 Cerinţe generale pentru sistemul de management al

calităţii și siguranţei alimentelor
În general, când auditul se efectuează în conformitate cu IFS, auditorul
evaluează dacă diferitele elemente ale sistemului calităţii şi siguranţei
alimentelor al unei companii sunt documentate, implementate, menţi-

nute şi îmbunătăţite în permanenţă. Auditorul va examina următoarele

elemente:
– structura organizaţiei, legat de responsabilitate, autoritate, cali-
ficare şi fişa postului
– proceduri documentate şi instrucţiuni cu privire la implementa-
rea acestora,
– inspecţie şi verificare: cerinţe specifice şi definirea criteriilor de
acceptare/toleranţă
– măsurile care trebuie luate în caz de neconformitate,
– investigarea cauzelor neconformităţilor şi implementarea acţiu-

nilor corective,
– analizele de conformitate a datelor privind siguranţa şi calitatea
şi implementarea lor în practică
– gestionarea, păstrarea şi regăsirea înregistrărilor referitoare la
calitatea şi siguranţa alimentelor, cum ar fi cele privind trasabi-
litatea, controlul documentelor.
Toate procesele şi procedurile trebuie să fie clare, concise şi fără ambi-
guităţi, iar personalul responsabil trebuie să înţeleagă principiile siste-
mului de management al calităţii şi siguranţei alimentelor.
Sistemul de management al calităţii şi siguranţei alimentelor este bazat

pe următoarea metodologie:
– să identifice procesele necesare pentru sistemul de manage-
ment al calităţii şi siguranţei alimentelor;
– să determine succesiunea şi interacţiunea acestor procese;
– să determine criteriile şi metodele necesare pentru asigurarea
funcţionării şi controlului eficiente ale acestor procese;
– să asigure disponibilitatea informaţiei necesară pentru funcţio-
narea şi monitorizarea acestor procese;
– să măsoare, monitorizeze şi analizeze aceste procese şi să
implementeze acţiunile necesare, pentru obţinerea rezultatelor
dorite şi pentru îmbunătăţirea continuă
3 Tipuri de Audit
3.1 Auditul iniţial

Un audit iniţal este primul audit conform IFS Food pentru o companiei.
Se efectuează la un moment şi la o dată stabilite de comun acord între
companie şi organismul de certificare ales. Pe parcursul acestui audit,

întreaga companie este auditată, atât în ceea ce priveşte documentaţia

cât şi în ceea ce priveşte procesele în sine. În timpul auditării, toate cri-
teriile cerinţelor IFS trebuie evaluate de către auditor. În cazul unui audit
preliminar, auditorul care efectuează acest audit va fi diferit de auditorul
care efectuează auditul iniţial.
3.2 Auditul de urmărire
Un audit de urmărire este necesar într-o anumită situaţie, atunci când

rezultatele auditului (un audit iniţial sau un audit de reînnoire) nu sunt
suficiente pentru a permite acordarea certificatului (vezi Tabelul nr. 6). În
timpul auditului de urmărire, auditorul se concentrează asupra imple-
mentării măsurilor luate pentru corectarea neconformităţilor Majore
identificate în timpul auditului precedent. Auditul de urmărire va fi efec-
tuat în intervalul de şase luni de la data auditului precedent. În general,
auditorul care a efectuat auditul în care s-a identificat neconformitatea
Majoră va efectua şi auditul de urmărire.
Dacă neconformitatea Majoră este legată de abateri ale procesului de

producţie, auditul de urmărire va fi efectuat la cel puţin 6 săptămâni şi
nu mai târziu de 6 luni de la auditul precedent. Pentru alte genuri de
neconformităţi (ex: documentaţie), organismul de certificare este res-
ponsabil pentru stabilirea datei auditului de urmărire.
Dacă nu se efectuează un audit de urmărire timp de 6 luni, atunci este

necesară efectuare unui audit nou. În cazul în care compania decide să
nu efectueze un audit de urmărire ci un audit complet nou, noul audit adăugat
trebuie să fie programat nu mai devreme de 6 săptămâni față de auditul
la care s-a identificat neconformitatea Majoră.
În cazul în care auditul de urmărire stabileşte că cerinţele nu sunt înde-

plinite, este necesară efectuarea unui audit nou, care va fi programat nu adăugat
mai devreme de 6 săptămâni față de auditul de urmărire. Eliminarea
neconformităţilor Majore va fi întotdeauna stabilită printr-o vizită a audi-
torului la faţa locului.
3.3 Auditul de reînnoire (pentru recertificare)
Auditurile de reînnoire sunt acele audituri care sunt efectuate după

auditul iniţial. Perioada în care auditul de reînnoire va fi efectuat este
indicată pe certificat. Auditul de reînnoire implică auditarea completă a
companiei, rezultând în eliberarea unui nou certificat. În timpul auditu-
lui, toate criteriile din catalogul cerinţelor IFS vor fi evaluate de către
auditor. O atenţie specială este acordată abaterilor şi neconformităţilor
identificate în timpul auditului precedent, precum şi implementării şi
eficienţei acţiunilor corective şi măsurilor preventive înscrise în planul
de acţiuni corective al companiei.

Notă: planul de acţiuni corective de la auditul precedent va fi întot-

deauna evaluat de către auditor, chiar dacă auditul precedent a fost
efectuat cu mai mult de un an în urmă. De aceea, companiile auditate
trebuie să informeze organismul de certificare dacă au fost certificate
IFS în trecut.
Data auditului de reînnoire va fi calculată de la data auditului precedent

şi nu de la data eliberării certificatului. In plus, auditul de reînnoire poate
fi programat cel mai devreme cu 8 săptămâni înainte şi cel mai târziu
cu două săptămâni după data de referinţă a auditului de reînnoire (vezi
şi secţiunea 6.2). Companiile sunt responsabile pentru menţinerea pro-
priilor certificări. Toate companiile certificate IFS vor primi de la portalul
de audit IFS on-line o notificare, cu trei luni înainte de expirarea certifi-
cării.
Organismele de certificare pot de asemenea să contacteze companiile

din timp, pentru a stabili o dată pentru un nou audit.
În general, datele stabilite pentru fiecare audit trebuie să fie încărcate pe

portalul de audit IFS, în zona de jurnal, cel mai târziu cu două săptămâni
(14 zile calendaristice) înainte de data auditului (este posibilă modifica-
rea datei pe termen scurt).
3.4 Auditul de extindere
In situaţii specifice, cum ar fi produse noi şi/sau procese noi care se

doresc a fi incluse în domeniul de audit sau de fiecare dată când este
necesar ca domeniul auditului să fie actualizat pe certificat, atunci, pen-
tru o companie certificată IFS Food, nu mai este necesară efectuarea
unui audit complet nou, ci organizarea unui audit de extindere la locaţie
în timpul perioadei de valabilitate a certificatului existent. Organismul
de certificare este responsabil pentru determinarea cerinţelor relevante
care să fie auditate şi durata relevantă a auditului. Raportul acestui audit
de extindere va fi considerat o anexă a raportului de audit curent. Con-
diţiile de promovare a auditului de extindere (scorul mediu ≥ 75 %) sunt
aceleaşi ca cele normale, dar concentrate pe cerinţele specifice care tre-
buie să fie auditate; punctajul auditului original nu se modifică;
Dacă auditul de extindere demonstrează conformitate, certificatul va fi

actualizat cu noul domeniu şi va fi încărcat pe portalul de audit.
Certificatul actualizat va păstra data de valabilitate a certificatului curent.
Dacă, în timpul auditului de extindere, o neconformitate Majora sau

K.O. (neconformitate Knock Out) au fost identificate, întregul audit este
nereuşit şi certificatul curent va fi suspendat, aşa cum este descris in
5.8.1 si 5.8.2.
adăugat
Notă: vezi și cerințele privind extinderea din Doctrina IFS (secțiunea
1.3.4.)

4 Domeniul Auditului
IFS Food este un Standard pentru auditarea furnizorilor ce fabrică pro-
duse alimentare sub marca proprie a lanţurilor de retail şi en-gros şi a
altor producători de produse alimentare şi se aplică doar companiilor
producătoare de alimente sau celor care ambalează produse alimentare
vrac. IFS Food poate fi folosit doar atunci când un produs este procesat
sau atunci când există un pericol de contaminare a produsului în timpul
ambalării primare. In consecinţă, IFS Food nu se aplică următoarelor
activităţi:
– import (birouri, de exemplu companiile de tip broker)
– transport, depozitare şi distribuţie
Pentru clarificarea domeniului de aplicare pentru IFS Food şi alte Stan-
darde IFS (Broker, Logistics, Cash & Carry/Wholesale şi HPC) vă rugăm
consultaţi Anexa 1.
Dacă firma comercializează produse finite, fabricate în altă parte, furni-

zorii acestor produse trebuie să fie ei înşişi certificaţi IFS FOOD şi cerin-
ţele specifice din lista de cerinţe de audit (Partea 2) referitoare la comer-
cializarea produselor gata fabricate (4.4.2.1 până la 4.4.2.3.) trebuie să
fie îndeplinite. Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile, acele produse trebuie
excluse din certificat şi certificatul trebuie să menţioneze „activitatea de șters
comercializare nu este inclusă“.
Dacă cerinţele menţionate mai sus sunt îndeplinite, acele produse finite
comercializate vor fi în mod clar specificate pe certificat, detaliind dome-
niul produselor, şi specificate în raport, atât în domeniul auditului cât şi
în profilul companiei.
Notă: vezi și cerințele despre managementul proceselor externalizate

(secțiunea 1.4.2.) și managementul produselor comercializate (secțiunea
1.4.3) din Doctrina IFS.
Domeniul auditului va fi definit şi validat între companie şi organismul

de certificare, înainte ca auditul să aibă loc. Domeniul va fi indicat clar şi
fără ambiguitate în contractul dintre companie şi organismul de certifi-
care, în raportul de audit şi pe certificat.
Auditul trebuie să aibă loc la o dată care să asigure că întreg domeniul

de produse şi procese menţionate în raport şi pe certificat să poată fi
evaluat efectiv.
Dacă, între două audituri de certificare, sunt implementate procese noi

sau produse diferite de cele incluse în domeniul auditului curent IFS (de
exemplu: produse sezoniere), compania certificată trebuie să informeze
imediat organismul de certificare, care trebuie să efectueze o evaluare a
riscului si să decidă dacă este necesară efectuarea unui audit de extin-
dere sau nu (vezi si 3.4). Rezultatul evaluării riscului, bazat pe riscul de
igienă şi siguranţă, trebuie să fie documentat.

Auditul este specific pentru locaţia unde au loc toate procesele prin care
trece un produs. În cazul existenţei unor structuri descentralizate, iar
auditarea unei anumite locaţii este insuficientă pentru obţinerea unei
imagini cuprinzătoare asupra capacităţilor companiei, atunci toate cele-
lalte facilităţi relevante vor fi de asemenea incluse în audit. Acest lucru
va fi descris în detaliu, în profilul companiei din raportul de audit.
Domeniul auditului va include întreaga activitate a companiei (de exem-

plu, acelaşi tip de producţie pe linii diferite pentru produsele furnizoru-
lui şi ale lanţurilor de retail/en-gros), nu doar linia de producţie pentru
produsele marca proprie a lanţurilor de retail/en-gros. Domeniul va fi
validat a doua oară la începutul auditului, după analiza iniţială a riscului.
Mai mult decât atât, domeniul poate fi schimbat după analiza de risc (de
exemplu, dacă o altă activitate se interferează cu cea din domeniul audi-
tului)
Domeniul de audit va face referire la categoriile de produse si de tehno-

logii auditate (Vezi anexa 3).
Exemplu 1: pentru o companie producătoare de îngheţată, domeniul

de audit va face referire la categoria de produs 4 (lactate) şi categoriile
de tehnologii B (pasteurizare), D (congelare/răcire) şi F (amestecare/
adăugat ambalare).
Exemplu 2: pentru o companie producătoare de paste făinoase proas-

pete cu umplutură si care realizează şi umpluturile în cadrul companiei(de
exemplu cu carne, smântână, roşii), domeniul de audit va face referire
la categoria de produs 7 (produse combinate) şi categoriile de tehnolo-
gii B(pasteurizare), D(congelare/răcire), E(ambalare în atmosferă modi-
ficată) şi F(tăiere/amestecare/umplere).
Notă: alte categorii de tehnologii pot fi adăugate sau eliminate, depin-

zând de detaliile proceselor desfăşurate în companie;
Dacă, în cazuri excepţionale, compania decide să excludă anumite cate-

gorii de produse (linii de producţie) din domeniul auditului, atunci acest
lucru va fi indicat în mod clar şi va fi inclus în raportul de audit şi pe
certificatul IFS.
adăugat Notă: vezi și cerințele despre managementul excluderilor de produse

din domeniul de audit IFS Food din Doctrina IFS (secțiunea 1.4.1.)
Auditarea companiilor cu locaţii multiple, cu management centralizat

Dacă anumite procese sunt organizate centralizat într-o companie cu
mai multe locaţii de producţie (de exemplu, aprovizionarea, manage-
mentul de personal, managementul reclamaţiilor), locaţia managemen-
tului central – sediul central – va trebui auditat si rezultatul auditării
cerinţelor relevante pentru acesta vor fi luate în considerare în raportul
de audit al fiecărei locaţii de producţie.
Notă: Fiecare locaţie de producţie va fi auditată separat într-o perioadă

de maxim 12 luni de la auditul locaţiei de management central şi va
avea raportul propriu de audit şi certificatul propriu. Fiecare locaţie va fi

menţionată în contract şi va avea propriul raport şi certificat. Dacă sediul

central nu are activitate de producţie, atunci această locaţie nu poate fi
certificată IFS ca o companie independentă. Timpul alocat auditului
locaţiei centrale de management va fi indicat în raport, în secţiunea
referitoare la profilul companiei.
Auditul sediului central va avea loc întotdeauna înainte de auditul loca-

ţiilor de producţie, pentru a avea o imagine preliminară.
Notă: Dacă nu este posibilă efectuarea unui audit la sediul central,

atunci trebuie să se asigure că în timpul auditului la locaţia de produc-
ţie, toate informaţiile necesare din partea sediului central să fie disponi-
bile (de exemplu, reprezentanţi ai sediului central să fie prezenţi la loca-
ţia de producţie în timpul auditului).
5 Procesul de Certificare
5.1 Pregătirea auditului
Înainte de a fi auditată, compania va studia în detaliu toate cerinţele

Standardului IFS Food și, dacă există, Doctrina si Erata IFS. În ziua audi- adăugat
tului, versiunea curentă a Standardului trebuie să fie disponibilă la loca-
ţia auditată. Compania este responsabilă pentru obţinerea versiunii în
vigoare a Standardului. Pentru a se pregăti pentru un audit iniţial, o
companie poate efectua un audit preliminar, care se realizează doar
pentru uz intern. Auditul preliminar nu poate include vreo recomandare.
Dacă auditul nu este un audit iniţial, compania trebuie să informeze

organismul de certificare astfel încât auditorul să verifice planul de acţi-
uni corective de la auditul precedent.
Data planificată pentru auditul iniţial sau pentru auditul de reînnoire va

fi comunicată biroului IFS prin portalul de audit IFS. Aceasta este res-
ponsabilitatea organismului de certificare.
5.2 Selectarea organismului de certificare – aranjamente

contractuale
Pentru a efectua auditul IFS, compania va desemna un organism de
certificare, care este acreditat pentru a realiza astfel de audituri. Doar
organismele de certificare aprobate pentru IFS – care trebuie să fie acre-
ditate conform ISO/IEC Ghidul 65 (viitorul ISO/IEC 17065) pentru dome- șters
niul IFS Food şi care au semnat un contract cu IFS (vezi Partea 3) – pot
efectua audituri IFS Food şi pot emite certificate. Lista tuturor organis-
melor de certificare acreditate IFS la nivel internaţional, grupate pe ţări,
este disponibilă pe pagina de internet www.ifs-certification.com.

Organismele de certificare pot avea auditori calificaţi pentru unul sau

mai multe domenii. Confirmarea categoriei de produs şi de tehnologie,
pentru care organismul de certificare poate efectua audituri, va fi obţi-
nută de la organismul de certificare.
Auditurile IFS pot fi efectuate de o echipă de audit, doar daca toţi mem-
brii echipei de audit sunt auditori aprobaţi IFS. Cerinţele suplimentare
pentru echipele de audit sunt descrise în detaliu în Partea 3 a Standar-
dului, capitolul 3.5.
Un auditor nu poate efectua mai mult de 3 audituri consecutive la ace-

eaşi locaţie (oricare ar fi timpul între audituri); regulile care se aplică în
cazul echipei de audit sunt detaliate în Partea 3, capitolul 3.5.
Între companie şi organismul de certificare va exista un contract, care

specifică domeniul auditat, durata şi cerinţele de raportare. Contractul
va face referire la Programul de Integritate (vezi capitolul 12), în legătură
cu posibilitatea efectuării de audituri la locaţie, organizate de Manage-
mentul Asigurării Calităţii a birourilor IFS.
Auditul va avea loc atunci când produsele incluse în domeniul auditului

sunt procesate.
Este de preferat ca auditul să fie efectuat în limba companiei, iar orga-

nismul de certificare trebuie să facă toate eforturile de a desemna un
auditor, a cărui limbă maternă sau limbă de folosinţă principală este
aceeaşi cu limba companiei. În plus, limbile folosite de auditor pentru
efectuarea unui audit – dintre limbile native – trebuie să fie aprobate de
birourile IFS înainte de efectuarea auditului (vezi si Partea 3).
adăugat Notă: vezi și cerințele despre utilizarea de translator în Doctrina IFS

(secțiunea 1.5.2).
Este responsabilitatea companiei de a verifica dacă organismul de cer-

tificare este acreditat pentru certificarea IFS Food.
5.3 Durata unui audit
IFS a implementat un instrument pentru calculul duratei minime a unui

audit, bazat pe urmatoarele criterii:
– numărul total de oameni (lucrători part-time, lucrători în schim-
buri, personal temporar, personal administrativ, etc)
– numărul de categorii de produse
– numărul de etape de proces (etape „P“)
Acest instrument este disponibil pe www.ifs-certification.com
Exemple de calcul a duratei de audit (în funcţie de categoriile de produs

şi de tehnologii, aşa cum sunt descrise în Anexa 3)

Exemplul 1: pentru o companie producătoare de îngheţată

– Domeniul auditului trebuie să facă referire la categoria de pro-
dus 4 (lactate) şi categoriile de tehnologii B (pasteurizare), D
(congelare/răcire) şi F (amestecare/ambalare). adăugat
– Pentru calculul duratei auditului, următoarele categorii de pro-

duse şi etape „P“ vor fi selectate: categoria de produs 2 (lac-
tate), P2 (pasteurizare), P6 (congelare/răcire) şi P12 (ameste-
care/ambalare) adăugat
Exemplul 2: pentru o companie producătoare de paste proaspete

umplute şi care produce şi umpluturile (cu, de exemplu, carne proas-
pătă care este feliată și gătită, frișcă pregătită la locație, roșii care sunt modificat
spălate, feliate și gătite):
– Domeniul auditului trebuie să facă referire la categoria de pro-
dus 7 (produse combinate) şi categoriile de tehnologii B (paste-
urizare), D (congelare/răcire), E (ambalare în atmosferă modifi-
cată) şi F (tăiere/amestecare/umplere)
– Pentru calculul duratei auditului, urmatoarele categorii de pro-
duse şi etape „P“ vor fi selectate: categoria de produs 7 (pro-
duse combinate), 1(carne), 4 (lactate), 5 (fructe şi legume), 6
(produse din cereale), P2 (pasteurizare), P6 (congelare/răcire),
P8 (ambalare în atmosferă modificată) şi P12 (tăiere/ameste-
care/umplere)
Nota 1: în mod specific pentru categoria de produse 7, există diferiţi
parametri pentru definirea domeniului şi duratei auditului;
Nota 2: produse şi tehnologii pot fi adăugate sau şterse, în funcţie de

detaliile proceselor din companie. De exemplu, în situația de mai sus,
dacă frișca este cumpărată gata de utilizare, categoria de produs 4 nu adăugat
trebuie să fie selectată.
Nota 3: pentru calcularea duratei de audit, fiecare etapă „P“ este consi-
derată o singură dată în formulă, în cazul în care aceeaşi etapă se repetă
pentru mai multe categorii de produs.
Este obligatoriu pentru toate organismele de certificare să folosească

acest instrument de calcul pentru a determina durata minimă a auditu-
lui.
Determinarea duratei finale a auditului este în responsabilitatea orga-

nismului de certificare şi poate fi mai mare decât durata minimă calcu-
lată (depinzând de structura specifică a companiei). Dacă, prin expertiza
sa, organismul de certificare consideră că durata de audit calculată este
inacceptabil de mare şi necesită să fie redusă, se acceptă o anumită
flexibilitate a duratei auditului, în următoarele condiţii:
– dacă instrumentul de calcul indică o durată ≤ 2 zile, această
durată trebuie utilizată ca valoare minimă;

– dacă instrumentul de calcul indică o durată > 2 zile şi ≤ 3 zile,

organismul de certificare poate reduce durata, dar întotdeauna
va trebui să fie ≥ 2 zile. În acest caz, va trebui justificată această
reducere în raportul de audit, în secţiunea profilul companiei;
– dacă instrumentul de calcul indică o durată > 3 zile şi ≤ 4 zile,
organismul de certificare poate reduce durata, dar întotdeauna
va trebui să fie ≥ 3 zile. În acest caz, va trebui justificată această
reducere în raportul de audit, în sectiunea profilul companiei;
– Etc.
Durata de audit calculată nu include timpul pentru pregătirea auditului
sau întocmirea raportului.
O zi normală de audit este de 8 ore.
Separat de durata de audit, pe lângă auditul la locaţie, pregătirea audi-

tului trebuie să fie cel puţin 2 ore.
1/3 din durata auditului trebuie să fie petrecut, ca un minim, în zona de

producţie a locaţiei.
Adiţional, timpul pentru întocmirea raportului de audit este în mod

general 0,5 zile.
Nota 4: Pentru companiile cu mai multe locaţii, durata de audit poate fi

redusă cu maxim 0,5 zile, dacă cerinţele au fost deja auditate la locaţia
centrală de management.
Nota 5: Pentru o echipă de audit, durata minimă de audit trebuie să fie

modificat 1 zi 0.75 zile. În plus faţă de timpul de audit alocat, calculat cu instru-
mentul menţionat mai sus, trebuie adăugate minim 2 ore. Timpul adiţi-
onal adăugat trebuie să fie alocat pentru echipă şi nu pentru un auditor
individual, pentru efectuarea de activităţi comune (exemplu: şedinţa de
deschidere şi închidere, discuţii despre concluziile auditului, etc.).
A se vedea de asemenea Partea 3, capitolul 3.5 despre echipa de audit.
adăugat Nota 6: vezi și cerințele referitoare la durata de audit din Doctrina IFS
(secțiunea 1.5.3.)
5.4 Întocmirea unui plan de audit
Organismul de certificare întocmeşte planul de audit. Planul de audit

include detaliile corespunzătoare cu privire la domeniul acoperit şi la
complexitatea auditului. Este de asemenea suficient de flexibil pentru a
reacţiona la situaţii care pot apărea pe parcursul auditului de certificare
la faţa locului. Planul de audit ia în considerare raportul de audit şi pla-
nul de acţiune al auditului de certificare precedent, indiferent când a
fost data auditului precedent. De asemenea, menţionează care dintre
produsele sau categoriile de produse ale companiei vor fi auditate.
Compania poate fi auditată doar într-o perioadă în care aceasta produce
produsele menţionate în domeniul auditului. Planul de audit trebuie să

fie trimis companiei auditate înainte de audit, pentru a asigura disponi-

bilitatea persoanelor responsabile la data auditului.
În cazul unei echipe de audit, planul de audit trebuie să indice în mod

clar ce auditor efectuează fiecare parte de audit.
Dacă auditul IFS este efectuat în combinaţie cu alt standard/normă, pla-

nul de audit va indica în mod clar când va fi auditat fiecare standard sau
parte din el.
Auditul va fi planificat, pe baza urmatoarelor etape:

– şedinţa de deschidere
– evaluarea sistemelor de calitate şi pentru siguranţa alimentelor,
prin verificarea documentaţiei (HACCP, documentaţia de mana-
gementul calităţii)
– inspecţia la faţa locului şi intervievarea angajaţilor
– pregătirea concluziilor finale rezultate din audit
– şedinţa de închidere
Compania va asista şi va coopera cu auditorul pe tot parcursul auditu-
lui. Ca parte a auditului, sunt intervievaţi angajaţi de la diferite niveluri
de management. Este recomandat ca managerii principali ai companiei
să fie prezenţi la şedinţele de deschidere şi de închidere, astfel încât
orice abateri sau neconformităţi să poată fi discutate.
Auditorul care conduce auditul va evalua toate cerinţele IFS Food care
sunt relevante pentru structura şi activitatea companiei.
În timpul şedinţei de închidere, auditorul (sau auditorul şef, în cazul

echipei de audit) va prezenta toate observaţiile şi va discuta toate aba-
terile şi neconformităţile care au fost identificate. După cum se menţio-
nează în ISO/IEC Ghidul 65 (viitorul ISO/IEC 17065), pe parcursul şedin- șters
ţei de închidere, auditorul poate face doar o evaluare provizorie a
statusului companiei. Organismul de certificare va întocmi pentru com-
panie un raport provizoriu de audit şi o schiţă a planului de acţiune, care
va fi folosită ca bază pentru desemnarea acţiunilor corective, pentru
abaterile şi neconformităţile identificate.
Organismul de certificare are responsabilitatea de a lua decizia de certi-

ficare şi de a pregăti raportul final de audit, după primirea planului de
acţiune completat. Emiterea certificatului depinde de rezultatul auditu-
lui şi de acceptarea unui plan de acţiuni corespunzator.
5.5 Evaluarea cerinţelor

Auditorul evaluează natura şi importanţa oricărei abateri sau neconfor-
mităţi. Pentru a determina dacă a fost îndeplinită conformitatea cu o
cerinţă IFS Food, auditorul trebuie să evalueze fiecare cerinţă din Stan-
dard. Există diferite feluri de a clasifica observaţiile.

5.5.1 Evaluarea unei cerinţe ca fiind o abatere
În IFS Food există 4 posibilităţi de notare:

Notare cu:
A: Conformitate deplină cu cerinţa menţionată în Standard
B: Conformitate îndeplinită în cea mai mare parte a cerinţei menţionată
în Standard, însă s-a identificat o mică abatere
C: Numai o mică parte a cerinţei a fost implementată
D: Cerinţa din Standard nu a fost implementată
Punctele sunt acordate pentru fiecare cerinţă în conformitate cu urmă-

torul tabel:
Tabelul nr. 1: Notare
Rezultat Explicaţie Puncte

A Conformitate deplină 20 de puncte
B (abatere) Conformitate îndeplinită în cea mai mare parte 15 puncte
C (abatere) Numai o mică parte a cerinţei a fost implemen- 5 puncte
tată
D (abatere) Cerinţa nu a fost implementată –20 puncte
Auditorul va explica toate notările cu B, C și D în raportul de audit.
În plus faţă de această notare, auditorul poate decide să noteze compa-

nia cu „KO“ sau cu „Majoră“ (neconformitate majoră), ceea ce va duce
la scăderea unor puncte din punctajul total. Aceste situaţii sunt expli-
cate în subcapitolele următoare.
5.5.2 Notarea unei cerinţe ca fiind neconformă
În IFS există două feluri de neconformităţi şi anume Majoră şi KO,

ambele ducând la scăderea de puncte din punctajul total. În cazul în
care compania este notată cu cel puţin una dintre aceste neconformi-
tăţi, certificatul nu poate fi acordat.
5.5.2.1 Majoră
O Majoră este definită după cum urmează:

O neconformitate majoră poate fi acordată oricărei cerinţe care nu este
definită ca cerinţă KO.
Atunci când există o abatere importantă în îndeplinirea cerinţelor Stan-

dardului, referitoare la siguranţa alimentelor şi/sau la cerinţele legisla-
tive din ţara de producţie şi ţările de destinaţie. O Majoră poate fi acor-
dată şi atunci când neconformitatea găsită poate conduce către un
pericol serios pentru sănătate.

O neconformitate majoră va scădea 15 % din numărul total de puncte

posibil.
Tabelul nr. 2: Evaluarea unei Majore
Evaluare Punctaj Rezultat

Majoră Este scăzut 15 % din numărul total de Acordarea certificatului
puncte nu este posibilă
Vezi şi secţiunea 5.8 pentru managementul general al procesului de

audit, în cazul unei(unor) neconformităţi Majore.
5.5.2.2 KO (Knock out)
În IFS există cerinţe specifice, care sunt create ca cerinţe KO (KO – Knock
out). Dacă în timpul auditului, auditorul îşi dă seama că aceste cerinţe
nu sunt îndeplinite de către companie, acest fapt conduce catre o nea-
cordare a certificarii.
În IFS Food, următoarele 10 cerinţe sunt definite ca cerinţe KO:

1.2.4 Responsabilitatea managementului
2.2.3.8.1 Sistemul de monitorizare al fiecărui PCC
3.2.1.2 Igiena personalului
4.2.1.2 Specificaţii ale materiilor prime
4.2.2.1 Conformitatea cu reţeta

4.12.1 Managementul corpurilor străine
4.18.1 Sistemul de trasabilitate
5.1.1 Auditurile interne
5.9.2 Procedura de retragere şi rechemare
5.11.2 Acţiuni corective
Cerinţele KO vor fi evaluate conform următoarelor reguli de notare:
Tabelul nr. 3: Punctajul pentru cerinţele KO
Rezultat Explicaţie Punctaje acordate

A Conformitate deplină 20 puncte
B (abatere) Conformitate îndeplinită în cea 15 puncte
mai mare parte
C (abatere) Numai o mică parte a cerinţei Nu există posibilitatea
a fost implementată notării cu „C“
KO (= D) Cerinţa nu este implementată Se scad 50 % din punctajul
total
=> Nu este posibilă
acordarea certificatului

Notă Importantă
Notarea cu „C“ nu este posibilă pentru cerinţele KO. În ceea ce priveşte
aceste cerinţe, auditorul poate să folosească doar A, B sau D (= KO).
Când o cerinţă KO a fost notată cu „D“, se scad 50 % din numărul total

de puncte posibile, însemnând în mod automat că acea companie va
primi „respins“ pentru certificarea IFS Food.
O cerinţă KO nu poate fi notată cu N/A, cu excepţia cerinţelor KO 2.2.3.8.1

şi 4.2.2.1.
Vezi şi secţiunea 5.8 pentru managementul general al procesului de

audit, în cazul uneia sau mai multor neconformităţi KO.
5.5.3 Notarea unei cerinţe ca fiind N/A (neaplicabil)
Când auditorul decide că o cerinţă nu este aplicabilă, el trebuie să folo-

sească ca şi notare:
N/A: Neaplicabil, şi să furnizeze o scurtă explicaţie în raportul de audit
Notarea cu N/A este posibilă pentru orice cerinţă din lista de audit a IFS
șters Food, cu excepţia cerinţelor KO (cu excepţia cerinţelor KO 2.2.3.8.1 şi
4.2.2.1)
Notarea cu N/A nu este posibilă pentru cerințele KO, cu excepția

2.2.3.8.1. și 4.2.2.1.
adăugat În plus, notarea cu N/A nu este posibilă pentru cerința 2.2.3.6.1. despre
identificarea PCC (chiar dacă o companie nu are nici un PCC, compania
trebuie să documenteze o abordare logică, ce trebuie să fie evaluată de
auditor).
Cerinţele N/A nu vor fi incluse în planul de acţiune, dar vor fi listate într-
un tabel separat, în raportul de audit.
Dacă există un număr semnificativ de cerinţe apreciate ca neaplicabile,

folosirea numărului total de puncte pentru audit poate induce în eroare;
de aceea, sistemul de notare pentru IFS Food este bazat pe un procent
din punctajul total disponibil şi acesta este cel folosit pentru a decide
statusul locaţiei, nivel de bază sau înalt.
Notă: vezi și cerințele despre ne-aplicabilitatea cerințelor legate de

adăugat
apărarea alimentelor din Doctrina IFS (secțiunea 2.6.1).
5.6 Stabilirea frecvenţei auditurilor

Pentru toate tipurile de produse şi pentru toate nivelurile de certificare,
frecvenţa pentru auditurile IFS Food este de 12 luni, începând de la data
auditului şi nu de la data emiterii certificatului. Reglementările specifice
sunt descrise în 6.2 (ciclul de certificare).

5.7 Raportul de audit
În urma fiecărui audit, se va întocmi un raport scris complet, în forma

prestabilită (vezi Partea 4).
5.7.1 Structura raportului de audit
Raportul de audit va oferi transparenţă şi incredere cititorului şi va fi

completat de către auditor. Raportul de audit este împărţit în mai multe
secţiuni:
– Informaţii generale despre companie, în câmpurile obligatorii
(vezi Anexa 2, Partea 2)
– Rezultatul general al auditului, cu descrierea detaliată a dome-
niului
– Rezumat general în formă de tabel pentru toate capitolele.
Rezultatul auditului va specifica nivelul şi procentul final.
– Rezumatul general al tuturor capitolelor şi observaţiile privind
verificarea acţiunilor corective implementate după auditul pre-
cedent;
– Observaţiile asupra cerinţelor KO şi neconformităţilor Majore
– Un rezumat al tuturor abaterilor şi neconformităţilor identifi-
cate pentru fiecare capitol (de la 1 la 6)
– O listă separată (incluzând explicaţiile) a tuturor cerinţelor eva-
luate ca N/A (neaplicabil)
– Un raport de audit detaliat, cu câmpuri obligatorii de completat
de către auditor pentru anumite cerinţe din IFS Food (vezi
Anexa 2, Partea 2)
Toate deviaţiile (B, C, D) şi cerinţele KO notate cu B, neconformităţile

(Majore, cerinţe KO notate cu D) identificate pe parcursul auditului sunt
prezentate într-un plan de acţiune separat. Ca urmare a atribuirii unei
note, deviaţie sau neconformitate, compania trebuie să întocmescă un
plan de acţiuni corective. În acest fel, cel care citeşte raportul poate
vedea neconformităţile şi abaterile, dar şi acţiunile corective pe care
compania le iniţiază.
5.7.2 Pașii necesari pentru finalizarea raportului de audit

5.7.2.1 Întocmirea raportului preliminar de audit și a schiţei planului
de acţiune
Auditorul va explica toate neconformităţile (cerinţele KO notate cu D şi

cele Majore), toate abaterile (B, C, D) şi cerinţele KO notate cu B şi toate
cerinţele N/A.
Auditorul va descrie/explica şi notările cu A pentru anumite cerinţe pre-

determinate (vezi Anexa 2, Partea 2).

Planul de acţiune va include toate cerinţele care nu sunt evaluate cu A

sau N/A. Schema planului de acţiune va fi conformă cu schema planului
de acţiune din programul AuditXpress (programul pentru redactarea
raportului IFS). Aceasta va include elementele din tabelul următor.
Auditorul va completa toate rândurile din coloana A din tabelul nr. 4,
explicând şi justificând abaterile şi neconformităţile, înainte de a trimite
companiei schema planului de acţiune şi raportul preliminar de audit.
Organismul de certificare sau auditorul vor trimite companiei atât rapor-
tul preliminar de audit cât şi schema planului de acţiune, în interval de
două săptămâni de la data auditului.
Tabelul nr. 4: Schema planului de acţiune
Numă- Cerinţa IFS Evalu- Justificare Acţiune Responsabilităţi Aprobat de

rul are (de către corectivă Data și statusul către
cerinţei auditor) (de către implementării auditor
companie) (de către
companie)
Coloana A Coloana B Coloana C Coloana D
1.2.1 Trebuie să existe o B
organigramă …
1.2.2 Competenţele şi C
responsabilităţile …
1.2.3 Trebuie să existe o fişa D
a postului …
1.2.4 Managementul trebuie KO/D
KO să se asigure …
1.2.5 Angajaţii care au Majoră
influenţă …
2.1.3.8.1 Stabilirea unui sistem KO/B
KO de monitorizare …
5.7.2.2 Întocmirea de către companie a planului de acţiuni corective
Compania va completa acţiunile corective propuse (coloana B a tabelu-

lui nr. 4) pentru toate abaterile (B, C, D) şi cerinţele KO notate cu B şi
neconformităţile (Majore, cerinţele KO notate cu D) menţionate de către
auditor.
Pentru toate abaterile notate cu C şi D şi pentru neconformităţile Majore

sau cerinţele KO notate cu B şi/sau D, compania va indica cu exactitate
responsabilităţile şi termenele limită de implementare pentru actiunile
corective (tabelul nr. 4, coloana C). Compania va trimite organismului
de certificare planul de acţiuni corective, în două săptămâni de la primi-
rea raportului preliminar de audit şi a schemei planului de acţiune. Dacă
acest termen limită nu este respectat, compania trebuie să treacă printr-
un audit iniţial sau de reînnoire complet.
Certificatul IFS nu va fi acordat decât dacă, pentru acţiunile corective

pentru cerinţele notate cu C sau D si cerinţele KO notate cu B, se menţi-

onează responsabilităţile şi datele de implementare în planul de acţi-

une.
Decizia finală de acordare a certificatului IFS depinde atât de punctajul

final cât şi de relevanţa planului de acţiuni corective comunicat de com-
panie organismului de certificare.
Compania va trimite întotdeauna un plan de acţiuni corective scris îna-

inte de primirea raportului final şi a certificatului. Scopul planului de
acţiuni corective este de a face compania să se străduiască pentru o
îmbunătăţire continuă.
5.7.2.3 Validarea planului de acţiune de către auditor
Auditorul sau un reprezentant al organismului de certificare va valida

relevanţa acţiunii corective în ultima coloană a planului de acţiune, îna-
inte de pregătirea raportului final de audit (Coloana D a tabelului nr. 4).
Dacă acţiunile corective nu sunt valide sau sunt neadecvate, organis-
mul de certificare va înapoia companiei planul de acţiune, pentru finali-
zare până la termenul limită.
5.7.3 Alte reguli referitoare la raportul de audit
5.7.3.1 Legătura dintre două rapoarte de audit consecutive (auditul

initial și de reînnoire)
Atunci când auditorul notează o cerinţă cu C sau D, măsurile corective

vor fi implementate înainte de auditul de reînnoire. Aceasta înseamnă
că organismul de certificare va citi raportul de audit şi planul de acţiuni
corective ale auditului precedent, chiar dacă raportul a fost întocmit de
alt organism de certificare.
În cazul în care abaterile C sau D rămân aceleaşi de la un audit la altul

sau dacă abaterea se agravează, auditorul va evalua acest fapt în con-
formitate cu capitolul IFS legat de „Acţiuni Corective“ (capitolul 5.11 din
lista de audit, Partea 2). Această legatură între două audituri consecu-
tive asigură un proces de îmbunătăţire continuă.
5.7.3.2 Traducerea raportului de audit
Datorită faptului că standardul IFS se foloseşte la nivel internaţional,

este important ca şi clienţii să înţeleagă raportul de audit; acest lucru
este important mai ales în legatură cu abaterile sau neconformităţile
descoperite de către auditor, cât şi cu acţiunile corective propuse de
compania auditată. Pentru a folosi IFS la nivel internaţional şi pentru a-l
face înţeles pe scară largă, următoarele explicaţii pentru abateri şi
neconformităţi trebuie întotdeauna să fie traduse în Limba Engleză în
planul de acţiune (tabelul nr. 5, coloana A) şi raportul de audit:
– Cerinţele evaluate cu C sau D

– Neconformităţi Majore
– Cerinţele KO notate cu B sau D
– Domeniul auditului (pe pagina relevantă a raportului de audit)
– Activitatea detaliată (procesele operaţionale, dacă există activi-
tăţi subcontractate, activităţi comerciale cum ar fi comercializa-
rea de produse cumpărate, etc) a companiei, care este descrisă
în profilul companiei. Mai multe detalii privind informaţiile
necesare a fi traduse în limba engleză sunt definite în Anexa 2,
Partea 2.
– În profilul companiei, dacă este relevant, motivele reducerii
adăugat
duratei de audit.
Acţiunile corective pentru aceste abateri şi neconformităţi vor fi de ase-

menea traduse în Limba Engleză în planul de acţiune (tabelul nr. 5,
coloana B).
Tabelul nr. 5: Schema planului de acţiune care se traduce
Numă- Cerinţa IFS Evalu- Justificare Acţiune Responsabilităţi Aprobat de

rul are (de către corectivă Data și statusul către
cerinţei auditor) (de către implementării auditor
companie) (de către
companie)
Coloana A Coloana B
1.2.1 Trebuie să existe o B
organigramă …
1.2.2 Competenţele şi C
responsabilităţile …
1.2.3 Trebuie să existe o fişa D
a postului …
1.2.4 Managementul trebuie KO/D
KO să se asigure …
1.2.5 Angajaţii care au Major
influenţă …
2.2.3.8.1 Stabilirea unui sistem KO/B
KO de monitorizare …
Este obligaţia şi responsabilitatea organismelor de certificare de a tra-

duce aceste explicaţii şi acţiuni corective. Traducerea va fi efectuată sub
fiecare propoziţie a versiunii originale şi va fi inclusă în raportul de audit,
înainte de încărcarea raportului final de audit pe portalul de audit.

5.8 Punctaje, condiţii de emitere a raportului de audit și

a certificatului
Tabelul nr. 6: Punctaje şi acordarea certificatelor
Rezultatul Status Acţiune compa- Formular de Certificat

auditului nie raportare
Cel puţin Respins De stabilit acţiuni Raportul Nu
1 KO notat cu şi un nou audit indică
D iniţial statusul
> 1 Majoră Respins De stabilit acţiuni Raportul Nu
și/sau punctaj şi un nou audit indică
total < 75 % iniţial statusul
din cerinţe modificat
sunt îndepli-
nite
Max 1 Majoră Respins dacă Trimite planul de Raportul ce Certificat
și punctaj nu sunt luate acţiuni în include pentru nivel
total ≥ 75 % măsuri 2 săptămâni de planul de de bază, dacă
din cerinţe ulterioare si la primirea acţiune indică neconformi- modificat
sunt îndepli- validate raportului statusul tatea Majoră
nite printr-un preliminar. Audit este remedi-
audit de de urmarire la ată şi confir-
urmărire maxim 6 luni de mată de
la data auditului auditul de
urmărire
Punctajul Aprobat IFS Trimite planul de Raportul ce Da. Certificat
total este Food – nivel acţiune în include pentru nivel
≥ 75 % și de bază, după 2 săptămâni de planul de de bază,
< 95 % primirea la primirea acţiune indică valabilitate
planurilor de raportului statusul 12 luni
acţiune preliminar.
≥ 95 % înalt , după 2 săptămâni de planul de înalt, valabili-
primirea la primirea acţiune indică tate 12 luni
planului de raportului statusul
Notă: punctajul total este calculat astfel:

Numărul total de puncte
= (numărul total de cerinţe IFS – numărul de cerinţe notat cu N/A) × 20
Punctajul final (în %)
= numărul de puncte acordat/numărul total de puncte
5.8.1. Managementul specific al procesului de audit (raport,

certificat, încărcare pe portal) în cazul în care una sau mai
multe cerinţe KO au fost notate cu D în timpul auditului
(vezi și Anexa 4)
În cazul în care una sau mai multe cerinţe KO sunt notate cu D în timpul
auditului, certificatul IFS curent va fi suspendat cât mai curând posibil
de către organismul de certificare pe portalul de audit IFS, în maxim
2 zile lucrătoare de la data auditului.

În baza de date, explicaţia privind motivul suspendarii certificatului

curent va fi afişată în Limba Engleză. Explicaţii clare privind neconfor-
mităţile identificate vor fi oferite, inclusiv cu numărul cerinţelor KO
implicate. Aceste explicaţii trebuie să fie detaliate şi să fie aceleaşi cu
cele menţionate în planul de acţiuni.
Notă: toţi utilizatorii care au acces la portalul de audit IFS şi care au

inclus respectiva companie în lista lor de favorite vor primi o notificare
adăugat (cu explicații privind neconformitatea (neconformitățile) identificate)
prin e-mail de la portalul de audit IFS, că certificatul curent a fost sus-
pendat.
În fiecare caz, auditul va fi efectuat complet şi toate cerinţele vor fi evalu-

ate, pentru a oferi companiei o imagine de ansamblu asupra situaţiei ei.
În plus, este recomandat ca aceasta să completeze şi planul de acţiune,

în scopul îmbunătăţirii.
Raportul de audit în care una sau mai multe cerinţe KO au fost notate cu
D va fi întotdeauna încarcat pe portalul de audit IFS (doar pentru motive
administrative, dar nu va fi vizibil).
În aceste situaţii, trebuie efectuat un audit complet nou. Noul audit nu

trebuie planificat mai devreme de 6 săptămâni de la data auditului în
care o cerinţa KO a fost notată cu D.
5.8.2 Managementul specific al procesului de audit (raport,

certificat, încărcare pe portal) în cazul în care una sau mai
multe neconformităţi Majore au fost identificate
(vezi și Anexa 4)
În cazul în care una sau mai multe neconformităţi Majore sunt identifi-
cate în timpul auditului, certificatul IFS curent va fi suspendat cât mai
curând posibil de către organismul de certificare pe portalul de audit
IFS, în maxim 2 zile lucrătoare de la data auditului.
În baza de date, explicaţia privind motivul suspendării certificatului

curent va fi afişată în Limba Engleză. Explicaţii clare privind neconfor-
mităţile identificate vor fi oferite, inclusiv cu numărul cerinţelor impli-
cate. Aceste explicaţii trebuie să fie detaliate şi să fie aceleaşi cu cele
menţionate în planul de acţiuni.
Notă: Toți utilizatorii care au acces la portalul de audit IFS și care au

inclus respectiva companie în lista lor de favorite vor primi prin e-mail o
adăugat notificare (cu explicații privind neconformitatea (neconformitățile) iden-
tificate) de la portalul de audit IFS, că certificatul curent a fost suspen-
dat.
În cazul în care una sau mai multe neconformităţi Majore au fost identi-
ficate, va trebui efectuat un audit complet nou. Noul audit nu trebuie
planificat mai devreme de 6 săptămâni de la data auditului în care o
neconformitate Majoră a fost identificată.

Dacă neconformitatea Majoră este legată de deficienţe de producţie,

auditul de urmărire va trebui efectuat la cel puţin 6 săptămâni de la data
auditului precedent şi nu mai târziu de 6 luni de la data auditului prece-
dent. Pentru alte tipuri de deficienţe (de exemplu documentaţie), orga-
nismul de certificare este responsabil pentru determinarea datei auditu-
lui de urmărire.
Raportul de audit în care una sau mai multe neconformităţi Majore au

fost identificate va fi întotdeauna încărcat pe portalul de audit IFS după
primirea planului de acţiune (doar pentru motive administrative, dar nu
va fi vizibil).
Situaţii specifice în cazul auditului de urmărire

Dacă o neconformitate Majoră a fost identificata la un punctaj total de
75 % sau mai mult şi apoi a fost remediată şi dacă rezultatul auditului
este pozitiv:
– Organismul de certificare va menţiona pe raportul de audit
încărcat pe portal:
· în secţiunea „data“: se va menţiona data auditului de urmă-
rire în plus faţă de data auditului în care s-a identificat necon-
formitatea Majoră
· în secţiunea „rezultatul final al auditului“: se va menţiona că
a avut loc un audit de urmărire şi că neconformitatea Majoră
a fost remediată;
· în secţiunea „observaţii privind neconformităţiile KO şi
Majore“ se va explica la care dintre cerinţe a fost remediată
neconformitatea Majoră;
– Compania nu poate fi certificată pe nivel înalt, chiar dacă punc-
tajul total final este egal sau mai mare de 95 %
– Va rămâne aceeaşi dată de valabilitate a certificatului din ciclul
de certificare, aşa cum este descris în 6.2
– Vor fi înscrise pe certificat data auditului iniţial şi data auditului
de urmărire;
– Dacă această situaţie a apărut la auditul iniţial, data de valabili-
tate a certificatului este calculată de la data auditului iniţial, plus
un an şi 8 săptămâni.
Exemplu:
Data auditului iniţial 1: 01 Octombrie 2012
Data emiterii certificatului: 26 Noiembrie 2012
Certificat valabil până la: 25 Noiembrie 2013
Data audit de reînnoire
(audit la care neconformitatea
Majoră a fost identificată) 2: 25 Septembrie 2013
Data audit de urmărire: 3 Decembrie 2013
Data de valabilitate a certificatului: 25 Noiembrie 2014

Raportul (iniţial al auditului în care neconformitatea Majoră a fost iden-

tificată, apoi actualizat cu rezultatul auditului de urmărire) va fi încărcat
pe portalul de audit IFS după efectuarea auditului de urmărire, în cazul
în care neconformitatea Majoră a fost remediată.
5.8.3 Managementul specific al procesului de audit în cazul în care

punctajul final este mai mic de 75 %
În aceste situaţii, certificarea este respinsă şi va trebui efectuat un audit

complet nou. Noul audit va fi planificat la cel puţin 6 săptămâni de la
data auditului la care s-a acordat punctajul < 75 %.

companiilor cu mai multe locaţii de productie
– Toate cerinţele KO vor fi auditate la toate locaţiile de producţie
chiar dacă ele sunt parţial gestionate de către sediul central de
management;
– În raportul de audit al fiecărei locaţii va fi menţionat doar data
de audit a acelei locaţii; nu este necesar sa fie mentionată supli-
ementar data de audit a sediului central;
– În cazul în care o neconformitate Majoră a fost identificată sau
o cerinta KO a fost notată cu D în timpul auditului sediului cen-
tral de management, toate locaţiile de producţie auditate sunt
afectate şi certificatele acestor locaţii vor fi suspendate (con-
form procedurii descrise mai sus);
– După un audit pozitiv la sediul central de management (sau
după un audit pozitiv de urmărire pentru o neconformitate
Majoră identificată la sediul central de management), certifica-
tele locaţiilor de producţie pot fi revalidate. În funcţie de tipul de
neconformitate identificată pentru sediul central de manage-
ment, poate fi necesară repetarea auditului la locaţiile de pro-
ducţie.
adăugat
Notă: vezi și cerințele despre managementul procesului de audit in cazul
companiilor cu mai multe locații din Doctrina IFS (secțiunea 1.5.8.4.).
6 Acordarea certificatului
Va fi emis un certificat pentru o anumită locaţie de producţie.
Traducerea domeniului auditului pe certificat: Pentru ca standardul IFS

să poată fi utilizat internaţional şi pentru a fi înţeles pe scara largă, pe
certificatul IFS Food domeniul auditului va fi întotdeauna tradus în
Limba Engleză. Este obligaţia şi responsabilitatea organismelor de cer-
tificare să traducă domeniul auditului.

Informaţiile minime obligatorii care trebuie să apară pe certificatul IFS

Food sunt descrise în Partea 4.
Notă: punctajul total al auditului, în procente, poate fi de asemenea

indicat pe certificat, dacă acest lucru este solicitat de client şi/sau de
compania auditată.
6.1 Termene limită pentru acordarea certificatului
Organismul de certificare este responsabil pentru decizia de a acorda

sau nu certificatul IFS Food. Decizia este luată de persoane diferite de
cele care au efectuat auditul. Certificarea va fi valabilă de la data emite-
rii, menţionată pe certificat şi va lua sfârşit după 12 luni. Data auditului
de reînnoire va fi calculată de la data auditului iniţial, nu de la data eli-
berării certificatului. Dacă auditul nu este efectuat în timp util, lanţurile
de retail vor fi înştiinţate prin portalul de audit.
Timpul dintre data auditului şi acordarea certificatului este determinat

după cum urmează.
– 2 săptămâni, pentru întocmirea raportului preliminar de audit
– 2 săptămâni, pentru ca firma să reacţioneze la abateri şi necon-
formităţi (să întocmească planul de acţiune)
– 2 săptămâni pentru ca auditorul să verifice acţiunile corective
propuse, pentru procedura de certificare şi încărcarea raportu-
lui de audit, a planului si a certificatului pe portalul de audit.
În total: 6 săptămâni între data auditului şi cea a încărcării raportului de

audit pe portalul de audit şi acordarea certificatului:
– Durata estimată: 6 săptămâni,
– Durata maximă: 8 săptămâni
Notă: vezi și cerințele despre acordarea certificatului din Doctrina IFS adăugat
(secțiunea 1.6.1.)
6.2 Ciclul de certificare
Chiar dacă data auditului de reînnoire se schimbă în fiecare an şi nu

corespunde exact cu data aniversară, valabilitatea certificatului rămâne
aceeaşi în fiecare an. Data limită a certificatului este determinată astfel:
data auditului iniţial + 8 săptămâni.
Acest lucru permite evitarea existenţei pauzelor între doua certificate

consecutive şi permite evitarea pierderii unor luni din valabilitatea cer-
tificatului pentru companiile care programează auditul de reînnoire în
avans.

Exemplu:
Data auditului iniţial: 01 Octombrie 2012
Data emiterii certificatului: 26 Noiembrie 2013
Certificat valabil până la: 25 Noiembrie 2013
Data auditului de reînnoire: 25 Septembrie 2013
Certificat valabil până la: 25 Noiembrie 2014 (indiferent de data audi-
tului de reînnoire)
Tabelul nr. 7: Ciclul de certificare
Oct. Noi. D I F M A M I I A Sept. O Noi. D I F M A M I I A S Oct. Noi. D I F M A M I I A S

2012 2013 2014
< 12 luni > 12 luni

IA: RA: RA:
01. 10. 2012 25. 09. 2013 05. 10. 2014
C: = 12 luni C: = 12 luni C:
25. 11. 2013 25. 11. 2014 25. 11. 2015
IA: Auditul Iniţial
RA: Auditul de Reînnoire
C: Emitere certiﬁcat valabil până la
Notă: certificatul va fi întodeauna emis pe baza deciziei de certificare şi

după parcurgerea etapelor de decizie prevazute de ISO/IEC Ghidul 65
șters (viitorul ISO/IEC 17065)
Auditul de reînnoire trebuie să fie efectuat cu 8 săptămâni înainte de

expirarea certificatului, pentru a exista suficient timp pentru parcurge-
rea etapelor procesului de certificare.
Auditul de reînnoire trebuie să fie programat cel mai devreme cu 8 săp-

tămâni înainte şi cel mai tărziu cu 2 săptămâni după data limită a audi-
tului (data limită este data aniversară a auditului iniţial). Dacă nu se
realizează acest lucru sau dacă etapele procesului de certificare nu au
fost realizate la timp, certificatul nu poate fi reînnoit cu data limita ci cu
datele actualizate; aceasta va duce la o pauză existentă între certificate.
În exemplul de mai sus, acest lucru înseamnă că auditul de reînnoire nu

poate fi programat înainte de 6 August sau după 15 Octombrie.
Raportul precedent de audit rămâne pe portalul de audit încă 8 săptă-

mâni dupa data auditului, dar dacă auditul de reînnoire are loc mai târ-
ziu decât data descrisă mai sus, raportul va fi inactivat în mod automat
pe portalul de audit IFS.
6.3 Informaţii privind condiţiile de retragere a

certificatului
Retragerea certificatului de către organismul de certificare este permisă
doar în cazul în care există informaţii care indică faptul că produsele nu
șters mai sunt conforme cu cerinţele sistemului de certificare (ISO/IEC Ghidul
65, viitorul ISO/IEC 17065).

Singura excepţie la această regulă este legată de neplata auditului

curent de către compania certificată.
Contractul dintre organismul de certificare şi compania auditată va fi

armonizat cu ciclul de certificare (vezi tabelul de mai sus nr. 7).
7 Distribuirea și păstrarea raportului de audit

Rapoartele de audit rămân proprietatea companiei şi nu vor fi remise
nici în întregime şi nici parţial, unei terţe părţi, fără consimţământul
companiei (cu excepţia cazului în care este cerut de lege). Acest consim-
ţământ pentru distribuirea raportului de audit trebuie să fie în scris şi
poate fi oferit de companie organismului de certificare şi/sau unui utili-
zator relevant. Organismul de certificare va păstra o copie a raportului
de audit. Raportul de audit va fi păstrat în siguranţă pentru o perioadă
de cinci ani.
Condiţiile de acces la informaţiile din rapoartele de audit sunt detaliate

în Partea 4.
8 Acţiuni suplimentare
Decizia referitoare la acţiuni suplimentare solicitate pe baza certificatu-
lui va fi luată de fiecare organizaţie de cumpărări.
9 Contestaţii si procedura de tratare

a reclamaţiilor
Organismul de certificare va dispune de proceduri documentate pentru

tratarea şi soluţionarea contestaţiilor referitoare la rezultatele unui
audit. Aceste proceduri trebuie să fie independente de auditorul indivi-
dual şi vor fi analizate de managementul organismului de certificare.
Contestaţiile vor fi soluţionate în 20 de zile lucrătoare de la primirea
informaţilor de la compania auditată.
Organismul de certificare va dispune de proceduri documentate pentru

managementul reclamaţiilor primite de la companii şi/sau alţe părţi
relevante. Un răspuns iniţial va fi dat în zece (10) zile lucrătoare de la
primirea reclamaţiei. În maxim 5 zile lucrătoare, va fi emisă o scrisoare
ce confirmă primirea reclamaţiei. Un răspuns complet, în scris, va fi
oferit după finalizarea investigaţiei complete şi amănunţite a reclama-
ţiei.

Pentru tratarea reclamaţiilor primite de birourile IFS, baza pentru mana-

gementul reclamaţiilor este descris în contractul cadru dintre IFS şi
organismele de certificare:
– dacă reclamaţia este legată de calitatea conţinutului auditului
IFS sau raportului de audit IFS, birourile IFS vor solicita organis-
mului de certificare o declaraţie privind cauza şi măsurile luate
pentru remedierea problemei, în maxim 2 săptămâni
– dacă reclamaţia este legată de erori administrative, de exemplu
în rapoartele de audit IFS, în certificatele IFS sau în baza de date
IFS, birourile IFS vor solicita organismelor de certificare să
emită o declaraţie şi să remedieze problema într-o săptămâna.
Declaraţia va fi făcută în scris, prin e-mail sau prin poştă.
10 Proprietatea și utilizarea siglei IFS Food

Drepturile de autor pentru IFS Food şi pentru marca înregistrată sunt în
totalitate proprietatea IFS Management GmbH. Sigla IFS Food poate fi
descărcată prin partea securizată a Portalului IFS de audit.
În plus, termenii şi condiţiile menţionate mai jos trebuie să fie verificate

de către auditor în timpul auditului şi rezultatul acestei verificări să fie
descris în profilul companiei din raportul de audit, ca şi câmp obligato-
riu (vezi si Anexa2, Partea 2, pentru câmpuri obligatorii).
adăugat În cazul în care auditorul constată că firma nu respectă termenii și

condițiile respective, IFS trebuie să fie informat.
Termenii și condiţiile pentru utilizarea siglei IFS Food și comunicarea

privind certificarea IFS Food
Domeniu de aplicare
Aceşti termeni şi condiţii se aplică atât pentru sigla IFS Food cât şi pen-
tru siglele IFS în general.
Forma, conceptul și culoarea siglei IFS Food

Atunci când este folosită, sigla IFS Food trebuie să corespundă formei
şi culorii desenului la scară. Dacă este utilizată în documente, este per-
misă şi varianta alb-negru.
Sigla IFS Food poate fi folosită în formă printată, fizică sau electronică
şi în filme, cu condiţia ca formele şi formatul să fie respectate. Aceleaşi
condiţii sunt valabile şi pentru folosirea siglei ca ştampilă.
Restricţionarea comentariilor și interpretărilor

Atunci când o companie certificată IFS Food, o companie care sprijina
IFS Food sau un organism de certificare IFS Food publică documente
purtând sigla IFS, comentariile şi interpretările referitoare la IFS vor fi
identificabile ca atare.

Folosirea siglei IFS Food în materiale promoţionale

O companie certificată IFS Food, o companie care sprijina IFS Food
(broker, producător de produse alimentare, retailer, furnizor de servicii
logistice sau firmă en-gros) care acceptă certificatul IFS de la furnizorii
lor de produse sau servicii sau un organism de certificare IFS pot folosi
sigla IFS în scopuri promoţionale şi să publice informaţii despre certifi-
carea IFS, cu condiţia ca acestea să nu fie vizibile pe ambalajul produsu-
lui finit care este disponibil consumatorului final.
Companiile care furnizează produse şi/sau servicii către companiile cer-

tificate sau care sprijină IFS, dar care nu sunt ele însele certificate IFS
(de exemplu, producătoare de dispozitive, echipamente de lucru, mate-
riale de curăţenie sau furnizori de servicii care ar dori să-şi promoveze șters
faptul că produsele şi/sau serviciile lor ajută la îndeplinirea cerinţelor
IFS) trebuie să solicite IFS Management GmbH acordul special în scris
pentru utilizarea siglei IFS Food sau a altor sigle IFS.
Sigla IFS Food şi informaţii privind certificarea pot fi utilizate în cores-

pondenţa cu utilizatorii relevanţi de IFS. Prezentările pe internet care
menţioneaza IFS sunt permise doar dacă sunt în directă legatură cu
siguranţa alimentelor (de exemplu, în cadrul informaţiilor referitoare la
sistemul de management al calităţii/siguranţei alimentelor).
Sigla IFS Food poate fi afişată pe orice material de comunicare generală

(de exemplu expoziţii pentru contacte de afaceri, broşuri, articole gene-
rice privind mangementul calităţii şi siguranţei alimetare în general,
vehicule). Standardul IFS Food a fost dezvoltat de producători, lanţurile
de retail şi companiile furnizoare de servicii pentru industria alimentară,
pentru a asigura siguranţa şi calitatea alimentelor livrate de către furni-
zorii lor.
Trebuie să se asigure faptul că toate informaţiile ce privesc certificările,

se referă clar la IFS. Sigla IFS nu poate fi folosită în prezentări care nu
au legătură clară cu IFS.
Alte restricţii în folosirea siglei IFS Food

Sigla IFS Food nu trebuie folosită într-un mod care ar putea duce la con-
cluzia că proprietarul IFS este responsabil pentru decizia de certificare.
Mai mult, acelaşi lucru este valabil şi pentru opiniile şi interpretările
care pot deriva din aceasta. În cazul suspendării sau retragerii certificării
IFS Food, compania certificată trebuie să oprească imediat includerea
siglei IFS pe documentele sale şi pe alte materiale asociate şi să înce-
teze toată comunicarea despre IFS. Compania auditată trebuie să
demonstreze că s-a conformat cu aceste cerinţe.
Comunicarea despre certificarea IFS Food

Toate regulile mai sus menţionate sunt valabile pentru toate comunică-
rile referitoare la IFS Food. Aceasta înseamnă, de asemenea, că folosi-
rea cuvintelor „IFS“, „Standardele Specifice Internaţionale“, sau „IFS
Food“ sau a cuvintelor similare nu este permisă pe produsele finite,
care sunt disponibile consumatorului final.

11 Revizuirea Standardului
Comitetul de Revizuire trebuie să demonstreze controlul asupra calităţii
adăugat şi conţinutul Standardului şi va revizui anual Standardul şi Protocolul
pentru a se asigura că încă sunt conforme cerinţelor lor. Comitetul de
revizuire va fi format din toţi participanţii implicaţi în procesul de audit:
reprezentanţii lanţurilor de retail, reprezentanţii industriei, ai furnizorilor
de servicii pentru industria alimentară şi ai organismelor de certificare.
Obiectivul Comitetului de Revizuire este de a împărtăşi experienţa, de a
discuta şi de a decide în legătură cu schimbările Standardului, a cerin-
ţelor raportului de audit şi a instruirii.
12 Programul de Integritate IFS

Programul de Integritate IFS, lansat la începutul lui 2010, include diferite
măsuri care să asigure calitatea schemei de certificare IFS, cu o concen-
trare a a atenţiei pe auditurile efectuate de organismele de certificare
IFS şi auditorii lor.
Există doi piloni de bază ai acestui program:
12.1 Acţiuni preventive pentru asigurarea calităţii
Activitaţile de asigurarea calităţii monitorizează întregul sistem IFS.

Audituri de supraveghere la birourile organismelor de certificare şi
audituri la locaţiile de producţie ale furnizorilor sunt efectuate în mod
regulat, în scopul evaluarii sistemului IFS. Aceste audituri sunt efectu-
ate indiferent dacă a existat sau nu o reclamaţie. Selecţia pentru aceste
audituri de supraveghere este bazată pe un proces de eşantionare alea-
toare şi pe utilizarea unor criterii obiective. Aceste criterii sunt atât eco-
nomice (de exemplu, numarul de certificate emise) cât şi calitative (de
exemplu analiza proceselor de certificare IFS şi a rapoartelor respec-
tive).
Un audit de supraveghere la biroul unui organism de certificare are loc
la sediul organismului de certificare acreditat pentru a verifica aplicarea
corectă a reglementărilor IFS la biroul organismului de certificare şi
pentru a promova îmbunătăţirea continuă.
În mod suplimentar, pot fi efectuate audituri de supraveghere la locaţia
de producţie a unor companii certificate. În general, aceste audituri de
supraveghere la locaţia de producţie a furnizorului sunt anunţate cu 48
ore înainte de data auditului. În cazul acestor audituri, documentaţia
evaluată în timpul auditului la biroul organismului de certificare sau în
baza de date IFS este comparată cu situaţia reală găsită în companie.
Audituri de monitorizare pot fi de asemenea efectuate. În acest caz,
auditorii de Integritate evaluează un auditor IFS în timpul unui audit real
IFS.

12.2 Acţiuni de asigurarea calităţii la primirea de

reclamaţii
Un proces detaliat de management al reclamaţiilor analizează toate
informaţiile necesare. Retailerii sau orice alta parte interesată au dreptul
de a trimite orice posibilă neconformitate faţă de IFS pentru investigaţie
ca parte a Programului de Integritate.
Birourile IFS colectează reclamaţiile referitoare la auditurile IFS,

rapoarte, certificate sau alte circumstanţe în care integritatea brandului
IFS este pusă sub semnul întrebării. Retaileri, organisme de certificare,
angajaţi ai companiilor certificate IFS sau orice persoană pot utiliza for-
mularul de reclamaţii pe pagina de web a IFS www.ifs-certification.com
sau pot trimite un e-mail la complaintmanagement@ifs-certification.
com pentru a informa IFS despre o anumită situaţie. În plus faţă de
reclamaţiile primite, IFS analizează şi baza de date IFS, folosind instru-
mente analitice, pentru a identifica orice deficienţă. Dacă Managemen-
tul de Asigurarea Calităţii IFS este informat despre o discrepanţă semni-
ficativă între rezultatul unui audit IFS şi un audit ulterior al retailer-ului,
acest lucru va fi investigat în cadrul procesului de management al recla-
maţiilor aşa cum este descris mai jos.
Birourile IFS vor colecta toate informaţiile necesare pentru a investiga

cauza reclamaţiei şi a stabili dacă există deficienţe în îndeplinirea cerin-
ţelor IFS la companiile certficate, organismele de certificare acreditate
sau auditorii aprobaţi IFS. Paşi corespunzători vor fi parcurşi pentru
investigarea unei reclamaţii, care pot include o solicitare către organis-
mul de certificare de a organiza o investigaţie internă şi de a furniza o
declaraţie către IFS privind rezultatul investigaţiei.
În cazul în care o reclamaţie nu poate fi rezolvată prin investigaţia reali-

zată de către organismul de certificare, un audit de investigare va fi
efectuat la locaţia de producţie a companiei certificate. În general, audi-
turile de investigare sunt anunţate cu 48 de ore înainte de data auditu-
lui, deşi în cazuri speciale pot fi efectuate audituri neanunţate.
Pot fi efectuate şi audituri de monitorizare. În acest caz, auditorii de Inte-

gritate evaluează un auditor IFS pe parcursul unui audit IFS real.
Auditurile efectuate ca parte a Programului de Integritate sunt efectuate

de auditori angajaţi de către IFS şi independenţi faţă de auditat.
12.3 Sancţiuni
Dacă, în urma unei reclamaţii sau a unei acţiuni preventive de asigurare

a calităţii, a fost identificată ca şi cauză a unei deficienţe greşeala unui
organism de certificare şi/sau a unui auditor, IFS va transmite toate
informaţiile în mod anonim unei Comisii de Sacţiuni independentă.
Comisia de Sancţiuni, care este alcătuită dintr-un avocat şi membrii din
industrie, retaileri şi organisme de certificare, va lua o decizie dacă
exista o încălcare şi care este gravitatea ei.

Situațiile referitoare la erorile administrative ale organismelor de certi-

adăugat
ficare bazate pe studierea bazei de date pot fi evaluate direct de Mana-
gementul pentru Asigurarea Calității IFS, dar trebuie să fie confirmate
de Președintele (avocat) comisiei de sancțiuni.
În cazul în care Comisia de Sancţiuni trage concluzia că s-a produs o

încălcare, vor fi emise sancţiuni către organismul de certificare şi/sau
auditorii săi. Tipul sancţiunii depinde de numărul de încălcări comise
anterior de către auditor şi/sau organismul de certificare ca şi de gradul
de severitate al încălcării respective. Managementul IFS informează
organismul de acreditare corespunzător, în cazul în care s-a stabilit o
încălcare pentru un organism de certificare şi/sau pentru un auditor.
Toate acest proceduri sunt prevăzute în contractul dintre IFS şi fiecare

organism de certificare şi toţi cei implicaţi în sistemul IFS sunt informaţi
despre proces. Programul de Integritate IFS întăreşte încrederea în
schema IFS, prin verificarea implementarii Standardului IFS în practică.
Tabelul nr. 8: Rezumat al activităţilor din Programul de Integritate IFS
Program
de Integritate
Managementul Calității IFS Acţiuni Preventive

Managementul
decizie directă pentru încălcare de Asigurarea
Reclamaţiilor
de Nivel 3 bazată pe analiza Calităţi
bazei de date, confirmată de
Preşedinte (avocat)
Audituri de Audituri de
Investigare supraveghere
Audit la Audit la Audit la Audit la

Audit de Audit de
locaţia Biroul locaţia Biroul
Monitori- Monitori-
modificat furni- Org. de furni- Org. de
zare zare
zorului Certificare zorului Certificare
Managementul
Calităţii IFS
dovezi suficiente
disponibile/proba-
bilitate de încălcare
Nivel 1 sau Nivel 2
Comisia de Sancţiuni
Preşedinte Membru din Membru din Membru dintr-un Org. de

Avocat retail industrie Certificare, fără drept de vot

ANEXA 1: Clarificarea domeniului de aplicare

pentru diferitele Standarde IFS
IFS Food este un Standard pentru auditarea furnizorilor/producătorilor

de produse alimentare şi se referă doar la companiile ce procesează
alimente sau la companiile care ambalează produse alimentare vrac.
IFS Food poate fi folosit doar când un produs este „procesat“ sau când
există un pericol de contaminare a produsului în timpul ambalării pri-
mare.
IFS Logistics este un Standard pentru auditarea companiilor cu activi-

tăţi de logistică pentru alimente şi pentru produsele nealimentare, cum
sunt transportul, depozitarea, distribuţia, încărcarea/descărcarea, etc.
Se aplică la toate tipurile de activităţi: livrarea pe şosea, cale ferată sau
vapor; produsele congelate/refrigerate sau produse stabile la tempera-
tura ambientală.
Clarificări/Exemple pentru domeniul de aplicare între IFS Food și IFS

Logistics:
– IFS Logistics se referă la activităţile de logistică în cadrul cărora
companiile au un contact fizic cu produsele deja ambalate pri-
mar (transport, ambalare a produselor alimentare preambalate,
depozitarea şi/sau distribuţia, transportul şi depozitarea paleţi-
lor, a ambalajelor de tip bag-in-box). Se aplică de asemenea
pentru anumite produse neambalate, cum ar fi carcase de carne
sau transportul în vrac/cisterne (sirop de glucoză, lapte, cere-
ale, etc).
– Pentru orice fel de activități de procesare, însemnând modifica-
rea caracteristicilor produsului, IFS Logistic nu este aplicabil, cu adăugat
excepția proceselor de congelare/decongelare, în anumite
condiții (cerințe extra trebuie să fie auditate)
– Atunci când compania care procesează alimentele are propria
logistică şi/sau departament/activităţi de transport (depozitare
şi distribuţie), aceasta este inclusă în IFS Food, la subcapitolul
specific despre transport sau depozitare.
Notă: Dacă operaţiunile logistice deţinute de compania de pro-

cesare alimente sunt situate în aceeaşi locaţie ca şi compania şi
dacă firma sau clientul doresc ca această activitate să aibă un
certificat IFS Logistics, atunci este posibil efectuarea unui audit
IFS Logistics.
În acest caz, urmatoarele cerinţe trebuie îndeplinite:
· Activităţile logistice sunt utilizate doar pentru produse pre-
ambalate,
· În cazul în care sunt emise două (2) certificate (Food şi Logis-
tics), domeniile corespunzătoare pentru fiecare audit şi certi-
ficat trebuie să fie clar definite,

· Cerinţele din IFS Food referitoare la transport şi depozitare

vor fi oricum evaluate în timpul auditului IFS Food,
· Va fi efectuat un audit IFS Food pentru compania procesa-
toare de alimente; IFS Logistics este un audit suplimentar,
· Toate documentele relevante vor fi disponibile la platformă,
– Dacă activităţile de logistică şi/sau transport sunt externalizate

de către compania procesatoare, cerinţele specifice din capito-
lul corespunzator din IFS Food referitor la depozitare şi trans-
port vor fi clar definite în contractul respectiv, sau se aplică IFS
Logistics.
IFS Broker este un Standard pentru auditarea companiilor cum ar fi

agenţii de comerţ, brokers sau alte companii care nu intră în posesia
fizică a produselor (de exemplu care nu au depozite, facilităţi de amba-
lare sau parcuri auto, dar care sunt entităţi legale cu căsuţe poştale,
sediu etc).
Acest Standard se aplică pentru produse alimentare şi produse de
menaj şi îngrijire personală.
IFS PACsecure este un Standard pentru auditarea producătorilor de

adăugat
materiale de ambalat pentru produse alimentare și nealimentare și se
referă doar la procesarea de ambalaje și/sau la companiile care le trans-
formă.

Matrice pentru determinarea Standardului IFS potrivit
Nr. Activitatea principală a companiei Standardele Specifice Internaţionale

IFS IFS IFS IFS IFS IFS
Food HPC Log. 2 Broker C & C/ PAC
W. secure
1 Procesare Alimente
(când produsele sunt procesate sau când
X
există un pericol pentru contaminarea
produsului)
2 Procesare HPC (produse menaj și îngrijire
personală)
(când produsele sunt procesate sau când X
există un pericol pentru contaminarea
produsului)
3 Activităţi de logistică cu produse Alimentare,
Nealimentare, HPC (menaj, îngrijire perso-
nală)
Activităţi Logistice și activități specifice de
procesare, doar ca servicii, fără servicii de
broker
X
(când companiile au contact fizic cu produse
deja ambalate primar sau pentru anumite
produse neambalate, cum ar fi carcase de
carne sau transport în vrac/cisterne (sirop de
glucoză, lapte, cereale, etc) sau doar pentru
congelare/decongelare, ca servcii)
modificat
4 Comercializarea Alimente, HPC (produse
menaj și de îngrijire personală) fără contact
cu produsele
X
(cănd nu există posesie fizică a produselor, ci
doar cumpărare-vânzare efectuate din birou,
fără activităţi logistice)
5 Cash & Carry/En Gros
(cănd există activități de manipulare produse
X
vrac și ambalate in magazine Cash&Carry
sau companii En Gros)
6 Procesare materiale de ambalare
(cănd materiale de ambalare produse
X
alimentare (nealimentare) sunt procesate/
transformate)
Certificare combinată
7 Comercializare Alimente sau HPC sau
ambalaje și procesare de Alimente sau HPC
sau ambalaje X X X
Audit combinat pentru servicii de broker ȘI
activități de procesare
8 Comercializare Alimente/HPC/ambalaje și
activități logistice cu Alimente/HPC/amba-
laje X X
Audit combinat pentru servicii de broker ȘI
activități logistice

ANEXA 2: Procesul de certificare

1. Decizia companiei de a obţine certificare conform
Sandardului IFS – IFS Food sau IFS Logistics
2. Citirea copiei corespunzătoare a Standardului IFS
3. Evaluarea statusului actual de către companie
4. Alegerea de către companie a organismului de Impreuna cu organis-

certificare IFS (acreditat şi aprobat). Primirea ofertei, mul de certificare:
decizia şi semnarea contractului · Stabilirea datei
Opţional: auditului
Audit preliminar · Stabilitea duratei
5. Planificarea si pregătirea auditului. Efectuarea
auditului
auditului la faţa locului, la data stabilită, de către un
· Definirea domeniu-
auditor cu competenţă în categoria de produse şi tipul
lui auditului
de tehnogie
Şedinţa de deschidere – Evaluarea documentaţiei –

Evaluarea locaţiei şi intervievarea angajaţilor – Întocmirea concluziilor auditului
Descoperirea unei 6. Şedinţa de închidere Descoperirea de

Majore şi a unor Informaţii despre neconformităţile identificate Majore, KO – Auditul
circumstanţe este respins
specifice – Respins
înainte de luare de 7. Pregătirea unui raport de audit preliminar şi pregătirea
Suspendarea
măsuri planului de acţiune de către auditor (2 săptămâni)
certificatului
existent
Suspendarea 8. Finalizarea planului de acţiune şi stabilirea acţiunilor
certificatului corective de către compania auditată (2 săptămâni) Planul de acţiune şi
existent trimiterea raportului
preliminar de audit
9. Prezentarea planului de acţiune completat companiei auditate
Plan de acţiune şi
organismului de certificare/auditorului (2 săptămâni)
trimiterea raportului
preliminar de audit
Completarea
companiei auditate 10. Verificarea planului de actiuni completat, de către
voluntară a planului
organismul de certificare/auditor. Verificarea raportului
de acţiune şi retrimi-
final de audit si a planului de acţiune (a câmpurilor
terea acestuia la
Acţiuni corective cu obligatorii) de către organismul de certificare
organismul de
privire la neconfor-
certificare
mităţile care au dus
la Majoră, în termen 11. Decizia de certificare, stabilirea valabilităţii
de 6 luni certificatului de către organismul de certificare
Finalizarea planului
de acţiune şi a
12. Acordarea certificatului şi expedierea raportului raportului – încărca-
Validarea acţiunilor rea pe Portalul IFS
corective de către final către compania auditată
de audit. Nu se
organismul de emite certificat
certificare 13. Încărcarea datelor de audit pe Portalul IFS de audit
(detaliile auditului, raportul şi planul de acţiune şi
certificatul) de către organismul de certificare
14. Cu trei luni înainte ca auditul să expire, un memento

va fi trimis companiei de pe Portalul IFS de audit, pentru
programarea unui nou audit cu organismul de certificare.
Auditul nu va fi programat mai târziu de data de reînnoire
a auditului, menţionată în certificat.

ANEXA 3: Categorii de produse și de tehnologii

În IFS Food versiunea 6, toate activităţile companiei vor fi asociate cu o
categorie de produs(e) şi una sau mai multe categorii de tehnologii.
Tabelul 1: Categorii de produs
IFS Food versiunea 6

Cateogorii de produs
1. Carne rosie şi albă, pasăre şi produse din carne
2. Peşte şi produse din peşte
3. Ouă şi produse din ouă
4. Produse lactate
5. Fructe şi legume
6. Produse din cereale, cereale, panificaţie şi patiserie industrială, produse
zaharoase, snacksuri
7. Produse combinate
8. Băuturi
9. Uleiuri şi Grăsimi
10. Produse uscate, alte ingrediente şi suplimente
11. Hrană pentru animale
Notă 1: un tabel cu exemple de produse şi plasarea lor corespunzătoare

în categoria de produs este disponibil pe website-ul IFS:
www.ifs-certification.com.
Notă 2: vezi și Doctrina IFS pentru explicații suplimentare ( secțiunea

1.15).

Tabelul 2: Categorii de Tehnologii
IFS IFS etapa de procesare – Clasificare conform Tehnologiei

categ incluzând procesare/tratare/manipulare/depozitare care ia în considerare și riscul produsului
tehn.
A P1 Sterilizare (de ex. conserve) Sterilizare (în ambalajul final) cu scopul de
distrugere a agenţilor patogeni
Produse sterilizate (de ex în autoclav) în
ambalajul final.
B P2 Pasteurizare, UHT/umplere aseptică, umplere Pasteurizare cu scopul de a reduce pericolele
fierbinte pentru siguranţa alimentelor (și procesul UHT)
Alte tehnici de pasteurizare, de ex. pasteuri-
zare sub presiune, cu microunde
C P3 Iradierea alimentelor Produse procesate: Tratament efectuat cu
scopul de a modifica produsul şi/sau a extinde
P4 Conservare: Sărare, marinare, conservare cu
termenul de valabilitate şi/sau a reduce
ajutorul zahărului, acifiere/murare, afumare,
pericolele pentru siguranţa alimentelor prin
condiţionare etc.
tehnici de conservare şi alte tehnici de
Fermentare, acidifiere
procesare.
P5 Evaporare/deshidratare, filtrare sub vacuum, Notă – excepţie: Iradierea este încadrată în
liofilizare, microfiltrare (sită cu ochiuri mai această categorie, deşi ea are rolul de distru-
mici de 10 µ) gere a microorganismelor.
D P6 Congelare (la minim –18 °C/0 °F) inclusiv Sisteme, tratamente menite să menţină
depozitare. integritatea și/sau siguranţa
Congelare rapidă, răcire, procese de răcire şi Tratament efectuat cu scopul de a menţine
depozitarea refrigerată corespunzătoare calitatea şi/sau integritatea produselor,
inclusiv tratamente pentru îndepărtarea şi/sau
P7 Tratamente antimicrobiene prin imersare/pul-
prevenirea contaminării;
verizare, fumigaţie
E P8 Ambalare MAP (în atmosferă modificată), Sisteme, tratamente menite să prevină
ambalare sub vacuum contaminarea produsului
Procese care să prevină contaminarea produ-
P9 Procese pentru prevenirea contaminării
sului, în special contaminarea microbiologică,
produselor, în special contaminarea microbio-
prin mijloace de control ridicat de igienă
logică, prin control ridicat de igienă şi/sau infra-
şi/sau infrastructură specifică în timpul
structură specifică pe parcursul manipulării,
manipulării, tratamentului şi/sau procesării
tratamentului şi/sau procesări de ex. tehnologii
şi/sau ambalare (ex ambalare în atmosferă
cu camera curată, „camera albă“, (camere de
modificată).
lucru cu temperatură controlată pe motive de
modificat siguranţa alimentelor, dezinfecţie după cură-
ţare, sisteme cu presiune pozitivă a aerului cum
ar fi filtrare sub 10 µ) dezinfecţie după curăţare)
P10 Tehnici specifice de separare: de ex, osmoză
inversă, utilizarea de cărbune activ;
F P11 Gătire, coacere, îmbuteliere, dozare produse Orice altă manipulare, tratament, procesare
adăugat vâscoase, fierbere, fermentare (de ex la vin), uscare nu au fost listate la punctele A, B, C, D, E
care, prăjire, frigere, extrudare, baterea untului
P12 Acoperire, panerare, batere, tăiere, feliere,
tăiere în cuburi, divizare, amestecare/blen-
ding, umplere, abatorizare, sortare, manipu-
lare, ambalare. Depozitare în condiţii contro-
adăugat
late (atmosferă) cu excepţia temperaturii.
P13 Distilare, purificare, aburire, umezire, hidroge-
nare, măcinare;
Notă: doar categoriile de tehnologii (de la A la F) sunt utilizate pentru a

determina categoria de tehnologie IFS. Etapele de procesare (de la P1 la
P13) sunt utilizate doar pentru determinarea duratei auditurilor.

ANEXA 4: Diagrama de flux pentru

managementul neconformităţilor KO
notate cu D și Majore
Auditul IFS Food
Rezultat
Audit
1 Majoră și ≥ 75 % din cerinţe sunt îndeplinite > 1 Majoră și/sau < 75 % sau
=> 15 % din punctajul total posibil este scăzut Mai mult de o Majoră sau
Unul sau mai multe KO notate cu D
Respins dacă nu se iau măsuri suplimentare
şi acestea sunt validate după auditul de Respins
urmărire
Suspendare certificatului existent, în maxim
Suspendarea certificatului existent, în maxim două (2) zile lucrătoare de la data auditului.
două (2) zile lucrătoare de la data auditului. Înregistrarea explicaţiilor în Engleză despre
Înregistrarea explicaţiilor în Engleză despre neconformitate în portalul de audit IFS
neconformitate în portalul de audit IFS
Trimitere raport preliminar de audit şi
Trimitere raport preliminar de audit şi formularul de plan de acţiune către
formularul de plan de acţiune către compa- compania auditată
nia auditată
Recomandare: completarea planului de
Obligatoriu: completarea planului acţiune de către compania auditată şi
de acţiune de către compania auditată şi trimiterea către organismul de certificare
trimiterea către organismul de certificare în două (2) săptămâni
în două (2) săptămâni.
Încărcarea raportului în portalul IFS
Încărcarea raportului în portalul IFS (nu e vizibil)
(nu e vizibil)
Timp până la auditul

Timp până la auditul următor
următor
Audit nou complet, programat nu mai

Audit iniţial, dacă au trecut Audit de urmărire, dacă au devreme de şase (6) săptămâni de la data
mai mult de 6 luni de la trecut mai putin de 6 luni de la auditului în care a fost indetificată neconfor-
auditul în care s-a indetificat auditul în care s-a indetificat mitatea (au fost identificate neconformitaţile)
Majora până la auditul Majora până la auditul
următor următor (cel mai devreme
după 6 săptămâni, în cazul Rezultat audit
deficienţelor de producţie) pozitiv
Rezultat audit Încărcarea raportului final IFS în portal

pozitiv (vizibil)
Încărcarea raportului final IFS în portal (vizibil):

În cazul auditului de urmărire:
– Se indică în secţiunea „data“ data auditului iniţial şi data
auditului de urmărire
– Se indică în secţiunea „rezultatul final al auditului“ că auditul
de urmarire a avut loc şi că neconfomitatea Majoră a fost
remediată;
– In „observaţii privind KO şi Majore“, se explică la care cerinţă
a ost remediată neconformitatea Majoră
Compania nu poate fi certificată cu nivel înalt, chiar dacă
punctajul final este ≥ 95 %
Data de valabilitate a certificatului este în funcţie de data
auditului iniţial
Partea 2: Lista cerinţelor de audit
1 Responsabilitatea Managementului
1.1 Politica companiei/Principiile companiei
1.1.1 TOP Managementul trebuie să întocmească şi să implemen-

teze o politică a companiei.
Aceasta trebuie să includă, ca un minim:

– orientarea către client
– responsabilitatea faţă de mediul înconjurător
– sustenabilitatea
– etica şi responsabilitatea angajaţilor
– cerinţele pentru produse (includ: siguranţa produsului,
calitatea, legalitatea, procese şi specificaţii).
Această politică a companiei trebuie să fie comunicată tutu-

ror angajaţilor.
1.1.2 Conţinutul politicii companiei trebuie să fi fost transpus în

obiective specifice pentru departamentele corespunzătoare.
Responsabilitatea şi planificarea acţiunilor pentru realizarea
acestora trebuie să fie definite pentru fiecare departament al
companiei.
1.1.3 Obiectivele de calitate şi de siguranţa alimentelor, derivate

din politica companiei, trebuie să fie comunicate angajaţilor
din departamentele respective şi trebuie să fie implementate
eficient.
1.1.4 TOP Managementul trebuie să se asigure că îndeplinirea

obiectivelor este evaluată cu regularitate, minim o dată pe
an.
1.1.5 Toate informaţiile legate de siguranţa alimentelor şi calitate

trebuie să fie comunicate eficient şi în timp util către angaja-
ţii pentru care sunt relevante.
1.2 Structura companiei
1.2.1 Trebuie să existe o organigramă, care să ilustreze structura

companiei.

1.2.2 Competenţele şi responsabilităţile, incluzând delegarea res-

ponsabilităţii, trebuie să fie indicate în mod clar.
1.2.3 Pentru angajaţii a căror muncă are efect asupra cerinţelor

produsului, trebuie să existe şi să fie aplicabilă o fişă a pos-
tului cu responsabilităţi clar definite.
1.2.4 KO nr. 1: TOP Managementul trebuie să se asigure că angaja-

ţii sunt conștienţi de responsabilităţile legate de siguranţa și
calitatea alimentelor și că există mecanisme pentru monito-
rizarea eficacităţii muncii acestora. Astfel de mecanisme tre-
buie să fie în mod clar identificate și documentate.
1.2.5 Angajaţii care au influenţă asupra cerinţelor produsului tre-

buie să fie conştienţi de responsabilităţile lor şi trebuie să fie
capabili să demonstreze că îşi înţeleg responsabilităţile.
1.2.6 Compania trebuie să aibă un reprezentant IFS, nominalizat

de către TOP Management.
1.2.7 Top Managementul trebuie să asigure resurse suficiente şi

relevante pentru îndeplinirea cerinţelelor produsului.
1.2.8 Departamentul responsabil pentru managementul calităţii şi

siguranţei alimentelor trebuie să aibă o relaţie directă de
raportare cu TOP managementul.
1.2.9 Compania trebuie să se asigure că toate procesele (docu-

mentate şi nedocumentate) sunt cunoscute de către angaja-
ţii relevanţi şi că sunt aplicate cu consecvenţă.
1.2.10 Compania trebuie să aibă un sistem pentru a se asigura de

faptul că este ţinută la curent cu toate actele legislative rele-
vante privind siguranţa alimentelor şi calitatea, cu noutăţile
ştiinţifice şi tehnice şi cu codurile industriale de bună prac-
tică.
1.2.11 Compania trebuie să işi informeze clienţii, cât de curând

posibil, pentru orice situaţie legată de specificaţia de produs,
în special pentru toate neconformităţile identificate de auto-
rităţile competente legate de produse care ar putea avea, au
sau au avut un impact asupra siguranţei şi/sau legalităţii
produsului respectiv. Aceasta ar putea include, dar nu este
limitată la situaţiile de prevenţie.
1.3 Orientarea către client

1.3.1 Trebuie să existe o procedură documentată prin care se iden-
tifică nevoile şi aşteptările de bază ale clienţilor

1.3.2 Rezultatele obţinute prin aplicarea acestei proceduri trebuie

să fie evaluate şi luate în considerare la stabilirea obiective-
lor de calitate şi siguranţa alimentelor.
1.4 Analiza efectuată de management

1.4.1 TOP Managementul trebuie să se asigure că sistemul de
management al calităţii şi siguranţei alimentelor este anali-
zat cel putin anual sau mai des, dacă apar modificări. Astfel
de analize trebuie să conţină, cel puţin, rezultatul auditurilor,
feedbackul de la clienţi, conformitatea proceselor şi produ-
selor, statusul acţiunilor preventive şi corective, acţiunile
întreprinse rezultate din analizele de management anteri-
oare, schimbările care ar putea afecta sistemul de manage-
ment al calităţii şi siguranţei alimentelor şi recomandările
pentru îmbunătătţre.
1.4.2 Această analiză trebuie să includă evaluarea măsurilor pen-
tru controlul sistemului de management al calităţii şi sigu-
ranţei alimentelor şi pentru îmbunătăţirea continuă a proce-
sului.
1.4.3 Compania trebuie să identifice şi să revizuiască cu regulari-
tate (ex: prin audituri interne sau inspecţii la faţa locului)
infrastructura necesară pentru a realiza conformitatea cu
cerinţele pentru produs. Aceasta trebuie să includă, ca un
minim, următoarele:
– clădirile
– sistemele de aprovizionare
– utilajele şi echipamentele
– transportul
Rezultatele analizei trebuie să fie luate în considerare, prin
prisma eventualelor riscuri, în planificarea investiţiilor.
1.4.4 Compania trebuie să identifice şi să revizuiască cu regulari-
tate (ex: prin audituri interne sau inspecţii la faţa locului)
mediul de lucru necesar pentru a realiza conformitatea cu
cerinţele pentru produs. Aceasta trebuie să includă, ca
minim, următoarele:
– spaţiile pentru personal
– condiţiile de mediu
– condiţiile de igienă
– configuraţia locului de muncă
– influenţele externe (ex: zgomot, vibraţii).
Rezultatul analizei trebuie să fie luat în considerare, prin
prisma eventualelor riscuri, în planificarea investiţiilor.

2 Sistemul de Management al Calităţii și

Siguranţei Alimentelor
2.1 Managementul Calităţii
2.1.1 Cerinţe pentru documentaţie
2.1.1.1 Sistemul de management al calităţii şi siguranţei alimentelor

trebuie să fie documentat şi implementat, iar documentele
trebuie să fie păstrate într-o singură locaţie (manual de cali-
tate şi siguranţa alimentelor sau sistem electronic documen-
tat).
2.1.1.2 Trebuie să existe o procedură documentată pentru controlul

documentelor şi a modificărilor acestora.
2.1.1.3 Toate documentele trebuie să fie clar lizibile, lipsite de ambi-

guitate şi cuprinzătoare. Acestea trebuie să fie în permanenţă
disponibile angajaţilor relevanţi.
2.1.1.4 Toate documentele care sunt necesare pentru conformitatea

cu cerinţele produsului trebuie să fie disponibile în ultima lor
versiune.
2.1.1.5 Motivul pentru orice modificare adusă documentelor, care

este critică pentru cerinţele produsului, trebuie să fie inregis-
trat.
2.1.2 Păstrarea înregistrărilor
2.1.2.1 Toate înregistrările relevante, necesare pentru cerinţele pro-

dusului, trebuie să fie complete, detaliate şi păstrate şi tre-
buie să fie disponibile la cerere.
2.1.2.2 Inregistrările trebuie să fie lizibile şi originale. Ele trebuie să

fie păstrate în aşa fel încât modificarea ulterioară a acestora
să nu fie permisă.
2.1.2.3 Toate înregistrările trebuie să fie păstrate în concordanţă cu

cerinţele legale şi minim un an după expirarea termenului de
valabilitate. Pentru produsele care nu au termen de valabili-
tate, durata de păstrare a înregistrărilor trebuie să fie justifi-
cată şi această justificare să fie documentată.
2.1.2.4 Orice modificare adusă înregistrărilor trebuie să fie efectuată

de persoane autorizate.
2.1.2.5 Înregistrările trebuie să fie păstrate în siguranţă şi să fie uşor

accesibile.

2.2 Managementul Siguranţei Alimentelor
2.2.1 Sistemul HACCP
2.2.1.1 Baza sistemului de control al companiei pentru siguranţa ali-

mentelor trebuie să fie un sistem HACCP complet implemen-
tat, sistematic şi cuprinzător, bazat pe principiile din Codex
Alimentarius. Acest sistem trebuie să ia în considerare toate
cerinţele legislative ale ţărilor producătoare şi de destinaţie,
care ar putea fi mai exigente decât aceste principii. Sistemul
HAACP trebuie să fie implementat în fiecare locaţie de pro-
ducţie.
2.2.1.2 Sistemul HACCP trebuie să cuprindă toate materiile prime,

produsele sau grupele de produse precum şi toate proce-
sele, de la recepţie la livrare, inclusiv dezvoltarea de produse
noi şi ambalarea produselor.
2.2.1.3 Compania trebuie să se asigure că sistemul HACCP este

bazat pe literatura de specialitate sau pe specificaţii tehnice
verificate privitoare la produsele fabricate şi procesele de
fabricaţie. Acesta trebuie să fie în permanenţă actualizat cu
progresele tehnice.
2.2.1.4 Sistemul HACCP trebuie să fie revizuit şi schimbările nece-

sare să fie operate atunci când apar modificări la produs,
proces sau în orice etapă.
2.2.2 Echipa HACCP
2.2.2.1 Constituirea echipei HACCP (CA Pasul 1)

Echipa HACCP trebuie să fie multidisciplinară şi să includă
personal operaţional. Angajaţii numiţi pentru a fi membrii
echipei HACCP trebui să aibă cunoştinţe de specialitate des-
pre HACCP, cunoştinţe despre produs şi proces şi despre
pericolele asociate acestora. În cazul în care cunoştinţele de
specialitate nu sunt disponibile, trebuie să se apeleze la
îndrumarea experţilor externi.
2.2.2.2 Responsabilii pentru dezvoltarea şi menţinerea sistemului

HACCP trebuie să aibă un conducător de echipă intern şi să
fi fost instruiţi adecvat cu privire la aplicarea principiilor
HACCP.
2.2.2.3 Echipa HACCP trebuie să aibă un sprijin puternic din partea

TOP managementului şi trebuie să fie bine stabilită şi cunos-
cută în toată compania.

2.2.3 Analiza HACCP
2.2.3.1 Descrierea produsului (CA Pasul 2)

Trebuie să existe o descriere completă a produsului, inclu-
zând toate informaţiile relevante despre siguranţa produsu-
lui, cum ar fi:
– compoziţia
– parametrii fizici, organoleptici, chimici şi microbiologici
– cerinţele legale pentru siguranţa alimentelor
– metodele de tratament
– ambalarea
– durabilitate (termen de valabilitate)
– condiţii de depozitare, modul de transport şi distribuţie
2.2.3.2 Identificarea scopului utilizării intenţionate (CA Pasul 3)

Scopul utilizării produsului trebuie să fie descris, prin prisma
folosirii previzionate de către consumatorul final, luând în
considerare grupele vulnerabile de consumatori.
2.2.3.3 Elaborarea Diagramei de flux (CA Pasul 4)
Pentru fiecare produs sau grup de produse şi pentru orice
variaţie a proceselor şi a sub-proceselor (inclusiv reutilizarea
deşeurilor tehnologice sau reprocesare), trebuie să existe o
diagramă de flux. Diagrama de flux trebuie să fie datată şi să
indice în mod clar fiecare PCC, cu numărul ce i s-a atribuit. În
cazul oricărei modificări, diagrama de flux trebuie să fie actu-
alizată.
2.2.3.4 Confirmarea diagramei de flux la faţa locului (CA Pasul 5)
Echipa HACCP trebuie să verifice diagrama de flux, prin veri-
ficări la faţa locului, în toate etapele de producţie. Acolo unde
este necesar, se vor face modificări în diagramă.
2.2.3.5 Efecturarea analizei pericolelor pentru fiecare etapă

(CA Pasul 6 – Principiul 1)
2.2.3.5.1 Trebuie să fie disponibilă o analiză pentru toate pericolele fizice,

chimice şi biologice, inclusiv alergenii, care ar putea apare.
2.2.3.5.2 Analiza pericolelor trebuie să ia în considerare probabilitatea

de apariţie a pericolelor şi gravitatea efectelor adverse asu-
pra sănătăţii.
2.2.3.6 Determinarea punctelor critice de control

2.2.3.6.1 Determinarea punctelor critice de control relevante (PCC) va

fi facilitată de aplicarea arborelui de decizie sau a altor instru-
mente, care demonstrează o abordare logică rezonabilă.

2.2.3.6.2 Pentru toate etapele importante pentru siguranţa alimente-

lor, dar care nu sunt definite ca PCC, compania trebuie să
implementeze şi să documenteze puncte de control (PC).
Măsuri adecvate de control trebuie să fie implementate.
2.2.3.7 Stabilirea limitelor critice pentru fiecare PCC

Pentru fiecare PCC, trebuie să fie definite şi validate limite
critice adecvate, pentru a identifica în mod clar când un pro-
ces a ieşit de sub control.
2.2.3.8 Stabilirea unui sistem de monitorizare pentru fiecare PCC

2.2.3.8.1 KO nr. 2: Trebuie să fie stabilite proceduri specifice de moni-

torizare pentru fiecare PCC, pentru a detecta orice pierdere a
controlului în acel CCP. Înregistrările monitorizării trebuie să
fie păstrate pentru o perioadă de timp relevantă. Fiecare CCP
identificat trebuie ţinut sub control. Monitorizarea și contro-
lul punctelor respective CCP trebuie să fie demonstrate cu
ajutorul înregistrărilor. Înregistrările respective trebuie să
specifice atât persoana responsabilă cât și data și rezultatul
monitorizării.
2.2.3.8.2 Personalul operaţional responsabil cu monitorizarea PCC

trebuie să fi fost instruit în legătură cu acest lucru.
2.2.3.8.3 Înregistrările monitorizării PCC trebuie să fie verificate.
2.2.3.8.4 Punctele de control trebuie să fie monitorizate şi monitoriză-

rile să fie înregistrate.
2.2.3.9 Stabilirea acţiunilor corective (CA Pasul 10 – Principiul 5)

În cazul în care monitorizarea indică faptul că un anumit PCC
sau PC nu este sub control, acţiuni corective adecvate tre-
buie să fie întreprinse şi documentate. Astfel de acţiuni
corective trebuie să ia în considerare şi orice produs necon-
form.
2.2.3.10 Stabilirea procedurilor de verificare (CA Pasul 11 – Principiul 6)

Pentru a se confirma că sistemul HACCP este eficient, trebuie
să fie stabilite proceduri de verificare. Verificarea sistemul
HACCP trebuie să se realizeze cel puţin o dată pe an. Exem-
ple de acţiuni de verificare includ:
– audituri interne
– analize
– eşantionare
– evaluări
– reclamaţii din partea autorităţilor şi clienţilor.
Rezultatele acestei verificări trebuie să fie încorporate în sis-

temul HACCP.

2.2.3.11 Întocmirea documentaţiei și păstrarea înregistrărilor

Trebuie să existe o documentaţie care să cuprindă toate pro-
cesele, procedurile, măsurile de control şi înregistrările.
Documentaţia şi înregistrările trebuie să fie corespunzătoare
cu natura şi mărimea companiei.
3 Managementul resurselor
3.1 Managementul resurselor umane
3.1.1 Personalul a cărui activitate afectează siguranţa, legalitatea

şi calitatea produsului trebuie să aibă competenţa necesară,
obţinută prin educaţie, experienţă de lucru şi/sau instruire,
corelată cu rolul lor, bazată pe analiza pericolelor şi evalua-
rea riscurilor asociate.
3.2 Resurse umane
3.2.1 Igiena personalului
3.2.1.1 Trebuie să existe cerinţe documentate cu privire la igiena

personalului. Acestea includ, ca un minim, următoarele
aspecte:
– echipamentul de protecţie
– spălarea mâinilor şi dezinfecţia
– mâncatul şi băutul
– fumatul
– măsurile care trebuiesc luate în cazul unor tăieturi sau a
rănilor de pe piele
– unghii, bijuterii şi lucruri personale
– păr şi barbă.
Cerinţele trebuie să fie bazate pe analiza pericolelor şi evalu-

area riscurilor asociate cu produsul şi procesul.
3.2.1.2 KO nr. 3: Cerinţele pentru igiena personalului trebuie să

existe și să fie aplicate de către toţi angajaţii relevanţi, parte-
nerii contractuali și vizitatori.
3.2.1.3 Conformitatea cu cerinţele privind igiena personalului tre-

buie să fie verificată periodic.

3.2.1.4 Nu este permisă purtarea bijuteriilor vizibile (inclusiv pier-

cing) şi nici a ceasurilor. Orice excepţie trebuie să fie evalu-
ată în detaliu, prin analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor
asociate cu produsul şi procesul. Acest lucru trebuie să fie
gestionat în mod eficient.
3.2.1.5 Tăieturile şi rănile de pe piele trebuie să fie acoperite de

un plasture/bandaj colorat (diferit de culoarea produsului)
– conţinând o bandă metalică, dacă este necesar – iar în cazul
rănilor la mână, în plus faţă de plasture/bandaj, trebuie să se
poarte o mănuşă de unică folosinţă.
3.2.2 Echipament de protecţie pentru angajaţi, parteneri

contractuali și vizitatori
3.2.2.1 Trebuie să existe proceduri în companie, care să asigure că

toţi angajaţii, partenerii contractuali şi vizitatorii au luat la
cunoştinţă regulile privind purtarea şi schimbarea echipa-
mentului de protecţie în diferitele zone de lucru, în conformi-
tate cu cerinţele pentru produs.
3.2.2.2 În zonele de lucru, unde este necesară purtarea capelinelor
şi/sau a protecţiilor pentru barbă, părul trebuie să fie acope-
rit în totalitate, aşa încât să se prevină contaminarea produ-
sului.
3.2.2.3 Trebuie să existe reguli de folosire clar definite pentru zonele
de lucru unde este necesară purtarea mănuşilor (colorate
diferit de culoarea produsului). Conformitatea cu cerinţele
trebuie să fie verificată periodic.
3.2.2.4 Echipamentul de protecţie corespunzător trebuie fie disponi-
bil, într-un număr suficient, pentru fiecare angajat.
3.2.2.5 Echipamentele de protecţie trebuie să fie bine spălate, în
mod regulat. În conformitate cu analiza pericolelor şi evalua-
rea riscurilor asociate si luând în considerare procesele şi
produsele, compania trebuie să determine dacă echipamen-
tele trebuie să fie spălate la o spălătorie externă, la spălătoria
locală sau de către angajaţi.
3.2.2.6 Trebuie să existe instrucţiuni pentru spălarea echipamente-
lor de protecţie şi trebuie să existe o procedură pentru a veri-
fica dacă acestea sunt curate.
3.2.3 Proceduri aplicabile în cazul bolilor infecţioase
3.2.3.1 Trebuie să existe măsuri scrise şi comunicate personalului,

partenerilor contractuali şi vizitatorilor, privind declararea
oricărei boli infecţioase care ar putea avea impact asupra
siguranţei alimentelor. În cazul declarării unei boli infecţi-
oase, trebuie luate măsuri în scopul de a minimiza riscul de
contaminare a produselor.

3.3 Instruire teoretică și practică

3.3.1 Compania trebuie să implementeze programe documentate
de instruire teoretică şi/sau practică, cu privire la cerinţele
pentru produs şi la nevoile de instruire ale angajaţilor în
funcţie de poziţia lor şi acestea trebuie să includă:
– conţinutul instruirii
– frecvenţa instruirii
– sarcinile angajaţilor
– limba
– instructorul calificat
– metodologia de evaluare
3.3.2 Programele documentate de instruire teoretică şi/sau prac-

tică, trebuie să fie aplicabile pentru tot personalul, incluzând
muncitorii sezonierii şi temporari şi angajaţii unor companii
externe, angajaţi în zona respectivă de lucru. La angajare şi
înainte de începerea lucrului, aceştia trebuie să fie instruiţi,
în conformitate cu programele documentate de instruire teo-
retică şi/sau practică.
3.3.3 Pentru toate instruirile teoretice/practice efectuate, trebuie

să existe înregistrări, care să menţioneze:
– lista participanţilor (incluzând semnătura acestora)
– data
– durata
– numele instructorului/îndrumătorului
Trebuie să existe o procedură sau un progam care să dove-
dească eficacitatea programelor de instruire teoretică şi/sau
practică.
3.3.4 Conţinutul instruirilor teoretice şi/sau practice trebuie să fie

analizat şi actualizat în mod regulat şi trebuie să ia în consi-
derare situaţiile specifice companiei, siguranţa alimentelor,
cerinţele legale cu privire la alimente si modificările de pro-
dus/proces.
3.4 Grupuri sanitare, echipamente pentru igiena

personalului și facilităţi sociale pentru angajaţi
3.4.1 Compania trebuie să asigure facilităţi sociale pentru anga-
jaţi, proporţionale ca mărime, dotate pentru numărul exis-
tent de angajaţi şi proiectate şi utilizate astfel încât să mini-
mizeze riscurile privind siguranta alimentelor. Aceste facilităţi
trebuie să fie menţinute curate şi într-o stare bună.

3.4.2 Riscul contaminării produsului cu corpuri străine provenind

din facilităţile sociale trebuie să fie evaluat şi redus la mini-
mum. Trebuie să se ia în considerare, de asemenea, şi mân-
carea adusă la serviciu de angajaţi şi lucrurile personale ale
acestora.
3.4.3 Trebuie să existe reguli şi facilităţi care să asigure manage-

mentul corect al lucrurilor personale ale angajaţilor şi al ali-
mentelor aduse la lucru de către angajaţi, al alimentelor pro-
venite din sălile de masă si de la automatele de alimente.
Alimentele trebuie sa fie depozitate şi/sau utilizate numai în
zonele desemnate.
3.4.4 Compania trebuie să asigure angajaţilor, partenerilor con-

tractuali şi vizitatorilor vestiare adecvate. Acolo unde este
necesar, hainele de exterior şi echipamentele de protecţie
trebuie să fie păstrate separat.
3.4.5 Toaletele nu trebuie să aibă acces direct la o zonă unde se

lucrează cu produse alimentare. Toaletele trebuie să fie echi-
pate cu facilităţi adecvate pentru spălarea mâinilor. Grupu-
rile sanitare trebuie să aibă ventilaţie adecvată, naturală sau
artificială. Trebuie să se evite curenţii de aer dinspre o zonă
contaminată către o zona curată.
3.4.6 Facilităţi adecvate pentru igiena mâinilor trebuie să fie asigu-

rate la punctele de acces cât şi în zona de producţie, precum
şi în facilităţile sociale ale angajaţilor. În funcţie de analiza
pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate, alte zone (ex:
zona de ambalare) vor fi echipate în mod similar.
3.4.7 Facilităţile pentru igiena mâinilor trebuie să asigure, minim:

– apă curenta potabilă, la o temperatură corespunzătoare
– săpun lichid
– echipament corespunzător pentru uscarea mâinilor
3.4.8 Acolo unde se lucrează cu produse alimentare foarte perisa-

bile, trebuie să fie asigurate şi următoarele cerinţe adiţionale
cu privire la igiena mâinilor:
– robinet fără acţionare manuală
– dezinfectant pentru mâini
– echipamente de igienă adecvate
– semnalizări care subliniază cerinţele privind igiena mâini-
lor
– containere pentru deşeuri fără acţionare manuală
3.4.9 Bazat pe analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate,

trebuie să existe un program de control al eficienţei igieniză-
rii mâinilor.

3.4.10 Vestiarele trebuie să fie amenajate astfel încât să permită

accesul direct în zonele unde se lucrează cu produsele ali-
mentare. Excepţiile trebuie să fie justificate şi gestionate pe
baza analizei pericolelor şi evaluării riscurilor asociate.
3.4.11 Acolo unde analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor asoci-

ate indică necesitatea, trebuie să existe şi să fie utilizate faci-
lităţi pentru curăţirea cizmelor, pantofilor şi a altor echipa-
mente de protecţie.
4 Procesul de Planificare și Producţie
4.1 Înţelegerea contractuală
4.1.1 Cerinţele care sunt definite între partenerii de contract tre-

buie să fie stabilite, agreate şi revizuite în ceea ce priveşte
acceptabilitatea lor înainte ca un contract de furnizare să fie
încheiat. Toate clauzele legate de calitatea şi siguranţa ali-
mentelor trebuie să fie bine cunoscute şi comunicate fiecărui
departament relevant.
4.1.2 Modificările la întelegerile contractuale existente trebuie să

fie documentate şi comunicate între partenerii de contract.
4.2 Specificaţii și Formule
4.2.1 Specificaţii
4.2.1.1 Pentru toate produsele finite trebuie să existe specificaţii de

produs. Acestea trebuie să fie actualizate, lipsite de ambigu-
itate şi conforme cu cerinţele legale şi ale clientului.
4.2.1.2 KO nr. 4: Specificaţii trebuie să existe și să fie disponibile

pentru toate materiile prime (materii prime/ingrediente, adi-
tivi, materiale de ambalare, deșeu tehnologic reutilizabil).
Specificaţiile trebuie să fie actualizate, lipsite de ambigui-
tate și conforme cu cerinţele legale și, dacă există, cu cerin-
ţele clientului.
4.2.1.3 Atunci când există o astfel de solicitare de la client, specifica-

ţiile trebuie sa fie agreate în mod formal.
4.2.1.4 Specificaţiile şi/sau conţinutul acestora trebuie să fie dispo-

nibile în zonele relevante şi să fie accesibile întregului perso-
nal relevant.

4.2.1.5 Trebuie să existe o procedură pentru elaborarea, modifica-

rea şi aprobarea specificaţiilor pentru toate părţile procesu-
lui, care să includă acceptarea preliminară a clientului, dacă
specificaţiile au fost agreate cu clientul.
4.2.1.6 Procedura de control a specificaţiilor trebuie să includă actu-

alizarea specificaţiei produsului finit în cazul oricărei modifi-
cări a:
– materiei prime
– formulei/reţetei
– proceselor cu influenţă asupra produsului finit
– ambalajelor cu influenţă asupra produsului finit.
4.2.2 Formule/reţete
4.2.2.1 KO nr. 5: Atunci când există înţelegeri cu clientul în ceea ce

privește formula/reţeta și cerinţele tehnologice, acestea tre-
buie să fie respectate.
4.3 Dezvoltarea de produse/Modificarea de

produse/Modificarea proceselor de producţie
4.3.1 Trebuie să existe o procedură pentru dezvoltarea de produse,
care include principiile analizei de pericole, conform siste-
mului HACCP.
4.3.2 Reţeta produsului, procesul de fabricaţie, parametrii proce-

sului şi îndeplinirea cerinţelor produsului trebuie să fie stabi-
lite şi să fi fost asigurate prin teste în fabrică şi analize de
produs.
4.3.3 Teste de valabilitate sau procese adecvate trebuie să fie rea-

lizate având în vedere reţeta produsului, ambalarea, modul
de fabricaţie şi condţiile declarate. Datele „A se folosi până
la“ sau „A se consuma înainte de“ vor fi stabilite în funcţie
de acestea.
4.3.4 La stabilirea şi validarea termenului de valabilitate a produ-

sului (incluzând produsele cu durată de viaţă îndelungată,
cum ar fi produsele etichetate cu „a se consuma, de prefe-
rinţă, înainte de“), trebuie să fie luate în considerare rezulta-
tele analizelor organoleptice.
4.3.5 Dezvoltarea produsului trebuie să ia în considerare rezulta-

tele evaluării organoleptice.

4.3.6 Trebuie să existe un proces care să asigure că etichetarea

este conformă cu legislaţia în vigoare a ţării de destinaţie şi
cu cerinţele clientului.
4.3.7 Trebuie să fie elaborate recomandări pentru pregătirea şi/sau

folosirea produselor alimentare. Dacă este necesar, cerinţele
clientului trebuie să fie incluse.
4.3.8 Compania trebuie să demonstreze prin studii şi/sau să efec-

tueze analize relevante pentru a valida informaţiile nutriţio-
nale sau alte afirmaţii menţionate pe etichetă. Acest lucru se
aplică atât pentru un produs nou cât şi pe toată perioada
vânzării acestuia.
4.3.9 Derularea şi rezultatul dezvoltării produsului trebuie să fie

înregistrat în mod corespunzător.
4.3.10 Compania trebuie să se asigure că în cazul unor modificări în

reteţa produsului, incluzând deşeurile tehnologice reutiliza-
bile şi materialele de ambalare, caracteristicile procesului
sunt revizuite pentru a asigura conformitatea cu cerinţele
produsului.
4.4 Aprovizionarea
șters 4.4.1 Aprovizionarea generală
modificat 4.4.1 Compania trebuie să controleze procesele de aprovizionare,

pentru a se asigura că toate materialele şi serviciile aprovizi-
onate din exterior, care au un impact asupra siguranţei ali-
mentelor şi calităţii, sunt conforme cu cerinţele. În cazul în
care compania alege să externalizeze orice proces care poate
avea un impact asupra siguranţei alimentelor şi calităţii,
compania trebuie să asigure controlul asupra proceselor
respective. Controlul unor astfel de procese externalizate tre-
buie sa fie identificat şi documentat în sistemul de manage-
ment al siguranţei alimentelor şi calităţii.
modificat 4.4.2 Trebuie să existe o procedură pentru aprobarea şi monitori-

zarea furnizorilor (interni şi externi), a producţiei externali-
zate, total sau parţial.
modificat 4.4.3 Procedura de aprobare şi monitorizare trebuie să conţină cri-

terii clare de evaluare cum ar fi: audituri, buletine de analiză,
bonitatea furnizorului şi reclamaţii, precum şi standardele
necesare de performanţă.
modificat 4.4.4 Rezultatele evaluării furnizorului trebuie analizate periodic si

această analiză trebuie să se bazeze pe analiza pericolelor şi
evaluarea riscurilor asociate.Trebuie să existe înregistrări ale
analizelor şi ale acţiunilor întreprinse ca urmare a evaluării.

4.4.5 Produsele achiziţionate trebuie să fie verificate în conformi-

tate cu specificațiile existente și pentru autenticitatea lor, pe modificat
baza analizei pericolelor și a evaluării riscurilor asociate.
Programul acestor verificări trebuie să ia în considerare cel
puţin următoarele criterii: cerinţele produsului, situaţia
furnizorului(conform evaluării acestuia) şi impactul produse-
lor achiziţionate asupra produsului finit. Originea lor trebuie
verificată în mod suplimentar, daca acest lucru este mentio-
nat în specificaţie.
4.4.6 Serviciile achiziţionate trebuie să fie verificate în conformi- modificat

tate cu specificaţiile existente. Programul acestor verificări
trebuie să ia in considerare cel puţin urmatoarele criterii:
cerinţele pentru serviciul respectiv, situaţia furnizorului (con-
form evaluarii acestuia) şi impactul serviciului asupra produ-
sului finit.
4.4.2 Comercializarea de produse gata fabricate
4.4.2.1 În cazul în care o companie comercializează produse gata

fabricate, aceasta trebuie să se asigure că există şi este
implementat un proces pentru aprobarea şi monitorizarea
furnizorilor.
4.4.2.2 În cazul comercializării produselor gata fabricate, procesul

pentru aprobarea şi monitorizarea furnizorilor trebuie să șters
conţină criterii clare de evaluare cum ar fi: audituri, buletine
de analiză, bonitatea furnizorului şi reclamaţii, precum şi
standardele necesare de performanţă.
4.4.2.3 În cazul mărcilor proprii trebuie să existe un sistem de apro-

bare a furnizorilor, în conformitate cu cerinţele clientului,
pentru produsele finite sau semifabricatele aprovizionate de
la alţi furnizori.
4.5 Ambalarea produsului
4.5.1 Bazat pe analiza pericolelor, evaluarea riscurilor asociate şi

utilizarea intenţionată, compania trebuie să determine para-
metrii cheie pentru materialul de ambalare.
4.5.2 Trebuie să existe specificaţii detaliate pentru toate materia-

lele de ambalare, care să fie conforme cu legislaţia relevanta
în vigoare.

4.5.3 Pentru toate materialele de ambalare care ar putea avea vreo

influenţă asupra produselor, trebuie să existe certificate de
conformitate care să fie conforme cu cerinţele legale rele-
vante în vigoare. În cazul în care nu există cerinţe legale apli-
cabile, trebuie să existe dovezi care să demonstreze că mate-
rialul de ambalare este potrivit pentru utilizare. Acest lucru
se aplică materialelor de ambalare care ar putea avea o influ-
enţă asupra materiilor prime, semifabricatelor şi produselor
finite.
4.5.4 Pe baza analizei pericolelor şi evaluării riscurilor asociate,
compania trebuie să verifice dacă materialul de ambalare
este adecvat pentru fiecare produs relevant (de ex: teste
organoleptice, teste de depozitare, analize chimice, teste de
migraţie).
4.5.5 Compania trebuie să se asigure că ambalajul folosit cores-
punde cu produsul care este ambalat.
Utilizarea corectă a ambalajelor trebuie să fie verificată în
mod regulat şi verificările să fie documentate.
4.5.6 Informaţiile de pe etichetă trebuie să fie lizibile, de neşters şi
să fie conforme cu specificaţia de produs agreată de client.
Acest lucru trebuie să fie verificat în mod regulat şi verifică-
rile să fie documentate.
4.6 Locaţia Fabricii

4.6.1. Compania trebuie să evalueze în ce măsură factorii de mediu
(ex: solul, aerul) pot avea un impact advers asupra siguranţei
şi a calităţii produsului. Acolo unde se stabileşte că siguranţa
sau calitatea produsului ar putea fi compromise, vor fi luate
măsuri adecvate. Eficienţa măsurilor stabilite trebuie să fie
analizată periodic (exemple: mult praf în aer, mirosuri puter-
nice).
4.7 Exteriorul Fabricii

4.7.1 Zona externă a fabricii trebuie menţinută curată şi îngrijită.
4.7.2 Toate zonele externe ale fabricii trebuie menţinute în condiţii
bune. Dacă drenajul natural nu este adecvat, trebuie realizat
un sistem adecvat de drenare.
4.7.3 Depozitarea în exterior trebuie să fie redusă la minim. În
cazul în care bunurile sunt depozitate în exterior, trebuie
efectuată o analiză a pericolelor şi o evaluare a riscurilor aso-
ciate, pentru a se asigura că nu există nici un risc de conta-
minare sau de efecte adverse asupra siguranţei sau calităţii
produselor.

4.8 Planul fabricii și fluxul de producţie
4.8.1 Trebuie să fie disponibile planuri clare care să descrie fluxurile

interne de produs finit, materiale de ambalare, materii prime,
deşeuri, personal, apă, etc. Trebuie să fie disponibilă o hartă a
locaţiei cuprinzând toate clădirile din locaţia respectivă.
4.8.2 Fluxul de producţie, de la recepţie la livrare, trebuie să fie

organizat în aşa fel încât să se evite contaminarea materiilor
prime, a ambalajelor, materialelor semiprocesate şi produ-
selor finite. Riscul contaminării încrucişate trebuie să fie
minimizat prin măsuri eficiente.
4.8.3 În cazul în care există zone de producţie sensibile din punct

de vedere microbiologic, acestea trebuie să fie utilizate şi
monitorizate astfel incât să se asigure că siguranţa produsu-
lui nu este compromisă.
4.8.4 Laboratoarele şi controalele efectuate în timpul proceselor

nu trebuie să afecteze siguranţa produsului.
4.9 Cerinţe de construcţie pentru zonele de producţie

și depozitare
4.9.1 Cerinţe de construcţie
4.9.1.1 Spaţiile în care produsele alimentare sunt preparate, tratate,

procesate şi depozitate trebuie să fie proiectate şi construite
în aşa fel încât să se asigure siguranţa alimentelor.
4.9.2 Pereţi
4.9.2.1 Pereţii trebuie să fie proiectaţi şi construiţi astfel încât să pre-

vină acumularea murdăriei, să reducă condensul şi creşterea
mucegaiurilor şi să uşureze igienizarea.
4.9.2.2 Suprafaţa pereţilor trebuie să fie în stare bună şi trebuie să

faciliteze igienizarea; trebuie să fie impermeabilă şi rezis-
tentă la uzură.
4.9.2.3 Îmbinările dintre pereţi, pardoseli şi tavane trebuie să fie rea-

lizate în aşa fel încât să faciliteze igienizarea.
4.9.3 Pardoseli
4.9.3.1 Suprafaţa pardoselii trebuie să fie proiectată astfel încât să

îndeplinească cerinţele de producţie şi trebuie să fie în stare
bună şi să faciliteze igienizarea. Suprafeţele trebuie să fie
impermeabile şi rezistente la uzură.

4.9.3.2 Trebuie asigurată evacuarea igienică a apelor uzate. Siste-

mele de scurgere trebuie să fie uşor de igienizat şi proiectate
pentru a reduce riscul contaminării produselor (ex: pătrun-
derea dăunătorilor, etc).
4.9.3.3 Apa sau alte lichide trebuie să poată ajunge la scurgere fără
dificultate, folosind mijloace adecvate. Acumularile de apă
trebuie să fie evitate.
4.9.3.4 În zonele în care se manipulează alimente, utilajele şi ţevile

de evacuare trebuie amplasate în aşa fel încât, acolo unde
este posibil, apa reziduală să ajungă direct la sistemul scur-
gere.
4.9.4 Tavane/Plafoane
4.9.4.1 Tavanele (sau, acolo unde nu sunt tavane, interiorul acoperi-

şurilor) şi dispozitivele suspendate (incluzând traseele de
conducte, cablurile, lămpile) trebuie să fie construite astfel
încât să se minimizeze acumularea murdăriei şi nu trebuie să
prezinte niciun risc pentru contaminare fizică şi/sau microbi-
ologică.
4.9.4.2 Acolo unde se folosesc tavane false, trebuie asigurat un

acces adecvat în spaţiul de deasupra pentru a uşura curăţi-
rea, întreţinerea instalaţiilor şi inspecţia pentru controlul
dăunătorilor.
4.9.5 Ferestre și alte deschideri
4.9.5.1 Ferestrele şi alte deschideri trebuie să fie proiectate şi con-

struite astfel încât să se evite acumularea murdăriei şi tre-
buie să fie menţinute în stare bună.
4.9.5.2 Acolo unde există risc de contaminare, ferestrele şi lumina-

toarele din tavan vor rămâne închise şi fixate pe parcursul
procesului de fabricaţie.
4.9.5.3 Dacă ferestrele şi luminatoarele sunt proiectate pentru a se

deschide în scopul ventilaţiei, ele trebuie să fie prevăzute cu
plase pentru insecte în stare bună, uşor de îndepărtat sau
alte mijloace prin care să se prevină orice contaminare.
4.9.5.4 În zonele unde sunt manipulate produse neambalate, feres-

trele trebuie să fie protejate împotriva spargerii.
4.9.6 Ușile și Porţile
4.9.6.1 Uşile si porţile trebuie să fie în stare bună (ex: fără crăpături
sau cu vopsea decojită, fără coroziune) şi uşor de igienizat.

4.9.6.2 Uşile şi porţile exterioare trebuie să fie proiectate astfel încât

să prevină pătrunderea dăunătorilor; dacă este posibil, tre-
buie să fie cu autoînchidere;
4.9.7 Iluminatul
4.9.7.1 Toate zonele de lucru trebuie să aibă iluminare adecvată.
4.9.7.2 Toate echipamentele de iluminat trebuie să fie protejate cu

carcase contra spargerii şi instalate în aşa fel încât să mini-
mizeze riscul spargerii.
4.9.8 Aer condiţionat/Ventilaţie
4.9.8.1 Ventilaţie naturală şi/sau artificială adecvate trebuie să existe

în toate zonele.
4.9.8.2 Dacă sunt instalate sisteme de ventilaţie, filtrele şi celelalte

componente care necesită curăţire sau înlocuire trebuie să
fie uşor accesibile.
4.9.8.3 Echipamentul de aer conditionat şi curenţii de aer generaţi

artificial nu trebuie să prezinte vreun risc pentru calitatea şi
siguranţa produsului.
4.9.8.4 Echipament de aspirare a prafului trebuie să fie instalat în

zonele unde sunt generate cantităţi considerabile de praf.
4.9.9 Alimentarea cu apă
4.9.9.1 Apa care este folosită ca ingredient în procesul de producţie

sau pentru curăţenie trebuie să fie apă potabilă şi să fie fur-
nizată în cantităţi suficiente; acest lucru se aplică şi la aburul
şi gheaţa din zona de producţie. O sursă de apă potabilă tre-
buie să fie disponibilă în permanenţă.
4.9.9.2 Apa reciclată, care este folosită în procesul de producţie, nu

trebuie să prezinte un risc de contaminare. Apa trebuie să fie
conformă cerinţelor legislative aplicabile pentru apa pota-
bilă. Înregistrări privind analizele efectuate trebuie să fie dis-
ponibile.
4.9.9.3 Calitatea apei, a aburului sau a gheţii trebuie sa fie monitori-

zată pe baza unui plan de prelevare a probelor.
4.9.9.4 Apa nepotabilă trebuie să fie transportată prin reţele sepa-

rate de conducte, marcate adecvat. Aceste conducte nu tre-
buie să fie conectate la sistemul de apă potabilă sau să per-
mită posibilitatea de reflux, care să contamineze sursele de
apă potabilă sau mediul fabricii.

4.9.10 Aer Comprimat
4.9.10.1 Calitatea aerului comprimat care intră în contact direct cu

alimentele sau materialele de ambalare primare trebuie să
fie monitorizată pe baza analizei pericolelor şi evaluarii riscu-
rilor asociate.
4.9.10.2 Aerul comprimat nu trebuie să reprezinte un risc de contami-

nare.
4.10 Curăţenia și dezinfecţia
4.10.1 Trebuie să existe şi să fie implementat un program de cură-

ţenie şi dezinfecţie, bazat pe analiza pericolelor si evaluarea
riscurilor asociate. Acesta trebuie să specifice:
– obiective
– responsabilităţi
– produsele folosite şi instrucţiunile lor de folosire
– zonele care trebuie curăţate şi/sau dezinfectate
– frecvenţa de curăţenie
– cerinţe de documentaţie
– simboluri cu pericolele (dacă este necesar).
4.10.2 Programele de curăţenie şi dezinfecţie trebuie să fie imple-

mentate şi documentate.
4.10.3 Doar personalului calificat îi este permisă efectuarea curăţe-

niei şi dezinfecţiei. Personalul trebuie format şi reinstruit
pentru a aplica programul de igienizare.
4.10.4 Eficacitatea şi siguranţa măsurilor de curăţenie şi dezinfec-

ţie, bazate pe analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor asoci-
ate, trebuie să fie verificată şi înregistrată în conformitate cu
un program de testare, folosindu-se proceduri adecvate.
Acţiunile corective rezultate trebuie să fie documentate.
4.10.5 Programele de curăţenie şi dezinfecţie trebuie să fie revizuite

şi modificate, dacă este necesar, în cazul schimbarii produ-
sului, procesului sau echipamentului de igienizare.
4.10.6 Destinaţia de utilizare pentru ustensilele pentru curăţenie

trebuie să fie clar identificată. Ustensilele de curăţenie tre-
buie să fie utilizate într-un mod care să evite contaminarea.

4.10.7 Fişe tehnice de securitate actualizate şi instrucţiuni de utili-

zare trebuie să fie disponibile pentru substanţele chimice şi
soluţiile de curăţare utilizate. Personalul responsabil cu igie-
nizarea trebuie să demonstreze cunoaşterea instrucţiunilor
de lucru, care trebuie să fie întotdeauna disponibile în zona
de aplicare.
4.10.8 Substanţele chimice pentru curăţire trebuie să fie clar etiche-

tate, utilizate şi depozitate în mod corespunzător, pentru a
evita contaminarea.
4.10.9 Activităţile de curăţenie trebuie să se efectueze în perioadele

în care nu există producţie. Dacă acest lucru nu este posibil,
aceste operaţii trebuie să fie controlate, în aşa fel încât să nu
afecteze produsul.
4.10.10 Atunci când o companie apeleaza la un furnizor extern de

servicii pentru curăţenie şi dezinfecţie, toate cerinţele speci-
ficate în secţiunea 4.10 trebuie să fie în mod clar definite în
contractul respectiv.
4.11 Evacuarea deșeurilor
4.11.1 Trebuie să existe şi să fie implementată o procedură de

management al deşeurilor pentru evitarea contaminării
încrucişate.
4.11.2 Toate cerinţele legale în vigoare pentru evacuarea deşeurilor

trebuie să fie îndeplinite.
4.11.3 Deşeurile alimentare şi alte deşeuri trebuie să fie evacuate

cât de repede posibil din zonele unde se manipulează ali-
mentele. Acumularea deşeurilor trebuie să fie evitată.
4.11.4 Containerele pentru colectarea deşeurilor trebuie să fie mar-

cate clar, să fie proiectate în mod adecvat, să fie în stare
bună, uşor de curăţat şi, când este necesar, să fie dezinfec-
tate.
4.11.5 Camerele de colectare a deşeurilor şi containerele( inclusiv

compactoarele) trebuie să fie proiectate pentru a putea fi
menţinute curate, pentru a minimiza atragerea dăunătorilor.
4.11.6 Deşeurile trebuie să fie colectate în containere separate, în

funcţie de mijloacele de evacuare. Aceste deşeuri trebuie să
fie evacuate doar de părţi terţe autorizate. Compania trebui
să menţină înregistrări privind evacuarea deşeurilor.

4.12 Riscul de corpuri străine, metal, sticlă spartă și

lemn
4.12.1 KO nr. 6: Pe baza analizei pericolelor și evaluării riscurilor
asociate, trebuie să existe proceduri pentru evitarea conta-
minării cu corpuri străine. Produsele contaminate trebuie să
fie tratate ca produse neconforme.
4.12.2 În toate zonele, de ex. manipularea materiilor prime, proce-

sarea, ambalarea şi depozitarea, unde analiza pericolelor şi
evaluarea riscurilor asociate a identificat potenţialul de con-
taminare a produsului, folosirea lemnului trebuie să fie
exclusă. Când folosirea lemnului nu poate fi evitată, riscul
trebuie să fie ţinut sub control şi lemnul trebuie să fie în bună
stare şi curat.
4.12.3 Dacă este necesară folosirea detectoarelor de metal şi/sau a

corpurilor străine, acestea trebuie să fie instalate astfel încât
să asigure eficienţa maximă de detecţie, pentru a evita o
contaminare ulterioară. Detectoarele trebuie să fie întreţi-
nute periodic, pentru a evita funcţionarea defectuoasă.
4.12.4 Produsele potenţial contaminate trebuie să fie izolate. Acce-

sul la aceste produse şi alte activităţi ulterioare de manipu-
lare sau verificare a acestora trebuie să fie efectuate doar de
personal autorizat, conform unor proceduri prestabilite.
După această verificare, produsele contaminate trebuie să
fie tratate ca produse neconforme.
4.12.5 Precizia de măsurare a detectorului trebuie să fie specificată.

Verificarea funcţionării corespunzătoare a detectoarelor tre-
buie să fie efectuată în mod regulat. În cazul funcţionării
defectuoase sau defectării unui detector de metal şi/sau de
corpuri străine, acţiuni corective trebuie să fie definite, imple-
mentate şi documentate.
4.12.6 În cazul în care sunt folosite echipamente speciale sau

metode pentru detectarea corpurilor străine, aceastea tre-
buie să fie validate şi menţinute în mod corespunzător.
4.12.7 În toate zonele, de ex. manipularea materiilor prime, proce-

sarea, ambalarea şi depozitarea, unde analiza pericolelor şi
evaluarea riscurilor asociate a identificat potenţialul de con-
taminare a produsului, prezenţa sticlei sau a materialului
casant trebuie să fie exclusă. Acolo unde prezenţa sticlei sau
plasticului casant nu poate fi evitată, trebuie să existe măsuri
adecvate pentru protecţia contra spargerii.
4.12.8 Toate obiectele alcătuite din sau având încorporate sticlă sau
material casant, prezente în zonele de manipulare a materii-
lor prime, procesare, ambalare şi depozitare trebuie să fie
listate într-un registru specific. Periodic trebuie verificată şi
înregistrată starea obiectelor menţionate în registru. Frec-
venţa acestor verificari trebuie să fie justificată de docu-
mente.

4.12.9 Spargerile de sticlă sau material casant trebuie să fie înregis-

trate. Excepţiile trebuie să fie justificate şi documentate.
4.12.10 Trebuie să existe în vigoare proceduri, care să descrie măsu-

rile care trebuie să fie luate în cazul spargerii unor obiecte
din sticlă şi/sau material casant. Astfel de măsuri trebuie să
includă identificarea gamei de produse care trebuie izolate,
menţionarea personalul autorizat, curăţirea spaţiului de pro-
ducţie şi repunerea în funcţiune a liniei de producţie, pentru
continuarea producţiei.

trebuie să se ia măsuri preventive pentru manipularea amba-
lajelor de sticlă, a recipientelor de sticlă şi a altor tipuri de
recipiente în procesul de producţie (întoarcere, uscare, clă-
tire etc.). După această etapă a procesului, nu trebuie să mai
fie nici un risc de contaminare.
4.12.12 Acolo unde inspecţia vizuală este folosită pentru detectarea

corpurilor străine, angajaţii trebuie să fie instruiţi şi rotiţi
operaţional cu o frecvenţă corespunzătoare, care să maximi-
zeze eficienţa procesului.
4.13 Monitorizarea dăunătorilor/Controlul dăunătorilor
4.13.1 Compania trebuie să aibă un sistem de control al dăunători-

lor în conformitate cu cerinţele legale locale, având în vedere
minimum:
– mediul înconjurător al fabricii (dăunători potenţiali)
– planul de situaţie cu zonele de amplasare a staţiilor de
intoxicare
– identificarea staţiilor de intoxicare la faţa locului
– responsabilităţi, interne/externe
– produsele utilizate şi instrucţiunile de utilizare şi siguranţă
– frecvenţa inspecţiilor.
Sistemul de control al dăunătorilor trebuie să fie bazat pe

analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate.
4.13.2 Compania trebuie să aibă personal intern calificat şi instruit

şi/sau să apeleze la serviciile unui furnizor extern calificat. În
cazul în care se foloseşte un furnizor extern, activităţile nece-
sare la faţa locului trebuie să fie specificate într-un contract
scris.

4.13.3 Inspecţiile de control al dăunătorilor şi acţiunile rezultate tre-

buie să fie documentate. Implementarea acţiunilor trebuie să
fie monitorizată şi înregistrată.
4.13.4 Staţiile de intoxicare, capcanele şi dispozitivele de extermi-

nare a insectelor trebuie să fie funcţionale, în număr sufici-
ent şi corect poziţionate. Ele trebuie să fie construite şi pozi-
tionate în aşa fel încat să nu prezinte risc de contaminare.
4.13.5 Mărfurile primite trebuie să fie verificate la sosire, pentru a

nu conţine dăunători. Orice infestare trebuie să fie înregis-
trată şi trebuie să fie luate măsuri de control.
4.13.6 Eficienţa controlului dăunatorilor trebuie să fie monitorizată

cu ajutorul unor analize periodice a tendinţelor.
4.14 Recepţia și depozitarea

4.14.1 Toate bunurile recepţionate, inclusiv ambalajele şi etiche-
tele, trebuie să fie verificate în conformitate cu specificaţiile
şi cu planul de inspecţie stabilit. Planul de inspecţie trebuie
să fie bazat pe risc. Rezultatele inspecţiilor trebuie să fie înre-
gistrate.
4.14.2 Condiţiile de depozitare a materiilor prime, semifabricatelor

şi a produselor finite, precum şi a ambalajelor, trebuie să fie
în toate privinţele corespunzătoare cerinţelor de produs (ex:
refrigerare, straturi de protecţie) şi trebuie să nu dăuneze
altor produse.
4.14.3 Materiile prime, ambalajele, semifabricatele şi produsele

finite trebuie sa fie depozitate în aşa fel încât să se minimi-
zeze riscul de contaminare încrucişată.
4.14.4 Trebuie să fie disponibile facilităţi adecvate de depozitare

pentru gestionarea şi depozitarea materialelor de lucru, a
adjuvanţilor de proces şi a aditivilor. Personalul responsabil
pentru gestionarea facilităţilor de depozitare trebuie să fie
instruit.
4.14.5 Fiecare articol din depozit trebuie să fie clar identificat. Ges-
tionarea produselor trebuie să fie facută în concordanţă cu
principiile Primul intrat/Primul ieşit şi/sau Primul expirat/Pri-
mul ieşit.
4.14.6 Atunci când o companie apelează la un furnizor extern de

servicii pentru depozitare, prestatorul de servicii trebuie să
respecte cerinţele IFS Logistică. Dacă prestatorul extern de
servicii nu este certificat conform IFS Logistică, toate cerin-
ţele relevante aplicabile unei companii cu activităţi proprii de
depozitare trebuie să fie îndeplinite şi să fie în mod clar defi-
nite în contractul respectiv.

4.15 Transportul
4.15.1 Înainte de încărcarea mijloacelor de transport, starea aces-

tora (ex: mirosuri străine, praf excesiv, umiditate ridicată,
dăunători, mucegai) trebuie să fie verificată iar în cazul în
care este necesar, trebuie să fie luate măsuri.
4.15.2 Trebuie să fie implementate proceduri pentru prevenirea

contaminării în timpul transportului (produse alimen-
tare/nealimentare/diferite categorii de produse).
4.15.3 În cazul în care bunurile trebuie transportate la anumite tem-

peraturi, înainte de încărcare, temperatura interioară a vehi-
colului trebuie să fie verificată şi înregistrată.
4.15.4 În cazul în care bunurile trebuie să fie transportate la anu-

mite temperaturi, menţinerea unui interval de temperatura
adecvat în timpul transportului trebuie să fie asigurată şi
înregistrată.
4.15.5 Trebuie să existe cerinţe de igienă adecvate pentru toate mij-

loacele de transport şi pentru echipamentul folosit pentru
încărcare/descărcare (ex: furtunurile instalaţiilor de însilo-
zare). Trebuie să existe înregistrări ale măsurilor luate.
4.15.6 Rampele de încărcare şi descărcare trebuie să dispună de

echimpamente pentru a proteja produsele transportate de
influenţele externe.

servicii pentru transport, toate cerinţele specificate în secţiu-
nea 4.15 trebuie să fie în mod clar definite în contractul
respectiv sau furnizorul respectiv trebuie sa respecte cerin-
ţele IFS Logistică.
4.15.8 Securitatea vehiculelor de transport trebuie să fie asigurată

în mod corespunzător.
4.16 Întreţinere/Mentenanţă
4.16.1 Trebuie să existe un sistem adecvat de mentenanţă, menţi-

nut şi documentat, ce acoperă toate echipamentele critice
(incluzând transportul) pentru conformitatea cu cerinţele
pentru produs. Aceasta este valabil atât pentru activitatea
internă cât şi pentru cea externă de întreţinere.
4.16.2 Cerinţele produsului şi prevenirea contaminării trebuie să fie

asigurate pe durata şi după efectuarea mentenanţei şi a
lucrărilor de reparaţii. Trebuie să fie ţinute înregistrări referi-
toare la activităţile de întreţinere şi reparaţii şi la acţiunile
corective luate.

4.16.3 Toate materialele folosite pentru mentenanţă trebuie să fie

conforme destinaţiei de utilizare.
4.16.4 Defecţiunile unei linii de producţie sau a unui echipament

(inclusiv transportul) acoperite de sistemul de mentenanţă
trebuie să fie înregistrate şi revizuite, cu perspectiva de a
adapta sistemul de mentenanţă.
4.16.5 Reparaţiile temporare trebuie să fie efectuate astfel încât

cerinţele pentru produs să nu fie afectate. Aceste activităţi
trebuie să fie înregistrate şi trebuie să se stabilească un ter-
men limită scurt pentru a elimina defecţiunea.

servicii pentru mentenanţă şi reparaţii, toate cerinţele speci-
fice ale companiei referitoare la materiale şi echipamente
trebuie să fie clar definite, documentate şi menţinute.
4.17 Echipamente
4.17.1 Echipamentele trebuie să fie proiectate adecvat şi utilizate în

scopul pentru care au fost destinate. Înainte de punerea în
funcţiune, trebuie verificat dacă cerinţele aferente produsu-
lui sunt îndeplinite.
4.17.2 Pentru toate echipamentele şi ustensilele care intră în con-

tact direct cu alimentele, trebuie să existe certificate de con-
formitate care să confirme respectarea cerinţelor legale în
vigoare. În cazul în care nu există cerinţe legale specifice
aplicabile, trebuie să existe dovezi care să demonstreze că
echipamentele şi ustensilele sunt potrivite pentru utilizare.
Acest lucru se aplică pentru toate echipamentele şi ustensi-
lele care intră în contact direct cu materiile prime, semifabri-
catele şi produsele finite.
4.17.3 Echipamentele trebuie să fie proiectate şi aranjate în aşa fel

încât activităţile de curăţenie şi mentenanţă să poată fi reali-
zate cu eficienţă.
4.17.4 Compania trebuie să asigure că toate echipamentele de pro-

ducţie sunt în stare bună, fără nicio influenţă negativă asu-
pra siguranţei alimentelor.
4.17.5 Compania trebuie să asigure că în cazul schimbărilor în

metodele de producţie sau echipamente, caracteristicle pro-
ceselor sunt revizuite, pentru a asigura că cerinţele pentru
produs sunt îndeplinite.

4.18 Trasabilitatea (inclusiv OMG-urile și alergenii)
4.18.1 KO nr.7: Trebuie să existe un sistem de trasabilitate, care să

permită identificarea loturilor de produse și relaţia acestora
cu loturile de materii prime, de ambalaje ce intră în contact
direct cu alimentul și ambalajele care ar putea intra în con-
tact direct cu alimentul. Sistemul de trasabilitate trebuie să
includă toate înregistrările relevante din procesare și distri-
buţie. Trasabilitatea trebuie să fie asigurată și documentată
până la livrarea către client.
4.18.2 Trebuie să existe înregistrări de trasabilitate în aval (de la

locaţia de producţie către client). Timpul de prezentare a
acestor înregistrări pentru verificare trebuie sa fie conform
cu cerinţele clientului.
4.18.3 Trasabilitatea trebuie să existe pentru a identifica relaţia din-

tre loturile de produse finite şi etichetele lor.
4.18.4 Sistemul de trasabilitate trebuie să fie testat periodic – minim

o dată pe an şi de fiecare dată când apar schimbări în siste-
mul de trasabilitate. Testul trebuie să verifice trasabilitatea
atât în amonte cât şi în aval (de la produsele livrate la mate-
ria primă şi vice-versa), inclusiv verificarea cantitativă. Rezul-
tatele testelor trebuie să fie înregistrate.
4.18.5 Trasabilitatea trebuie să fie asigurată în toate stadiile, inclu-

zând producţia în curs, tratamente ulterioare şi reprelucrare.
4.18.6 Etichetarea lotului de produs semifabricat sau finit trebuie să

fie efectuată în momentul în care bunurile sunt ambalate
direct, pentru a se asigura o trasabilitate clară . Atunci când
bunurile sunt etichetate într-un moment ulterior, bunurilor
depozitate temporar trebuie să li se fi aplicat o etichetare
specifică a lotului.Termenul de valabilitate (ex: a se consuma,
înainte de data de) al bunurilor etichetate trebuie să fie calcu-
lat de la data iniţială de producţie.
4.18.7 Dacă este solicitat de către client, mostre reprezentative pen-

tru lotul fabricat trebuie să fie depozitate corespunzator şi
păstrate până la data limita de consum sau data de expirare
şi dacă este necesar, pentru o perioada determinată de timp
după această perioadă.
4.19 Organisme modificate genetic (OMG)
4.19.1 Pentru produsele livrate către clienţi şi/sau ţări care au

cerinţe referitoare la OMG, compania trebuie să aibă sisteme
şi proceduri care să permită identificarea produselor care
sunt formate din OMG, care conţin OMG sau provin din
OMG, incluzând ingredientele alimentare, aditivii şi aromele.

4.19.2 Trebuie să fie disponibile specificaţii ale materiilor prime şi

documente de livrare, care identifică produsele care sunt,
provin sau conţin OMG. Garanţiile, privitoare la statusul
materiilor prime referitor la OMG, trebuie să fie stabilite prin
contractul cu furnizorul sau documentele tehnice relevante
vor specifica statusul GMO. Compania trebuie să deţină o
listă actualizată a materiilor prime OMG folosite în cadrul
acesteia, care de asemenea identifică toate amestecurile şi
reţetele în care se adaugă aceste materii prime OMG.
4.19.3 Trebuie să existe proceduri adecvate pentru a se asigura că

produsele OMG sau care conţin OMG sunt procesate în aşa
fel încât să fie prevenită contaminarea produselor fără OMG.
Trebuie să existe măsuri de control adecvate pentru a pre-
veni contaminarea încrucişată cu OMG. Eficacitatea acestor
proceduri trebuie să fie monitorizată prin testare.
4.19.4 Produsele finite ce conţin OMG sau etichetate că nu conţin

OMG trebuie să fie declarate în conformitate cu cerinţele
legislaţiei în vigoare. Documentele de livrare trebuie să
includă referinţele specifice OMG.
4.19.5 Cerinţele clientului referitoare la statusul OMG al produselor

trebuie să fie în mod clar implementate de către companie.
4.20 Alergeni și condiţii de producţie specifice
4.20.1 Trebuie să existe specificaţii ale materiilor prime, care indică

alergenii ce necesită a fi declaraţi relevanţi pentru ţara în
care se vor comercializa produsele finite. Compania trebuie
să deţină o listă actualizată a materiilor prime ce conţin aler-
geni şi care sunt folosite în cadrul acesteia, care de aseme-
nea identifică toate amestecurile şi reţetele în care se adaugă
aceste materii prime continând alergeni.
4.20.2 Fabricarea produselor care conţin alergeni ce necesită a fi

declaraţi trebuie să fie realizată în aşa fel încât contaminarea
încrucişată să fie minimizată, pe cât posibil.
4.20.3 Produsele finite ce conţin alergeni trebuie să fie declarate în

conformitate cu cerinţele legislaţiei în vigoare. Pentru pre-
zenţa accidentală sau neintenţionată, indicarea pe etichetă a
alergenilor şi a urmelor acestora trebuie să se bazeze pe o
analiză a pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate.
4.20.4 Atunci când clienţii cer în mod special ca produsele să nu

conţină anumite substanţe sau ingrediente (ex: gluten, carne
de porc, etc) sau ca anumite metode de tratare sau de pro-
ducţie să fie excluse, trebuie să existe proceduri verificabile.

5 Măsurători, Analize, Îmbunătăţiri
5.1 Audituri interne
5.1.1 KO nr. 8: Audituri interne eficiente trebuie să fie efectuate în

conformitate cu un program aprobat de audit și vor trebui să
acopere cel puţin toate cerinţele din Standardul IFS. Dome-
niul și frecvenţa auditurilor interne trebuie să fie determinate
pe baza analizei pericolelor și evaluarii riscurilor asociate.
Acest lucru este aplicabil și pentru facilităţile de depozitare
care nu sunt la locaţia de producţie, deţinute sau închiriate
de către companie.
5.1.2 Auditul intern pentru activităţile care sunt critice pentru sigu-
ranţa alimentelor trebuie să fie efectuat cel puţin o dată pe an.
5.1.3 Auditorii trebuie să fie competenţi şi independenţi faţă de

departamentul auditat.
5.1.4 Rezultatele auditului trebuie să fie comunicate managemen-

tului de top şi persoanelor responsabile din departamentul
vizat. Acţiunile corective necesare şi programul pentru imple-
mentarea acestora trebuie să fie stabilite, documentate şi
comunicate fiecărei persoane relevante.
5.1.5 Trebuie să fie documentate cum şi când vor fi verificate acţi-

unile corective ce au rezultat din auditurile interne.
5.2 Inspecţia locaţiei fabricii
5.2.1 Inspecţii regulate ale fabricii trebuie să fie planificate şi înde-

plinite (ex: controlul produsului, al igienei, al pericolelor
datorate corpurilor străine, igiena personalului şi curăţenia).
Frecvenţa inspecţiilor în fiecare zonă (inclusiv zona exteri-
oară) şi a fiecărei activităţi trebuie să fie bazată pe analiza
pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate şi pe experinţa
dobândită în timp.
5.3 Validarea si controlul procesului
5.3.1 Criteriile pentru validarea şi controlul proceselor trebuie sa

fie clar definite.
5.3.2 În cazul în care controlul procesului şi a parametrilor mediu-

lui de lucru (temperatură, timp, presiune, proprietăţi chimice
etc.) sunt esenţiale pentru a se asigura cerinţele pentru pro-
dus, aceşti parametri trebuie să fie monitorizaţi şi înregistraţi
în permanenţă şi/sau la intervale corespunzătoare.

5.3.3 Toate operaţiile de reprelucrare trebuie să fie validate, moni-

torizate şi documentate. Aceste operaţii nu trebuie să afec-
teze cerinţele produsului.
5.3.4 Trebuie să existe proceduri adecvate de notificare, înregis-
trare şi monitorizare a defecţiunilor de echipamente şi a aba-
terilor de proces.
5.3.5 Validarea proceselor trebuie să fie efectuată folosind datele
colectate, care sunt relevante pentru siguranţa produsului şi
a procesului. Daca apar modificari semnificative, trebuie să
fie efectuată o revalidare.
5.4 Calibrarea, reglarea și verificarea instrumentelor

de măsură și monitorizare
5.4.1 Compania trebuie să identifice instrumentele de măsură şi
monitorizare necesare asigurării conformităţii faţă de carac-
teristicile produsului. Aceste instrumente trebuie să fie înre-
gistrate pe un document şi clar identificate.
5.4.2 Toate instrumentele de măsură trebuie să fie verificate,
reglate şi calibrate în cadrul unui sistem de monitorizare la
intervale de timp specificate şi în conformitate cu stan-
darde/metode definite. Rezultatele verificărilor, reglărilor şi
calibrărilor trebuie să fie înregistrate. Acolo unde este nece-
sar, acţiuni corective trebuie să fie întreprinse asupra instru-
mentelor şi, dacă e necesar, asupra proceselor şi produselor.
5.4.3 Toate instrumentele de măsură trebuie folosite numai în sco-
pul pentru care au fost destinate.
Dacă rezultatele măsurătorilor indică o abatere, instrumentul
în cauză trebuie imediat reparat sau înlocuit.
5.4.4 Statusul calibrării instrumentelor de măsură trebuie să fie
clar identificat (etichetare pe aparat sau pe o listă cu instru-
mentele testate).
5.5 Verificarea cantitativă (controlul

cantităţii/cantităţilor de umplutură)
5.5.1 Frecvenţa şi metodologia verificării cantitative trebuie să fie
stabilite în aşa fel încât cerinţele legale si cerinţele clientului,
sau dacă este cazul, instrucţiuni privind cantitatea nominală
să fie îndeplinite.
5.5.2 Trebuie să existe o procedură care să definească criteriile de

conformitate pentru verificarea cantitativă a unui lot. Această
procedură trebuie, printre altele, să ia în considerare tara,
densitatea sau alţi parametri critici.

5.5.3 Verificările trebuie să fie implementate şi înregistrate, pe

baza unui plan de eşantionare care să asigure reprezentativi-
tatea pentru lotul fabricat.
5.5.4 Rezultatele acestor verificări trebuie să fie conforme cu crite-

riile definite pentru toate produsele gata de livrare.
5.5.5 Pentru produsele aprovizionate, gata preambalate, de la fur-

nizori terţi, trebuie să existe o dovadă referitoare la confor-
mitatea cu cerinţele legale privind cantitatea nominală.
5.5.6 Dacă este aplicabil, toate echipamentele folosite pentru veri-

ficarea finală trebuie să fie aprobate legal.
5.6 Analiza produsului
5.6.1 Trebuie să existe proceduri care să asigure că toate toate

cerinţele pentru produs sunt îndeplinite, inclusiv cerinţele şi
specificaţiile din legislaţie. Analizele microbiologice, fizice şi
chimice necesare pentru acest scop trebuie să fie efectuate
intern şi/sau subcontractate.
5.6.2 Analizele, care sunt relevante pentru siguranţa alimentelor,

este de preferat să fie efectuate de un laborator cu pro-
grame/metode acreditate (ISO 17025). Dacă analizele sunt
efectuate de un laborator intern al fabricii sau un laborator
care nu are programe/metode acreditate, rezultatele trebuie
să fie verificate în mod regulat, de un laborator acreditat
pentru programe/metode (ISO 17025)
5.6.3 Trebuie să existe proceduri care să asigure acurateţea rezul-

tatelor analizelor interne, pe baza metodelor de analiză ofi-
cial recunoscute. Aceasta trebuie să fie demonstrată prin
teste paralele sau alte teste de confirmare.
5.6.4 Trebuie să fie întocmit un plan de testare, pentru analizele

interne şi externe, bazat pe analiza pericolelor si evaluarea
riscurilor asociate, care să acopere materiile prime, semifa-
bricatele şi produsele finite, precum şi echipamentele de
procesare şi materialele de ambalare şi, în cazul în care este
necesar, teste de mediu. Rezultatele testelor trebuie să fie
documentate.
5.6.5 Rezultatele analizelor trebuie evaluate imediat. Trebuie să fie

introduse măsuri corective adecvate, în cazul rezultatelor
nesatisfăcătoare. Rezultatele analizelor trebuie evaluate peri-
odic pentru a identifica tendinţele. Tendinţele ce indică rezul-
tate potenţial nesatisfăcătoare trebuie să fie luate în conside-
rare.

5.6.6 Pentru efectuarea analizelor interne, trebuie să fie disponibil

personal calificat şi instruit, precum şi echipamente şi facili-
tăţi adecvate.
5.6.7 Pentru verificarea calităţii produsului finit trebuie efectuate

periodic analize organoleptice interne.
Aceste teste trebuie să fie în concordanţă cu specificaţiile şi

legate de impactul parametrilor respectivi asupra caracteris-
ticilor produsului. Rezultatele acestor teste vor fi documen-
tate.
5.6.8 Pe baza analizei pericolelor, evaluării riscurilor asociate și a

oricărei informaţii interne sau externe privind riscul unui
modificat produs ce poate avea un impact asupra siguranței și/sau
calității (inclusiv falsificare sau fraudă) produselor alimen-
tare, compania trebuie să-şi actualizeze planul de control
şi/sau să ia măsuri adecvate pentru a controla impactul asu-
pra produselor finite.
5.7 Carantina produsului (blocarea/reţinerea) și

eliberarea produsului
5.7.1 Trebuie să existe o procedură, bazată pe analiza pericolelor
şi evaluarea riscurilor asociate, pentru carantina (bloca-
rea/reţinerea) şi eliberarea materiilor prime, produselor
semiprocesate şi finite şi a materialelor de ambalare. Proce-
dura trebuie să asigure că doar produsele şi materialele ce
îndeplinesc cerinţele pentru produs sunt procesate şi expe-
diate.
5.8 Managementul reclamaţiilor de la autorităţi și

clienţi
5.8.1 Trebuie să existe un sistem pentru managementul reclamaţi-
ilor aferente produsului.
5.8.2 Toate reclamaţiile trebuie evaluate de personal competent.

Acolo unde se justifică, acţiuni adecvate trebuie să fie luate
imediat, dacă este necesar.
5.8.3 Reclamaţiile trebuie să fie analizate având în vedere imple-

mentarea de acţiuni preventive, care să prevină reapariţia
neconformităţii.
5.8.4 Rezultatele analizei reclamaţiilor trebuie să fie puse la dipozi-

ţia persoanelor responsabile relevante şi TOP managemen-
tului.

5.9 Managementul incidentelor, retragerea produsului,

rechemarea produsului
5.9.1 Trebuie definită o procedură documentată privind manage-
mentul incidentelor şi situaţiilor de criză potenţiale cu impact
asupra siguranţei, legalităţii şi calităţi alimentelor. Procedura
trebuie să fie implementată şi menţinută. Aceasta include ca
minim, numirea şi instruirea unei echipe de criză, o listă de
contacte în caz de alertă, surse de îndrumări legale (dacă
este necesar), disponibilitatea contactelor, informaţii pentru
client şi un plan de comunicare, incluzând informarea clien-
ţilor.
5.9.2 KO nr. 9: Trebuie să existe o procedură eficienta de retragere

și rechemare a tuturor produselor, care să asigure că sunt
informaţi toţi clienţii implicaţi, cât mai repede posibil.
Această procedură trebuie să includă o definire clară a res-
ponsabilităţilor.
5.9.3 Trebuie să fie disponibile detalii actualizate privind contac-

tele pentru urgenţă (cum sunt numele şi numerele de telefon
ale furnizorilor, clienţilor şi ale autorităţilor competente). O
persoană din companie care are autoritatea de a iniţia proce-
sul de managementul incidentelor trebuie să fie disponibilă
în permanenţă.
5.9.4 Fezabilitatea, eficienţa şi rapiditatea implementării procedu-

rii de retragere trebuie să constituie obiectul unor testări
interne regulate, bazate pe analiza pericolelor şi evaluarea
riscurilor asociate, însă efectuată cel puţin o dată pe an.
Aceasta trebuie să fie efectuată într-o manieră care să asi-
gure implementarea şi funcţionarea eficientă a procedurii.
5.10 Managementul neconformităţilor și al produselor

neconforme
5.10.1 Trebuie să existe o procedură pentru managementul materi-
ilor prime, produselor semifabricate şi finite, echipamentelor
de proces şi ambalajelor neconforme. Aceasta trebuie să
includă minim:
– izolarea/proceduri de carantină
– analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate
– identificare (ex: etichetarea)
– decizia referitoare la viitoarea utilizare (ex: eliberarea,
reprocesarea/tratarea ulterioară, blocarea, carantina, res-
pingerea/evacuare ca deşeu).

5.10.2 Responsabilităţile pentru managementul produselor necon-

forme trebuie să fie clar definite. Procedura pentru manage-
mentul produselor neconforme trebuie să fie înţeleasă de
toţi angajaţii relevanţi.
5.10.3 În cazul prezenţei unor neconformităţi, trebuie să se ia măsuri

imediate pentru a se asigura că cerinţele produsului sunt
îndeplinite.
5.10.4 Produsele finite ambalate sau ambalajele, ambele de mărci

proprii, care nu sunt conforme cu specificaţiile, nu trebuie să
fie puse în comercializare sub acea marcă. Excepţiile vor tre-
bui să fie agreate în scris cu partenerii de contract.
5.11 Acţiuni corective
5.11.1 Trebuie să existe o procedură pentru înregistrarea şi analiza

neconformităţilor, care să urmărească evitarea reapariţiei
acestora, prin întreprinderea de acţiuni preventive şi/sau
acţiuni corective.
5.11.2 KO nr.10: Acţiunile corective trebuie să fie formulate clar,

documentate și efectuate cât mai repede posibil, pentru a
preveni reapariţia neconformităţii. Responsabilitatea și ter-
menul limită pentru acţiunea corectivă trebuie să fie clar
definite. Documentaţia trebuie păstrată într-un loc sigur și
trebuie să fie ușor accesibilă.
5.11.3 Efectuarea acţiunii corective implementate trebuie docu-

mentată, iar eficienţa acesteia trebuie verificată.
6 Apărarea alimentelor și Inspecţiile

externe
6.1 Evaluarea apărării
6.1.1 Trebuie să fie definite responsabilităţi pentru apărarea ali-

mentelor. Cei responsabili trebuie să fie personal cheie sau
să aibă acces la echipa de top management. Trebuie să fie
demonstrată suficientă cunoaştere în acest domeniu.
6.1.2 Trebuie efectuată o analiză a pericolelor şi o evaluare a riscu-

rilor asociate pentru apărarea alimentelor. Bazat pe această
evaluare şi pe cerinţele legale, trebuie identificate zonele cri-
tice pentru securitate.

Analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate pentru

apărarea alimentelor trebuie efectuată anual sau la modifi-
cari ce afectează integritatea alimentelor.
Un sistem de alarmă corespunzator trebuie să fie definit şi

eficienţa lui testată periodic.
6.1.3 Dacă legislaţia prevede înregistrarea locatiei sau inspecţii ale

locaţiei, trebuie facută dovada respectării acesteia.
6.2 Securitatea locaţiei

zonele identificate ca şi critice pentru securitate trebuie sa fie
protejate în mod adecvat pentru a preveni accesul neautorizat.
Punctele de acces trebuie să fie controlate.
6.2.2 Trebuie să existe proceduri care să prevină falsificarea/sabo-

tajul şi/sau să permită identificarea semnelor de falsificare/
sabotaj.
6.3 Securitatea personalului și a vizitatorilor
6.3.1 Politica pentru vizitatori trebuie să conţină aspecte ale planu-

lui de apărare. Personalul de livrare şi de încărcare care se
afla în contact cu produsul trebuie să fie identificat şi să res-
pecte regulile de acces ale companiei. Vizitatorii şi furnizorii
externi de servicii trebuie să fie identificaţi în zonele în care
se află produse şi trebuie să fie înregistraţi în momentul
intrării. Ei trebuie să fie informaţi privind politica locaţiei şi
accesul lor să fie controlat în mod corespunzător.
6.3.2 Toţi angajaţii trebuie să fie instruiţi anual privind apărarea
alimentelor referitor la apărea alimentelor, în funcție de
cerințele produsului și de nevoile de instruire ale angajaților modificat
sau atunci când apar schimbări semnificative de program.
Instruirile trebuie documentate.
Procedurile de angajare şi de încheiere a contractelor de
muncă trebuie să ia în considerare aspectele de securitate,
atât cât permite legislaţia.
6.4 Inspecţii Externe

6.4.1 Trebuie să existe o procedura documentată pentru gestiona-
rea inspecţiilor externe şi a vizitelor oficiale. Personal rele-
vant trebuie să fie instruit pentru aplicarea procedurii.

ANEXA 1: Glosar/Lista definiţii
Definiţiile care nu sunt menţionate în glosar pot fi găsite în regula-

mentele şi directivele relevante. În legătură cu termenii folosiţi în acest
document, următoarele definiţii se aplică şi trebuie să fie respectate.
Abatere Nerespectarea unei cerinţe legata de produs şi procese,

din care însă nu rezultă un impact asupra siguranţei
alimentelor legata de produse sau procese. În IFS,
abaterile sunt cerinţe notate cu B, C sau D şi cerinţele KO
notate cu B.
adăugat Acţiune corectivă Acţiunea de a elimina cauza unei neconformități, abateri
identificate sau a unei alte situaţii nedorite.
Alergen (UE) Alimente cauzatoare de reacţii adverse, care sunt mediate
printr-un răspuns imunologic. Alergenii stabiliţi sunt:
– Cereale care conţin gluten, si anume grâu, secara, orz,
ovăz, grâu spelt, kamut sau hibrizi ai acestora şi
produse derivate
– Crustacee şi produse derivate
– Ouă şi produse derivate
– Peşte şi produse derivate
– Arahide şi produse derivate
– Soia şi produse derivate
– Lapte şi produse derivate (inclusiv lactoza)
– Fructe cu coaja lemnoasă, adică: migdale (Amygdalus
communis L.), alune de pădure (Corylus avellana), nuci
(Juglans regia), nuci caju (Anacardium occidentale),
nuci Pecan (Carya illinoiesis (Wangenh.) K. Koch), nuci
de Brazilia (Bertholletia excelsa), fisticul (Pistacia vera),
nuci de macadamia şi nuci de Queensland (Macadamia
ternifolia) precum şi produse derivate
– Ţelina şi produse derivate
– Lupin şi produse derivate
– Moluşte şi produse derivate
– Muştar şi produse derivate
– Seminţe de susan şi produse derivate
– Dioxidul de sulf şi sulfitii în concetraţii mai mari de
10 mg/kg sau 10 mg/litru, în SO2.
Directiva 2007/68 EC din 27 Noiembrie 2007, modificând
Anexa III a Directivei 2000/13/EC a Parlamentului Euro-
pean şi a Consiliului cu privire la anumite ingrediente din
alimente.
Analiza pericolelor Procesul de colectare şi evaluare a informaţiei despre
pericole şi condiţiile care duc la aparitia acestora, pentru
a decide care sunt semnificative pentru siguranţa alimen-
telor şi astfel să fie abordate în cadrul planului HACCP.

Apărarea alimentelor Apărarea Alimentelor (Food Defence) este un termen

generic folosit de Administraţia pentru Alimente şi
Medicamente a Statelor Unite (FDA), Departamentul de
Agricultură al Statelor Unite (USDA), Departamentul de
Securitate alŢării (DHS) etc pentru a cuprinde activităţi
asociate cu protejarea resurselor naţionale de hrană de
acte deliberate sau intenţionate de contaminare sau
sabotaj. Acest termen cuprinde alţi termeni similari (de
exemplu bioterorism (BT), counter-terrorism (CT), etc.)
Serviciul de Inspecţie pentru Siguranţa Alimentelor al
USDA defineşte Food Defence ca „apărarea produselor
alimentare de falsificare intenţionată cu agenţi biologici,
chimici, fizici sau radiologici“.
Audit de monitorizare, Auditorul care este monitorizat trebuie să fie însoţit de
care trebuie să fie un observator de la organismul de certificare in timpul
efectuat la fiecare 2 ani, unui audit complet IFS, pentru a-i fi evaluată competenţa.
de către auditorii IFS Observatorul nu va lua parte la audit (ca membru al
Food aprobaţi echipei de audit). adăugat
Observatorul trebuie să îndeplinească aceleaşi cerinţe ca
un Instructor sau să fie un auditor IFS. Pentru observator,
aprobarea pe domeniul categoriei de produs sau de
tehnologie relevante pentru produsele/procesere
auditate nu este obligatorie.
Auditul de monitorizare trebuie să fie un audit IFS Food
sau un audit IFS Cash & Carry versiunea 1 tipul 1 sau un
audit IFS Cash & Carry versiunea 2.
Organismul de certificare va indica numele observatoru-
lui în lista de participanţi a raportului de audit IFS şi va
putea să furnizeze, la cerere, o minută a acestui audit de
monitorizare.
Nota 1: în cazul unei echipe de audit, în care echipa se
poate despărți în timpul auditului (când ambii auditori
au categoriile de produse și de tehnologii ale companiei),
nu este posibil să se efectueze un audit de monitorizare
de către un observator, deoarece auditorul monitorizat
nu efectuează un audit complet.
Dar dacă echipa nu se desparte, este posibil să se
efectueze un audit de monitorizare de către un observa-
tor pentru auditorul șef, pentru că este posibil să se adăugat
monitorizeze auditorul pe durata unui audit complet.
Nota 2: auditurile de monitorizare efectuate de către
organismele de acreditare sunt acceptate ca înlocuire
a unui audit de monitorizare efectuat de către un
observator al organismului de certificare.
Nota 3: auditurile de monitorizare efectuate de către Pro-
gramul de Integritate IFS pe durata unui audit complet
IFS Food sunt de asemenea acceptate.

Audit de monitorizare, Auditorul care este monitorizat trebuie să fie însoţit de

înainte de a aplica la un observator al organismului de certificare pe parcursul
examenul IFS unui audit complet, pentru a-i fi evaluată competenţa.
Observatorul nu va lua parte la audit (ca membru al
echipei de audit).
Observatorul trebuie să îndeplinească aceleaşi cerinţe ca
un Instructor sau să fie un auditor IFS.
Auditul de monitorizare trebuie să fie un audit de
siguranţa alimentelor sub ISO/IEC Ghidul 65 (viitorul
ISO/IEC 17065).
Notă: auditul de monitorizare nu poate fi un audit pentru
IFS Food, deoarece auditurile IFS Food pot fi efectuate
doar de auditori aprobați (care au trecut de examinare)
Pe fişa de aplicaţie a auditorului (trimisă ulterior la biroul
IFS), organismul de certificare va preciza numele compa-
niei, data auditului şi numele persoanei care l-a evaluat
pe auditor. La cerere, organismul de certificare trebuie să
furnizeze o minută a auditului de monitorizare.
Audit intern Procesul general de audit a tuturor activităţilor compa-
niei. Executat de sau în numele companiei, pentru
scopuri interne.
Auditul Intern este o activitate independentă, asigurată
obiectiv şi de consultanţă, menită să aducă valoare şi să
îmbunătăţească activitatea companiei. Ajută organizaţia
să îşi îndeplinească obiectivele printr-o abordare siste-
matică şi ordonată de evaluare şi îmbunătăţire a eficaci-
tăţii managementului riscului, controlului şi procesului
de conducere.
Audit Procesul sistematic, independent şi documentat pentru
obţinerea dovezilor de audit şi evaluarea obiectivă
a acestora, pentru a determina măsura în care criteriile
de audit sunt îndeplinite.
Calibrare Set de operaţiuni care stabilesc, în condiţii specificate,
relaţia dintre valorile cantităţilor indicate de un instru-
ment de măsurare sau de un sistem de măsurare, sau
valorile reprezentate de o măsurătoare de material sau
a unui material de referinţă şi valorile corespunzătoare
realizate de standarde.
Cerinţa pentru produs Cerinţa pentru produs include: siguranţa, calitatea,
legalitatea, procesul şi specificaţiile produsului.
Client Un client este o companie sau o persoană cărora le sunt
vândute produse, fie ca produse finite, fie ca părţi
semiprocesate ale produsului finit.
Companie Intreaga organizaţie (în timp ce locaţia este o unitate
a companiei)
Consumator final Consumatorul ultim al unui bun alimentar, care nu va
folosi alimentele ca parte a unei operaţiuni sau activităţi
de comercializare a acestora.
Contaminare Introducerea sau apariţia unui contaminant în alimente
sau în mediul alimentar. Contaminarea include: con-
taminare fizică, chimică, biologică. Contaminarea poate
de asemenea însemna contaminarea ambalajelor între
ele.
Corecţie Acţiunea de a elimina o neconformitate sau abatere
identificată.
Corporaţie Companie

Dezvoltarea de produse Crearea unui produs cu caracteristici noi sau diferite,

care aduce clienţilor beneficii noi sau suplimentare.
Dezvoltarea de produse poate implica modificarea unui
produs existent sau a modului de prezentare a acestuia,
sau pregătirea unui produs cu totul nou, care satisface
un client complet nou ce doreşte o nişă a pieţei. În
Standardul IFS, cerinţele pentru capitolul dezvoltarea de
produse se aplică chiar şi dacă există doar modificări ale
produselor, utilizare de noi materiale de ambalare sau
modificare de procese de producţie.
Diagrama de flux O reprezentare sistematică a succesiunii paşilor sau
operaţiilor folosite în producţia sau fabricarea unui
anumit aliment.
Evaluarea biroului Evaluarea Biroului Central al Organismului de Evaluare
central (de către orga- a Conformităţii.
nismele de acreditare)
Evaluarea martorului Evaluare a Organismului de Evaluare a Conformităţii,
(de către organismul de atunci când este efectuat un serviciu de evaluare a con-
acreditare) formităţii în cadrul domeniului pentru care se obţine/se
solicită acreditarea.
Evaluator Persoană desemnată de un organism de acreditare
(pentru organismele de pentru a efectua, singur sau ca parte a unei echipe de
acreditare) evaluare, o evaluare a unui Organism de Evaluare
a Conformităţii.
Evaluator O persoană din organismul de certificare desemnată să
evalueze rapoartele de audit IFS înainte de a se lua
decizia de certificare.
Sarcinile evaluatorului sunt:
– să verifice coerenţa globală a raportului de audit
– să verifice dacă raportul de audit este completat
corespunzător (de exemplu, câmpurile obligatorii)
– să verifice dacă aprecierile sunt bine formulate şi dacă
argumentaţia este relevantă
– să verifice dacă acţiunile corective propuse de compa-
nia auditată au fost validate de către auditor (sau de un
reprezentant al organismului de certificare) şi dacă
sunt relevante.
Evaluarea trebuie să fie documentată.
Fișa tehnică de Fişa tehnică de securitate este destinată în principal
securitate pentru a fi folosită de utilizatorii profesionali şi trebuie să
le permită acestora să ia măsurile necesare cu privire la
protecţia sănătăţii, a siguranţei şi a mediului la locul de
muncă. Fişa tehnică de securitate poate fi furnizată pe
hârtie sau electronic, cu condiţia ca destinatarul să aibă
mijloacele necesare de recepţie.
Foarte perisabil Produse care, din punct de vedere microbiologic, pot
reprezenta, după o scurtă perioadă, un pericol imediat
pentru sănătatea umană
Formulă O descriere completă a cantităţii şi calităţii materiilor
prime care trebuie să fie utilizate într-un proces de
fabricaţie, asa cum este solicitat de specificaţia clientului.
Formula poate include, de asemenea, parametri tehnolo-
gici şi cunoştinţe specifice despre proces.
HACCP Un sistem care identifică, evaluează sau controlează peri-
colele care sunt semnificative pentru siguranţa alimentelor.

Inspecţia fabricii Inspecţia fabricii cuprinde obiective specifice şi poate fi

(versus Audit intern) îndeplinită de orice persoană calificată. Aceasta
înseamnă vizite regulate în orice zonă a fabricii, pentru
orice scop, pentru a verifica conformitatea (igiena,
controlul dăunătorilor, analiza produsului, producţia,
pericolul de corpuri străine, controlul împrejurimilor
etc.).
Locaţie O unitate a companiei.
Monitorizare Actul de realizare a unei secvenţe planificate de observa-
ţii sau măsurători a unor parametri de control pentru
a evalua dacă un PCC este sub control.
Vezi şi Codex Alimentarius, Principii Generale pentru
Igiena Alimentelor, Indicaţii pentru aplicarea sistemului
HACCP, secţiunea 9
Neconformitate Neîndeplinirea unei cerinţe specifice. Neconformitatea
poate fi legată de nerespectarea legislaţiei, a legii,
a siguranţei alimentelor, de disfuncţionalităţi interne şi
subiecte legate de client. În IFS, neconformităţile definite
sunt Majore şi cele KO notate cu D.
OMG Un organism, cu excepţia fiinţelor umane, în care
materialul genetic a fost modificat prin altă metodă decât
înmulţirea naturală sau recombinarea naturală.
Pasteurizare Proces aplicat unui produs cu scopul de a minimiza
posibilele pericole pentru sănătate provocate de microor-
ganismele patogene asociate cu produsul (de exemplu:
lapte, smântână, îngheţată, ouă, sucuri de fructe, pro-
duse fermentate, supe, alte băuturi, etc), care produce
modificări minime chimice, fizice şi organoleptice în
produs;
PC – Punct de control Identificat de analiza pericolelor ca fiind esenţial pentru
a controla probabilitatea introducerii sau proliferării
pericolului pentru siguranţa alimentelor în produs şi/sau
în mediu.
Un PC poate fi considerat un PRP operaţional (Program
Preliminar Operaţional), aşa cum este definit în ISO
22000.
PCC – Punct Critic de Un punct în care controlul poate fi aplicat şi care este
Control esenţial pentru prevenirea sau eliminarea unui pericol
pentru siguranţa alimentelor sau pentru reducerea
acestuia la un nivel acceptabil.
Pericol Un agent biologic, chimic sau fizic sau o stare a alimen-
tului cu potenţialul de a cauza un efect advers asupra
sănătăţii.
Procedură Modalitatea specificată de a îndeplini o activitate sau un
proces. Procedurile trebuie să fie implementate, iar
elaborarea procedurilor este efectuată prin documente
sau descrierea procesului (ex: fluxul tehnologic).
Produs Rezultatul unui proces sau a unei activităţi care trans-
formă intrările în ieşiri. Produsele includ serviciile.
Produse Sezoniere Produse care sunt procesate într-un interval specific
de timp al anului, sau procesele care sunt utilizate
într-un interval specific de timp al anului, pentru obţine-
rea de produse noi/diferite de cele produse de-a lungul
anului.

Program de Integritate Program implementat de IFS cu scopul de:

– a monitoriza, ca şi acţiune preventivă, performanţa
auditorilor şi a organismelor de certificare cât şi
a companiilor auditate
– a gestiona, ca şi acţiune corectivă, orice reclamaţie
adresată către IFS
Rechemarea produsului Orice măsură care are ca scop returnarea unui
produs periculos care a fost deja livrat sau a fost pus la
dispoziţia consumatorilor de către producător sau
distribuitor.
Retragerea produsului Orice măsură care are ca scop prevenirea distribuţiei,
expunerii şi oferirii unui produs periculos consumatoru-
lui.
Risc O funcţie a probabilităţii unui efect advers asupra
sănătăţii şi a gravităţii acelui efect, asociat unui pericol în
alimente.
Servicii Vezi definiţia produsului
Sistem Un set de elemente interrelaţionate sau interactive.
Sistemul este un set de acţiuni planificate, structurate si
sustenabile. Depinzând de complexitate, este recoman-
dată documentarea. Sistemul include: documentarea,
descrierea procedurii, control/monitorizare, acţiuni
corective, planul locatiei.
Sterilizare Proces aplicat unui produs în ambalajul final (de ex:
lapte, produse fermentate, supe, băuturi, etc) cu scopul
de a produce produse sterile dpdv comercial, cu un
termen de valabilitate mare, în condiţii de păstrare la
temperatura ambientală. Principalul obiectiv este
inactivarea celor mai rezistenţi termic spori de patogeni,
şi anume C.botulinum.
TOP Management Managementul executiv
Trasabilitatea Capacitatea de a localiza şi a urmări un aliment, un furaj,
un animal producător de alimente sau o substanţă
destinată sau dorită a fi încorporată într-un aliment sau
furaj, prin toate stadiile de producţie, procesare şi
distribuţie.
Validare Confirmarea, prin furnizarea de dovezi obiective, că
cerinţele pentru utilizarea sau aplicarea specifică dorită
au fost îndeplinite.
Verificare Confirmarea, prin furnizarea de dovezi obiective, că
cerinţele specifice au fost îndeplinite.

ANEXA 2: Câmpuri obligatorii care trebuie

completate de catre
 auditor
Următoarele cerinţe, pentru care câmpurile obligatorii trebuie să fie

completate, trebuie să conducă la un raport de audit IFS mai semnifica-
tiv și mai descriptiv, chiar dacă auditatul îndeplineşte aproape toate
cerinţele IFS. Aceste observaţii aduc valoare pentru orice utilizator al
raportului de audit. Auditorului i se solicită să furnizeze, în timpul unui
audit și chiar în cazul unei evaluări, o explicaţie suplimentară şi/sau
informaţii adiţionale de fond pentru aceste cerinţe IFS.
Următoarele elemente trebuie neapărat menţionate:
Partea din Raportul Numărul Observaţii obligatorii de introdus

de audit cerinţei din ** să fie suplimentar descrise în Engleză, dacă profilul companiei este
IFS v6 scris într-o limbă diferită de Limba Engleză
Profilul companiei Prima Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
pagină a – Anul construcţiei fabricii
raportului – Numărul de înregistrare al companiei, dacă este disponibil
de audit (de ex, pentru EU, locaţiile de producţie pentru carne şi lactate au
număr de înregistrare sanitar veterinară) şi numărul GS1, dacă e
disponibil
– COID (codul de înregistrare IFS), pentru auditul de reînnoire
– Când a fost făcută ultima investiţie în producţie sau în măsuri pentru
calitatea şi siguranţa alimentelor (modificări constructive, utilaje).
A se specifica orice fel de investiţie făcută în zona de producţie
– Numele şi datele de contact (tel/fax/e-mail) pentru persoana de
contact în caz de urgenţă (de ex retragere/rechemare)
– Grupele de produse şi produsele din categoria grupelor respective,
fabricate de companie
– O imagine de ansamblu asupra proceselor companiei (a se descrie
categoriile de tehnologii, aşa cum sunt definite de IFS),**
– Se vor specifica categoriile de produs, în cazul în care compania
comercializează produse gata fabricate,**
– Câţi angajaţi există, full-time şi part-time (angajaţi proprii, companii
externe), lucrători în schimburi,**
– Dacă există pauze sezoniere în procesul de producție mai mari de o
adăugat
săptămână, să se specifice perioadele**
– Numărul şi numele locaţiilor companiei (unde sunt situate, dacă sunt
certificate IFS), nume şi tipuri de părţi din proces subcontractate,**
– Suprafaţa fabricii, în metri pătraţi,
– Statusul companiei, dacă îndeplineşte cerinţele privind utilizarea
logo-ului IFS, aşa cum sunt definite în protocolul de audit
– Dacă organismul de certificare a decis să micşoreze durata de audit
(vezi regulile în capitolul 3.5 din protocolul de audit)
– Dacă locaţia este certificată conform altor scheme, vă rog specificaţi
numele schemelor;
Structura companiei KO nr. 1: Descrierea responsabilităţilor top managementului.

1.2.4
șters
Analiza HACCP 2.2.1.1 Descrierea planului HACCP şi a diagramelor de flux disponibile.
Analiza HACCP 2.2.2.1 Descrierea echipei HACCP (a funcţiilor).


Analiza HACCP 2.2.3.7 Descriere pentru toate PCC:
– procesul
– pasul
– PCC
– limitele critice respective
Analiza HACCP KO nr. 2: Descrierea procedurii de monitorizare pentru fiecare PCC.
2.2.3.8.1 Pentru că există, în acest caz, posibilitatea notării cu KO sau N/A,
auditorul trebuie să explice motivul.
Specificaţii/materii KO nr. 4: Descrierea denumirilor specificaţiilor (de ex. pentru materii prime,
prime 4.2.1.2 ingrediente, aditivi, materiale de ambalare) care au fost verificate în
timpul auditului IFS.
Specificaţii/produse 4.2.1.3 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
finite – Ce specificaţii a verificat?
– Dacă este necesar (marca proprie pentru retail), au fost specificaţiile
agreate cu clientul?
Formule/reţete KO nr. 5: Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
4.2.2.1 – Câte cerinţe privind tehnologia şi/sau formula agreate cu partenerii
de contract au fost verificate în timpul auditului IFS? Ce tipuri de
cerinţe au fost?
– Dacă nu există cerinţe tehnologice şi/sau de formulă agreate cu
partenerii de contract, se poate nota cu N/A.
Comercializarea de 4.4.2.1 Descrierea procesului de aprobare şi monitorizare a furnizorilor de
produse gata fabricate produse gata fabricate.
Comercializarea de 4.4.2.2 Dacă o companie producătoare de alimente comercializează şi produse
produse gata gata fabricate, următoarea descriere trebuie să apară:
fabricate – Lista produselor comercializate şi descrierea criteriilor de evaluare. șters
Comercializarea de 4.4.2.3 Dacă există cerinţe specifice de la client privind produse finite/semifa-
produse gata bricate folosite pentru produse marcă proprie, trebuie să fie furnizată o
fabricate scurtă descriere despre procesul de aprobare a cerinţelor clientului la
nivelul furnizorului acestora.
Materialul de 4.5.1 Descrierea tipurilor de materiale de ambalare folosite pentru produsul
Ambalare finit.
Alimentarea cu apă 4.9.9.1 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
– Care este sursa de apă?
– Cum este verificată apa de băut/apa utilizată, în special dacă verificarea
este făcută de laboratorul intern al fabricii sau de un laborator extern?
– Ce analize sunt efectuate?
Riscul de corpuri KO nr. 6: Descriere.
străine 4.12.1 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
– Echipamentul pentru detectarea corpurilor străine (de ex. filtre, site,
raze X, detectoare de metal),
– O scurtă descriere a metodelor folosite,
– Dacă nu există echipamente pentru detectarea corpurilor străine, meto-
dele preventive utilizate trebuie să fie descrise (de ex inspecţie vizuală).
Monitorizarea 4.13.1 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
dăunătorilor/ – Controlul dăunătorilor este făcut intern sau extern?
Controlul – Frecvenţa şi tipul verificărilor,
dăunătorilor – În cazul identificării dăunătorilor, care au fost actiunile corective?


Trasabilitatea KO nr. 7: Descriere:
4.18.1 – a sistemului de trasabilitate şi a documentaţiei pentru trasabilitate din
companie,
– a rezultatelor, în detaliu, a testelor de trasabilitate efectuate în timpul
auditului şi mostrele utilizate pentru acest/aceste teste.
Testul de trasabilitate trebuie să fie întotdeauna făcut cu un produs
cumpărat dintr-un magazin de retail sau cel puţin ales de către auditor
(de ex, în cazul în care „produsul“ nu este vândut consumatorului final
ci altor clienţi, cum ar fi industria).
Trasabilitatea 4.18.4 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
șters – Câte teste de trasabilitate sunt efectuate de companie într-un an?
– Când a fost ultimul test efectuat de companie?
OMG 4.19.1 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
– Dacă acea companie lucrează cu produse care sunt formate din OMG,
care conţin OMG sau provin din OMG?
– În cazul utilizării adjuvanţilor de procesare, solvenţi (care nu sunt
consideraţi ingrediente) derivate din OMG, chiar dacă legislaţia nu
solicită ca acest lucru să apară pe eticheta produsului, auditorul
trebuie să menţioneze absenţa/prezenţa lor în proces;
Alergeni 4.20.1 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
– Cum sunt gestionaţi alergenii de către companie?
– Ce alergeni sunt prezenţi?
Audituri interne 5.1.2 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
– Ce activităţi a identificat compania ca şi critice pentru siguranţa
produsului şi pentru specificaţiile de produs?
Verificarea 5.5.1 Descrierea frecvenţei şi a metodologiei de verificare cantitativă.
cantitativă
Analiza produsului/ 5.6.1 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
Laboratorul – Sunt analizele critice de control efectuate în laboratorul propriu al
companiei sau într-un laborator extern?
– Ce analize sunt efectuate în laboratorul propriu?
– Ce analize sunt efectuate în laboratorul extern?
Managementul 5.8.1 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
reclamaţiilor – Cât de des sunt primite reclamaţii (legate de siguranţa şi calitatea
alimentelor)? Diferenţierea reclamaţiilor în funcţie de sursă:
consumatori, retaileri şi autorităţi.
– Numărul Proporția sau indicatorul de reclamaţii de la consumatori,
retaileri și autorități (raportate la 1 million de unităţi vândute)
modificat
– Numărul de reclamaţii de la autorităţi
– Numărul de reclamaţii legate de analize neconforme pentru produse
(număr de analize neconforme raportat la numărul total de analize).
– Proporția sau indicatorul de reclamații legate de corpuri străine
identificate în produsele finite, specificând tipul de corpuri străine.
Retragere/ KO nr. 9: Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
Rechemare 5.9.2 – Câte retrageri şi câte rechemari au fost efectuate de la ultimul audit?
– Care au fost motivele acestor retrageri şi rechemări: se va menţiona
cauza retragerii şi problema de siguranţă, în cazul rechemării;
Retragere/ 5.9.3 Numele şi nr de telefon/adresa de e-mail pentru persoana de contact în
Rechemare caz de urgenţă;
șters Apărarea 6.2.1 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
alimentelor – Ce zone ale companiei au fost identificate de evaluarea de risc ca fiind
critice pentru securitate şi au măsuri de prevenire a accesului neautorizat?

Partea 3: Cerinţele pentru Organismele

de Acreditare, Organismele de
Certificare și Auditori
Acreditarea IFS și procesul de

certificare
0 Introducere
Certificarea IFS este un plan de certificare de produs şi de proces.Toate
organismele implicate trebuie să se conformeze cu regulile internaţio-
nale şi cu cerinţele specifice ale IFS descrise în acest document. Partea
a 3-a a Standardului IFS se referă în principal la organismele de acredi-
tare, organismele de certificare şi auditori.
1 Cerinţele pentru Organismele de Acreditare
1.1 Cerinţe generale
Organismele de acreditare trebuie să îndeplinească cerinţele normei

ISO/IEC 17011 „Evaluarea conformităţii. Cerinţe generale pentru Orga-
nismele de Acreditare care acreditează organisme de evaluare a confor-
mităţii“ şi trebuie să fi semnat MLA (Acordul Multilateral) pentru Certi-
ficarea de Produs a EA sau IAF.
Imediat ce va intra în vigoare, organismul de acreditare va îndeplini şi

Cerinţele GFSI pentru aplicarea ISO/IEC 17011/2004, care este comple-
mentară cu cerinţele de mai jos.
Pentru a asigura o comunicare interactivă, organismul de acreditare va

numi în organizaţia sa o persoană de contact cu IFS.
1.2 Instruirea comitetului de acreditare (sau a persoanei

competente)
În general, tot personalul organismului de acreditare implicat în activi-
tatea de acreditare IFS trebuie să aibă cunoştinţe suficiente despre
schema IFS, documentele normative legate de această schemă şi indus-
tria alimentară.
Deciziile referitoare la acreditare pot fi luate numai pe baza recomandă-

rii unei persoane competente sau a unei comisii de acreditare. Persoana

răspunzătoare sau cel puţin un membru al comisiei de acreditare tre-

buie să fi participat într-o sesiune de instruire IFS (curs de „Instruirea
Instructorului“) – organizată de IFS sau trebuie să dovedească un nivel
de cunoştinţe echivalent, confirmat de IFS. În cazul unei comisii, per-
soana instruită furnizează celorlalţi membrii ai comisiei de acreditare
informaţiile necesare. Aceste informaţii sunt bazate pe punctele princi-
pale ale cursului „Instruirea Instructorului“ cu accentul principal pe Par-
tea 1 (protocolul de audit IFS ), Partea 3 (cerinţe pentru organismele de
acreditare, organismele de certificare şi pentru auditori), Partea 4 (rapor-
tul de audit, certificatul) şi pe procesul de aprobare a auditorului pentru
IFS.
1.3 Competenţele evaluatorului din cadrul organismului

de acreditare
Evaluatorul(evaluatorii) organismului de acreditare este responsabil de
următoarele:
– să însoţească auditorii IFS în timpul auditurilor IFS înregistrate
(evaluarea martorului)
– să evalueze sediul central al organismului de certificare (evalu-
area biroului central) în conformitate cu regulile ISO/IEC Ghidul
șters 65 (viitorul ISO/IEC 17065) şi cerinţele specifice IFS
În general, evaluatorul trebuie să îndeplinească cerinţele ISO/IEC Ghi-
șters dul 65 (viitorul ISO/IEC 17065) şi IFS.
Evaluatorii martori trebuie minim să:

– fi participat la cursul IFS „Instruirea Instructorului“ sau trebuie
să dovedească un nivel de cunoştinţe echivalent, confirmat de
IFS.
– fi participat la un curs de HACCP
– să aibă minim doi (2) ani de experienţă în domeniul industriei
alimentare
Evaluatorii biroului central trebuie minim să:

– aibă cunoştinţe specifice despre schema IFS Food
– aibă cunoştinţe specifice despre documentele normative legate
de schema IFS
1.4 Frecvenţa evaluărilor organismelor de certificare

Pentru evaluarea iniţială, trebuie să fie efectuate o evaluare a biroului
central (cu o evaluare a cel puţin unui proces complet de certificare) şi
cel puţin o evaluarea a martorului.

Organismului de certificare îi sunt permise efectuarea de maxim 5 audi-

turi înainte de a primi acreditarea. În acest caz, cel puţin unul dintre
aceste audituri trebuie să fie evaluat de organismul de acreditare (eva-
luarea martorului) şi toate auditurile (incluzând cel puţin un proces
complet de certificare) vor fi evaluate de către organismul de acreditare
în timpul evaluării biroului central.
Pentru reînnoirea evaluării, trebuie să fie efectuată o evaluare a biroului

central (cu o evaluare a cel puţin unui proces complet de certificare) şi
cel puţin o evaluare a martorului.
Pe parcursul supravegherii din cadrul ciclului de acreditare trebuie să

fie realizate:
– Minim o evaluare pe an a sediului central
– Minim o evaluare a martorului, odată la 2 ani
Observaţie: o flexibilitate de maxim trei (3) luni poate fi permisă pentru
intervalul dintre două (2) evaluări, în funcţie de regulile organismului de
acreditare.
Pe timpul evaluării biroului central, următoarele documente vor fi eşan-

tionate şi verificate, ca minim:
– cel puţin 10 % sau două (2) dosare de auditor IFS, oricare este
mai mare;
– cel puţin două (2) dosare de locaţii sau 2 % din auditurile efec-
tuate, care este mai mare;
Pentru evaluări ale martorului consecutive, organismul de acreditare
trebuie, pe cât posibil, să selecteze doi auditori IFS diferiţi ai organismu-
lui de certificare, cu domenii diferite.
1.5 Acreditarea unui organism de certificare activ

internaţional
Evaluarea martorului trebuie să acopere activităţile tipice (inclusiv
activităţile internaţionale şi locaţiile critice) ale organismului de certifi-
care. Dacă organismul de acreditare subcontractează o evaluare, orga-
nismul de acreditare subcontractant trebuie să fie semnatar al IAF MLA
pentru Certificarea de Produs. Se va aplica Politica Transfrontalieră IAF
GD 3.
1.6 Condiţii pentru redobândirea acreditării după

retragere sau suspendare
În cazul în care organismul de acreditare decide să retragă sau să sus-
pende acreditarea, organismul de certificare trebuie oprească auditurile
IFS şi emiterea de certificate IFS. Pentru a redobândi acreditarea după

retragere, se aplică aceleaşi condiţii ca pentru evaluarea iniţială. În cazul

suspendării acreditarii, IFS şi organismul de acreditare vor decide de
comun acord cerinţele pentru ridicarea suspendării.
1.7 Transferul certificării
În cazul în care un organism de certificare decide să transfere activităţile

de certificare unui alt organism de certificare, noul organism de certifi-
care va verifica toate certificatele existente IFS, pentru a decide dacă vor
fi necesare acţiuni suplimentare (de ex. retragerea certificatelor recente
sau audituri IFS suplimentare de reînnoire).
2 Cerinţele pentru Organismele de certificare

Organismele de certificare, ce doresc să efectueze audituri IFS, trebuie
să respecte următoarele reguli. Procedura de aplicare pentru organis-
mele de certificare este furnizată de către IFS.
2.1 Procesul de acreditare IFS conform ISO/IEC Ghidul

șters 65 (viitorul ISO/IEC 17065)
Organismul de certificare trebuie să fie acreditat pentru IFS în conformi-
șters tate cu ISO/IEC Ghidul 65 (viitorul ISO/IEC 17065) de către un organism
de acreditare recunoscut de IAF sau EA (vezi secţiunea 1). Organismele
de certificare, aflate în procesul acreditării IFS conform ISO/IEC Ghidul
șters 65 (viitorul ISO/IEC 17065), pot organiza evaluarea martorului, înainte
ca statusul de acreditare să fie atins. Acestea trebuie să demonstreze că
șters aplică activ pentru acreditarea ISO/IEC Ghidul 65 (viitorul ISO/IEC
17065).
Notă: În cazul retragerii sau suspendării acreditării ISO/IEC Ghidul 65

șters (viitorul ISO/IEC 17065) pentru domeniul IFS pentru organismul de cer-
tificare, întregul proces de certificare este oprit şi organismului de certi-
ficare nu i se mai permite să emită certificate IFS. Mai specific, organis-
mul de certificare nu mai poate emite certificate IFS începând cu data
retragerii sau suspendării, chiar şi pentru auditurile care au fost deja
efectuate, dar care sunt încă în procesul de certificare (evaluarea rapor-
tului, decizia de certificare, etc).
2.2 Semnarea contractului cu deţinătorul IFS

După aplicarea pentru şi obţinerea acreditării IFS conform ISO/IEC Ghi-
șters dul 65 (viitorul ISO/IEC 17065), pentru a putea efectua audituri IFS, orga-
nismul de certificare trebuie să semneze un contract cu IFS, în care

acesta se obligă să îndeplinească cerinţele IFS. Organismul de certifi-

care nu este autorizat să efectueze audituri IFS (cu excepţia primei eva-
luări a martorului, în timpul procesului de acreditare) înainte să fi sem-
nat acest contract.
2.3 Decizia de certificare
Decizia cu privire la certificare poate fi luată doar pe baza recomandării șters

unei persoane competente sau a unei comisii de certificare. Persoana
responsabilă pentru evaluarea rapoartelor de audit (evaluatorul) trebuie
să fie un auditor aprobat de IFS, un instructor IFS sau să îndeplinească
urmatoarele cerinţe:
– Să aibă studii universitare în domeniul produselor alimentare şi
doi (2) ani de experienţă profesională în domeniul calităţii şi
siguranţei alimentelor
– Să fi participat (ca auditor sau observator) la zece (10) audituri
complete (efectuate conform schemelor recunoscute GFSI sau
alte schme de siguranţa alimentelor) în ultimii 5 ani.
– Să fi participat la un curs de instruire privind igiena
– Sa fi participat la cursul IFS Instruirea Instructorului
– Sa fie diferit de persoana care a efectuat auditul
Evaluarea trebuie să fie documentată.
Notă: evaluatorul, dacă nu este un instructor sau un auditor, trebuie să
participe odată pe an la instruirea de două zile organizată intern de adăugat
organismul de certificare.
Decizia cu privire la certificare poate fi luată doar pe baza recomandării
unei persoane competente sau a unei comisii de certificare. In plus,
decizia poate fi luată doar de o persoană diferită de persoana care a
efectuat auditul. Persoana competentă pentru decizia de certificare sau
cel puţin unul dintre membrii comisiei de certificare trebuie să fie un
auditor IFS, un instructor IFS sau un evaluator IFS.
Conform ISO/IEC Ghidul 65 (viitorul ISO/IEC 17065), Decizia finală de șters
certificare trebuie luată de organismul de certificare şi nu poate fi sub-
contractată.
2.4 Responsabilităţile organismelor de certificare

referitoare la instructorii IFS și auditorii IFS (inclusiv
liber profesioniști)
Organismele de certificare au următoarele responsablităţi:
– Să faciliteze evaluarea martorului (de către organismele de
acreditare şi/sau Programul de Integritate)

– Să se asigure că cel puţin un membru din personalul lor este un

instructor IFS, care a luat parte la cursul IFS „Instruirea Instruc-
torului“; instructorul este responsabil pentru instruirea internă
a tuturor auditorilor ce intenţionează să devină auditori IFS sau
care sunt deja auditori IFS. Persoanele care intenţionează să
devină instructori IFS trebuie să îndeplinească cerinţele menţi-
onate la 2.5.
Notă: pentru un organism de certificare care îsi începe activită-
ţile IFS, această instruire internă poate fi organizată de IFS, la
cerere.
– Să se asigure că auditorul este competent pentru domeniul
auditului şi pentru efectuarea acestuia şi că este capabil să
acceseze şi să aplice legislaţia şi reglementările relevante, con-
form cerinţelor IFS şi a organismului de certificare; organismul
de certificare trebuie să menţină aceste competenţe (suprave-
gherea continuă de către organismul de certificare) şi trebuie să
monitorizeze efectuarea auditului prin observare la faţa locului
cel puţin o dată la doi 2 ani şi rezultatele monitorizării trebuie să
fie documentate. Observatorul trebuie să fie un auditor aprobat
IFS sau trebuie să îndeplinească aceleaşi reguli ca un instructor
(vezi secţiunea 2.5)
– Să aibă înregistrări ale competenţelor auditorilor.
– Să se asigure că nici un auditor nu a acţionat împotriva reguli-
lor IFS, de exemplu că nu a activat ca şi consultant şi că nu a
fost implicat în şi/sau din partea companiei auditate în ultimii 2
ani. Aceasta implică şi faptul că, pe parcursul procesului de cer-
tificare, nu sunt permise alte relaţii comerciale şi/sau personale
între auditat şi auditor.
– Să se asigure că nici un auditor nu va efectua mai mult de trei
modificat
(3) audituri IFS consecutive la aceeaşi companie locație de
producție (se aplică doar pentru auditurile complete, oricare ar
fi distanţa între ele; auditurile de urmărire şi de extindere nu
sunt afectate de această regula).
– Să se asigure că auditorul este angajatul unui singur organism
de certificare IFS pentru efectuarea auditurilor IFS, iar aceasta
pentru o perioadă de cel puţin 12 luni. În cazuri speciale, birou-
rile IFS trebuie să fie contactate şi ar putea permite excepţii.
– Să semneze un ordin de audit pentru fiecare audit, care să
includă o declaraţie de acceptare a tuturor cerinţelor mai sus-
menţionate.
– Să organizeze, o dată pe an, o sesiune de instruire de două zile
pentru auditorii IFS, pentru schimb de experienţă, realiniere şi
actualizare a cunoştinţelor referitoare la cerinţele legislative
relevante etc. Instructorul IFS trebuie să conducă o parte din
această instruire.
– Să efectueze un audit de monitorizare a auditorului la locaţia de
producţie pe durata unui audit de siguranţa alimentelor şi/sau
șters un audit conform acreditarii ISO/IEC Ghidul 65 (viitorul ISO/IEC

17065), pentru a se asigura de competenţa auditorului (vezi glo-

sar) înainte ca el/ea să fi aplicat pentru examinarea IFS. Orga-
nismul de certificare trebuie să menţioneze data, numele com-
paniei auditate unde a avut loc auditul de monitorizare şi
numele observatorului, în dosarul de aplicare pentru examina-
rea IFS. Minuta monitorizării de la faţa locului trebuie să fie
pusă la dispoziţia IFS, la cerere,în engleză, franceză sau ger-
mană. Observatorul care efectuează auditul de monitorizare la
locaţia de producţie a unui auditor care aplică pentru examina-
rea IFS trebuie să îndeplinească aceleaşi cerinţe ca un instruc-
tor (vezi secţiunea 2.5) sau să fie un auditor IFS Food. adăugat
– Să includă numele observatorului în portalul de audit, atunci

când se încarcă informaţiile privind auditul, atunci când au fost
programate audituri de monitorizare IFS la locaţia de producţie.
conform capitolului 4.7 din ISO/IEC Ghidul 65 (viitorul ISO/IEC șters
17065), la auditurile interne.
– Să cunoască în totalitate regulile de examinare, oferite de biro-
urile IFS.
Organismul de certificare este responsabil pentru alegerea unui auditor

corespunzător în ceea ce priveşte domeniul, limba şi competenţa (ele)
etc. pentru fiecare audit IFS.
2.5 Cerinţe specifice pentru instructorii IFS
Instructorii IFS trebuie să aibă următorul profil:

– să îndeplinească cerinţele pentru un auditor IFS, aşa cum sunt
descrise în secţiunile 3.2 a), b), c) şi d)
– să aibă experienţă de audit pentru standardele GFSI sau alte
scheme pentru siguranţa alimentelor
– să aibă cunoştinţe de legislaţie a alimentelor,
– să fi luat parte la un curs „Instruirea Instructorului“ organizat de
IFS,
– să vorbească şi să scrie fluent în limbile pe care le vor folosi pe
parcursul participărilor la instruiri sau efectuării instruirilor; tre-
buie să informeze birourile IFS despre limbile pe care le pot
folosi când predau.
Pentru a-şi menţine actualizate cunoştinţele despre IFS, fiecare instruc-

tor IFS trebuie să ia parte la un seminar de două zile de instruire IFS o
dată la 2 ani. Aceste seminarii sunt organizate de IFS şi vor constitui
baza verifice informațiile actualizate publicate de către IFS. Informațiile modificat
actualizate IFS vor fi utilizate pentru instruirile interne ale tuturor audi-
torilor.

2.6 Cursul „Instruirea Instructorului“
Cursul „Instruirea instructorului“ este asigurat de către IFS.

Atunci când o nouă versiune a Standardului este publicată, instructorul
adăugat și evaluatorul organismului de certifcare trebuie să participe la noul
curs „Instruirea Instructorului“ organizat de către IFS şi să desfăşoare
instruirea internă a tuturor auditorilor IFS, înainte de a efectua audituri
bazate pe noua versiune. Durata instruirii interne IFS, în cazul publicării
unei noi versiuni a Standardului, trebuie să fie de două zile.
adăugat
În cazul publicării unei Doctrine noi, instructorul trebuie să instruiască
toți auditorii IFS înainte ca aceștia să efectueze auditori noi.
3 Cerinţele pentru Auditorii IFS

În general, auditorii trebuie să îndeplinească cerinţele de la capitolele
7.2 şi 7.3.1 din ISO 19011.
În timpul unui audit IFS, auditorii trebuie, conform bunelor practici de
audit IFS, să facă o eşantionare relevantă de produse pentru a investiga
procesele de producţie şi documentaţia companiei auditate şi de a veri-
fica îndeplinirea cerinţelor IFS. În special, auditorii trebuie să efectueze
în timpul auditului un test de trasabilitate.
IFS publică ghiduri care pot furniza informaţii suplimentare privind
aspectele care trebuie verificate şi/sau solicitate companiei auditate în
timpul auditului.
3.1 Cerinţe înainte de aplicarea pentru examinările IFS
Înainte de a aplica pentru examinările IFS, auditorii trebuie să fi îndepli-

nit următoarele cerinţe:
– Trebuie să fi semnat un contract cu organismul de certificare
(vezi cap 4.4 a 6.1.3 din ISO/IEC Ghidul 65, viitorul ISO/IEC
modificat
17065),)
– Confirmă organismului de certificare că, pentru o perioadă de
cel puţin 12 luni, vor efectua audituri IFS doar pentru organis-
mul de certificare respectiv. Aceştia pot însă lucra pentru mai
multe organisme de certificare, dar pe alte standarde. În cazuri
speciale, IFS trebuie să fie contactat şi poate permite excepţii.
– Trebuie să fi participat la un curs intern IFS organizat de orga-
nismul de certificare
– Trebuie să fi prezentat organismului de certificare toate infor-
maţiile relevante despre competenţa lor.
– Organismul de certificare trebuie să fi urmărit şi confirmat cali-
ficarea profesională şi competenţa auditorilor.

3.2 Cerinţe generale pentru auditori, atunci când aplică

pentru examinările IFS
Candidaţii care aplică pentru calificarea ca auditori IFS trebuie să înde-
plinească următoarele cerinţe şi să aducă dovezi împreună cu docu-
mentele aplicaţiei. Un model de CV este disponibil la IFS.
a) Educaţie în sectorul alimentar

1) O diplomă universitară în domeniul alimentelor (echivalentele
diplomei de licenţă şi/sau master) şi doi (2) ani de experienţă pro-
fesională în industria alimentară în strânsă legătură cu zonele de
producţie (calitate, producţie, cercetare&dezvoltare, …).
sau
2) în cazul în care candidatul a început direct ca auditor după termi-

narea studiilor universitare în domeniul alimentelor, atunci candi-
datul trebuie să aibă cinci (5) ani de experienţă profesională în
industria de procesare a alimentelor.
sau
3) în cazul în care candidatul are o diplomă universitară dar nu în
domeniul alimentelor (echivalentele diplomei de licenţă şi/sau
master), atunci candidatul trebuie să aibă cinci (5) ani de experi-
enţă profesională în industria alimentară – în strânsă legătură cu
zonele de producţie (calitate, producţie, cercetare & dezvoltare, …).
sau
4) Educaţie profesională în procesarea alimentelor (nivel înalt) și
cinci (5) ani de experienţă profesională în industria alimentară – în
strânsă legătură cu zonele de producţie (calitate, producţie, cerce-
tare & dezvoltare, …).
b) Experienţă generala în efectuarea de audituri

Un minim de zece (10) audituri complete trebuie să fi fost efectuate
de către auditor în cadrul industriei de procesare a alimentelor, pe
parcursul ultimilor doi ani. Auditurile trebuie să fi fost efectuate în
companii diferite.
c) Instruire privind igiena alimentelor (incluzând HAACP)

Instruire calificată pe privind Principiile Generale pentru Igiena Ali-
mentelor din Codex.
d) Instruire în tehnici de audit bazate pe Sistemul de Management al

Calităţii sau Sistemul de Management al Siguranţei Alimentelor
Durata: o săptămână/40 ore sau echivalent
e) Cunoștinţe specifice și practice în legătură cu categoriile de produse

și de tehnologii pentru care aplică auditorii (vezi Anexa 1 pentru cate-
goriile de produse și tehnologii)
Pentru categoriile de produse:

Minim doi (2) ani de experienţă profesională în industria alimentară,
în activităţi legate de producţia de alimente pentru fiecare categorie
de produs pentru care se aplică.
sau

adăugat Cel puţin zece (10) audituri efectuate de siguranţa alimentelor recu-
noscute de GFSI şi/sau audituri de secundă parte, incluzând verificări
de calitate şi siguranţa alimentelor, identificate în mod clar şi confir-
mate de retailer sau de industrie, pe fiecare categorie.
Auditurile trebuie să fi fost efectuate în companii diferite.
Notă: aprobările pentru categoria 7 (produse combinate) şi 11 (hrana
pentru animale) sunt legate de alte categorii. Explicaţii suplimentare
sunt furnizate în Anexa 1.
Pentru categoriile de tehnologii:
Minim doi (2) ani de experienţă profesională în industria alimentară,
în activităţi legate de producţia de alimente pentru fiecare categorie
de tehnologie pentru care se aplică.
sau
Cel puţin cinci (5) audituri de siguranţa alimentelor recunoscute de
adăugat GFSI şi/sau audituri efectuate de secundă parte, incluzând verificări
de calitate şi siguranţa alimentelor, identificate în mod clar şi confir-
mate de retailer sau de industrie, pe fiecare categorie.
Auditurile trebuie să fi fost efectuate în locaţii diferite.
f) Limba
Dacă un auditor intenţionează să efectueze audituri într-o limbă (sau
mai multe) diferită(e) de limba maternă, va trebui să aducă dovezi
privind fluenţa în această limbă (aceste limbi). În acest caz, birourile
IFS ar putea cere ca el/ea să participe la o examinare orală în limba
respectivă.
adăugat Notă: vezi și cerințele legate de limbă în Doctrina IFS (secțiunea

3.3.2)
g) Instruire internă IFS

Materialele de instruire internă IFS trebuie să se bazeze pe materia-
lele furnizate de IFS. Auditorul trebuie să fi participat la o instruire
internă (ce acoperă IFS, legislaţia din domeniul alimentelor, igiena
alimentelor) realizată de un instructor IFS autorizat şi organizată de
către organismul de certificare. Durata minimă trebuie să fie de două
(2) zile. Auditorul trebuie să fie competent în limba folosită pe parcur-
sul instruirii (limba maternă şi/sau limbile declarate de auditor în for-
mularul de aplicare pentru examinarea IFS).
Observaţie: Pentru auditorii care intenţionează să efectueze audituri

conform altor Standarde IFS, a se consulta Standardul IFS respectiv,
Partea 3, capitolul 1.
IFS este responsabil pentru validarea tehnică a dosarelor de aplicaţie

ale auditorilor, înainte ca aceştia să participe la examinările IFS. Dacă
CV-ul auditorului nu îndeplineşte cerinţele mai sus menţionate, IFS
poate să respingă aplicaţia de examinare a auditorului. Dacă auditorul
nu aduce dovezi suficiente pentru categoria de produse şi/sau categoria
de tehnologie pentru care a aplicat, IFS poate să respingă aplicaţiile
pentru categoriile de produse şi/sau de tehnologie în discuţie.

Conţinutul tuturor CV-urilor trebuie să fie confirmat de o persoană din

organismul de certificare acreditat, care îşi va scrie numele şi poziţia în
partea de jos a CV-ului.
Notă: Birourile IFS au posibilitatea să retragă aprobarea unui auditor

IFS sau să nu îl/o accepte în examinare, dacă informaţia furnizată în CV
este falsă. Acest tip de încălcare va fi transmis şi Programului de Integri-
tate IFS.
3.3 Procesul de examinare IFS
Auditorii care îndeplinesc cerinţele menţionate în capitolele 3.1 şi 3.2

pot participa la o examinare IFS scrisă şi, dacă trec testul, la o exami-
nare orală. În caz de reuşită, auditorul este autorizat în mod oficial să
efectueze audituri IFS. Auditorul este înregistrat pe portalul de audit şi
este emis un certificat personal de auditor IFS. Începând cu data trecerii
examinării orale, auditorului i se permite să efectueze audituri IFS pen-
tru categoria de produs sau de tehnologii pentru care a fost autorizat de
birourile IFS, până la sfârşitul celui de al doilea an calendaristic. Certifi-
catul de auditor IFS menţionează durata valabilităţii, numele organis-
mului de certificare, limbile folosite de auditor şi categoriile de produse
şi tehnologii.
Auditorul nu poate efectua audituri IFS, după ce certificatul său de audi-

tor IFS a expirat. Organismul de certificare este responsabil pentru men-
ţinerea aprobării auditorului IFS, astfel încât să nu existe perioade nea-
coperite, pe durata aprobării auditorului.
Pe parcursul perioadei de valabilitate a certificatului IFS, auditorii tre-

buie să fie instruiţi în mod continuu de către organismele de certificare
– cel puţin două (2) zile pe an – privind legislaţia din domeniul alimente-
lor, cerinţele Standardului, practicilor de audit, etc. Aceste instruiri tre-
buie să fie documentate de către organismul de certificare.
În plus, aşa cum a fost menţionat la 2.4, fiecare auditor trebuie să fie
monitorizat printr-un audit de monitorizare la locaţia de producţie o dată
la doi (2) ani. Acest audit poate fi efectuat oricând în timpul anului în
care expiră certificatul de auditor.
Aprobarea auditorilor trebuie să fie re-evaluată înainte de expirarea cer-

tificatului de auditor. Pentru aprobare, auditorii trebuie să fi efectuat cel
puţin zece (10) audituri IFS Food (5 audituri pe an) (efectuate ca auditor adăugat
şef sau co-auditor, dar nu ca trainee, vezi şi cerinţele de examinare) şi
trebuie să fi participat la un curs de instruire de calibrare, organizat de
IFS, predat de instructori pentru calibrare aprobaţi şi cu material de
instruire IFS. După trecerea examinării iniţiale, primul curs de instruire
de calibrare obligatoriu trebuie să aibă loc înainte de sfârşitului celui de
al doilea an calendaristic faţă de data la care examinarea iniţială a fost
trecută cu succes. Apoi, re-aprobarea trebuie să fie gestionata la fiecare
doi(2) ani calendaristici, bazat pe aceeaşi regulă.

Exemplu:
Data examinării orale iniţiale: 25 Mai 2012
Data expirării certificatului de auditor IFS (aprobat iniţial): 31 Decem-
brie 2014
Auditorul trebuie să participe la cursul de instruire de calibrare între 1
Ianuarie 2014 şi 31 Decembrie 2014.
Auditorul este autorizat să efectueze audituri IFS între 25 Mai 2012 şi
data cursului de instruire de calibrare (dacă este efectuat în 2014).
adăugat În 2014, dacă auditorul a efectuat 10 audituri IFS Food (5 audituri pe an)
şi a participat la cursul de instruire de calibrare, de ex. pe 8 şi 9 Septem-
brie 2014, noua dată de expirare a certificatului de auditor IFS este: 31
Decembrie 2016.
Dacă oricare dintre cele două reguli (un număr minim de 10 audituri IFS
adăugat Food (5 audituri pe an) şi participarea la timp la un curs de instruire de
calibrare) nu sunt îndeplinite, auditorul trebuie să participe din nou la
examinarea iniţială IFS (scrisă şi oral). Alte cerinţe pentru procesul de
re-aprobare sunt menţionate în regulamentul de examinare.
Regulamentul detaliat pentru examinare şi programele internaţionale

de examinări IFS sunt furnizate de IFS şi sunt disponibile online pe por-
talul de audit în zona specifică care poate fi accesată de organismele de
certificare.
adăugat
Notă: vezi și cerințele despre procesul de re-aprobare din Doctrina IFS
(secțiunea 3.3.3).
3.4 Extinderea domeniului pentru auditorii IFS aprobaţi
Auditorii pot, pe durata valabilităţii certificatului lor de auditori IFS, să-şi

extindă domeniul de produse si tehnologii.
Extinderea domeniului nu poate fi solicitată în primele 12 luni după
aprobarea iniţială a auditorului IFS.
Pentru extinderea domeniului de produs(e), ei trebuie să furnizeze ace-
leaşi dovezi ca şi pentru aprobarea iniţială, bazate pe o experienţă nouă
(nouă faţă de aplicaţia iniţială). De asemenea, pot fi acceptate cel puţin
adăugat zece (10) audituri IFS Food ca şi trainee pe categoria respectivă. Audito-
rul trebuie să fi participat în toate etapele de audit (auditul la locaţia de
producţie, evaluarea şi procesul de decizie).
Pentru extinderea domeniului de tehnologie, ei trebuie să furnizeze ace-
leaşi dovezi ca şi pentru aprobarea iniţială. Cel puțin cinci (5) audituri
IFS în categoria de tehnologie, ca și trainee (ucenic), pot fi acceptate ca
adăugat dovadă. Auditorul trebuie să fi participat în toatele etapele auditului
(auditul la locația de producție, evaluarea și procesul de decizie). Audi-
torii, în mod suplimentar vor trebui să treacă un examen scris organizat
de birourile IFS. Auditorii pot efectua doar audituri IFS în conformitate
cu domeniile precizate de IFS.

Notă: auditurile de monitorizare efectuate ca si observator, în timpul

auditurilor IFS Food, sunt acceptate pentru a obține aprobarea pentru adăugat
extinderea categoriilor de produse sau de tehnologii.
3.5 Echipa de audit
3.5.1 Reguli generale
În general, toţi membrii echipei de audit trebuie să fie auditori IFS apro-
baţi.
În cazul auditării cu echipe, se aplică următoarele reguli:
– O echipă de audit IFS este formată din auditori IFS aprobaţi, ale
căror profile (categoria de produs şi categoria de tehnologie)
sunt conforme cu activităţile fabricii auditate.
– Întotdeauna trebuie să fie numit un auditor şef.
– Auditorul șef și co-auditorul (co-auditorii) trebuie să fie întot- adăugat

deauna aprobaţ(i) pentru cel puţin una dintre categoriile de pro-
dus sau și de tehnologie din domeniul de audit. Două (2) ore modificat
din durata de audit nu se împart; acest timp suplimentar va tre-
bui să fie alocat echipei, nu unui auditor individual, pentru efec-
tuarea de activităţi comune (exemplu: şedinţa de deschidere şi
închidere, discuţii despre concluziile auditului, etc)
– Timpul rămas poate fi împărţit atâta timp cât competenţa audi-

torului pentru categoria de produs şi cea de tehnologie nu este
depăşită. Nu se permite „încrucişarea”. Acest lucru înseamnă
că, dacă auditorul şef sau co-auditorul nu au, individual, toate
categoriile de produse sau de tehnologii care sunt necesare
pentru audit, ei trebuie sa efectueze împreună toate părţile de
audit legate de categorii de produse şi tehnologii.
Exemple pentru încrucişări nepermise în cazul împărţirii timpului de

audit:
– O companie produce conserve de carne care necesită categoria
de produs 1 (carne) şi categoriile de tehnologie A, D, E şi F. În
acest caz nu se acceptă o echipă de audit formată dintr-un audi-
tor care are categoria de produs 1(carne) şi categoria de tehno-
logie C şi F (amestecare, tăiere, feliere, ambalare MAP, procese
de răcire, sărare, fermentare) şi un al doilea auditor având cate-
goria de produs 5 (fructe şi legume) şi diferite categorii de teh-
nologii incluzând categoria A (sterilizare).
– O companie produce legume murate pasteurizate care necesită

categoria de produs 5 (fructe şi legume) şi categoriile de tehno-
logii B, C, D şi F. În acest caz nu poate fi o echipă de audit for-
mată dintr-un auditor care are categoria de produse 5 (fructe şi
legume) şi categoria de tehnologie F (sortare) şi un al doilea

auditor care are categoria de produs 2 (peşte) şi categoriile de

tehnologii de la B la F (tăiere, „cameră curată”, răcire, sărare,
afumare, pasteurizare).
Trebuie să fie clar indicat în planul de audit ce auditor a efectuat fiecare

parte a auditului.
Durata minimă de audit trebuie să fie respectată.
Auditorii care nu au categoria potrivita nu pot efectua auditul IFS şi nu

pot fi luaţi în considerare ca auditori relevanţi (ei pot doar să ia parte ca
trainee).
3.5.2 Reguli specifice pentru echipa de audit și auditarea de 3 ori

consecutiv
Pentru echipa de audit se aplică o regulă suplimentară pentru auditurile

consecutive. În mod excepţional, (dacă organismul de certificare nu are
altă posibilitate de combinare a echipei de audit în anii 4–6, datorită
lipsei de auditori aprobaţi pentru categoria de produs sau de tehnolo-
gie), este posibilă următoarea secvenţă de planificare a auditorilor:
Anul 1–3: Auditor Şef A + co-auditor B

Anul 4–6: Auditor Şef B + co-auditor C
Anul 7: Auditor Şef A sau C + co-auditor A sau C

ANEXA 1: Categorii de produs și de tehnologii

pentru auditori
Categorii de produs
Cateogorii de produs IFS
1. Carne rosie şi albă, pasăre şi produse din carne
2. Peşte şi produse din peşte
3. Ouă şi produse din ouă
4. Produse lactate
5. Fructe şi legume
6. Produse din cereale, cereale, panificaţie şi patiserie industrială, produse
zaharoase, snacksuri
7. Produse combinate
8. Băuturi
9. Uleiuri şi Grăsimi
10. Produse uscate, alte ingrediente şi suplimente
11. Hrană pentru animale
Pentru a obţine aprobarea pentru categoria “produse combinate”, audi-

torul trebuie:
– să aibă doi (2) ani de experienţă de lucru în domeniu sau minim
zece (10) audituri de siguranţa alimentelor recunoscute GFSI
şi/sau audituri de secundă parte incluzând verificări de calitate
şi siguranţa alimentelor, identificate în mod clar şi confirmate
de retailer sau de industrie,
ŞI
– să fie aprobat pentru minim una dintre categoriile 1-4
ŞI
– suplimentar să fie aprobat pentru una dintre categoriile 1-6
Pentru a obţine aprobarea pentru categoria “hrană pentru animale”,

auditorul trebuie:
– să aibă doi (2) ani de experienţă de lucru în domeniu sau cinci
(5) audituri de siguranţa alimentelor recunoscute GFSI şi/sau
audituri de secundă parte incluzând verificări de calitate şi sigu-
ranţa alimentelor, identificate în mod clar şi confirmate de retai-
ler sau de industrie,
ŞI
– să fie aprobat pentru minim una dintre categoriile 1 sau 2
ŞI
– să fi fost instruit pe legislaţia specifică

Categorii de Tehnologii
IFS IFS etapa de procesare – Clasificare conform Tehnologiei
categ. incluzând procesare/tratare/manipulare/depozitare care ia în considerare și riscul produsului
tehn.
A P1 Sterilizare (de ex. conserve) Sterilizare (în ambalajul final) cu scopul de
distrugere a agenţilor patogeni
Produse sterilizate (de ex în autoclav) în
ambalajul final.
B P2 Pasteurizare, UHT/umplere aseptică, umplere Pasteurizare cu scopul de a reduce pericolele
fierbinte pentru siguranţa alimentelor (și procesul
Alte tehnici de pasteurizare, de ex. pasteuri- UHT)
zare sub presiune, cu microunde
C P3 Iradierea alimentelor Produse procesate: Tratament efectuat cu
scopul de a modifica produsul şi/sau a
P4 Conservare: Sărare, marinare, conservare cu
extinde termenul de valabilitate şi/sau a
ajutorul zahărului, acifiere/murare, afumare,
reduce pericolele pentru siguranţa alimente-
condiţionare etc.
lor prin tehnici de conservare şi alte tehnici
Fermentare, acidifiere
de procesare.
P5 Evaporare/deshidratare, filtrare sub vacuum, Notă – excepţie: Iradierea este încadrată în
liofilizare, microfiltrare (sită cu ochiuri mai această categorie, deşi ea are rolul de
mici de 10 µ) distrugere a microorganismelor.
D P6 Congelare (la minim –18 °C/0 °F) inclusiv Sisteme, tratamente menite să menţină
depozitare. integritatea și/sau siguranţa
Congelare rapidă, răcire, procese de răcire şi Tratament efectuat cu scopul de a menţine
depozitarea refrigerată corespunzătoare calitatea şi/sau integritatea produselor,
inclusiv tratamente pentru îndepărtarea
P7 Tratamente antimicrobiene prin imersare/pul-
şi/sau prevenirea contaminării ;
verizare, fumigaţie
E P8 Ambalare MAP (în atmosferă modificată), Sisteme, tratamente menite să prevină
ambalare sub vacuum contaminarea produsului
Procese care să prevină contaminarea
P9 Procese pentru prevenirea contaminării
produsului, în special contaminarea microbio-
produselor, în special contaminarea microbio-
logică, prin mijloace de control ridicat de
logică, prin control ridicat de igienă şi/sau
igienă şi/sau infrastructură specifică în timpul
infrastructură specifică pe parcursul manipu-
manipulării, tratamentului şi/sau procesării
lării, tratamentului şi/sau procesări de ex.
şi/sau ambalare (ex ambalare în atmosferă
tehnologii cu camera curată, „camera albă“,
modificată).
(camere de lucru cu temperatură controlată
pe motive de siguranţa alimentelor, dezinfec-
ţie după curăţare, sisteme cu presiune
modificat pozitivă a aerului (de exemplu cum ar fi
filtrare sub 10 µ) dezinfecţie după curăţare)
P10 Tehnici specifice de separare: de ex, osmoză
inversă, utilizarea de cărbune activ;
F P11 Gătire, coacere, îmbuteliere, dozare produse Orice altă manipulare, tratament, procesare
adăugat vâscoase, fierbere, fermentare (de ex la vin), care nu au fost listate la punctele A, B, C, D, E
uscare, prăjire, frigere, extrudare, baterea
unutului.
P12 Acoperire, panerare, batere, tăiere, feliere,
tăiere în cuburi, divizare, amestecare/blending,
umplere, abatorizare, sortare, manipulare,
modificat ambalare. pentru Depozitare în condiţii contro-
late (atmosferă) cu excepţia temperaturii.
P13 Distilare, purificare, aburire, umezire, hidro-
genare, măcinare;
Notă: doar categoriile de tehnologii (de la A la F) sunt utilizate pentru

competenţa auditorului IFS. Etapele de procesare (de la P1 la P13) sunt
utilizate doar pentru determinarea duratei auditurilor.

Partea 4: Raportarea, Programul

auditXpressTM și Portalul de
audit IFS
0 Introducere
După ce a fost realizat un audit IFS, trebuie să fie completat un raport de
audit detaliat şi bine structurat. În general, limba în care este redactat
raportul trebuie să fie limba maternă sau limba de lucru a companiei. În
cazuri speciale, când limba maternă a lanţurilor de retail sau a cumpă-
rătorilor este diferită de limba companiei, poate fi pregătită o versiune
în Limba Engleză a raportului. (Vezi de asemenea regulile descrise în
Partea 1).
Raportul de audit IFS trebuie să fie pregătit în conformitate cu următo-

rul format.
1 Raportare
1.1 Privire generală asupra auditului (Anexa 1)
Prima parte a raportului de audit trebuie să conţină următoarele infor-

maţii generale:
Detaliile auditului
Pagina copertă a raportului de audit trebuie să includă

– numele şi adresa organismului de certificare
– sigla organismului de certificare
– detaliile acreditării organismului de certificare
– numele companiei sau locaţiei auditate.
– data auditului
Prima pagină va oferi un sumar al celor mai importante elemente din

raportul de audit şi va include:
– numele şi adresa locaţiei auditate
– numele şi adresa companiei (dacă are un sediul central)
– EAN, UCC Global Location Number (Numărul locaţiei globale),
dacă este disponibil

– COID, aşa cum este definit în portalul IFS

– data auditului
– data auditului precedent
– numele organismului de certificare şi a auditorului care a reali-
zat auditul precedent
– detaliile versiunii standardului
– domeniul auditului (descrieri detaliate obligatorii ale procese-
lor/produselor). Domeniul de audit va fi întotdeauna tradus şi
în Limba Engleză.
– categorii/număr de produse şi categoriile de tehnologie
– lista personalului reprezentativ prezent la audit
– numele auditorului şef
– dacă este aplicabil, numele co-auditorului
– dacă este aplicabil, numele auditorului trainee
– rezultatul auditului (în cazul unui audit de urmărire, se va speci-
fica faptul că a avut loc un audit de urmărire şi că neconformi-
tatea Majoră a fost remediată)
– profilul companiei: informaţii generale despre companie
(numărul de angajaţi, dimensiune, structură, activităţile detali-
ate ale companiei, etc) cu câmpurile obligatorii (vezi Anexa 2,
Partea 2). În mod specific, activitatea detaliată a companiei
(toate etapele de procesare, procesele, dacă există activităţi
subcontractate, produsele comercializate, etc) trebuie să fie
descrisă pentru a identifica toate procesele şi etapele de proce-
sare legate de categoriile de tehnologii. Părţi din profilul com-
paniei trebuie să fie în mod suplimentar descrise în Limba
Engleză, dacă profilul este scris într-o limbă diferiă de Limba
Engleză (vezi Anexa 2, Partea 2)
– explicaţii suplimentare referitoare la notare şi frecvenţă
– sub profilul companiei: numele persoanei responsabile de eva-
luarea raportului (evaluatorul)
1.2 Raportul de audit (Anexa 2)
Raportul de audit propriu-zis este structurat după cum urmează:

– rezultatul auditului, cu nivel şi procentaj
– observaţiile asupra neconformităţilor KO şi Majore (în cazul
unui audit de urmărire, explicaţii suplimentare privind cerinţa
la care s-a remediat neconformitatea Majoră)
– tabel rezumativ general pentru toate capitolele
– un rezumat general al auditului

– un rezumat al tuturor capitolelor

– o listă a tuturor abaterilor şi neconformităţilor descoperite pen-
tru fiecare capitol (de la 1 la 6)
– explicaţii suplimentare pentru anumite cerinţe IFS, chiar în
cazul în care sunt evaluate cu A (vezi Anexa 2 din Partea 3)
– o descriere a evaluării acţiunilor corective de la auditul prece-
dent
– o listă separată (incluzând explicaţiile) a tuturor cerinţelor eva-
luate cu N/A (neaplicabil)
– un raport de audit detaliat
1.3 Plan de acţiune (Anexa 3)
Organismul de certificare/auditorul descrie şi explică toate abaterile şi

neconformităţile descoperite (KO, Majore) din fiecare capitol în planul
de acţiune, care are un format specific, prezentat în anexă.
1.4 Cerinţe minime pentru Certificatul IFS (Anexa 4)
După finalizarea cu succes a procesului IFS Food, organismul de certifi-

care trebuie să emită un certificat. Pentru recunoaştere internaţională şi
pentru a fi inteligibile, certificatele IFS acordate de către organismul de
certificare trebuie să includă ca minim, următoarele informaţii:
– numele şi adresa organismului de certificare, incluzând sigla
acestuia
– sigla organismului de acreditare sau numele şi numărul de
înregistrare (cerinţă menţionată în ISO/IEC Ghidul 65 G.12.7); șters
sigla organismului de acreditare trebuie să fie folosită conform
cu regulile stabilite de acesta;
– numele şi adresa companiei auditate
– codul COID, aşa cum este definit în portalul IFS
– în cazul în care compania este subsidiară, numele sediului cen-
tral al companiei
– acolo unde este aplicabil, codul de ambalare şi numărul de
aprobare sanitar-veterinară.
– domeniul auditului (cu descrierea obligatorie a proceselor/pro-
duselor. şi incluzând, de exemplu, produsele comercializate, șters
dacă este cazul). Domeniul auditului trebuie întotdeauna să fie
tradus şi în Limba Engleză.
– numele şi numărul categoriei de produs(e)

– codul/numărul categoriei de tehnologie

– nivelul atins
– punctajul auditului în procente, dacă este solicitat de către cli-
ent sau de către compania auditată
– data auditului (ultima zi a auditului)
– data auditului de urmărire, dacă e cazul
– ultima dată posibilă pentru auditul următor (auditul de reînno-
modificat
ire ) perioada de timp pentru efectuarea auditului următor
– data de emitere a certificatului
– data de expirare a certificatului, şi anume 12 luni de la data emi-
terii certificatului (data de expirare a certificatului trebuie să
rămână aceeaşi în fiecare an, aşa cum este descris în protocolul
de audit, Partea 1)
– locul şi data semnăturii
– numele şi semnătura persoanei responsabile pentru decizia de
certificare a organismului de certificare, aşa cum este descrisă
în Partea 3 a Standardului
– sigla IFS Food
Atenţie: programul auditXpressTM include un format de certificat cu
conţinutul minim necesar, însă fiecare organism de certificare acreditat
șters IFS conform ISO/IEC Ghidul 65 (viitorul ISO 17065) poate folosi propriul
aranjament, cu condiţia să includă aceste cerinţe minime.
2 Programul auditXpressTM
Pentru a mări standardizarea raportării IFS, a fost dezvoltat programul
auditXpressTM. Acesta oferă următoarele avantaje:
– o colectare facilă a informaţiilor din audit printr-o interfaţă uşor
de utilizat
– crearea rapidă şi fără erori a rapoartelor de audit IFS
– evaluarea automată a rezultatului auditului, prin calcularea
dinamică a tuturor elementelor relevante
– generarea automată a unui raport standardizat de audit
– stocarea temporară a informaţiilor intermediare de audit, pen-
tru o finalizare ulterioară
– exportarea simplă şi în siguranţă către portalul IFS de audit, a
rapoartelor de audit finalizate
– un schimb uşor a dosarelor de audit între auditori şi organis-
mele de certificare competente

– lucru offline, astfel încât nu este nevoie de o conexiune perma-

nentă la internet
– o opţiune de actualizare, oferind un acces permanent la cele
mai recente versiuni ale IFS.
3 Portalul de audit IFS și Baza de date IFS

(www.ifs-certification.com)
Fiecare audit IFS trebuie să fie încărcat pe portalul de audit IFS de către
organismul de certificare (încărcarea raportului, a planului de acţiune şi
a certificatului).
Există trei grupuri de utilizatori care au acces la baza de date IFS.

– Organismele de certificare
– Companiile certificate
– Lanţurile de retail şi alţi utilizatori
Drepturile de acces ale diferitor grupuri sunt după cum urmează:
Organismele de certificare:
– administrează companiile certificate de acestea şi încarcă
rapoartele de audit, planurile de acţiune şi certificatele
– pot suspenda certificate în anumite situaţii
– pot administra toate informaţiile legate de auditurile IFS prin
funcţia jurnal, dând posibilitatea lanţurilor de retail şi compani-
ilor să aibă o imagine globală asupra auditurilor programate.
Este obligatorie încărcarea în funcţia jurnal a portalului de audit
a tuturor datelor de audit, cu cel puţin două săptămâni înainte
de audit.
– administrează conturile proprii
– au posibilitatea să compare două rapoarte consecutive de audit
şi două planuri de acţiune, pentru pregătirea auditorilor interni
şi pentru calibrare
– descarcă sigla (siglele) IFS.
Companiile/furnizorii certificaţi:
– au acces la propriile informaţii de audit
– au posibilitatea de a da acces lanţurilor de retail şi altor utiliza-
tori la procentajul obţinut, la raportul detaliat de audit şi la pla-
nul de acţiune

– au posibilitatea de a compara două rapoarte consecutive de

audit şi planuri de acţiune, în vederea îmbunătăţirii;
– descarcă sigla (siglele) IFS
– administrează propriile organisme de certificare
– administrează accesului personalului companiei (crearea sub-
conturilor) la informaţiile auditului
– caută alte companii certificate
– administrează furnizorii prin folosirea opţiunii „favorite“.
Accesul pentru sediile centrale ale companiilor certificate

Se poate seta accesul „sediilor centrale“ pentru companiile certificate,
permiţând sediului unei companii să administreze toate celelalte locaţii
certificate printr-un singur punct de acces.
Lanţurile de retail și alţi utilizatori:

– caută companiile certificate
– administrează propriile companii certificate prin opţiunea
„favorite“
– primesc informaţii prin e-mail în cazul în care certificatul unei
companii favorite este suspendat.
Manualele utilizatorului pentru Portalul de audit IFS sunt disponibile în

zona securizată corespunzătoare fiecărui grup de utilizatori.
modificat Siguranţa Securitatea bazei de date

Sistemul de securitate folosit pentru baza de date este bazat pe sisteme
de securitate larg folosite şi recunoscute pe plan internaţional. Accesul
pentru lanţurile de retail şi pentru companiile certificate permite vizuali-
zarea informaţiilor generale despre toate companiile certificate. În cazul
în care companiile certificate nu acordă alte autorizaţii, ambele grupuri
de utilizatori vor putea vedea doar următoarele informaţii:
– numele şi adresa companiei
– numele şi adresa organismului de certificare
șters – numele auditorului (inclusiv domeniul auditorului)
– domeniul auditului
– data şi durata auditului
– nivelul obţinut la audit
– data de emitere şi valabilitatea certificatului IFS
Folosindu-şi numele de acces securizat, companiile certificate pot auto-

riza ele însele accesul la următoarele informaţii:
– raportul de audit şi planul de acţiune

Lanţurile de retail şi alţi utilizatori/companiile certificate au acces auto-

mat la informaţiile deblocate de compania certificată, după ce informa-
ţiile au fost deblocate. Comunicarea cu lanţurile de retail şi alţi utilizatori
se face printr-un proces Web securizat care garantează faptul că doar
lanţurile de retail şi alţi utilizatori/companiile certificate autorizate pot
vedea informaţiile specifice ale companiilor certificate/furnizorilor.

ANEXA 1
Pagina copertă a raportului de audit
Sigla organismului de certificare
IFS Food
Versiunea 6
Raportul Final de Audit
Compania auditată: „Fruit and Vegetables GmbH“
Data auditului: 02. 07./03. 07. 2014
Numele şi adresa organismului de certificare
Numărul acreditării organismului de certificare

Prima pagină a raportului de audit
IFS Food
Versiunea 6, Ianuarie 2012 Aprilie 2014 modificat
Date Generale Audit

Detaliile auditului
Auditor şef: Data/ora prezentului audit: Data/ora auditului precedent:
Max Mustermann 02. 07. 2014 06. 07. 2013 (09:00–18:00)
Co-auditor:
(09:00–18:00) 07. 07. 2013 (08:30–12:30)
Falk Lehmann OC şi auditorul precedentului audit:
03. 07. 2014
(08:30–17:30) TEST GmbH/FrankTest
Trainee:
Herr Example
Numele şi adresa companiei (sau al sediului central) Numele şi adresa locaţiei auditate
Fruit and Vegetables AG Fruit and Vegetable GmbH
Examplestreet Musterstraße
12345 Witzenhausen 12346 Berlin
Germany Germany
Codul EAN/Numărul UCC al poziţiei globale
COID
Telefon: Fax: Telefon: Fax:
0 12 34 56 01 23 45 67 89 0 12 34 57 01 23 45 67 88
Domeniul auditului
Producerea piureului de căpșuni și zmeură

(Traducere obligatorie în Engleză a domeniului de audit)
Categoria produsului(elor): 5
Categoria de tehnologie: B, D, E, F
Participanţii la audit
Nume: Poziţie: Ședinţa Revizuirea Evaluarea Ședinţa de
de deschidere documentaţiei locatiei închidere
(Audit):
Dl. Quality Manager X X X

X
Calitate
Dl. Manager Manager X
X
General
Dl.Transport Manager X X
X
Transport
Rezultatul final al auditului
Ca rezultat al auditului efectuat în 02. 07. si 03. 07. 2014, „xyz“ a concluzionat Următorul
că activităţile de procesare ale Fruit and Vegetable GmbH pentru domeniul audit în
de producţie audit mai sus menţionat respectă cerinţele exprimate în IFS 12 luni între modificat
Food, Versiunea 6, la Nivel de Bază, cu un punctaj de XX %. XX.XX și
XX.XX
Profilul companiei
(Descriere obligatorie în Engleză a activităţilor detaliate ale companiei, incluzând etapele de procesare).
Durata de audit, calculată cu instrumentul de calcul pentru durată:
Durata de audit stabilită de organismul de certificare (dacă este diferită):
Explicaţii pentru modificarea duratei de audit (dacă este cazul):
Evaluator:
Explicaţii referitoare la raportul de audit
Evaluarea cerinţelor
Rezultat Explicaţie Puncte

A Conformitate deplină 20 puncte
B (abatere) Conformitate îndeplinită în cea mai mare 15 puncte
parte
Cerinţă KO notată Conformitate îndeplinită în cea mai mare 15 puncte
cu B parte
C (abatere) Numai o mică parte a cerinţei a fost 5 puncte
implementată
D (abatere) Cerinţa nu a fost implementată –20 puncte
Majoră Atunci când există o abatere importantă Se scade 15 % din

în îndeplinirea cerinţelor Standardului, numărul total de
care include siguranţa alimentelor şi/sau puncte posibil
cerinţele legale ale ţării de producţie şi
de destinaţie. Majora poate fi acordată şi
atunci când neconformitatea găsită
poate conduce către un pericol serios
pentru sănătate. O neconformitate
majoră poate fi acordată oricărei cerinţe
care nu este definită ca cerinţă KO.
Cerinţă KO notată Cerinţa KO nu a fost implementată se scade 50 % din
cu D numărul total de
puncte posibil
N/A Neaplicabil Cerinţele N/A vor

Cerinţa nu este aplicabilă pentru o fi excluse din
companie punctajul final

Punctajul și acordarea certificatelor
Rezultatul Status Acţiune compa- Formular de Certificat

auditului nie raportare
Cel puţin Respins De stabilit acţiuni Raportul Nu
1 KO notat cu şi un nou audit indică
D iniţial statusul
> 1 Majoră și/ Respins De stabilit acţiuni Raportul Nu
sau punctaj şi un nou audit indică
total < 75 % iniţial statusul
din cerinţe modificat
sunt îndepli-
nite
Max 1 Majoră Respins dacă Trimite planul de Raportul ce Certificat
și punctaj nu sunt luate acţiuni în include pentru nivel
total ≥ 75 % măsuri 2 săptămâni de planul de de bază, dacă
din cerinţe ulterioare si la primirea acţiune indică neconformi- modificat
sunt îndepli- validate raportului statusul tatea Majoră
nite printr-un preliminar. Audit este remedi-
audit de de urmarire la ată şi confir-
urmărire maxim 6 luni de mată de
la data auditului auditul de
urmărire
≥ 75 % și de bază, după 2 săptămâni de planul de de bază,
< 95 % primirea la primirea acţiune indică valabilitate
planurilor de raportului statusul 12 luni
≥ 95 % înalt, după 2 săptămâni de planul de înalt, valabili-
primirea la primirea acţiune indică tate 12 luni
planului de raportului statusul

ANEXA 2
IFS Food
modificat Versiunea 6, Ianuarie 2012 Aprilie 2014
Raportul de audit
Rezultat:
Activităţile de procesare ale companiei „Fruit and Vegetable GmbH“ au
îndeplinit cerinţele Standardului IFS Food, Versiunea 6.
Compania a promovat cu punctajul de XX % la :
Nivel de bază (Înalt)

…%
Data auditului de reînnoire: intre XX/XX si XX/XX
Rezumat:
Capitolul 1 Capitolul 2 Capitolul 3 Capitolul 4 Capitolul 5 Capitolul 6

Responsabili- Sistemul de Managemen- Procesul de Măsurători, Apărarea
tatea Manage- management tul resurselor Planificare și Analize, alimentelor
mentului al Calităţii si Producţie Îmbunătăţiri
Siguranţei
Alimentelor
KO 0 0 0 0 0 0
Majors 0 0 0 0 0 0
A 0 0 0 0 0 0
B 0 0 0 0 0 0
C 0 0 0 0 0 0
D 0 0 0 0 0 0
N/A 0 0 0 0 0 0
Observaţii privitoare la Neconformităţile Majore și KO:
Tabel rezumativ general pentru toate capitolele:
100 %
90 %
80 %
70 %
60 %
50 %
40 %
30 %
20 %
10 %
0%
Chapter 1 Chapter 2 Chapter 3 Chapter 4 Chapter 5 Chapter 6 Total

Rezumat general al auditului:
Descriere a evaluării acţiunilor corective de la auditul precedent:
Capitolul 1 Responsabilitatea Managementului
Sumar al tuturor abaterilor și neconformităţilor găsite la Capitolul 1:
Nr. Referinţă Cerinţe IFS Evaluare Explicaţie

1. 1.1.1
2. 1.1.2
Raport al evaluărilor N/A

1.
Raport de audit detaliat

1.
2.

ANEXA 3
Plan de acţiune
Numele și adresa companiei auditate
Planul de acţiuni corective trebuie să fie returnat organismului de certi-

ficare înainte de: __________________________________________________
Numărul Cerinţa IFS Evaluare Justificare Acţiune Responsabilitate/ Aprobare

cerinţei (de către corectivă (de Data/ Statusul de către
auditor) către implementării (de auditor
companie) către companie)

ANEXA 4
CERTIFICAT
Prin prezenta, organismul de certificare
Numele organismului de certificare

fiind un organism de certificare acreditat conform ISO/IEC Ghidul 65 (viitorul IFS 17065) șters
pentru certificare IFS şi având semnat un acord cu deţinătorii IFS,
confirmă că activitatile de procesare ale
Numele companiei auditate

Adresa
(codul de ambalare)
(Numărul de aprobare veterinară)
COID
(Sediul central)
Pentru domeniul de audit: (descriere detaliată a proceselor/produselor)
şi a produselor comercializate, dacă e cazul) șters
Numărul si numele categoriei(ilor) de produs

Numărul de cod al categoriei de tehnologie
îndeplineşte cerinţele stabilite în
IFS Food
Versiunea 6, Ianuarie 2012 Aprilie 2014 modificat
și alte documente normative asociate adăugat
la Nivel de bază/Nivel înalt

cu un punctaj de XX % (dacă este solicitat)
Certificat – număr de înregistrare: _______________________________________________

Data auditului: _______________________________________________________
(dacă este relevant, data auditului de urmărire)
Data de emitere a certificatului: _______________________________________________

Certificat valabil până la: _______________________________________________________
Următorul audit trebuie efectuat în următoarea perioadă: ________________________
(se specifică cea mai devreme şi cea mai târzie dată de audit, conform cerinţelor din protocolul de
audit, Partea 1)
Data si locul
Numele şi semnătura persoanei responsabile
din organismul de certificare:
Adresa organismului de certificare
Sigla organismului
de acreditare sau numele
şi numărul ei de înregistare
International Featured Standards · IFS Food · Versiunea 6 ANEXA 127
ANEXA: Lista cerinţelor de audit
Număr Cerinţa KO/ A B C D Explicaţie

Major/
NA
1 Responsabilitatea Managementului
1.1 Politica companiei/Principiile companiei
1.1.1 TOP Managementul trebuie să întocmească şi să
implementeze o politică a companiei.
Aceasta trebuie să includă, ca un minim:
-orientarea către client
– responsabilitatea faţă de mediul înconjurător
– sustenabilitatea
– etica şi responsabilitatea angajaţilor
– cerinţele pentru produse (includ: siguranţa
produsului, calitatea, legalitatea, procese şi
specificaţii).
Această politică a companiei trebuie să fie comu-
nicată tuturor angajaţilor.
1.1.2 Conţinutul politicii companiei trebuie să fi fost
transpus în obiective specifice pentru departamen-
tele corespunzătoare. Responsabilitatea şi planifi-
carea acţiunilor pentru realizarea acestora trebuie
să fie definite pentru fiecare departament al
companiei.
1.1.3 Obiectivele de calitate şi de siguranţa alimentelor,
derivate din politica companiei, trebuie să fie
comunicate angajaţilor din departamentele
respective şi trebuie să fie implementate eficient.
1.1.4 TOP Managementul trebuie să se asigure că
îndeplinirea obiectivelor este evaluată cu regulari-
tate, minim o dată pe an.
1.1.5 Toate informaţiile legate de siguranţa alimentelor
şi calitate trebuie să fie comunicate eficient şi în
timp util către angajaţii pentru care sunt relevante.
1.2 Structura companiei
1.2.1 Trebuie să existe o organigramă, care să ilustreze
structura companiei.
1.2.2 Competenţele şi responsabilităţile, incluzând
delegarea responsabilităţii, trebuie să fie indicate
în mod clar.
1.2.3 Pentru angajaţii a căror muncă are efect asupra
cerinţelor produsului, trebuie să existe şi să fie
aplicabilă o fişă a postului cu responsabilităţi clar
definite.
1.2.4 KO nr. 1: TOP Managementul trebuie să se asigure
KO că angajaţii sunt conștienţi de responsabilităţile
legate de siguranţa și calitatea alimentelor și că
există mecanisme pentru monitorizarea eficacită-
ţii muncii acestora. Astfel de mecanisme trebuie
să fie în mod clar identificate și documentate.

✂
128 ANEXA International Featured Standards · IFS Food · Versiunea 6

Major/
NA
1.2.5 Angajaţii care au influenţă asupra cerinţelor

produsului trebuie să fie conştienţi de responsabi-
lităţile lor şi trebuie să fie capabili să demonstreze
că îşi înţeleg responsabilităţile.
1.2.6 Compania trebuie să aibă un reprezentant IFS,

nominalizat de cătreTOP Management.
1.2.7 Top Managementul trebuie să asigure resurse

suficiente şi relevante pentru îndeplinirea cerinţe-
lelor produsului.
1.2.8 Departamentul responsabil pentru managementul

calităţii şi siguranţei alimentelor trebuie să aibă o
relaţie directă de raportare cuTOP managementul.
1.2.9 Compania trebuie să se asigure că toate procesele

(documentate şi nedocumentate) sunt cunoscute
de către angajaţii relevanţi şi că sunt aplicate cu
consecvenţă.
1.2.10 Compania trebuie să aibă un sistem pentru a se

asigura de faptul că este ţinută la curent cu toate
actele legislative relevante privind siguranţa
alimentelor şi calitatea, cu noutăţile ştiinţifice şi
tehnice şi cu codurile industriale de bună practică.
1.2.11 Compania trebuie să işi informeze clienţii, cât de

curând posibil, pentru orice situaţie legată de
specificaţia de produs, în special pentru toate
neconformităţile identificate de autorităţile compe-
tente legate de produse care ar putea avea, au sau
au avut un impact asupra siguranţei şi/sau
legalităţii produsului respectiv. Aceasta ar putea
include, dar nu este limitată la situaţiile de
prevenţie.
1.3 Orientarea către client
1.3.1 Trebuie să existe o procedură documentată prin

care se identifică nevoile şi aşteptările de bază ale
clienţilor
1.3.2 Rezultatele obţinute prin aplicarea acestei proce-

duri trebuie să fie evaluate şi luate în considerare
la stabilirea obiectivelor de calitate şi siguranţa
alimentelor.
1.4 Analiza efectuată de management
1.4.1 TOP Managementul trebuie să se asigure că

sistemul de management al calităţii şi siguranţei
alimentelor este analizat cel putin anual sau mai
des, dacă apar modificări. Astfel de analize trebuie
să conţină, cel puţin, rezultatul auditurilor, feed-
backul de la clienţi, conformitatea proceselor şi
produselor, statusul acţiunilor preventive şi
corective, acţiunile întreprinse rezultate din
analizele de management anterioare, schimbările
care ar putea afecta sistemul de management al
calităţii şi siguranţei alimentelor şi recomandările
pentru îmbunătătţre.

✂

Major/
NA
1.4.2 Această analiză trebuie să includă evaluarea
măsurilor pentru controlul sistemului de manage-
ment al calităţii şi siguranţei alimentelor şi pentru
îmbunătăţirea continuă a procesului.
1.4.3 Compania trebuie să identifice şi să revizuiască cu
regularitate (ex: prin audituri interne sau inspecţii
la faţa locului) infrastructura necesară pentru a
realiza conformitatea cu cerinţele pentru produs.
Aceasta trebuie să includă, ca un minim, următoa-
rele:
– clădirile
– sistemele de aprovizionare
– utilajele şi echipamentele
– transportul
Rezultatele analizei trebuie să fie luate în conside-
rare, prin prisma eventualelor riscuri, în planifica-
rea investiţiilor.
1.4.4 Compania trebuie să identifice şi să revizuiască cu
regularitate (ex: prin audituri interne sau inspecţii
la faţa locului) mediul de lucru necesar pentru a
realiza conformitatea cu cerinţele pentru produs.
Aceasta trebuie să includă, ca minim, următoarele:
– spaţiile pentru personal
– condiţiile de mediu
– condiţiile de igienă
– configuraţia locului de muncă
– influenţele externe (ex: zgomot, vibraţii).
Rezultatul analizei trebuie să fie luat în conside-
rare, prin prisma eventualelor riscuri, în planifica-
rea investiţiilor.
2 Sistemul de Management al Calităţii și Siguranţei Alimentelor
2.1 Managementul Calităţii
2.1.1 Cerinţe pentru documentaţie
2.1.1.1 Sistemul de management al calităţii şi siguranţei
alimentelor trebuie să fie documentat şi imple-
mentat, iar documentele trebuie să fie păstrate
într-o singură locaţie (manual de calitate şi
siguranţa alimentelor sau sistem electronic
documentat).
2.1.1.2 Trebuie să existe o procedură documentată pentru
controlul documentelor şi a modificărilor acestora.
2.1.1.3 Toate documentele trebuie să fie clar lizibile,
lipsite de ambiguitate şi cuprinzătoare. Acestea
trebuie să fie în permanenţă disponibile angajaţi-
lor relevanţi.
2.1.1.4 Toate documentele care sunt necesare pentru
conformitatea cu cerinţele produsului trebuie să
fie disponibile în ultima lor versiune.
2.1.1.5 Motivul pentru orice modificare adusă documen-
telor, care este critică pentru cerinţele produsului,
trebuie să fie inregistrat.
2.1.2 Păstrarea înregistrărilor

✂

Major/
NA
2.1.2.1 Toate înregistrările relevante, necesare pentru
cerinţele produsului, trebuie să fie complete,
detaliate şi păstrate şi trebuie să fie disponibile la
cerere.
2.1.2.2 Inregistrările trebuie să fie lizibile şi originale. Ele
trebuie să fie păstrate în aşa fel încât modificarea
ulterioară a acestora să nu fie permisă.
2.1.2.3 Toate înregistrările trebuie să fie păstrate în
concordanţă cu cerinţele legale şi minim un an
după expirarea termenului de valabilitate. Pentru
produsele care nu au termen de valabilitate,
durata de păstrare a înregistrărilor trebuie să fie
justificată şi această justificare să fie documentată.
2.1.2.4 Orice modificare adusă înregistrărilor trebuie să
fie efectuată de persoane autorizate.
2.1.2.5 Înregistrările trebuie să fie păstrate în siguranţă şi
să fie uşor accesibile.
2.2 Managementul Siguranţei Alimentelor
2.2.1 Sistemul HACCP
2.2.1.1 Baza sistemului de control al companiei pentru
siguranţa alimentelor trebuie să fie un sistem
HACCP complet implementat, sistematic şi
cuprinzător, bazat pe principiile din Codex Alimen-
tarius. Acest sistem trebuie să ia în considerare
toate cerinţele legislative ale ţărilor producătoare
şi de destinaţie, care ar putea fi mai exigente decât
aceste principii. Sistemul HAACP trebuie să fie
implementat în fiecare locaţie de producţie.
2.2.1.2 Sistemul HACCP trebuie să cuprindă toate materi-
ile prime, produsele sau grupele de produse
precum şi toate procesele, de la recepţie la livrare,
inclusiv dezvoltarea de produse noi şi ambalarea
produselor.
2.2.1.3 Compania trebuie să se asigure că sistemul
HACCP este bazat pe literatura de specialitate sau
pe specificaţii tehnice verificate privitoare la
produsele fabricate şi procesele de fabricaţie.
Acesta trebuie să fie în permanenţă actualizat cu
progresele tehnice.
2.2.1.4 Sistemul HACCP trebuie să fie revizuit şi schimbă-
rile necesare să fie operate atunci când apar
modificări la produs, proces sau în orice etapă.
2.2.2 Echipa HACCP
2.2.2.1 Constituirea echipei HACCP (CA Pasul 1)
Echipa HACCP trebuie să fie multidisciplinară şi să
includă personal operaţional. Angajaţii numiţi
pentru a fi membrii echipei HACCP trebui să aibă
cunoştinţe de specialitate despre HACCP, cunoş-
tinţe despre produs şi proces şi despre pericolele
asociate acestora. În cazul în care cunoştinţele de
specialitate nu sunt disponibile, trebuie să se
apeleze la îndrumarea experţilor externi.

✂

Major/
NA
2.2.2.2 Responsabilii pentru dezvoltarea şi menţinerea

sistemului HACCP trebuie să aibă un conducător
de echipă intern şi să fi fost instruiţi adecvat cu
privire la aplicarea principiilor HACCP.
2.2.2.3 Echipa HACCP trebuie să aibă un sprijin

puternic din parteaTOP managementului şi
trebuie să fie bine stabilită şi cunoscută în toată
compania.
2.2.3 Analiza HACCP
2.2.3.1 Descrierea produsului (CA Pasul 2)

Trebuie să existe o descriere completă a produsu-
lui, incluzând toate informaţiile relevante despre
siguranţa produsului, cum ar fi:
– compoziţia
– parametrii fizici, organoleptici, chimici şi
microbiologici
– cerinţele legale pentru siguranţa alimentelor
– metodele de tratament
– ambalarea
– durabilitate (termen de valabilitate)
– condiţii de depozitare, modul de transport şi
distribuţie
2.2.3.2 Identificarea scopului utilizării intenţionate

(CA Pasul 3)
Scopul utilizării produsului trebuie să fie descris,
prin prisma folosirii previzionate de către consu-
matorul final, luând în considerare grupele
vulnerabile de consumatori.
2.2.3.3 Elaborarea Diagramei de flux (CA Pasul 4)

Pentru fiecare produs sau grup de produse şi
pentru orice variaţie a proceselor şi a sub-procese-
lor (inclusiv reutilizarea deşeurilor tehnologice sau
reprocesare), trebuie să existe o diagramă de flux.
Diagrama de flux trebuie să fie datată şi să indice
în mod clar fiecare PCC, cu numărul ce i s-a
atribuit. În cazul oricărei modificări, diagrama de
flux trebuie să fie actualizată.
2.2.3.4 Confirmarea diagramei de flux la faţa locului

(CA Pasul 5)
Echipa HACCP trebuie să verifice diagrama de
flux, prin verificări la faţa locului, în toate etapele
de producţie. Acolo unde este necesar, se vor face
modificări în diagramă.
2.2.3.5 Efecturarea analizei pericolelor pentru fiecare etapă (CA Pasul 6 – Principiul 1)
2.2.3.5.1 Trebuie să fie disponibilă o analiză pentru toate

pericolele fizice, chimice şi biologice, inclusiv
alergenii, care ar putea apare.
2.2.3.5.2 Analiza pericolelor trebuie să ia în considerare

probabilitatea de apariţie a pericolelor şi gravita-
tea efectelor adverse asupra sănătăţii.
2.2.3.6 Determinarea punctelor critice de control (CA Pasul 7 – Principiul 2)

✂

Major/
NA
2.2.3.6.1 Determinarea punctelor critice de control rele-
vante (PCC) va fi facilitată de aplicarea arborelui
de decizie sau a altor instrumente, care demon-
strează o abordare logică rezonabilă.
2.2.3.6.2 Pentru toate etapele importante pentru siguranţa
alimentelor, dar care nu sunt definite ca PCC,
compania trebuie să implementeze şi să docu-
menteze puncte de control (PC). Măsuri adecvate
de control trebuie să fie implementate.
2.2.3.7 Stabilirea limitelor critice pentru fiecare PCC
Pentru fiecare PCC, trebuie să fie definite şi
validate limite critice adecvate, pentru a identifica
în mod clar când un proces a ieşit de sub control.
2.2.3.8 Stabilirea unui sistem de monitorizare pentru fiecare PCC (CA Pasul 9 – Principiul 4)
2.2.3.8.1 KO nr. 2: Trebuie să fie stabilite proceduri specifice
KO de monitorizare pentru fiecare PCC, pentru a
detecta orice pierdere a controlului în acel CCP.
Înregistrările monitorizării trebuie să fie păstrate
pentru o perioadă de timp relevantă. Fiecare CCP
identificat trebuie ţinut sub control. Monitorizarea
și controlul punctelor respective CCP trebuie să fie
demonstrate cu ajutorul înregistrărilor. Înregistră-
rile respective trebuie să specifice atât persoana
responsabilă cât și data și rezultatul monitorizării.
2.2.3.8.2 Personalul operaţional responsabil cu monitoriza-
rea PCC trebuie să fi fost instruit în legătură cu
acest lucru.
2.2.3.8.3 Înregistrările monitorizării PCC trebuie să fie
verificate.
2.2.3.8.4 Punctele de control trebuie să fie monitorizate şi
monitorizările să fie înregistrate.
2.2.3.9 Stabilirea acţiunilor corective
În cazul în care monitorizarea indică faptul că un
anumit PCC sau PC nu este sub control, acţiuni
corective adecvate trebuie să fie întreprinse şi
documentate. Astfel de acţiuni corective trebuie să
ia în considerare şi orice produs neconform.
2.2.3.10 Stabilirea procedurilor de verificare
Pentru a se confirma că sistemul HACCP este
eficient, trebuie să fie stabilite proceduri de
verificare. Verificarea sistemul HACCP trebuie să
se realizeze cel puţin o dată pe an. Exemple de
acţiuni de verificare includ:
– audituri interne
– analize
– eşantionare
– evaluări
– reclamaţii din partea autorităţilor şi clienţilor.
Rezultatele acestei verificări trebuie să fie încorpo-
rate în sistemul HACCP.

✂

Major/
NA
2.2.3.11 Întocmirea documentaţiei și păstrarea

înregistrărilor (CA Pasul 12 – Principiul 7)
Trebuie să existe o documentaţie care să cuprindă
toate procesele, procedurile, măsurile de control
şi înregistrările. Documentaţia şi înregistrările
trebuie să fie corespunzătoare cu natura şi
mărimea companiei.
3 Managementul resurselor
3.1 Managementul resurselor umane
3.1.1 Personalul a cărui activitate afectează siguranţa,

legalitatea şi calitatea produsului trebuie să aibă
competenţa necesară, obţinută prin educaţie,
experienţă de lucru şi/sau instruire, corelată cu
rolul lor, bazată pe analiza pericolelor şi evaluarea
riscurilor asociate.
3.2 Resurse umane
3.2.1 Igiena personalului
3.2.1.1 Trebuie să existe cerinţe documentate cu privire la

igiena personalului. Acestea includ, ca un minim,
următoarele aspecte:
– echipamentul de protecţie
– spălarea mâinilor şi dezinfecţia
– mâncatul şi băutul
– fumatul
– măsurile care trebuiesc luate în cazul unor
tăieturi sau a rănilor de pe piele
– unghii, bijuterii şi lucruri personale
– păr şi barbă.
Cerinţele trebuie să fie bazate pe analiza pericole-
lor şi evaluarea riscurilor asociate cu produsul şi
procesul.
3.2.1.2 KO nr. 3: Cerinţele pentru igiena personalului

KO trebuie să existe și să fie aplicate de către toţi
angajaţii relevanţi, partenerii contractuali și
vizitatori.
3.2.1.3 Conformitatea cu cerinţele privind igiena persona-

lului trebuie să fie verificată periodic.
3.2.1.4 Nu este permisă purtarea bijuteriilor vizibile

(inclusiv piercing) şi nici a ceasurilor. Orice
excepţie trebuie să fie evaluată în detaliu, prin
analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate
cu produsul şi procesul. Acest lucru trebuie să fie
gestionat în mod eficient.
3.2.1.5 Tăieturile şi rănile de pe piele trebuie să fie

acoperite de un plasture/bandaj colorat
(diferit de culoarea produsului) – conţinând o
bandă metalică, dacă este necesar – iar în cazul
rănilor la mână, în plus faţă de plasture/bandaj,
trebuie să se poarte o mănuşă de unică
folosinţă.
3.2.2 Echipament de protecţie pentru angajaţi, parteneri contractuali și vizitatori

✂

Major/
NA
3.2.2.1 Trebuie să existe proceduri în companie, care să

asigure că toţi angajaţii, partenerii contractuali şi
vizitatorii au luat la cunoştinţă regulile privind
purtarea şi schimbarea echipamentului de protec-
ţie în diferitele zone de lucru, în conformitate cu
cerinţele pentru produs.
3.2.2.2 În zonele de lucru, unde este necesară

purtarea capelinelor şi/sau a protecţiilor pentru
barbă, părul trebuie să fie acoperit în totalitate,
aşa încât să se prevină contaminarea
produsului.
3.2.2.3 Trebuie să existe reguli de folosire clar definite

pentru zonele de lucru unde este necesară
purtarea mănuşilor (colorate diferit de culoarea
produsului). Conformitatea cu cerinţele trebuie să
fie verificată periodic.
3.2.2.4 Echipamentul de protecţie corespunzător trebuie

fie disponibil, într-un număr suficient, pentru
fiecare angajat.
3.2.2.5 Echipamentele de protecţie trebuie să fie bine

spălate, în mod regulat. În conformitate cu analiza
pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate si luând
în considerare procesele şi produsele, compania
trebuie să determine dacă echipamentele trebuie
să fie spălate la o spălătorie externă, la spălătoria
locală sau de către angajaţi.
3.2.2.6 Trebuie să existe instrucţiuni pentru spălarea

echipamentelor de protecţie şi trebuie să existe o
procedură pentru a verifica dacă acestea sunt
curate.
3.2.3 Proceduri aplicabile în cazul bolilor infecţioase
3.2.3.1 Trebuie să existe măsuri scrise şi comunicate

personalului, partenerilor contractuali şi
vizitatorilor, privind declararea oricărei boli
infecţioase care ar putea avea impact asupra
siguranţei alimentelor. În cazul declarării unei
boli infecţioase, trebuie luate măsuri în scopul
de a minimiza riscul de contaminare a
produselor.
3.3 Instruire teoretică și practică
3.3.1 Compania trebuie să implementeze programe

documentate de instruire teoretică şi/sau practică,
cu privire la cerinţele pentru produs şi la nevoile
de instruire ale angajaţilor în funcţie de poziţia lor
şi acestea trebuie să includă:
– frecvenţa instruirii
– sarcinile angajaţilor
– limba
– instructorul calificat
– metodologia de evaluare

✂

Major/
NA
3.3.2 Programele documentate de instruire teoretică şi/

sau practică,trebuie să fie aplicabile pentru tot
personalul, incluzând muncitorii sezonierii şi
temporari şi angajaţii unor companii externe,
angajaţi în zona respectivă de lucru. La angajare şi
înainte de începerea lucrului, aceştia trebuie să fie
instruiţi, în conformitate cu programele documen-
tate de instruire teoretică şi/sau practică.
3.3.3 Pentru toate instruirile teoretice/practice efectuate,

trebuie să existe înregistrări, care să
menţioneze:
– lista participanţilor (incluzând semnătura
acestora)
– data
– durata
– numele instructorului/îndrumătorului
Trebuie să existe o procedură sau un progam care
să dovedească eficacitatea programelor de
instruire teoretică şi/sau practică.
3.3.4 Conţinutul instruirilor teoretice şi/sau practice

trebuie să fie analizat şi actualizat în mod regulat
şi trebuie să ia în considerare situaţiile specifice
companiei, siguranţa alimentelor, cerinţele legale
cu privire la alimente si modificările de produs/
proces.
3.4 Grupuri sanitare, echipamente pentru igiena personalului și facilităţi sociale pentru angajaţi
3.4.1 Compania trebuie să asigure facilităţi sociale

pentru angajaţi, proporţionale ca mărime, dotate
pentru numărul existent de angajaţi şi proiectate
şi utilizate astfel încât să minimizeze riscurile
privind siguranta alimentelor. Aceste facilitătţi
trebuie să fie menţinute curate şi într-o stare
bună.
3.4.2 Riscul contaminării produsului cu corpuri străine

provenind din facilităţile sociale trebuie să fie
evaluat şi redus la minimum.Trebuie să se ia în
considerare, de asemenea, şi mâncarea adusă la
serviciu de angajaţi şi lucrurile personale ale
acestora.
3.4.3 Trebuie să existe reguli şi facilităţi care să asigure

managementul corect al lucrurilor personale ale
angajaţilor şi al alimentelor aduse la lucru de către
angajaţi, al alimentelor provenite din sălile de
masă si de la automatele de alimente. Alimentele
trebuie sa fie depozitate şi/sau utilizate numai în
zonele desemnate.
3.4.4 Compania trebuie să asigure angajaţilor, partene-

rilor contractuali şi vizitatorilor vestiare adecvate.
Acolo unde este necesar, hainele de exterior şi
echipamentele de protecţie trebuie să fie păstrate
separat.

✂

Major/
NA
3.4.5 Toaletele nu trebuie să aibă acces direct la o zonă
unde se lucrează cu produse alimentare.Toaletele
trebuie să fie echipate cu facilităţi adecvate pentru
spălarea mâinilor. Grupurile sanitare trebuie să
aibă ventilaţie adecvată, naturală sau artificială.
Trebuie să se evite curenţii de aer dinspre o zonă
contaminată către o zona curată.
3.4.6 Facilităţi adecvate pentru igiena mâinilor trebuie
să fie asigurate la punctele de acces cât şi în zona
de producţie, precum şi în facilităţile sociale ale
angajaţilor. În funcţie de analiza pericolelor şi
evaluarea riscurilor asociate, alte zone (ex: zona
de ambalare) vor fi echipate în mod similar.
3.4.7 Facilităţile pentru igiena mâinilor trebuie să
asigure, minim:
– apă curenta potabilă, la o temperatură cores-
punzătoare
– săpun lichid
– echipament corespunzător pentru uscarea
mâinilor
3.4.8 Acolo unde se lucrează cu produse alimentare
foarte perisabile, trebuie să fie asigurate şi
următoarele cerinţe adiţionale cu privire la igiena
mâinilor:
– robinet fără acţionare manuală
– dezinfectant pentru mâini
– echipamente de igienă adecvate
– semnalizări care subliniază cerinţele privind
igiena mâinilor
– containere pentru deşeuri fără acţionare
manuală
3.4.9 Bazat pe analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor
asociate, trebuie să existe un program de control
al eficienţei igienizării mâinilor.
3.4.10 Vestiarele trebuie să fie amenajate astfel încât să
permită accesul direct în zonele unde se lucrează
cu produsele alimentare. Excepţiile trebuie să fie
justificate şi gestionate pe baza analizei pericolelor
şi evaluării riscurilor asociate.
3.4.11 Acolo unde analiza pericolelor şi evaluarea
riscurilor asociate indică necesitatea, trebuie să
existe şi să fie utilizate facilităţi pentru curăţirea
cizmelor, pantofilor şi a altor echipamente de
protecţie.
4 Procesul de Planificare și Producţie
4.1 Înţelegerea contractuală
4.1.1 Cerinţele care sunt definite între partenerii de
contract trebuie să fie stabilite, agreate şi revizuite
în ceea ce priveşte acceptabilitatea lor înainte ca
un contract de furnizare să fie încheiat.Toate
clauzele legate de calitatea şi siguranţa alimente-
lor trebuie să fie bine cunoscute şi comunicate
fiecărui departament relevant.

✂

Major/
NA
4.1.2 Modificările la întelegerile contractuale existente
trebuie să fie documentate şi comunicate între
partenerii de contract.
4.2 Specificaţii și Formule
4.2.1 Specificaţii
4.2.1.1 Pentru toate produsele finite trebuie să existe
specificaţii de produs. Acestea trebuie să fie
actualizate, lipsite de ambiguitate şi conforme cu
cerinţele legale şi ale clientului.
4.2.1.2 KO nr. 4: Specificaţii trebuie să existe și să fie
KO disponibile pentru toate materiile prime (materii
prime/ingrediente, aditivi, materiale de ambalare,
deșeu tehnologic reutilizabil). Specificaţiile trebuie
să fie actualizate, lipsite de ambiguitate și con-
forme cu cerinţele legale și, dacă există, cu
cerinţele clientului.
4.2.1.3 Atunci când există o astfel de solicitare de la
client, specificaţiile trebuie sa fie agreate în mod
formal.
4.2.1.4 Specificaţiile şi/sau conţinutul acestora trebuie să
fie disponibile în zonele relevante şi să fie accesi-
bile întregului personal relevant.
4.2.1.5 Trebuie să existe o procedură pentru elaborarea,
modificarea şi aprobarea specificaţiilor pentru
toate părţile procesului, care să includă acceptarea
preliminară a clientului, dacă specificaţiile au fost
agreate cu clientul.
4.2.1.6 Procedura de control a specificaţiilor trebuie să
includă actualizarea specificaţiei produsului finit în
cazul oricărei modificări a:
– materiei prime
– formulei/reţetei
– proceselor cu influenţă asupra produsului finit
– ambalajelor cu influenţă asupra produsului finit.
4.2.2 Formule/reţete
4.2.2.1 KO nr. 5: Atunci când există înţelegeri cu clientul
KO în ceea ce privește formula/reţeta și cerinţele
tehnologice, acestea trebuie să fie respectate.
4.3. Dezvoltarea de produse/Modificarea de produse/Modificarea proceselor de producţie
4.3.1 Trebuie să existe o procedură pentru dezvoltarea
de produse, care include principiile analizei de
pericole, conform sistemului HACCP.
4.3.2 Reţeta produsului, procesul de fabricaţie, parame-
trii procesului şi îndeplinirea cerinţelor produsului
trebuie să fie stabilite şi să fi fost asigurate prin
teste în fabrică şi analize de produs.
4.3.3 Teste de valabilitate sau procese adecvate trebuie
să fie realizate având în vedere reţeta produsului,
ambalarea, modul de fabricaţie şi condţiile
declarate. Datele „A se folosi până la“ sau „A se
consuma înainte de“ vor fi stabilite în funcţie de
acestea.

✂

Major/
NA
4.3.4 La stabilirea şi validarea termenului de valabilitate
a produsului (incluzând produsele cu durată de
viaţă îndelungată, cum ar fi produsele etichetate
cu „a se consuma, de preferinţă, înainte de“),
trebuie să fie luate în considerare rezultatele
analizelor organoleptice.
4.3.5 Dezvoltarea produsului trebuie să ia în conside-
rare rezultatele evaluării organoleptice.
4.3.6 Trebuie să existe un proces care să asigure că
etichetarea este conformă cu legislaţia în vigoare
a ţării de destinaţie şi cu cerinţele clientului.
4.3.7 Trebuie să fie elaborate recomandări pentru
pregătirea şi/sau folosirea produselor alimentare.
Dacă este necesar, cerinţele clientului trebuie să
fie incluse.
4.3.8 Compania trebuie să demonstreze prin studii
şi/sau să efectueze analize relevante pentru a
valida informaţiile nutriţionale sau alte afirmaţii
menţionate pe etichetă. Acest lucru se aplică atât
pentru un produs nou cât şi pe toată perioada vân-
zării acestuia.
4.3.9 Derularea şi rezultatul dezvoltării produsului
trebuie să fie înregistrat în mod corespunzător.
4.3.10 Compania trebuie să se asigure că în cazul unor
modificări în reteţa produsului, incluzând deşeu-
rile tehnologice reutilizabile şi materialele de
ambalare, caracteristicile procesului sunt revizuite
pentru a asigura conformitatea cu cerinţele
produsului.
4.4 Aprovizionarea
șters 4.4.1 Aprovizionarea generală
modificat 4.4.1 Compania trebuie să controleze procesele de
aprovizionare, pentru a se asigura că toate
materialele şi serviciile aprovizionate din exterior,
care au un impact asupra siguranţei alimentelor şi
calităţii, sunt conforme cu cerinţele. În cazul în
care compania alege să externalizeze orice proces
care poate avea un impact asupra siguranţei
alimentelor şi calităţii, compania trebuie să
asigure controlul asupra proceselor respective.
Controlul unor astfel de procese externalizate
trebuie sa fie identificat şi documentat în sistemul
de management al siguranţei alimentelor şi
calităţii.
modificat 4.4.2 Trebuie să existe o procedură pentru aprobarea şi
monitorizarea furnizorilor (interni şi externi), a
producţiei externalizate, total sau parţial.
modificat 4.4.3 Procedura de aprobare şi monitorizare trebuie să
conţină criterii clare de evaluare cum ar fi: audi-
turi, buletine de analiză, bonitatea furnizorului şi
reclamaţii, precum şi standardele necesare de
performanţă.

✂

Major/
NA
4.4.4 Rezultatele evaluării furnizorului trebuie analizate modificat
periodic si această analiză trebuie să se bazeze pe
analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate.
Trebuie să existe înregistrări ale analizelor şi ale
acţiunilor întreprinse ca urmare a evaluării.
4.4.5 Produsele achiziţionate trebuie să fie verificate în
conformitate cu specificaţiile existente și autentici-
modificat
tatea lor, bazat pe analiza pericolelor și evaluarea
riscurilor asociate. Programul acestor verificări
trebuie să ia în considerare cel puţin următoarele
criterii: cerinţele produsului, situaţia furnizorului
(conform evaluării acestuia) şi impactul produse-
lor achiziţionate asupra produsului finit. Originea
lor trebuie verificată în mod suplimentar, daca
acest lucru este mentionat în specificaţie.
4.4.6 Serviciile achiziţionate trebuie să fie verificate în con- modificat
formitate cu specificaţiile existente. Programul aces-
tor verificări trebuie să ia in considerare cel puţin
urmatoarele criterii: cerinţele pentru serviciul respec-
tiv, situaţia furnizorului (conform evaluarii acestuia)
şi impactul serviciului asupra produsului finit.
4.4.2 Comercializarea de produse gata fabricate
4.4.2.1 În cazul în care o companie comercializează
produse gata fabricate, aceasta trebuie să se
asigure că există şi este implementat un proces
pentru aprobarea şi monitorizarea furnizorilor.
4.4.2.2 În cazul comercializării produselor gata fabricate,
procesul pentru aprobarea şi monitorizarea
furnizorilor trebuie să conţină criterii clare de șters
evaluare cum ar fi: audituri, buletine de analiză,
bonitatea furnizorului şi reclamaţii, precum şi
standardele necesare de performanţă.
4.4.2.3 În cazul mărcilor proprii trebuie să existe un
sistem de aprobare a furnizorilor, în conformitate
cu cerinţele clientului, pentru produsele finite sau
semifabricatele aprovizionate de la alţi furnizori.
4.5 Ambalarea produsului
4.5.1 Bazat pe analiza pericolelor, evaluarea riscurilor
asociate şi utilizarea intenţionată, compania
trebuie să determine parametrii cheie pentru
materialul de ambalare.
4.5.2 Trebuie să existe specificaţii detaliate pentru toate
materialele de ambalare, care să fie conforme cu
legislaţia relevanta în vigoare.
4.5.3 Pentru toate materialele de ambalare care ar putea
avea vreo influenţă asupra produselor, trebuie să
existe certificate de conformitate care să fie
conforme cu cerinţele legale relevante în vigoare.
În cazul în care nu există cerinţe legale aplicabile,
trebuie să existe dovezi care să demonstreze că
materialul de ambalare este potrivit pentru utili-
zare. Acest lucru se aplică materialelor de amba-
lare care ar putea avea o influenţă asupra materii-
lor prime, semifabricatelor şi produselor finite.

✂

Major/
NA
4.5.4 Pe baza analizei pericolelor şi evaluării riscurilor
asociate, compania trebuie să verifice dacă materi-
alul de ambalare este adecvat pentru fiecare
produs relevant (de ex: teste organoleptice,
teste de depozitare, analize chimice, teste de
migraţie).
4.5.5 Compania trebuie să se asigure că ambalajul
folosit corespunde cu produsul care este ambalat.
Utilizarea corectă a ambalajelor trebuie să fie
verificată în mod regulat şi verificările să fie
documentate.
4.5.6 Informaţiile de pe etichetă trebuie să fie lizibile, de
neşters şi să fie conforme cu specificaţia de
produs agreată de client. Acest lucru trebuie să fie
verificat în mod regulat şi verificările să fie
documentate.
4.6. Locaţia Fabricii
4.6.1 Compania trebuie să evalueze în ce măsură
factorii de mediu (ex: solul, aerul) pot avea un
impact advers asupra siguranţei şi a calităţii
produsului. Acolo unde se stabileşte că siguranţa
sau calitatea produsului ar putea fi compromise,
vor fi luate măsuri adecvate. Eficienţa măsurilor
stabilite trebuie să fie analizată periodic (exemple:
mult praf în aer, mirosuri puternice).
4.7 Exteriorul Fabricii
4.7.1 Zona externă a fabricii trebuie menţinută curată şi
îngrijită.
4.7.2 Toate zonele externe ale fabricii trebuie menţinute
în condiţii bune. Dacă drenajul natural nu este
adecvat, trebuie realizat un sistem adecvat de
drenare.
4.7.3 Depozitarea în exterior trebuie să fie redusă la
minim. În cazul în care bunurile sunt depozitate în
exterior, trebuie efectuată o analiză a pericolelor şi
o evaluare a riscurilor asociate, pentru a se
asigura că nu există nici un risc de contaminare
sau de efecte adverse asupra siguranţei sau
calităţii produselor.
4.8 Planul fabricii și fluxul de producţie
4.8.1 Trebuie să fie disponibile planuri clare care să
descrie fluxurile interne de produs finit, materiale
de ambalare, materii prime, deşeuri, personal,
apă, etc.Trebuie să fie disponibilă o hartă
a locaţiei cuprinzând toate clădirile din locaţia
respectivă.
4.8.2 Fluxul de producţie, de la recepţie la livrare,
trebuie să fie organizat în aşa fel încât să se evite
contaminarea materiilor prime, a ambalajelor,
materialelor semiprocesate şi produselor finite.
Riscul contaminării încrucişate trebuie să fie
minimizat prin măsuri eficiente.

✂

Major/
NA
4.8.3 În cazul în care există zone de producţie sensibile
din punct de vedere microbiologic, acestea trebuie
să fie utilizate şi monitorizate astfel incât să se asi-
gure că siguranţa produsului nu este compromisă.
4.8.4 Laboratoarele şi controalele efectuate în timpul
proceselor nu trebuie să afecteze siguranţa
produsului.
4.9 Cerinţe de construcţie pentru zonele de producţie și depozitare
4.9.1 Cerinţe de construcţie
4.9.1.1 Spaţiile în care produsele alimentare sunt prepa-
rate, tratate, procesate şi depozitate trebuie să fie
proiectate şi construite în aşa fel încât să se
asigure siguranţa alimentelor.
4.9.2 Pereţi
4.9.2.1 Pereţii trebuie să fie proiectaţi şi construiţi astfel
încât să prevină acumularea murdăriei, să reducă
condensul şi creşterea mucegaiurilor şi să uşureze
igienizarea.
4.9.2.2 Suprafaţa pereţilor trebuie să fie în stare bună şi
trebuie să faciliteze igienizarea; trebuie să fie
impermeabilă şi rezistentă la uzură.
4.9.2.3 Îmbinările dintre pereţi, pardoseli şi tavane trebuie
să fie realizate în aşa fel încât să faciliteze igieniza-
rea.
4.9.3 Pardoseli
4.9.3.1 Suprafaţa pardoselii trebuie să fie proiectată astfel
încât să îndeplinească cerinţele de producţie şi
trebuie să fie în stare bună şi să faciliteze igieniza-
rea. Suprafeţele trebuie să fie impermeabile şi
rezistente la uzură.
4.9.3.2 Trebuie asigurată evacuarea igienică a apelor
uzate. Sistemele de scurgere trebuie să fie uşor de
igienizat şi proiectate pentru a reduce riscul
contaminării produselor (ex: pătrunderea dăunăto-
rilor, etc)
4.9.3.3 Apa sau alte lichide trebuie să poată ajunge la
scurgere fără dificultate, folosind mijloace adec-
vate. Acumularile de apă trebuie să fie evitate.
4.9.3.4 În zonele în care se manipulează alimente, utilajele
şi ţevile de evacuare trebuie amplasate în aşa fel
încât, acolo unde este posibil, apa reziduală să
ajungă direct la sistemul scurgere.
4.9.4 Tavane/Plafoane
4.9.4.1 Tavanele (sau, acolo unde nu sunt tavane, interio-
rul acoperişurilor) şi dispozitivele suspendate
(incluzând traseele de conducte, cablurile, lămpile)
trebuie să fie construite astfel încât să se minimi-
zeze acumularea murdăriei şi nu trebuie să
prezinte niciun risc pentru contaminare fizică
şi/sau microbiologică.

✂

Major/
NA
4.9.4.2 Acolo unde se folosesc tavane false, trebuie
asigurat un acces adecvat în spaţiul de deasupra
pentru a uşura curăţirea, întreţinerea instalaţiilor
şi inspecţia pentru controlul dăunătorilor.
4.9.5 Ferestre și alte deschideri
4.9.5.1 Ferestrele şi alte deschideri trebuie să fie proiec-
tate şi construite astfel încât să se evite acumula-
rea murdăriei şi trebuie să fie menţinute în stare
bună.
4.9.5.2 Acolo unde există risc de contaminare,
ferestrele şi luminatoarele din tavan vor rămâne
închise şi fixate pe parcursul procesului de
fabricaţie.
4.9.5.3 Dacă ferestrele şi luminatoarele sunt proiectate
pentru a se deschide în scopul ventilaţiei, ele
trebuie să fie prevăzute cu plase pentru insecte în
stare bună, uşor de îndepărtat sau alte mijloace
prin care să se prevină orice contaminare.
4.9.5.4 În zonele unde sunt manipulate produse neamba-
late, ferestrele trebuie să fie protejate împotriva
spargerii.
4.9.6 Ușile și Porţile
4.9.6.1 Uşile si porţile trebuie să fie în stare bună
(ex: fără crăpături sau cu vopsea decojită, fără
coroziune) şi uşor de igienizat.
4.9.6.2 Uşile şi porţile exterioare trebuie să fie
proiectate astfel încât să prevină pătrunderea
dăunătorilor; dacă este posibil, trebuie să fie cu
autoînchidere;
4.9.7 Iluminatul
4.9.7.1 Toate zonele de lucru trebuie să aibă iluminare
adecvată.
4.9.7.2 Toate echipamentele de iluminat trebuie să fie
protejate cu carcase contra spargerii şi instalate
în aşa fel încât să minimizeze riscul spargerii.
4.9.8 Aer condiţionat/Ventilaţie
4.9.8.1 Ventilaţie naturală şi/sau artificială adecvate
trebuie să existe în toate zonele.
4.9.8.2 Dacă sunt instalate sisteme de ventilaţie, filtrele şi
celelalte componente care necesită curăţire sau
înlocuire trebuie să fie uşor accesibile.
4.9.8.3 Echipamentul de aer conditionat şi curenţii de aer
generaţi artificial nu trebuie să prezinte vreun risc
pentru calitatea şi siguranţa produsului.
4.9.8.4 Echipament de aspirare a prafului trebuie să fie
instalat în zonele unde sunt generate cantităţi
considerabile de praf.
4.9.9 Alimentarea cu apă

✂

Major/
NA
4.9.9.1 Apa care este folosită ca ingredient în procesul de
producţie sau pentru curăţenie trebuie să fie apă
potabilă şi să fie furnizată în cantităţi suficiente;
acest lucru se aplică şi la aburul şi gheaţa din zona
de producţie. O sursă de apă potabilă trebuie să
fie disponibilă în permanenţă.
4.9.9.2 Apa reciclată, care este folosită în procesul de
producţie, nu trebuie să prezinte un risc de
contaminare. Apa trebuie să fie conformă cerinţe-
lor legislative aplicabile pentru apa potabilă.
Înregistrări privind analizele efectuate trebuie să
fie disponibile.
4.9.9.3 Calitatea apei, a aburului sau a gheţii trebuie sa fie
monitorizată pe baza unui plan de prelevare a
probelor.
4.9.9.4 Apa nepotabilă trebuie să fie transportată prin
reţele separate de conducte, marcate adecvat.
Aceste conducte nu trebuie să fie conectate la
sistemul de apă potabilă sau să permită posibilita-
tea de reflux, care să contamineze sursele de apă
potabilă sau mediul fabricii.
4.9.10 Aer Comprimat
4.9.10.1 Calitatea aerului comprimat care intră în contact
direct cu alimentele sau materialele de ambalare
primare trebuie să fie monitorizată pe baza
analizei pericolelor şi evaluarii riscurilor asociate.
4.9.10.2 Aerul comprimat nu trebuie să reprezinte un risc
de contaminare.
4.10 Curăţenia și dezinfecţia
4.10.1 Trebuie să existe şi să fie implementat un program
de curăţenie şi dezinfecţie, bazat pe analiza
pericolelor si evaluarea riscurilor asociate. Acesta
trebuie să specifice:
– obiective
– responsabilităţi
– produsele folosite şi instrucţiunile lor de folosire
– zonele care trebuie curăţate şi/sau dezinfectate
– frecvenţa de curăţenie
– cerinţe de documentaţie
– simboluri cu pericolele (dacă este necesar).
4.10.2 Programele de curăţenie şi dezinfecţie trebuie să
fie implementate şi documentate.
4.10.3 Doar personalului calificat îi este permisă efectua-
rea curăţeniei şi dezinfecţiei. Personalul trebuie
format şi reinstruit pentru a aplica programul de
igienizare.
4.10.4 Eficacitatea şi siguranţa măsurilor de curăţenie şi
dezinfecţie, bazate pe analiza pericolelor şi
evaluarea riscurilor asociate, trebuie să fie
verificată şi înregistrată în conformitate cu un
program de testare, folosindu-se proceduri
adecvate. Acţiunile corective rezultate trebuie să
fie documentate.

✂

Major/
NA
4.10.5 Programele de curăţenie şi dezinfecţie trebuie să
fie revizuite şi modificate, dacă este necesar, în
cazul schimbarii produsului, procesului sau
echipamentului de igienizare.
4.10.6 Destinaţia de utilizare pentru ustensilele pentru

curăţenie trebuie să fie clar identificată. Ustensi-
lele de curăţenie trebuie să fie utilizate într-un mod
care să evite contaminarea.
4.10.7 Fişe tehnice de securitate actualizate şi instrucţiuni

de utilizare trebuie să fie disponibile pentru
substanţele chimice şi soluţiile de curăţare
utilizate. Personalul responsabil cu igienizarea
trebuie să demonstreze cunoaşterea instrucţiuni-
lor de lucru, care trebuie să fie întotdeauna
disponibile în zona de aplicare.
4.10.8 Substanţele chimice pentru curăţire trebuie să fie

clar etichetate, utilizate şi depozitate în mod
corespunzător, pentru a evita contaminarea.
4.10.9 Activităţile de curăţenie trebuie să se efectueze în

perioadele în care nu există producţie. Dacă acest
lucru nu este posibil, aceste operaţii trebuie să fie
controlate, în aşa fel încât să nu afecteze produsul.
4.10.10 Atunci când o companie apeleaza la un furnizor

extern de servicii pentru curăţenie şi dezinfecţie,
toate cerinţele specificate în secţiunea 4.10 trebuie
să fie în mod clar definite în contractul respectiv.
4.11 Evacuarea deșeurilor
4.11.1 Trebuie să existe şi să fie implementată o proce-

dură de management al deşeurilor pentru evitarea
contaminării încrucişate.
4.11.2 Toate cerinţele legale în vigoare pentru evacuarea

deşeurilor trebuie să fie îndeplinite.
4.11.3 Deşeurile alimentare şi alte deşeuri trebuie să fie

evacuate cât de repede posibil din zonele unde se
manipulează alimentele. Acumularea deşeurilor
trebuie să fie evitată.
4.11.4 Containerele pentru colectarea deşeurilor trebuie

să fie marcate clar, să fie proiectate în mod
adecvat, să fie în stare bună, uşor de curăţat şi,
când este necesar, să fie dezinfectate.
4.11.5 Camerele de colectare a deşeurilor şi containerele(

inclusiv compactoarele) trebuie să fie proiectate
pentru a putea fi menţinute curate, pentru a
minimiza atragerea dăunătorilor.
4.11.6 Deşeurile trebuie să fie colectate în containere

separate, în funcţie de mijloacele de evacuare.
Aceste deşeuri trebuie să fie evacuate doar de
părţi terţe autorizate. Compania trebui să menţină
înregistrări privind evacuarea deşeurilor.
4.12 Riscul de corpuri străine, metal, sticlă spartă și lemn

✂

Major/
NA
4.12.1 KO nr. 6: Pe baza analizei pericolelor și evaluării
KO riscurilor asociate, trebuie să existe proceduri
pentru evitarea contaminării cu corpuri străine.
Produsele contaminate trebuie să fie tratate ca
produse neconforme.
4.12.2 În toate zonele, de ex. manipularea materiilor
prime, procesarea, ambalarea şi depozitarea, unde
a identificat potenţialul de contaminare a produsu-
lui, folosirea lemnului trebuie să fie exclusă. Când
folosirea lemnului nu poate fi evitată, riscul
trebuie să fie ţinut sub control şi lemnul trebuie să
fie în bună stare şi curat.
4.12.3 Dacă este necesară folosirea detectoarelor de
metal şi/sau a corpurilor străine, acestea trebuie
să fie instalate astfel încât să asigure eficienţa
maximă de detecţie, pentru a evita o contaminare
ulterioară. Detectoarele trebuie să fie întreţinute
periodic, pentru a evita funcţionarea defectuoasă.
4.12.4 Produsele potenţial contaminate trebuie să fie
izolate. Accesul la aceste produse şi alte activităţi
ulterioare de manipulare sau verificare a acestora
trebuie să fie efectuate doar de personal autorizat,
conform unor proceduri prestabilite. După această
verificare, produsele contaminate trebuie să fie
tratate ca produse neconforme.
4.12.5 Precizia de măsurare a detectorului trebuie să fie
specificată. Verificarea funcţionării corespunză-
toare a detectoarelor trebuie să fie efectuată în
mod regulat. În cazul funcţionării defectuoase sau
defectării unui detector de metal şi/sau de corpuri
străine, acţiuni corective trebuie să fie definite,
implementate şi documentate.
4.12.6 În cazul în care sunt folosite echipamente speciale
sau metode pentru detectarea corpurilor străine,
aceastea trebuie să fie validate şi menţinute în
mod corespunzător.
4.12.7 În toate zonele, de ex. manipularea materiilor
prime, procesarea, ambalarea şi depozitarea, unde
a identificat potenţialul de contaminare a
produsului, prezenţa sticlei sau a materialului
casant trebuie să fie exclusă. Acolo unde prezenţa
sticlei sau plasticului casant nu poate fi evitată,
trebuie să existe măsuri adecvate pentru
protecţia contra spargerii.
4.12.8 Toate obiectele alcătuite din sau având încorpo-
rate sticlă sau material casant, prezente în zonele
de manipulare a materiilor prime, procesare,
ambalare şi depozitare trebuie să fie listate într-un
registru specific. Periodic trebuie verificată şi
înregistrată starea obiectelor menţionate în
registru. Frecvenţa acestor verificari trebuie să fie
justificată de documente.

✂

Major/
NA
4.12.9 Spargerile de sticlă sau material casant trebuie să
fie înregistrate. Excepţiile trebuie să fie justificate
şi documentate.
4.12.10 Trebuie să existe în vigoare proceduri, care să
descrie măsurile care trebuie să fie luate în cazul
spargerii unor obiecte din sticlă şi/sau material
casant. Astfel de măsuri trebuie să includă
identificarea gamei de produse care trebuie
izolate, menţionarea personalul autorizat, curăţi-
rea spaţiului de producţie şi repunerea în funcţi-
une a liniei de producţie, pentru continuarea
producţiei.
asociate, trebuie să se ia măsuri preventive pentru
manipularea ambalajelor de sticlă, a recipientelor
de sticlă şi a altor tipuri de recipiente în procesul
de producţie (întoarcere, uscare, clătire etc.). După
această etapă a procesului, nu trebuie să mai fie
nici un risc de contaminare.
4.12.12 Acolo unde inspecţia vizuală este folosită pentru
detectarea corpurilor străine, angajaţii trebuie să
fie instruiţi şi rotiţi operaţional cu o frecvenţă
corespunzătoare, care să maximizeze eficienţa
procesului.
4.13 Monitorizarea dăunătorilor/Controlul dăunătorilor
4.13.1 Compania trebuie să aibă un sistem de control al
dăunătorilor în conformitate cu cerinţele legale
locale, având în vedere minimum:
– mediul înconjurător al fabricii (dăunători
potenţiali)
– planul de situaţie cu zonele de amplasare a staţi-
ilor de intoxicare
– identificarea staţiilor de intoxicare la faţa locului
– responsabilităţi, interne/externe
– produsele utilizate şi instrucţiunile de utilizare şi
siguranţă
– frecvenţa inspecţiilor.
Sistemul de control al dăunătorilor trebuie să fie
bazat pe analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor
asociate.
4.13.2 Compania trebuie să aibă personal intern calificat
şi instruit şi/sau să apeleze la serviciile unui
furnizor extern calificat. În cazul în care se folo-
seşte un furnizor extern, activităţile necesare la
faţa locului trebuie să fie specificate într-un
contract scris.
4.13.3 Inspecţiile de control al dăunătorilor şi acţiunile re-
zultate trebuie să fie documentate. Implementarea
acţiunilor trebuie să fie monitorizată şi înregistrată.
4.13.4 Staţiile de intoxicare, capcanele şi dispozitivele de
exterminare a insectelor trebuie să fie funcţionale,
în număr suficient şi corect poziţionate. Ele trebuie
să fie construite şi pozitionate în aşa fel încat să nu
prezinte risc de contaminare.

✂

Major/
NA
4.13.5 Mărfurile primite trebuie să fie verificate la sosire,
pentru a nu conţine dăunători. Orice infestare
trebuie să fie înregistrată şi trebuie să fie luate
măsuri de control.
4.13.6 Eficienţa controlului dăunatorilor trebuie să fie
monitorizată cu ajutorul unor analize periodice a
tendinţelor.
4.14 Recepţia și depozitarea
4.14.1 Toate bunurile recepţionate, inclusiv ambalajele şi
etichetele, trebuie să fie verificate în conformitate
cu specificaţiile şi cu planul de inspecţie stabilit.
Planul de inspecţie trebuie să fie bazat pe risc.
Rezultatele inspecţiilor trebuie să fie înregistrate.
4.14.2 Condiţiile de depozitare a materiilor prime,
semifabricatelor şi a produselor finite, precum şi a
ambalajelor, trebuie să fie în toate privinţele cores-
punzătoare cerinţelor de produs (ex: refrigerare,
straturi de protecţie) şi trebuie să nu dăuneze altor
produse.
4.14.3 Materiile prime, ambalajele, semifabricatele şi
produsele finite trebuie sa fie depozitate în aşa fel
încât să se minimizeze riscul de contaminare
încrucişată.
4.14.4 Trebuie să fie disponibile facilităţi adecvate de
depozitare pentru gestionarea şi depozitarea
materialelor de lucru, a adjuvanţilor de proces
şi a aditivilor. Personalul responsabil pentru
gestionarea facilităţilor de depozitare trebuie să fie
instruit.
4.14.5 Fiecare articol din depozit trebuie să fie clar
identificat. Gestionarea produselor trebuie să fie
facută în concordanţă cu principiile Primul
intrat/Primul ieşit şi/sau Primul expirat/Primul
ieşit.
4.14.6 Atunci când o companie apelează la un furnizor
extern de servicii pentru depozitare, prestatorul de
servicii trebuie să respecte cerinţele IFS Logistică.
Dacă prestatorul extern de servicii nu este certifi-
cat conform IFS Logistică, toate cerinţele relevante
aplicabile unei companii cu activităţi proprii de
depozitare trebuie să fie îndeplinite şi să fie în
mod clar definite în contractul respectiv.
4.15 Transportul
4.15.1 Înainte de încărcarea mijloacelor de transport,
starea acestora (ex: mirosuri străine, praf excesiv,
umiditate ridicată, dăunători, mucegai) trebuie să
fie verificată iar în cazul în care este necesar,
trebuie să fie luate măsuri.
4.15.2 Trebuie să fie implementate proceduri pentru
prevenirea contaminării în timpul transportului
(produse alimentare/nealimentare/diferite catego-
rii de produse).

✂

Major/
NA
4.15.3 În cazul în care bunurile trebuie transportate la

anumite temperaturi, înainte de încărcare, tempe-
ratura interioară a vehicolului trebuie să fie
verificată şi înregistrată.
4.15.4 În cazul în care bunurile trebuie să fie transportate

la anumite temperaturi, menţinerea unui interval
de temperatura adecvat în timpul transportului
trebuie să fie asigurată şi înregistrată.
4.15.5 Trebuie să existe cerinţe de igienă adecvate pentru

toate mijloacele de transport şi pentru echipamen-
tul folosit pentru încărcare/descărcare (ex: furtu-
nurile instalaţiilor de însilozare).Trebuie să existe
înregistrări ale măsurilor luate.
4.15.6 Rampele de încărcare şi descărcare trebuie

să dispună de echimpamente pentru a proteja
produsele transportate de influenţele
externe.

extern de servicii pentru transport, toate cerinţele
specificate în secţiunea 4.15 trebuie să fie în mod
clar definite în contractul respectiv sau furnizorul
respectiv trebuie sa respecte cerinţele IFS Logis-
tică.
4.15.8 Securitatea vehiculelor de transport trebuie să fie

asigurată în mod corespunzător.
4.16 Întreţinere/Mentenanţă
4.16.1 Trebuie să existe un sistem adecvat de mente-

nanţă, menţinut şi documentat, ce acoperă toate
echipamentele critice (incluzând transportul)
pentru conformitatea cu cerinţele pentru produs.
Aceasta este valabil atât pentru activitatea internă
cât şi pentru cea externă de întreţinere.
4.16.2 Cerinţele produsului şi prevenirea contaminării

trebuie să fie asigurate pe durata şi după efectua-
rea mentenanţei şi a lucrărilor de reparaţii.Trebuie
să fie ţinute înregistrări referitoare la activităţile de
întreţinere şi reparaţii şi la acţiunile corective
luate.
4.16.3 Toate materialele folosite pentru mentenanţă

trebuie să fie conforme destinaţiei de
utilizare.
4.16.4 Defecţiunile unei linii de producţie sau a unui

echipament (inclusiv transportul) acoperite de
sistemul de mentenanţă trebuie să fie înregistrate
şi revizuite, cu perspectiva de a adapta sistemul
de mentenanţă.
4.16.5 Reparaţiile temporare trebuie să fie efectuate

astfel încât cerinţele pentru produs să nu fie
afectate. Aceste activităţi trebuie să fie înregistrate
şi trebuie să se stabilească un termen limită scurt
pentru a elimina defecţiunea.

✂

Major/
NA
extern de servicii pentru mentenanţă şi reparaţii,
toate cerinţele specifice ale companiei referitoare
la materiale şi echipamente trebuie să fie clar
definite, documentate şi menţinute.
4.17 Echipamente
4.17.1 Echipamentele trebuie să fie proiectate adecvat şi
utilizate în scopul pentru care au fost destinate.
Înainte de punerea în funcţiune, trebuie verificat
dacă cerinţele aferente produsului sunt îndepli-
nite.
4.17.2 Pentru toate echipamentele şi ustensilele care
intră în contact direct cu alimentele, trebuie să
existe certificate de conformitate care să confirme
respectarea cerinţelor legale în vigoare. În cazul în
care nu există cerinţe legale specifice aplicabile,
trebuie să existe dovezi care să demonstreze că
echipamentele şi ustensilele sunt potrivite pentru
utilizare. Acest lucru se aplică pentru toate
echipamentele şi ustensilele care intră în contact
direct cu materiile prime, semifabricatele şi
produsele finite.
4.17.3 Echipamentele trebuie să fie proiectate şi aranjate
în aşa fel încât activităţile de curăţenie şi mente-
nanţă să poată fi realizate cu eficienţă.
4.17.4 Compania trebuie să asigure că toate echi-
pamentele de producţie sunt în stare bună, fără
nicio influenţă negativă asupra siguranţei alimen-
telor.
4.17.5 Compania trebuie să asigure că în cazul schimbă-
rilor în metodele de producţie sau echipamente,
caracteristicle proceselor sunt revizuite, pentru a
asigura că cerinţele pentru produs sunt îndepli-
nite.
4.18 Trasabilitatea (inclusiv OMG-urile și alergenii)
4.18.1 KO nr. 7: Trebuie să existe un sistem de trasabili-
KO tate, care să permită identificarea loturilor de
produse și relaţia acestora cu loturile de materii
prime, de ambalaje ce intră în contact direct cu
alimentul și ambalajele care ar putea intra în
contact direct cu alimentul. Sistemul de trasabili-
tate trebuie să includă toate înregistrările rele-
vante din procesare și distribuţie. Trasabilitatea
trebuie să fie asigurată și documentată până la
livrarea către client.
4.18.2 Trebuie să existe înregistrări de trasabilitate în
aval (de la locaţia de producţie către client).
Timpul de prezentare a acestor înregistrări pentru
verificare trebuie sa fie conform cu cerinţele
clientului.
4.18.3 Trasabilitatea trebuie să existe pentru a identifica
relaţia dintre loturile de produse finite şi etichetele
lor.

✂

Major/
NA
4.18.4 Sistemul de trasabilitate trebuie să fie testat
periodic – minim o dată pe an şi de fiecare dată
când apar schimbări în sistemul de trasabilitate.
Testul trebuie să verifice trasabilitatea atât în
amonte cât şi în aval (de la produsele livrate la
materia primă şi vice-versa), inclusiv verificarea
cantitativă. Rezultatele testelor trebuie să fie
înregistrate.
4.18.5 Trasabilitatea trebuie să fie asigurată în toate
stadiile, incluzând producţia în curs, tratamente
ulterioare şi reprelucrare.
4.18.6 Etichetarea lotului de produs semifabricat sau finit
trebuie să fie efectuată în momentul în care
bunurile sunt ambalate direct, pentru a se asigura
o trasabilitate clară . Atunci când bunurile sunt
etichetate într-un moment ulterior, bunurilor
depozitate temporar trebuie să li se fi aplicat o
etichetare specifică a lotului.Termenul de valabili-
tate (ex: a se consuma, înainte de data de) al
bunurilor etichetate trebuie să fie calculat de la
data iniţială de producţie.
4.18.7 Dacă este solicitat de către client, mostre repre-
zentative pentru lotul fabricat trebuie să fie depozi-
tate corespunzator şi păstrate până la data limita
de consum sau data de expirare şi dacă este
necesar, pentru o perioada determinată de timp
după această perioadă.
4.19 Organisme modificate genetic (OMG)
4.19.1 Pentru produsele livrate către clienţi şi/sau ţări
care au cerinţe referitoare la OMG, compania
trebuie să aibă sisteme şi proceduri care să
permită identificarea produselor care sunt formate
din OMG, care conţin OMG sau provin din OMG,
incluzând ingredientele alimentare, aditivii şi
aromele.
4.19.2 Trebuie să fie disponibile specificaţii ale materiilor
prime şi documente de livrare, care identifică
produsele care sunt, provin sau conţin OMG.
Garanţiile, privitoare la statusul materiilor prime
referitor la OMG, trebuie să fie stabilite prin
contractul cu furnizorul sau documentele tehnice
relevante vor specifica statusul GMO. Compania
trebuie să deţină o listă actualizată a materiilor
prime OMG folosite în cadrul acesteia, care de
asemenea identifică toate amestecurile şi reţetele
în care se adaugă aceste materii prime OMG.
4.19.3 Trebuie să existe proceduri adecvate pentru a se
asigura că produsele OMG sau care conţin OMG
sunt procesate în aşa fel încât să fie prevenită
contaminarea produselor fără OMG.Trebuie să
existe măsuri de control adecvate pentru a preveni
contaminarea încrucişată cu OMG. Eficacitatea
acestor proceduri trebuie să fie monitorizată prin
testare.

✂

Major/
NA
4.19.4 Produsele finite ce conţin OMG sau etichetate că

nu conţin OMG trebuie să fie declarate în confor-
mitate cu cerinţele legislaţiei în vigoare. Documen-
tele de livrare trebuie să includă referinţele
specifice OMG.
4.19.5 Cerinţele clientului referitoare la statusul OMG al

produselor trebuie să fie în mod clar implemen-
tate de către companie.
4.20 Alergeni și condiţii de producţie specifice
4.20.1 Trebuie să existe specificaţii ale materiilor prime,

care indică alergenii ce necesită a fi declaraţi
relevanţi pentru ţara în care se vor comercializa
produsele finite. Compania trebuie să deţină o
listă actualizată a materiilor prime ce conţin
alergeni şi care sunt folosite în cadrul acesteia,
care de asemenea identifică toate amestecurile şi
reţetele în care se adaugă aceste materii prime
continând alergeni.
4.20.2 Fabricarea produselor care conţin alergeni ce

necesită a fi declaraţi trebuie să fie realizată în aşa
fel încât contaminarea încrucişată să fie minimi-
zată, pe cât posibil.
4.20.3 Produsele finite ce conţin alergeni trebuie să fie

declarate în conformitate cu cerinţele legislaţiei
în vigoare. Pentru prezenţa accidentală sau
neintenţionată, indicarea pe etichetă a alergenilor
şi a urmelor acestora trebuie să se bazeze pe o
analiză a pericolelor şi evaluarea riscurilor asoci-
ate.
4.20.4 Atunci când clienţii cer în mod special ca produ-

sele să nu conţină anumite substanţe sau ingredi-
ente (ex: gluten, carne de porc, etc) sau ca anu-
mite metode de tratare sau de producţie să fie
excluse, trebuie să existe proceduri verificabile.
5 Măsurători, Analize, Îmbunătăţiri
5.1 Audituri interne
5.1.1 KO nr. 8: Audituri interne eficiente trebuie să fie

KO efectuate în conformitate cu un program aprobat
de audit și vor trebui să acopere cel puţin toate
cerinţele din Standardul IFS. Domeniul și frec-
venţa auditurilor interne trebuie să fie determinate
pe baza analizei pericolelor și evaluarii riscurilor
asociate. Acest lucru este aplicabil și pentru
facilităţile de depozitare care nu sunt la locaţia de
producţie, deţinute sau închiriate de către compa-
nie.
5.1.2 Auditul intern pentru activităţile care sunt critice

pentru siguranţa alimentelor trebuie să fie efectuat
cel puţin o dată pe an.
5.1.3 Auditorii trebuie să fie competenţi şi independenţi

faţă de departamentul auditat.

✂

Major/
NA
5.1.4 Rezultatele auditului trebuie să fie comunicate
managementului de top şi persoanelor responsa-
bile din departamentul vizat. Acţiunile corective
necesare şi programul pentru implementarea
acestora trebuie să fie stabilite, documentate şi
comunicate fiecărei persoane relevante.
5.1.5 Trebuie să fie documentate cum şi când vor fi
verificate acţiunile corective ce au rezultat din
auditurile interne.
5.2 Inspecţia locaţiei fabricii
5.2.1 Inspecţii regulate ale fabricii trebuie să fie planifi-
cate şi îndeplinite (ex: controlul produsului, al
igienei, al pericolelor datorate corpurilor străine,
igiena personalului şi curăţenia). Frecvenţa inspec-
ţiilor în fiecare zonă (inclusiv zona exterioară) şi a
fiecărei activităţi trebuie să fie bazată pe analiza
pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate şi pe
experinţa dobândită în timp.
5.3 Validarea si controlul procesului
5.3.1 Criteriile pentru validarea şi controlul proceselor
trebuie sa fie clar definite.
5.3.2 În cazul în care controlul procesului şi a parametri-
lor mediului de lucru (temperatură, timp, presiune,
proprietăţi chimice etc.) sunt esenţiale pentru a se
asigura cerinţele pentru produs, aceşti parametri
trebuie să fie monitorizaţi şi înregistraţi în perma-
nenţă şi/sau la intervale corespunzătoare.
5.3.3 Toate operaţiile de reprelucrare trebuie să fie vali-
date, monitorizate şi documentate. Aceste operaţii
nu trebuie să afecteze cerinţele produsului.
5.3.4 Trebuie să existe proceduri adecvate de notificare,
înregistrare şi monitorizare a defecţiunilor de
echipamente şi a abaterilor de proces.
5.3.5 Validarea proceselor trebuie să fie efectuată folosind
datele colectate, care sunt relevante pentru siguranţa
produsului şi a procesului. Daca apar modificari
semnificative, trebuie să fie efectuată o revalidare.
5.4 Calibrarea, reglarea și verificarea instrumentelor de măsură și monitorizare
5.4.1 Compania trebuie să identifice instrumentele de
măsură şi monitorizare necesare asigurării
conformităţii faţă de caracteristicile produsului.
Aceste instrumente trebuie să fie înregistrate pe
un document şi clar identificate.
5.4.2 Toate instrumentele de măsură trebuie să fie
verificate, reglate şi calibrate în cadrul unui sistem
de monitorizare la intervale de timp specificate şi
în conformitate cu standarde/metode definite.
Rezultatele verificărilor, reglărilor şi calibrărilor
trebuie să fie înregistrate. Acolo unde este nece-
sar, acţiuni corective trebuie să fie întreprinse
asupra instrumentelor şi, dacă e necesar, asupra
proceselor şi produselor.

✂

Major/
NA
5.4.3 Toate instrumentele de măsură trebuie folosite

numai în scopul pentru care au fost destinate.
Dacă rezultatele măsurătorilor indică o abatere,
instrumentul în cauză trebuie imediat reparat sau
înlocuit.
5.4.4 Statusul calibrării instrumentelor de măsură

trebuie să fie clar identificat (etichetare pe aparat
sau pe o listă cu instrumentele testate).
5.5 Verificarea cantitativă (controlul cantităţii/cantităţilor de umplutură)
5.5.1 Frecvenţa şi metodologia verificării cantitative

trebuie să fie stabilite în aşa fel încât cerinţele
legale si cerinţele clientului, sau dacă este cazul,
instrucţiuni privind cantitatea nominală să fie
îndeplinite.
5.5.2 Trebuie să existe o procedură care să definească
criteriile de conformitate pentru verificarea
cantitativă a unui lot. Această procedură trebuie,
printre altele, să ia în considerare tara, densitatea
sau alţi parametri critici.
5.5.3 Verificările trebuie să fie implementate şi înregis-
trate, pe baza unui plan de eşantionare care să
asigure reprezentativitatea pentru lotul fabricat.
5.5.4 Rezultatele acestor verificări trebuie să fie con-
forme cu criteriile definite pentru toate produsele
gata de livrare.
5.5.5 Pentru produsele aprovizionate, gata preambalate,
de la furnizori terţi, trebuie să existe o dovadă
referitoare la conformitatea cu cerinţele legale
privind cantitatea nominală.
5.5.6 Dacă este aplicabil, toate echipamentele folosite
pentru verificarea finală trebuie să fie aprobate
legal.
5.6 Analiza produsului
5.6.1 Trebuie să existe proceduri care să asigure că
toate toate cerinţele pentru produs sunt îndepli-
nite, inclusiv cerinţele şi specificaţiile din legisla-
ţie. Analizele microbiologice, fizice şi chimice
necesare pentru acest scop trebuie să fie efectuate
intern şi/sau subcontractate.
5.6.2 Analizele, care sunt relevante pentru siguranţa
alimentelor, este de preferat să fie efectuate de
un laborator cu programe/metode acreditate (ISO
17025). Dacă analizele sunt efectuate de un
laborator intern al fabricii sau un laborator care nu
are programe/metode acreditate, rezultatele
trebuie să fie verificate în mod regulat, de un
laborator acreditat pentru programe/metode (ISO
17025)

✂

Major/
NA
5.6.3 Trebuie să existe proceduri care să asigure
acurateţea rezultatelor analizelor interne, pe baza
metodelor de analiză oficial recunoscute. Aceasta
trebuie să fie demonstrată prin teste paralele sau
alte teste de confirmare.
5.6.4 Trebuie să fie întocmit un plan de testare, pentru
analizele interne şi externe, bazat pe analiza
pericolelor si evaluarea riscurilor asociate, care să
acopere materiile prime, semifabricatele şi
produsele finite, precum şi echipamentele de
procesare şi materialele de ambalare şi, în cazul în
care este necesar, teste de mediu. Rezultatele
testelor trebuie să fie documentate.
5.6.5 Rezultatele analizelor trebuie evaluate imediat.
Trebuie să fie introduse măsuri corective adecvate,
în cazul rezultatelor nesatisfăcătoare. Rezultatele
analizelor trebuie evaluate periodic pentru a
identifica tendinţele.Tendinţele ce indică rezultate
potenţial nesatisfăcătoare trebuie să fie luate în
considerare.
5.6.6 Pentru efectuarea analizelor interne, trebuie să fie
disponibil personal calificat şi instruit, precum şi
echipamente şi facilităţi adecvate.
5.6.7 Pentru verificarea calităţii produsului finit trebuie
efectuate periodic analize organoleptice interne.
Aceste teste trebuie să fie în concordanţă cu
specificaţiile şi legate de impactul parametrilor
respectivi asupra caracteristicilor produsului.
Rezultatele acestor teste vor fi documentate.
adăugat 5.6.8 Pe baza analizei pericolelor, evaluării riscurilor
asociate și a oricărei informaţii interne sau externe
privind riscul unui produs ce poate avea un impact
asupra siguranţei și/sau calității (inclusiv falsifi-
modificat care sau fraudă) produselor alimentare, alimente-
lor, compania trebuie să-şi actualizeze planul de
control şi/sau să ia măsuri adecvate pentru a
controla impactul asupra produselor finite.
5.7 Carantina produsului (blocarea/reţinerea) și eliberarea produsului
5.7.1 Trebuie să existe o procedură, bazată pe analiza
pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate, pentru
carantina (blocarea/reţinerea) şi eliberarea
materiilor prime, produselor semiprocesate şi
finite şi a materialelor de ambalare. Procedura
trebuie să asigure că doar produsele şi materialele
ce îndeplinesc cerinţele pentru produs sunt
procesate şi expediate.
5.8 Managementul reclamaţiilor de la autorităţi și clienţi
5.8.1 Trebuie să existe un sistem pentru managementul
reclamaţiilor aferente produsului.
5.8.2 Toate reclamaţiile trebuie evaluate de personal
competent. Acolo unde se justifică, acţiuni adec-
vate trebuie să fie luate imediat, dacă este necesar.

✂

Major/
NA
5.8.3 Reclamaţiile trebuie să fie analizate având în
vedere implementarea de acţiuni preventive, care
să prevină reapariţia neconformităţii.
5.8.4 Rezultatele analizei reclamaţiilor trebuie să fie
puse la dipoziţia persoanelor responsabile
relevante şiTOP managementului.
5.9 Managementul incidentelor, retragerea produsului, rechemarea produsului
5.9.1 Trebuie definită o procedură documentată privind
managementul incidentelor şi situaţiilor de criză
potenţiale cu impact asupra siguranţei, legalităţii
şi calităţi alimentelor. Procedura trebuie să fie
implementată şi menţinută. Aceasta include ca
minim, numirea şi instruirea unei echipe de criză,
o listă de contacte în caz de alertă, surse de
îndrumări legale (dacă este necesar), disponibilita-
tea contactelor, informaţii pentru client şi un plan
de comunicare, incluzând informarea clienţilor.
5.9.2 KO nr. 9: Trebuie să existe o procedură eficienta de
KO retragere și rechemare a tuturor produselor, care
să asigure că sunt informaţi toţi clienţii implicaţi,
cât mai repede posibil. Această procedură trebuie
să includă o definire clară a responsabilităţilor.
5.9.3 Trebuie să fie disponibile detalii actualizate privind
contactele pentru urgenţă (cum sunt numele şi
numerele de telefon ale furnizorilor, clienţilor şi
ale autorităţilor competente). O persoană din
companie care are autoritatea de a iniţia procesul
de managementul incidentelor trebuie să fie
disponibilă în permanenţă.
5.9.4 Fezabilitatea, eficienţa şi rapiditatea implementării
procedurii de retragere trebuie să constituie
obiectul unor testări interne regulate, bazate pe
analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate,
însă efectuată cel puţin o dată pe an. Aceasta
trebuie să fie efectuată într-o manieră care să
asigure implementarea şi funcţionarea eficientă a
procedurii.
5.10 Managementul neconformităţilor și al produselor neconforme
5.10.1 Trebuie să existe o procedură pentru managemen-
tul materiilor prime, produselor semifabricate şi
finite, echipamentelor de proces şi ambalajelor
neconforme. Aceasta trebuie să includă minim:
– izolarea/proceduri de carantină
– analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor
asociate
– identificare (ex: etichetarea)
– decizia referitoare la viitoarea utilizare (ex: elibe-
rarea, reprocesarea/tratarea ulterioară, blocarea,
carantina, respingerea/evacuare ca deşeu).
5.10.2 Responsabilităţile pentru managementul produse-
lor neconforme trebuie să fie clar definite. Proce-
dura pentru managementul produselor neconforme
trebuie să fie înţeleasă de toţi angajaţii relevanţi.

✂

Major/
NA
5.10.3 În cazul prezenţei unor neconformităţi, trebuie să
se ia măsuri imediate pentru a se asigura că
cerinţele produsului sunt îndeplinite.
5.10.4 Produsele finite ambalate sau ambalajele,
ambele de mărci proprii, care nu sunt conforme
cu specificaţiile, nu trebuie să fie puse în
comercializare sub acea marcă. Excepţiile vor
trebui să fie agreate în scris cu partenerii de
contract.
5.11 Acţiuni corective
5.11.1 Trebuie să existe o procedură pentru înregistrarea
şi analiza neconformităţilor, care să urmărească
evitarea reapariţiei acestora, prin întreprinderea
de acţiuni preventive şi/sau acţiuni corective.
5.11.2 KO nr. 10: Acţiunile corective trebuie să fie formu-
KO late clar, documentate și efectuate cât mai repede
posibil, pentru a preveni reapariţia neconformită-
ţii. Responsabilitatea și termenul limită pentru
acţiunea corectivă trebuie să fie clar definite.
Documentaţia trebuie păstrată într-un loc sigur și
trebuie să fie ușor accesibilă.
5.11.3 Efectuarea acţiunii corective implementate trebuie
documentată, iar eficienţa acesteia trebuie
verificată.
6 Apărarea alimentelor și Inspecţiile externe
6.1 Evaluarea apărării
6.1.1 Trebuie să fie definite responsabilităţi pentru
apărarea alimentelor. Cei responsabili trebuie să
fie personal cheie sau să aibă acces la echipa de
top management.Trebuie să fie demonstrată
suficientă cunoaştere în acest domeniu.
6.1.2 Trebuie efectuată o analiză a pericolelor şi o
evaluare a riscurilor asociate pentru apărarea
alimentelor. Bazat pe această evaluare şi pe
cerinţele legale, trebuie identificate zonele critice
pentru securitate.
Analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate
pentru apărarea alimentelor trebuie efectuată
anual sau la modificari ce afectează integritatea
alimentelor.
Un sistem de alarmă corespunzator trebuie să fie
definit şi eficienţa lui testată periodic.
6.1.3 Dacă legislaţia prevede înregistrarea locatiei sau
inspecţii ale locaţiei, trebuie facută dovada
respectării acesteia.
6.2 Securitatea locaţiei
asociate, zonele identificate ca şi critice pentru
securitate trebuie sa fie protejate în mod adecvat
pentru a preveni accesul neautorizat.
Punctele de acces trebuie să fie controlate.

✂

Major/
NA
6.2.2 Trebuie să existe proceduri care să prevină
falsificarea/sabotajul şi/sau să permită identifica-
rea semnelor de falsificare/sabotaj.
6.3 Securitatea personalului și a vizitatorilor
6.3.1 Politica pentru vizitatori trebuie să conţină aspecte
ale planului de apărare. Personalul de livrare şi de
încărcare care se afla în contact cu produsul
trebuie să fie identificat şi să respecte regulile de
acces ale companiei. Vizitatorii şi furnizorii externi
de servicii trebuie să fie identificaţi în zonele în
care se află produse şi trebuie să fie înregistraţi în
momentul intrării. Ei trebuie să fie informaţi
privind politica locaţiei şi accesul lor să fie contro-
lat în mod corespunzător.
6.3.2 Toţi angajaţii trebuie să fie instruiţi anual privind
apărarea alimentelor referitor la apărea alimente- modificat
lor, în funcție de cerințele produsului și de nevoile
de instruire ale angajaților sau atunci când apar
schimbări semnificative de program. Instruirile
trebuie documentate.
Procedurile de angajare şi de încheiere a contrac-
telor de muncă trebuie să ia în considerare
aspectele de securitate, atât cât permite legislaţia.
6.4 Inspecţii Externe
6.4.1 Trebuie să existe o procedura documentată pentru
gestionarea inspecţiilor externe şi a vizitelor
oficiale. Personal relevant trebuie să fie instruit
pentru aplicarea procedurii.

✂
DATELE DE CONTACT ALE BIROURILOR IFS
GERMANIA | BERLIN BRAZIL | DOURADOS

IFS Management GmbH Representante IFS Brasil
Am Weidendamm 1A Caroline Nowak
D-10117 Berlin BR-79824 Dourados, MS
Telefon: +49 (0) 30 72 62 50 74 Telefon: +55 (67) 81 51 45 60
Fax: +49 (0) 30 72 62 50 79 E-Mail: cnowak@ifs-certification.com
E-Mail: ifs-berlin@ifs-certification.com
CHINA | HEFEI
FRANŢA | PARIS StarFarm
IFS Office Paris Room 2301, C building,
FCD Fortune Plaza No. 278 Suixi Road, 230041,
12, rue Euler Hefei, Anhui, China
F-75008 Paris Telefon: +86 (0) 55 15 66 60 69
Telefon: +33 (0)1 44 43 99 16 Fax: +86 (0) 55 15 68 13 76
Fax: +33 (0)1 47 20 53 53 E-Mail: china@ifs-certification.com
E-Mail: ifs-paris@ifs-certification.com asia@ifs-certification.com
ITALIA | MILANO CANADA | TORONTO

IFS Office Milan PAC –The Packaging Association Canada
Federdistribuzione 1 Concorde Gate, Suites 607
Via Albricci 8 Ca-Toronto ON, M3C 3N6
I-20122 Milano Telefon: +1 41 64 90 78 60
Telefon: +39 (0) 2 89 07 51 50 E-Mail: pacinfo@pac.ca
Fax: +39 (0) 26 55 11 69
E-Mail: ifs-milano@ifs-certification.com USA | ST. LOUIS
IFS North America
POLONIA | VARŞOVIA 1610 Des Peres Road, Suite 150
IFS Office Central & Eastern Europe USA-St. Louis, MO 63131
ul. Serwituty 25 Telefon: +1 31 46 86 46 10
PL-02-233 Warsaw Fax: +1 31 46 86 46 02
Telefon: +48 6 01 95 77 01 E-Mail: ifs-us@ifs-certification.com
E-Mail: marzec@ifs-certification.com

Ifs Food6n

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ifs Food6n

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IFS Food

Standard de auditare pentru calitatea

Standard de auditare pentru calitatea

Membrii Comitetului Tehnic Internaţional IFS

IFS este încântat, de asemenea, să mulţumească pentru contribuţiile utile oferite de

© IFS, Aprilie 2014

Prof. Dr Lindemann IFS Expert

Ca parte a procesului de revizuire a Standardului, au fost de asemenea efectuate

© IFS, Aprilie 2014

1 Istoria International Featured Standards (Standardele Speci-

© IFS, Aprilie 2014

5.7.3 Alte reguli referitoare la raportul de audit . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

7 Distribuirea și păstrarea raportului de audit . . . . . . . . . . . . . . 37

9 Contestaţii si procedura de tratare a reclamaţiilor . . . . . . . . 37

10 Proprietatea și utilizarea siglei IFS Food . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

12 Programul de Integritate IFS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

© IFS, Aprilie 2014

Partea 2: Lista cerinţelor de audit

2 Sistemul de Management al Calităţii și Siguranţei Alimentelor

4 Procesul de Planificare și Producţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

© IFS, Aprilie 2014

© IFS, Aprilie 2014

Partea 3: Cerinţele pentru Organismele de Acreditare,

1 Cerinţele pentru Organismele de Acreditare . . . . . . . . . . . . . . 95

2 Cerinţele pentru Organismele de certificare . . . . . . . . . . . . . . 98

3 Cerinţele pentru Auditorii IFS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

© IFS, Aprilie 2014

Partea 4: Raportarea, Programul auditXpressTM și Portalul de

2 Programul auditXpressTM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

3 Portalul de audit IFS și Baza de date IFS

© IFS, Aprilie 2014

Partea 1: Protocolul de audit

1 Istoria International Featured Standards

Membrii asociaţi ai federaţiei germane de retail – Handelsverband

Prima versiune implementată (versiunea 3) a Standardului IFS a fost

Pentru versiunea 6 a IFS Food, Comitetul Tehnic Internaţional şi grupu-

© IFS, Aprilie 2014

Experienţa, modificările legislative si revizia documentului ghid GFSI au

Analiza tuturor chestionarelor, asociată cu opiniile primite de la toate

Noua versiune 6 a IFS Food va intra în vigoare la 1 Iulie 2012. Până la 30

IFS Food 6, Aprilie 2014 nu este o nouă versiune a Standardului, ci o

© IFS, Aprilie 2014

mentează anumite referințe din Doctrina IFS versiunea 3. Toate modifi-

2.1 Scopul și conţinutul protocolului de audit

Acest protocol de audit descrie cerinţele specifice pentru organizaţiile

De asemenea, detaliază procedurile ce trebuie urmate de către compa-

2.2 Informaţii extraordinare din partea companiei

2.3 Cerinţe generale pentru sistemul de management al

© IFS, Aprilie 2014

nute şi îmbunătăţite în permanenţă. Auditorul va examina următoarele

– investigarea cauzelor neconformităţilor şi implementarea acţiu-

Sistemul de management al calităţii şi siguranţei alimentelor este bazat

3.1 Auditul iniţial

© IFS, Aprilie 2014

întreaga companie este auditată, atât în ceea ce priveşte documentaţia

3.2 Auditul de urmărire

Un audit de urmărire este necesar într-o anumită situaţie, atunci când

Dacă neconformitatea Majoră este legată de abateri ale procesului de

Dacă nu se efectuează un audit de urmărire timp de 6 luni, atunci este

În cazul în care auditul de urmărire stabileşte că cerinţele nu sunt înde-

3.3 Auditul de reînnoire (pentru recertificare)

Auditurile de reînnoire sunt acele audituri care sunt efectuate după

© IFS, Aprilie 2014