Standardul International Al Alimentelor Versiunea 6 Final Version

STANDARDUL IFS PENTRU ALIMENTE
Standardul pentru auditarea calităţii şi a

siguranţei produselor alimentare
Versiunea 6
Ianuarie 2012
Standardul IFS pentru Alimente – Versiunea 6 2
IFS publică informaţii şi exprimă opinii conform celor cunoscute, dar nu îşi poate asuma
responsabilitatea pentru eventualele greseli, omisiuni sau posibile informaţii eronate
în publicarea sa, în special în acest document.
Proprietarul Standardului din acest document este:

IFS Management GmbH
Am Weidendamm 1A
10117 Berlin
Germania
Director General: StephanTromp

AG Charlottenburg HRB 136333 B
Nr. TVA: DE278799213
Banca: Berliner Sparkasse

Codul băncii: 100 500 00
Număr cont: 190 029 765
Număr IBAN: DE96100500000190029765
Cod BIC/Swift: BE LA DE BE
Toate drepturile rezervate. Toate publicaţiile sunt protejate de legea internaţională a drepturilor
de autor. Orice tip de utilizare neautorizată este interzisă şi supusă acţiunii juridice în cazul în
care nu există un acord exprimat în scris al proprietarului Standardului IFS. Acest lucru se
aplică de asemenea şi în cazul reproducerii cu ajutorul unui copiator, prin includerea într-o bază
de date electronică/programe de calculator, sau prin reproducerea pe CD-Rom.
Nicio traducere nu va fi făcută fără permisiunea oficială a proprietarului Standardului IFS.
Standardul IFS pentru Alimente este disponibil online, pe site-ul:

www.ifs-certification.com
Sau prin poştă, fax şi e-mail:

IFS Management GmbH
Am Weidendamm 1A
10117 Berlin
Germania
Telefon: +49-(0) 30-72 62 50-74

Fax: +49-(0) 30-72 62 50-79
E-mail: info@ifs-certification.com
Standardul Internaţional pentru Alimente

Standard de auditare a calităţii
şi siguranţei produselor alimentare
MULŢUMIRI
IFS ar dori să mulţumească tuturor participanţilor care au răspuns la sondajul desfăşurat la nivel
mondial în 2010 şi care a stat la baza dezvoltării şi îmbunătăţirii noii versiuni a Standardului IFS
pentru Alimente (IFS). Informaţiile şi opiniile dumneavoastră au reprezentat un adevărat sprijin
pentru IFS. Apreciem timpul acordat pentru a răspunde la chestionar. IFS este
recunoscător membrilor din cadrul International Technical Commitee (Comitetului Tehnic
Internaţional IFS) şi grupurilor de lucru naţionale asociate din Franţa, Germania, Italia şi Statele
Unite ale Americii.
Membrii Comitetului Tehnic Internaţional IFS

Andrea Artoni CONAD, în numele a ANCD (Associazone Nazionale Cooperative tra
Dettaglianti), Italia
Sabrina Bianchini Det Norske Veritas, Italia
Yvan Chamielec EMC Distribution - Groupe Casino, Franţa
Fayçal Bellatif Eurofins certification, Franţa
Roberta Denatale/
Eleonora Pistochini Auchan, în numele Federdistribuzione, Italia
Gerald Erbach METRO AG, Germania
Jean-François Feillet Meralliance, Franţa
Cécile Gillard-Kaplan Groupe Carrefour, Franţa
Luc Horemans Scamark - Groupement Leclerc, Franţa
Dr. Joachim Mehnert DQS, Germania
Dr. Angela Moritz Rewe Group, REWE-Zentral-AG, Germania
Bizhan Pourkomailian Mc Donalds Europa, Marea Britanie
Horst Roeser COOP, Elveţia
Sergio Stagni COOP, în numele ANCC (Associazone Nazionale Cooperative Consumatori),
Italia
StephenThome Dawn Food Products, Statele Unite ale Americii
Bert Urlings Vion Food, Olanda
Karin Voß EDEKA Zentrale AG & Co. KG, Germania
Roman Wißner HARIBO GmbH & Co KG, Germania
Stefano Zardetto Voltan, Italia
IFS doreşte de asemenea să mulţumească următoarelor persoane pentru contribuţia acestora la

revizuirea Standardului:
Javier Bernal Expert IFS

Dr. Anna K. Boertz Expert IFS
Jutta Brendgen Rewe Group, Germania
Christina Brüggemann ALDI Einkauf GmbH & Co. oHG, Germania
Alfonso Cappuchino DNV, Business Assurance, Statele Unite ale Americii
Rosanna Casciano CONAD, în numele ANCD (Associazone Nazionale Cooperative tra Dettaglianti),
Italia
Ivano Crippa CSI, Italia
Paul Daum KaisersTengelmann AG, Germania
Timo Dietz Lidl Stiftung & Co KG, Germania
Gianni di Falco Federdistribuzione, Italia
Sandrine Dupin COFRAC (Comité Français d'Accréditation)
Lauren Fleming Intertek, Statele Unite ale Americii
Marcus Fraude Kaufland Fleischwaren SB GmbH & Co. KG, Germania
Isabelle Formaux Scamark-Groupement Leclerc, Franţa
Arnaud Gautier Groupement des mousquetaires, Franţa
Massimo Ghezzi Carrefour, Italia
Eric Gibson Intertek, Statele Unite ale Americii
Marco Jermini Expert IFS
Annegret Karsch-Keller Kaufland Warenhandel GmbH & Co. KG, Germania
Jon Kimble Diamond Foods, Statele Unite ale Americii
Dr. Ulrike Kleiber HANSA-HEEMANN AG, Germania
Marguerite Knefel Système U, Franţa
Martine Kocken Laiterie Saint Denis de l'Hôtel, Franţa
Dr. Kerstin Kunz real, - SB-Warenhaus GmbH, Germania
Dr. Horst Lang Globus SB-Warenhaus Holding GmbH & Co. KG, Germania
Wolfgang Leiste EDEKA Handelsgesellschaft Südwest mbH, Germania

Prof. Dr Lindemann Expert IFS
Susan Linn Sysco Corporation, Statele Unite ale Americii
Anke Lorencz Wirtschaftskammer Österreich, Austria
Flavia Mare Carrefour, Italia
Ralf Marggraf EDEKA Minden-Hannover Stiftung & Co KG, Germania
Jay Mayr ConAgra Foods, Statele Unite ale Americii
Laurence Manuel Provera alimentaire, Franţa
Dr. Andrea Niemann- Det Norske Veritas, Germania
Haberhausen
Viola Obladen Zentis GmbH & Co KG, Germania
Sarah Oxendale Target Corporation, SUA
Charlotte Pilz Metro Cash+Carry Deutschland GmbH, Germania
Florian-Fritz Preuß Quant Qualitätssicherung GmbH, Germania
Rodrigo Quitero DQS, Chile
Dr. Gereon Schulze- Vion Food Group, Germania
Althoff
Dr. Jürgen Sommer Freiberger Labensmittel GmbH&Co. KG, Germania
Alain Soroste Expert IFS
Marie Squigna Loblaw, Canada
Kevin Swoffer KPS Resources Ltd., Marea Britanie
François Thiébault Meralliance, în numele FEEF (Fédération des Entreprises et Entrepreneurs de
France)
Béatrice Thiriet Auchan, Franţa
Ute Welsch-Alles Globus SB-Warenhaus Holding GmbH & Co.KG, Germania
Patricia Wester Eurofins de certificare, Statele Unite ale Americii
Christel Wieck Hochwald Nahrungsmittel-Werke GmbH, Germania

Kathleen Wybourn DNV Business Assurance, Statele Unite ale Americii
Echipa IFS
George Gansner Director dezvoltare business/marketing

Dr. Helga Hippe Director asigurarea calităţii
Seon Kim Director magazin IFS
Christin Kluge Manager de proiect asigurarea calităţii
Nina Lehmann Manager de proiect IFS Academy/Marketing/Communication
Stéphanie Lemaitre Director Tehnic
Lucie Leroy Manager proiect
Clemens Mahnecke Asistent tehnic de proiect
Marek Marzec Consultant business IFS Europa Centrală şi de Est
Caroline Nowak Reprezentant IFS America de Sud
Ksenia Otto Şef birou IFS
Sabine Podewski Manager de proiect IFS pentru calificarea şi examinarea auditorilor
Maria Thalmann Manager de proiect
Serena Venturi Manager de proiect
Stephan Tromp Director general
Ca parte a procesului de revizuire a Standardului, auditurile de testare

au fost de asemenea efectuate. Am dori să mulţumim următoarelor
companii pentru implicarea lor:
- Biscuiterie Bouvard, Franţa
- Freiberger, Germania
- Hansa-Heemann, Germania
- Jus de fruits d'Alsace, Franţa
- Rheinberg Kellerei GmbH, Germania
- Roncadin, Italia
- Sunray, Elveţia
- Vion, Germania
- Voltan, Italia
Partea 1: Protocolul de audit

1 Istoricul Standardelor Internaţionale IFS şi a Standardului IFS pentru produsele
alimentare
Mulţi ani, auditurile de calitate pentru locaţiile de producţie ale furnizorilor erau realizate de
distribuitori. Până în 2003 aceste audituri erau efectuate direct de departamentele de asigurare
a calităţii ale disbuitorilor, intermediarilor în comerţul cu ridicata şi ale companiilor de servicii
alimentare. Cerinţele din ce în ce mai ridicate ale consumatorilor, responsabilităţile din ce în ce
mai mari ale distribuitorilor, intermediarilor în comerţul cu ridicata şi ale companiilor de servicii
alimentare, creşterea cerinţelor juridice şi globalizarea fluxurilor de produse au dus la
dezvoltarea unui Standard uniform de asigurare a calităţii şi de siguranţă alimentară. De
asemenea, a fost necesară găsirea unei soluţii pentru a reduce timpul asociat cu o multitudine
de audituri, pentru toate părţile interesate în cauză.
Membrii Federaţiei germane a distribuitorilor – Hauptverband des Deutschland (HDE) - şi cei ai

omologului francez - Federaţia întreprinderilor de comerţ şi distribuţie (FCD) – au creat un
standard al calităţii şi siguranţei alimentelor pentru produsele alimentare sub marca
distribuitorului, numită Standardul internaţional pentru alimente (IFS) menit să permită
evaluarea nivelurilor de calitate şi siguranţă a furnizorilor de produse alimentare pe baza unei
abordări uniforme. Acest standard este în prezent gestionat de către IFS Management GmbH, o
companie deţinută de către FCD şi HDE şi este aplicabil tuturor etapelor de prelucrare a
produselor alimentare ulterioare procesului de producţie primară. Standardul IFS pentru
alimente beneficiază de recunoaşterea GFSI (Global Food Safety Initiative - Iniţiativa mondială
pentru siguranţa produselor alimentare) după ce a fost comparată cu „Documentul normativ
GFSI”.
Prima versiune implementată (versiunea 3) a IFS a fost dezvoltată de HDE şi lansată în 2003.
În ianuarie 2004, o versiune actualizată, versiunea 4, a fost concepută şi lansată în colaborare
cu FCD. În anii 2005/2006, asociaţiile italiene de distribuţie, Associazione Nazionale
Cooperative Consumatori (ANCC), Associazione Nazionale Cooperative tra Dettaglianti (ANCD)
şi Federdistribuzione s-au alăturat de asemenea Standardului Internaţional pentru produse
alimentare, iar dezvoltarea versiunii 5 a fost o colaborare a federaţiilor distribuitorilor din Franţa,
Germania şi Italia, precum şi a distribuitorilor din Elveţia şi Austria.
La elaborarea versiunii 6 a Standardului IFS pentru alimente s-au implicat activ Comitetul
Tehnic Internaţional şi grupurile de lucru din Italia, Franţa şi Germania, alături de distribuitori,
reprezentanţii industriei alimentare şi părţile interesate, companiile de servicii alimentare şi
organismele de certificare. In timpul dezvoltarii versiunii 6 a Standardului, IFS s-a bucurat de
asemenea de contribuţiile grupului de lucru nord-american recent creat precum şi de cea a
distribuitorilor spanioli, a celor din Asia şi America de Sud.
Principalele obiective ale Standardului IFS pentru alimente, precum şi pentru celelalte
standarde IFS, sunt:
- Stabilirea unui standard comun, cu un sistem uniform de evaluare,
- Lucrul cu organismele de certificare acreditate şi cu auditorii calificaţi,
- Asigurarea transparenţei şi a posibilităţii de comparare de-a lungul lanţului de
aprovizionare,
- Reducerea costurilor şi a timpului acordat auditului, atât pentru distribuitori cât şi pentru
furnizori.
Experienţa, modificările legislaţiei şi revizuirea „Documentului normativ GFSI" au dus la nevoia

de a lucra la revizuirea versiunii 5. Un chestionar detaliat şi cuprinzător a fost dezvoltat, pentru a
permite tuturor utilizatorilor în cauză să se implice în dezvoltarea Standardului IFS pentru
alimente. Aceast chestionar a fost disponibil online în perioada ianuarie-februarie 2011,
permiţând părţilor interesate să se implice în proces. Toate chestionarele completate au fost
supuse unei analize detaliate. Mai mult decât atât, reprezentanţii din industrie şi organismele de
certificare au participat la toate etapele procesului de revizuire pentru împărtăşirea expertizei şi
pentru mai multă transparenţă.
Analiza tuturor chestionarelor împreună cu rezultatele primite de la toate părţile interesate a

ajutat la definirea următoarelor obiective care au stat la baza revizuirii versiunii 5 a Standardului
IFS pentru alimente:
- Eliminarea redundanţelor,
- Verificarea clarităţii cerinţelor,
- Adaptarea standardului la legislaţie şi la reglementările în vigoare,
- Integrarea cerinţelor cu privire la protecţia lanţului alimentar împotriva actelor răuvoitoare
împotriva alimentar („food defence”) în lista generală de verificare a auditului,
- Integrarea tuturor doctrinelor Standardului IFS pentru alimente
- elaborarea protocolului de audit într-un limbaj simplu,
- determinarea unor norme mai precise pentru calculul duratei auditului
- îmbunătăţirea definiţiilor perimetrelor de audit
- actualizarea Standardului în conformitate cu noua versiune a Documentului normativ
GFSI.
Noua versiune a Standardului IFS pentru alimente va intra în vigare începând cu 01 iulie 2012.
Până la 30 iunie 2012, companiile pot efectua doar auditurile după versiunea 5 a Standardului
IFS pentru alimente. După această dată, vor fi efectuate şi acceptate doar auditurile conform
versiunii 6 a Standardului IFS pentru alimente.
Standardul IFS pentru alimente este unul din standardele aparţinând brand-ului IFS
(International Featured Standards).
2 Introducere
2.1 Scopul şi conţinutul protocolului de audit
Acest protocol de audit prezintă cerinţele specifice pentru organizaţiile implicate în auditurile ce
urmăresc Standardul IFS Food.
Scopul protocolului este de a defini criteriile ce trebuie urmate de un organism de certificare

care efectuează audituri în conformitate cu cerinţele IFS, astfel cum este prevăzut în norma de
acreditare EN 45011/ ghid ISO CEI 65 (ulterior standardul ISO/CEI 17065).
Acesta detaliază de asemenea procedurile care trebuie urmate de către companiile auditate şi
explică importanţa acestor audituri. Doar organismele de certificare acreditate conform normei
EN 45011/ ghid ISO CEI 65 (viitorul standard ISO IEC 17065), pentru Standardul IFS pentru
alimente şi care au semnat un contract cu proprietarul standardului pot efectua audituri în
funcţie de Standardul IFS pentru alimente şi pot elibera certificate IFS. Cerinţele IFS pentru
organismele de certificare sunt descrise în md clar în partea a 3-a a acestui document.
2.2 Informaţii specifice pe care societatea auditată trebuie să le transmită

organismului de certificare
În conformitate cu norma EN 45011/ ghid ISO CEI 65 (viitorul standard ISO CEI 17065),
compania trebuie să informeze organismul de certificare asupra oricărei modificări sau informaţii
care indică faptul că produsele ar putea să nu mai îndeplinească cerinţele sistemului de
certificare (de exemplu, rapel, avertizarea cu privire la produse, etc.). Pentru IFS, această
notificare trebuie să fie făcută în termen de 3 zile lucrătoare.
2.3 Cerinţe generale pentru sistemul de management al calităţii şi siguranţei

produselor alimentare
În general, în timpul auditurilor în conformitate cu Standardul IFS pentru alimente, auditorul

evaluează cazurile în care diferitele elemente ale sistemului de management al calităţii şi a
siguranţei alimentare a unei societăţi sunt formalizate, puse în aplicare, actualizate şi
îmbunătăţite în mod constant. Auditorul trebuie să examineze următoarele elemente:
- structura organizaţională în relaţie cu responsabilitatea, autoritatea, calificările şi fişa
postului,
- procedurile documentate şi instrucţiunile referitoare la implementarea acestora,
- inspectarea şi testarea: cerinţele specificate şi criteriile definite de acceptare şi toleranţă
- acţiunile ce trebuie întreprinse în cazul neconformităţilor,
- Cercetarea cauzelor neconformităţilor şi punerea în aplicare a acţiunilor corective,
- Analiza de conformitate a datelor referitoare la calitate şi siguranţă precum şi aplicarea
acestora
- Gestionarea, arhivarea şi recuperarea înregistrărilor de calitate şi de securitate, cum ar fi
trasabilitatea, controlul documentelor.
Toate procesele şi procedurile trebuie să fie clare, concise şi fără ambiguităţi iar personalul
trebuie să înţeleagă principiile sistemului de management al calităţii şi siguranţei alimentelor.
Sistemul de management al calităţii şi siguranţei produselor alimentare se bazează pe

următoarea metodologie:
- identificarea proceselor necesare pentru sistemul de management al calităţii şi
siguranţei produselor alimentare,
- determinarea ordinii şi interacţiunii dintre aceste procese,
- determinarea criteriilor şi metodelor necesare pentru a asigura funcţionarea eficientă şi
controlul acestor procese,
- asigurarea disponibilităţii informaţiilor necesare pentru susţinerea funcţionării şi
monitorizarea acestor procese,
- măsurarea, monitorizarea şi analiza acestor procese, precum şi punerea în aplicare a
acţiunile necesare pentru a obţine rezultatele planificate şi îmbunătăţirea continuă.
3 Tipuri de audit
3.1 Auditul iniţial
Un audit iniţial este primul audit pentru Standardul IFS pentru alimente al unei companii. Acesta
are loc la o dată convenită de societate împreună cu organismul de certificare selectat. În timpul
acestui audit, compania este auditată în ansamblu, atât la nivelul documentaţiei cât şi la nivelul
proceselor. În timpul auditului, toate cerinţele IFS trebuie să fie evaluate de către auditor. În
cazul unui pre-audit, auditorul care efectuează auditul nu trebuite să fie acelaşi cu cel care va
realiza auditul iniţial.
3.2 Auditul complementar
Un audit complementar este necesar în situaţii specifice atunci când rezultatele auditului (fie că
este un audit iniţial sau unul de reînnoire) nu sunt suficiente pentru a permite eliberarea
certificatul (a se consulta tabelul nr. 6). În timpul auditului complementar, auditorul se
concentrează pe punerea în aplicare a acţiunilor întreprinse pentru a corecta neconformitatea
(majoră), determinată în timpul auditului anterior. Auditul complementar trebuie să realizat în
termen de cel mult şase luni de la data auditului anterior. În general, auditorul care realizează
auditul în timpul căruia o neconformitate majoră a fost identificată trebuie să efectueze auditul
suplimentar.
În cazul în care neconformitatea majoră este legată de eşecul/eşecurile de producţie, auditul

complementar ar trebui să fie efectuate cel mai devreme în şase săptămâni şi cel mai târziu în
şase luni de la auditul anterior. Pentru alte tipuri de eşecuri (de exemplu, cele legate de
documentare), organismul de certificare este responsabil pentru determinarea datei auditului
complementar.
Dacă niciun audit complementar nu a fost efectuat în cele şase luni, este necesar un nou
proces de auditare complet. În cazul în care auditul complementar este un eşec, este necesar
de asemenea un nou proces de auditare complet. Eliminarea neconformităţilor majore ar trebui
să fie întotdeauna stabilite de auditor la vizita sa în locaţie.
3.3 Auditul de reînnoire (de recertificare)
Auditurile de reînnoire sunt efectuate după auditurile iniţiale. Perioada în care un audit de
reînnoire trebuie să fie efectuat este indicată pe certificat. Auditul de reînnoire implică un audit
complet al companiei care are ca rezultat eliberarea unui nou certificat. În timpul auditului, toate
cerinţelor IFS trebuie să fie evaluate de către auditor. O atenţie deosebită este acordată
abaterilor şi neconformităţilor identificate în timpul auditului anterior precum şi eficienţei şi
punerii în aplicare a măsurilor corective şi preventive definite planul de acţiuni corective al
companiei.
Notă: Planul de măsuri corective de la auditul anterior trebuie să fie întotdeauna evaluat de
către auditor, chiar dacă auditul anterior a fost efectuat în urmă cu peste un an. Prin urmare,
societăţile auditate trebuie să informeze întotdeauna organismele de certificare în cazul în care

acestea au fost deja certificate IFS în trecut.
Data auditului de reînnoire trebuie să fie calculată de la data auditului iniţial şi nu de la data
eliberării certificatului. În plus, auditul de reînnoire trebuie să fie programat cel mai devreme cu
8 săptămâni înainte şi nu mai târziu de două săptămâni după data auditului de reînnoire (a se
consulta de asemenea secţiunea 6.2). Companiile sunt responsabile pentru menţinerea
certificării lor. Toate societăţile certificate IFS vor fi informate cu trei luni înainte asupra expirării
certificatului prin intermediul portalului online de audit.
Organismele de certificare pot contacta companiile înainte pentru a stabili data unui nou audit.
În general, datele preconizate ale fiecărui audit trebuie să fie completate de către organismele
de certificare pe portalul online de audit IFS, prin intermediul funcţiei „agendă”, nu mai târziu de
2 saptamani (14 zile calendaristice) înainte de data auditului aniversar (este posibil ca data să
fie schimbată pe termen scurt).
3.4 Auditul de extindere
În cazuri specifice, cum ar fi integrarea noilor produse şi / sau a proceselor în domeniul de

aplicare al auditului sau ori de câte ori domeniul de aplicare al auditului ar trebui actualizat pe
certificat, atunci, pentru o companie certificată IFS pentru alimente nu este necesară efectuarea
unui audit nou complet ci organizarea unui audit suplimentar în locaţie în cursul perioadei de
valabilitate a certificatului existent. Organismul de certificare este responsabil pentru stabilirea
cerinţelor ce trebuie auditate şi pentru durata adecvată a auditului.
Raportul acestui audit de extindere va fi reprezentat ca o anexă ataşată raportului existent de

audit. Condiţiile dde trecere a auditului de extindere (nota ≥ 75%) sunt aceleaşi ca pentru un
audit complet, doar că este axat numai pe cerinţele specifice care au fost auditate; rezultatul
auditului iniţial nu se schimbă.
În cazul în care auditul de extindere demonstrează conformitaea, certificatul va fi actualizat cu

noul domeniu de aplicare şi încărcat pe portalul de audit.
Certificatul actualizat trebuie să aibă aceeaşi dată de expirare a validităţii ca cea de pe

certificatul actual.
Dacă, în timpul auditului de extindere, o neconformitate majoră sau o neconformitate KO este

identificată, audit complet a eşuat iar certificatul curent trebuie să fie suspendat după cum este
descris în capitolele 5.8.1 şi 5.8.2.
4 Domeniul de aplicare al auditului
Standardul IFS pentru alimente este un standard destinat furnizorilor de produse alimentare sub
marca distribuitorilor, a intermediarilor în comerţul cu ridicata şi a altor producători de produse
alimentare şi priveşte doar societăţile de prelucrare a produselor alimentare sau societăţile
care ambalează produsele vrac. Standardul IFS pentru alimente poate fi utilizat atunci când un
produs este „procesat", sau atunci când există un risc de contaminare a produselor la procesul
de ambalare iniţială. Prin urmare, Standardul IFS pentru alimente nu se aplică următoarelor
activităţi:
- import (birourile, de exemplu agenţiile de brokeraj)
- transport, depozitare şi distribuţie.
Pentru clarificări cu privire la determinarea domeniului de aplicare dintre Standardul IFS pentru
alimente şi alte Standarde IFS (Broker, Logistica, „Cash&Carry/En-gros” şi DPH) consultaţi
Anexa 1.
În cazul în care societatea comercializează produse fabricate sub formă de produse finite,
furnizorii acestor produse trebuie ei-înşişi să se fie certificaţi sub Standardul IFS pentru alimente
şi trebuie să îndeplinească cerinţele specifice din lista de verificare a auditului (partea 2) privind
comercializarea produselor fabricate (4.4.2.1 la 4.4.2.3 a). Dacă acest lucru nu se aplică, aceste
produse trebuie să fie excluse din certificat iar acesta trebuie să conţină menţiunea: „activitatea
de comercializare nu este inclusă".
În cazul în care cerinţele menţionate mai sus sunt îndeplinite, aceste produse fabricate şi
comercializate trebuie să fie clar specificate în certificat, detaliind sectoarele de produse, şi în
raportul de audit, atât la nivelul profilului companiei cât şi la nivelul domeniului de aplicare al
auditului.
Domeniul de aplicare al auditului trebuie să fie definit şi validat între companie şi organismul de
certificare înainte de efectuarea auditului. Acest domeniu de aplicare trebuie să fie clar stabilit,
fără echivoc, în contractul dintre societate şi organismul de certificare, precum şi în raportul de
audit şi pe certificat.
Liniile de fabricaţie ale produselor trebuie să fie în funcţiune în timpul auditului.
În cazul în care, între două audituri de certificare, procese sau produse noi, diferite de cele
incluse în domeniul de aplicare iniţial al auditului IFS pentru alimente, sunt puse în aplicare, (de
exemplu, produsele sezoniere), compania certificată trebuie să informeze imediat organismul de
certificare, care, în funcţie de evaluarea riscurilor va determina dacă este necesar un audit de
extindere (a se consulta, de asemenea, capitolul 3.4). Rezultatele acestei evaluări a riscurilor,
bazată pe riscurile legate de sănătate şi siguranţă, trebuie să fie documentate.
Auditul este specific locaţiei unde produsele sunt fabricate. În cazul structurilor descentralizate,
în cazul în care auditul unor anumite instalaţii nu este suficient pentru a avea o imagine
completă a proceselor companiei, atunci toate celelalte instalaţii majore trebuie să fie incluse în
audit. Acest lucru trebuie menţionat în raportul de audit la nivelul profilului companiei.
Domeniul de aplicare al auditului trebuie să acopere întreaga activitate a companiei (adică

acelaşi tip de fabricaţie pe mai multe linii a produselor sub marca furnizorului sau sub marca
distribuitorului/intermediarilor în comerţul cu ridicata) şi nu doar linia de fabricaţie a produselor
sub marca distribuitorului/intermediarilor în comerţul cu ridicata . Domeniul de aplicare ar trebui
să fie revizuit şi validat a doua oară la începutul auditului, după o evaluare iniţială a riscurilor. În
plus, domeniul de aplicare ar putea fi modificat în funcţie de evaluarea riscurilor (de exemplu,
dacă o activitate ulterioară interferează cu cea implicată în domeniul de aplicare al auditului)
Domeniul de aplicare al auditului trebuie să se refere la sectoarele de produse şi domeniile

tehnologice auditate (a se consulta anexa 3).
Exemplul 1: pentru o companie producătoare de îngheţată, domeniul de aplicare al auditului va

face referire la sectorul de produse 4 (produse lactate) şi sectoarele tehnologice B
(pasteurizare), D (congelare/refrigerare) şi F (amestec).
Exemplul 2: Pentru o companie producătoare de pate-uri proaspete umplute şi care fabrică pe

loc umplutura (de exemplu, carne, smântână, roşii) domeniul auditului trebuie să facă trimitere
la sectorul de produse 7 (produse combinate) şi la sectoarele tehnologice B (pasteurizare), D
(congelare/ refrigerare), E (ambalare în atmosferă modificată) şi F (tăiere / amestecare /
umplutură).
Notă: pot fi adăugate sau scoase sectoare tehnologice, în funcţie de procedeul/procedeele puse
în aplicare de companie.
Mai ales şi numai pentru sectorul de produse 7, parametrii sunt diferiţi pentru a defini domeniul
de aplicare şi durata auditului.
Sectorul de produse 7 (produse combinate) trebuie să fie utilizat imediat ce firma fabrică
produse din mai multe materii prime (de exemplu, peşte, carne, ouă, etc.); în cazul în care firma
procesează aceste materii prime în locaţie doar domeniul de aplicare 7 va fi ales pentru audit şi
pentru certificat. Cu toate acestea, pentru a calcula durata auditului, toate sectoarele de
produse şi sectoarele tehnologice trebuie să fie selectate (a se vedea exemplul din secţiunea
5.3).
În cazul în care, în mod excepţional, compania decide să excludă din domeniul de aplicare al
auditului game (sau linii) de produse specifice, acest lucru trebuie să fie în mod clar semnalat şi
inclus în raportul de audit şi certificatul IFS.
Auditul companiilor cu mai multe locaţii
În cazul în care anumite caracteristici sunt gestionate de un sediu social al unei societăţi cu mai
multe locaţii de producţie (de exemplu, achiziţiile, gestionarea personalului, gestionarea
reclamaţiilor) sediul central trebuie de asemenea să fie auditat, iar rezultatele cerinţelor auditate
corespunzătoare trebuie luate în calcul în rapoartele de audit ale fiecărei locaţii de producţie.
Notă: Fiecare locaţie de producţie trebuie să fie auditată în mod individual, în termen de
maximum 12 luni de la auditul de la sediul central. Fiecare din aceste locaţii va face obiectul
unui raport de audit individual si va beneficia de un certificat separat. Fiecare locaţie de
producţie trebuie să fie menţionată într-un contract corespunzător şi trebuie să aibă propriul
raport de audit şi propriul certificat. În cazul în care sediul social nu include activitatea de
producţie, această locaţie nu poate fi certificată IFS pentru alimente ca societate
independentă. Durata auditului sediului social u trebuie să fie descrisă în profilul raportului de
audit al companiei.
Pentru a avea o imagine de ansamblu prealabilă, auditul sediului social trebuie să aibă loc
întotdeauna înainte de auditul fiecărei locaţii de producţie.
Notă: dacă nu este posibil să se efectueze un audit la sediul social, compania trebuie să
garanteze că, în timpul auditului din locaţia de producţie, toate informaţiile necesare privind
sediul social sunt disponibile (de exemplu, un reprezentant de la sediul social ar trebui să asiste
la auditul/auditurile locaţiei/locaţiilor de producţie).
5 Procesele de certificare
5.1 Pregătirea auditului
Înainte de a fi auditată, compania trebuie să studieze în detaliu toate cerinţele standardului IFS
pentru alimente. În ziua auditului, versiunea actualizată a standardului trebuie să fie disponibilă ,
al nivelul companiei auditate. Societatea trebuie să se bazeze pe versiunea actualizată a
standardului. Pentru a pregăti un audit iniţial, o companie poate efectua un pre-audit, care să fie
utilizat intern şi care nu trebuie să includă recomandări.
Dacă auditul nu este unul iniţial IFS pentru alimente, compania trebuie să informeze organismul
de certificare, pentru ca auditorul să poată verifica planul de acţiuni corective de la auditul
anterior.
Data prevăzută pentru auditul iniţial sau pentru cel de reînnoire trebuie să fie comunicată
birourilor IFS prin intermediul portalului de audit IFS. Aceasta este responsabilitatea
organismului de certificare.
5.2 Selectarea organismului de certificare - dispoziţiile contractuale
Pentru a realiza auditul IFS pentru alimente, compania trebuie să desemneze un organsim de
certificare acreditat pentru a efectua astfel de audituri. Doar organismele de certificare
acreditate de către IFS - care trebuie să fie acreditate în conformitate cu norma EN 45011/ ghid
ISO CEI 65 (viitorul standard ISO CEI 17065) pentru certificare IFS pentru alimente şi să
semneze un contract cu IFS (a se consulta Partea a 3-a) - pot efectua audituri IFS şi emite
certificate. Lista tuturor organismelor de certificare acreditate de către IFS este disponiblă,
pentru fiecare ţară, pe site-ul www.ifs-certification.com.
Organismele de certificare pot avea auditori calificaţi pentru unul sau mai multe sectoare.
Confirmarea sectoarelor de produse i a celor tehnologice pentru care organismul de certificare
poate realiza audituri poate fi obtinută prin contactarea agenţiei de certificare.
Auditurile IFS Food pot fi efectuate de către o echipă de audit cu condiţia ca toţi membrii echipei
de audit să fie auditori calificaţi IFS Food. Cerinţele suplimentare pentru echipele de audit sunt
descrise în detaliu în partea 3, capitolul 3.5 din standard.
Un auditor nu trebuie să realizeze mai mult de trei audituri consecutive în aceeaşi locaţie
(indiferent de intervalul de timp dintre audituri). Regulile privind echipele de auditori sunt de
asemenea detaliate în Partea 3, capitolul 3.5.
Un contract trebuie să existe între societate şi organismul de certificare, care să detalieze

domeniul de aplicare, durata auditului şi cerinţele cu privire la raport. Contractul trebuie de
asemenea să facă referire la „Programul de Integritate" (a se consulta capitolul 12), în special la
posibilitatea de a realiza audituri în locaţie organizate de Serviciul de management al calităţii a
birourilor IFS.
Auditul trebuie să aibă loc atunci când liniile de fabricaţie ale produselor din domeniul de
aplicare al auditului funcţionează.
Este de preferat ca auditul să se efectueze în acelaşi limbaj cu cel vorbit în cadrul companiei,
iar organismul de certificare trebuie să numească un auditor a cărui limbă maternă sau limbă
vorbită în principal să fie aceeasşi cu cea a companiei. În plus, limba utilizată de auditor pentru
a efectua auditul – pe lângă limba maternă – trebuie aprobată de birourile IFS înainte de a
efectua auditurile (a se vedea, de asemenea, Partea 3).
Este responsabilitatea societăţii pentru a se asigura că organismul de certificare este acreditat

pentru Standardul IFS pentru alimente.
5.3 Durata unui audit
IFS a dezvoltat un instrument pentru a calcula perioada minimă de audit, pe baza următoarelor
criterii:
- Numărul total de persoane (angajaţi part-time, în schimburi, personal angajat temporar,
personal administrativ, etc.)
- Numărul sectoarelor de produse
- Numărul de etape a procedeelor puse în aplicare.
Acest instrument de calcul este disponibil pe site-ul www.ifs-certification.com.
Exemplele de calculare a duratei auditului (în legătură cu sectoarele de produse şi cele

tehnologice, aşa cum sunt descrise în anexa 3):
Exemplul 1: pentru o companie producătoare de îngheţată:

Domeniul de aplicare al auditului trebuie să facă referire la sectorul de 4 (produse lactate) şi la
sectoarele tehnologice B (pasteurizare), D (congelare / refrigerare) şi F (amestec).
Pentru a calcula durata auditului, sectoarele de produse şi etapele "P" următoare trebuie să fie
selectate: sectorul de produse 4 (produse lactate), P2 (pasteurizare), P6 (congelare /refrigerare)
şi P12 (amestec).
Exemplul 2: Pentru o companie producătoare de pate-uri proaspete cu umplutură, care fabrică

umplutura pe loc (de exemplu, carne, smântână, roşii):
- Domeniul de aplicare al auditului trebuie să facă referire la sectorul de produse 7
(produse combinate) şi la sectoarele tehnologice B (pasteurizare), D (congelare /
refrigerare), E (ambalare în atmosferă modificată) şi F (tăiere / amestecare / umplutură).
- Pentru a calcula durata auditului, următoarele sectoare de produse şi etapele „P"
următoare trebuie selectate: sectorul de produse 7 (produse combinate), 1 (carne), 4
(produse lactate), 5 (Fructe şi legume), 6 (cereale), P2 (pasteurizare), P6 (congelare/
refrigerare), P8 (ambalarea în atmosferă modificată) şi P12 (tăiere / amestecare /
umplutură).
Nota 1: În special şi numai pentru sectorul de produse 7, parametrii sunt diferiţi pentru a defini
domeniul de aplicare al auditului şi durata acestuia.
Nota 2: Sectoarele tehnologice pot fi adăugate sau scoase, în funcţie de procedeele puse în
aplicare de companie.
Nota 3: pentru a calcula durata auditului, fiecare etapă „P" se calculează î singură dată în
formula de calcul, chiar dacă etapa „P” este prezentată pentru mai multe sectoare de produse.\
Organismele de certificare au obligaţia de a utiliza acest instrument de calcul pentru a

determina durata minimă a auditului.
Stabilirea duratei finale a auditului este responsabilitatea organismului de certificare şi poate fi

mai mare decât durata minimă calculată a auditului (în funcţie de structura specifică a
companiei).
Cu toate acestea, în cazul în care organismul de certificare consideră, prin expertiza sa, că
durata calculată a auditului atinge o valoare prea mare şi ar trebui să fie redusă, flexibilitatea se
acordă în următoarele condiţii:
- În cazul în care instrumentul de calcul indică o durată ≤ 2 zile, această perioadă trebuie
să fie folosită ca durată minimă.
- În cazul în care instrumentul de calculindică o durată > 2 zile şi ≤ 3 zile, organismul de
certificare poate reduce această durată, însă aceasta trebuie să fie întotdeauna ≥ 2
zile. În acest caz, acest fapt trebuie justificat în raportul de audit, la nivelul profilului
companiei.
- În cazul în care instrumentul de calcul indică o durată > 3 zile şi ≤ 4 zile, organismul de
certificare poate reduce acest timp, însă aceasta trebuie să fie întotdeauna ≥ 3 zile. În
acest caz, acest fapt trebuie justificat în raportul de audit, la nivelul profilului companiei.
- Etc.
Pregătirea auditului şi redactarea raportului de audit corespunzător nu sunt incluse în această

durată de audit.
În general, durata unei zile normale de audit este de 8 ore.
Indiferent de durata auditului în locaţie, pregătirea auditului trebuie să fie de cel puţin 2 ore.
Auditul de teren trebuie să fie de cel puţin 1/3 din durata totală a auditului. Mai mult decât atât,
redactarea raportului de audit necesită de obicei o jumătate de zi.
Nota 4: pentru companiile cu mai multe locaţii, durata auditului se poate diminua la o jumătate
de zi, în cazul în care cerinţele au fost deja auditate la sediul social.
Nota 5: pentru echipele de audit, durata minimă de audit este de o zi. În plus faţă de durata
calculată de audit de către instrument, cel puţin 2 ore ar trebui să fie adăugate, care să fie
indivizibile pentru auditorii din echipa de audit (pentru a realiza în comun de exemplu reuniunile
de închidere, deschidere, sinteza constatărilor de audit, etc. A se consulta, de asemenea,
partea 3, capitolul 3.5 cu privire la echipele de audit).
5.4 Pregătirea planului de audit
Organismul de certificare stabileşte planul de audit. Planul de audit include detalii relevante cu
privire la domeniul de aplicare şi complexitatea auditului. Acesta trebuie să fie suficient de
flexibil pentru a răspunde la orice eventualitate care ar putea surveni în locaţie în timpul
auditului de certificare. Planul de audit ar trebui să ia în considerare revizuirea raportului de
audit şi a planului de acţiune a auditului de certificare Food precedent, indiferent de data la care
acesta a fost efectuat. Se vor specifica de asemenea produsele sau gama de produse a
companiei care vor fi auditate.
Societatea nu poate fi auditată decât în momentul în care produsele specificate în domeniul de
aplicare al auditului sunt în curs de fabricaţie. Planul de audit trebuie să fie trimise entităţii ce va
fi auditate înaintea procesului de audit, pentru a asigura disponibilitatea personalului ziua
auditului.
În cazul în care auditul este efectuat de o echipa de audit, planul de audit ar trebui să indice în
mod clar ce parte din audit a fost realizată şi de către ce auditor.
Dacă auditul IFS Food se efectuează în combinaţie cu o altă normă/standard, planul de audit
trebuie să indice în mod clar ce standard sau parte a standardului a fost evaluată şi în ce
moment.
Audit constă din următoarele cinci elemente:

- O întrunire de deschidere,
- O evaluare a sistemul de calitate şi siguranţei alimentelor existente în baza unui control
al documentaţiei (HACCP, documentaţia managementului calităţii)
- Inspecţia din locaţie şi interviurile cu personalul,
- Concluziile finale rezultate în urma auditului
- Întrunirea de închidere
Compania trebuie să asiste auditorul pe parcursul auditului. În cadrul auditului, sunt organizate
întruniri cu personalul de la diferite niveluri de management. Se recomandă ca personalul din
conducerea societăţii să fie prezent la reuniunile de deschidere şi de închidere, astfel încât
orice neconformitate sau abatere să poată fi comentată.
Auditorul/auditorii realizează auditul evaluând toate cerinţele IFS Food aplicabile structurii
societăţii.
La reuniunea de închidere, auditorul (sau auditorul principal în cazul echipei de audit) îşi
prezintă concluziile şi discută toate neconformităţile şi abaterile care au fost identificate. Aşa
cum se menţionează în standardul EN 45011/ghid ISO CEI 65 (viitorul standard ISO CEI
17065), auditorul nu poate emite decât o evaluare provizorie a statutului societăţii la reuniunea
de închidere. Organismul de certificare va emite un raport provizoriu de audit şi va schiţa un
plan de audit pentru societate care vor fi folosite ca bază pentru trasarea acţiunilor corective
pentru abaterile şi neconformităţile determinate.
Organismul de certificare este responsabil pentru luarea deciziilor legate de certificare şi de

pregătirea raportului de audit formal după ce a primit planul complet de acţiuni. Eliberarea
certificatului depinde de rezultatele auditului, precum şi de relevanţa şi validarea planului de
acţiuni.
5.5 Evaluarea cerinţelor
Auditorul evaluează natura şi semnificaţia oricărei neconformităţi sau abateri. Pentru a

determina dacă o cerinţă IFS Food este respectată, auditorul trebuie să evalueze toate cerinţele
standardului. Există diferite nivele de clasificare a constatărilor.
5.5.1 Notarea unei cerinţe ca o abatere
În standardul IFS Food, există patru posibilităţi de notare:
A: conformitatea deplină cu cerinţele

B: conformitate aproape totală cu cerinţa, dar o uşoară deviere a fost detectată
C: Doar o mică parte a cerinţei este respectată
D: cerinţa nu este respectată
Sunt acordate pencte pentru fiecare cerinţă în tabelul de mai jos:
Tabelul 1: Notare
Rezultat Explicaţie Puncte

A conformitate totală 20 puncte
B (abatere) conformitate aproape totală 15 puncte
C (abatere) cerinţa a fost respectată în proporţie mică 5 puncte
D (abatere) cerinţa nu a fost respectată -20 puncte
Auditorul trebuie să explice toate tipurile de notare B, C şi D, în raportul de audit.

În plus faţă de această notare, auditorul poate decide să acorde companiei un „knock-out" sau o
neconformitate „majoră” care va scădea punctele din numărul total de puncte disponibile.
Aceste tipuri de evaluări sunt descrise în capitolele următoare.
5.5.2 Notarea unei cerinţe ca o neconformitate
În IFS, există două tipuri de neconformităţi, cea majoră şi cea KO. Acestea duc la o scădere a
punctelor din numărul total de puncte disponibile. În cazul în care societăţii îi este atribuită cel
puţin una dintre aceste neconformităţi, certificatul nu poate fi eliberat.
5.5.2.1 Neconformităţi majore
O neconformitate majoră este definită după cum urmează:

O neconformitate majoră poate fi atribuită oricărei cerinţe care nu este definită ca o cerinţă KO.
Aceasta este atribuită atunci când există o lipsă substanţială cu privire la cerinţele standardului,
ceea ce include siguranţa alimentară şi / sau cerinţele legale şi reglementările din ţara de
producţie şi de comercializare a produsului. O neconformitate majoră poate fi de asemenea
atribuită atunci când neconformitatea identificată poate provoca un grav pericol pentru sănătate.
O neconformitate majoră rezultă în scăderea cu 15% a numărului total de puncte

disponibile.
Tabelul 2: notarea unei neconformităţi majore

Evaluare Notare Rezultat

Neconformitate scăderea cu 15% a numărului total de puncte atribuirea certificatului nu
majoră disponibile este posibilă
A se consulta de asemenea şi capitolul 5.8 pentru gestionarea procesului de audit în cazul unei
neconformităţi majore.
5.5.2.2 KO (Knock out)
În IFS, anumite cerinţe specifice sunt definite ca cerinţe KO (Knock Out).
Dacă, în timpul auditului, auditorul detectează faptul că cel puţin una dintre aceste cerinţe nu
este îndeplinită de către companie, acest lucru duce la neacordarea certificării.
În standardul IFS Food următoarele 10 cerinţe pot da naştere unei neconformităţi KO:
1.2.4 Responsabilitatea personalului din conducere

2.2.3.8.1 Sistem de monitorizare a fiecărui CCP
3.2.1.2 Igiena personalului
4.2.1.2 Specificaţii referitoare la materiile prime
4.2.2.1 Respectarea reţetelor
4.12.1 Controlul materiilor străine
4.18.1 Sistemul de trasabilitate
5.1.1 Auditul intern
5.9.1 Procedura de retragere şi rapel
5.11.2 Acţiuni corective
Cerinţele care pot duce la neconformităţi KO trebuie să fie evaluate în conformitate cu regulile
de notare următoare:
Tabelul 3: notarea cerinţelor ce ar putea da naştere la neconformităţi KO
Evaluare Explicaţie Puncte atribuite/Rezultate

B (deviere) confromitate aproape totală 15 puncte
C (deviere) cerinţă respectată în proporţie mică Nu este posibilă atribuirea
notei „C”
KO (=D) Cerinţă nerespectată Scăderea cu 50% a numărului
total de puncte disponibile
=>certificarea nu este posibilă
Important!
Nu este posibil să se atribuie nota „C" unei cerinţe KO. În funcţie de gradul de respectare al
cerinţei, auditorul nu poate folosi decât notele A, B sau D (= KO).
Când o cerinţă KO a fost notată D, se scade 50% din numărul total de puncte ceea ce
înseamnă că societatea este în mod automat refuzată pentru a fi certificată în conformitate cu
IFS Food.
O cerinţă KO nu poate fi notată N/A (nu se aplică) cu excepţia celor KO 2.2.3.8.1 şi 4.2.2.1.
A se consulta, de asemenea, capitolul 5.8 pentru gestionarea rapoartelor de audit, în cazul

atribuirii uneia sau mai multor cerinţe KO.
5.5.3 Notarea unei cerinţe ca N/A (neaplicabil)
În cazul în care auditorul consideră că o cerinţă nu este aplicabilă societăţii auditate, acesta are
posibilitatea de a o nota după cum urmează:
N/A: neaplicabil, cu o scurtă explicaţie în raportul de audit.
Notarea N/A este posibilă pentru toate cerinţele din lista de verificare a auditului IFS Food, cu
excepţia cerinţelor KO.
Cu toate acestea, numai cele două cerinţe KO 2.2.3.8.1 şi 4.2.2.1 pot fi evaluate N/A, cu
condiţia să fie justificate.
Cerinţele N/A nu trebuie să fie incluse în planul de acţiuni, ci enumerate într-un raport separat
de audit.
Având în vedere că anumite cerinţe pot să nu fie aplicabile, utilizarea unui punctaj total poate fi
înşelătoare pentru evaluare; cu toate acestea, sistemul de notare pentru IFS Food se bazează
pe un procent din scorul total disponibil. Acest sistem este utilizat pentru a decide statutul
locaţiei, adică certificare la nivel de bază sau la nivel superior.
5.6 Determinarea frecvenţei auditurilor
Aceeaşi frecvenţă a auditurilor se aplică pentru toate tipurile de produse şi la toate nivelurile de
certificare. Frecvenţa auditurilor IFS Food este de 12 luni de la data auditului şi nu de la data
emiterii certificatului. Reguli suplimentare sunt descrise în capitolul 6.2 (ciclu de certificare).
5.7 Raportul de audit
După fiecare audit, un raport scris complet trebuie să fie pregătit în formatul convenit (a se
vedea partea 4).
5.7.1 Structura raportului de audit
Raportul de audit trebuie să asigure transparenţa şi să inspire încredere cititorului şi va fi

întocmit de către auditor. Raportul de audit este împărţit în mai multe secţiuni:
- Informaţii generale despre companie cu anumite câmpuri obligatorii (a se vedea anexa
2, partea 2)
- Rezultatul general al auditului cu o descriere detaliată a domeniului de aplicare
- Rezumat general rezumat sub forma unui tabel pentru toate capitolele. Rezultatul
auditului trebuie să includă nivelul de certificare şi procentajul,
- Rezumat general al tuturor capitolelor şi comentariile cu privire la continuarea acţiunilor
corective puse în aplicare de la auditul precedent,
- Comentarii cu privire la cerinţele KO şi neconformităţile majore
- Un rezumat al tuturor abaterilor stabilite şi a neconformităţilor pentru fiecare capitol (de
la 1 la 6),
- O listă separată (incluzând justificările) tuturor cerinţelor notate N/A (neaplicabil)
- Un raport detaliat de audit cu anumite câmpuri obligatorii completate de către auditori,
pentru anumite cerinţe IFS Food (a se consulta anexa 2, partea 2).
Toate abaterile (B, C, D), cerinţele KO notate cu B şi neconformităţile (majore, cerinţele KO

notate cu D), identificate în momentul auditului sunt prezentate într-un plan separat de acţiune.
Compania trebuie să furnizeze un plan de acţiuni corective. În acest fel, cititorul raportului
poate observa neconformităţile precum şi acţiunile corective puse în aplicare de către
companie.
5.7.2 Diferitele etape de elaborare a raportului de audit
5.7.2.1 Pregătirea preraportului de audit şi schiţarea planului de acţiune
Auditorul trebuie să explice toate neconformităţile (cerinţe KO notate cu D şi

neconformităţi majore), toate abaterile (B, C, D), cerinţele KO notate B, precum şi toate
cerinţele notate N/A.
Auditorul trebuie să comenteze de asemenea notările A pentru anumite cerinţe

predeterminate (a se consulta anexa 2, partea 2).
Planul de acţiune trebuie să includă toate cerinţele care nu au fost notate cu A sau N/A.
A fost evaluat sau N / A. Schiţa planului de acţiuni trebuie să fie conform celui din soft-ul
AuditXpressl (asistent de redactare a raportului de audit IFS). Acesta trebuie să includă
elementele din următorul tabel.
Auditorul trebuie să completeze tot câmpul A din tabelul 4, explicând şi justificând

neconformităţile şi abaterile identificate înainte de a trimite societăţii schiţa planului de
acţiune şi preraportul de audit.
Organismul de certificare sau auditorul trebuie să trimită societăţii preraportul de audit şi

schiţa planului de acţiune în termen de două săptămâni de la data auditului.
Tabelul 4: schiţa planului de acţiune

Numărul Cerinţa IFS Notare Explicaţie Acţiuni Responsabilitate; Validarea de

cerinţei (a auditorului) corective data şi punerea către auditor
în aplicare a
acţiunii
(de către
societatea
auditată)
Câmp A Câmp B Câmp C Câmp D
1.2.1 O organigramă ... B
1.2.2 Competenţe şi C
responsabilităţi ...
1.2.3 Fişele de post definind ... D
1.2.4 Personalul din conducere KO/D
KO trebuie să asigure ...
1.2.5 Angajaţii având influenţă NC
asupra ... majoră
2.2.3.8.1 Procedurile specifice de KO/B
KO supraveghere trebuie să fie
...
5.7.2.2 Redactarea planului de acţiuni corective
Compania trebuie să propună acţiuni corective (câmpul B din tabelul nr. 4) pentru orice
abateri (B, C, D), cerinţele KO notate B şi neconformităţile (majore, cerinţele KO notate
D) stabilite de auditor.
Pentru toate abaterile notate C şi D, precum şi pentru toate neconformităţile majore şi

cerinţele KO notate B şi/sau D, compania trebuie să definească clar responsabilităţile şi
datele de punere în aplicare efectivă a acţiunilor corective (tabelul 4, câmpul C).
Compania trebuie să urmeze planul de acţiuni corective la organismului de certificare
în termen de 2 săptămâni de data recepţiei preraportului de audit şi a schiţei planului de
acţiune. Dacă acest termen nu este respectat, compania va trebui să repete întregul
proces de audit, iniţial sau cel de reînnoire.
Niciun certificat IFS nu va fi eliberat atâta timp cât acţiunile corective pentru cerinţele
notate cu C sau D şi cerinţele KO notate cu B nu le sunt atribuite responsabilităţile şi
datele de punere în aplicare în planul de acţiuni.
Decizia finală de acordare a certificatului IFS depinde atât de evaluarea finală şi de

relevanţa planului de măsuri corective comunicat de companie organismului de
certificare.
Societatea trebuie să ofere întotdeauna un plan de acţiuni corective scris înainte de a

primi raportul final şi certificatul. Pentru societate, obiectivul planului de acţiuni corective
este de a căuta îmbunătăţirea continuă.
5.7.2.3 Validarea planului de acţiune de către auditor

Auditorul sau un reprezentant al organismului de certificare trebuie să valideze

pertinenţa acţiunilor corective în ultima coloană a planului de acţiune înainte de
pregătirea raportului final de audit (Câmpul D din tabelul nr. 4). În cazul în care acţiunile
corective nu sunt valide şi relevante, organismul de certificare trebuie să returneze
planul de acţiune societăţii, pentru a-l finaliza în timp util.
5.7.3 Reguli suplimentare în ceea ce priveşte raportul de audit
5.7.3.1 Relaţia dintre cele două rapoarte consecutive de audit (audit iniţial şi
auditul de reînnoire)
Atunci când auditorul notează o cerinţă cu C sau D, acţiunile corective trebuie

implementate înainte de auditul de reînnoire. Aceasta implică faptul că organismul de
certificare ar trebui să citească raportul de audit şi planul de acţiune al auditului anterior,
chiar dacă nu a fost responsabil de acesta.
În cazul în care se constată notele C şi/sau D sau dacă notele obţinute sunt mai proaste
de la un audit la altul, auditorul trebuie să evalueze în mod pertinent capitol IFS referitor
la „Acţiunile corective" (capitolul 5.11 din lista de verificare a auditului, Partea 2).
Această legătură între două audituri consecutive asigură procesul de îmbunătăţire
continuă.
5.7.3.2 Traducerea raportului de audit
Întrucât standardele IFS sunt folosit pe plan internaţional, este important ca raportul de
audit să fie înţeles de clienţi; acest lucru este important în special în relaţia cu abaterile
şi neconformităţile identificate de auditor, precum şi cu acţiunile corective propuse de
societatea auditată.
Pentru a face mai uşor de utilizat standardul IFS pe plan internaţional şi pentru a-i oferi
înţeles pe scară largă, următoarele explicaţii cu privire la abateri şi neconformităţi
trebuie să fie întotdeauna traduse în engleză în planul de acţiune (Tabelul 5, Câmpul A)
şi în raportul de audit:
- Cerinţe notate cu C sau D
- Neconformităţi majore
- Cerinţe KO notate cu B sau D
- Domeniul de aplicare al auditului (pe pagina corespunzătoare a raportului de
audit)
- Activitate detaliată (procedee de fabricaţie, dacă există activităţi externalizate,
activităţi comerciale cum ar fi distribuţia produselor deja prelucrate, etc.) a
societăţii care este descrisă în profilul companiei. Alte explicaţii cu privire la
elementele care trebuie traduse sunt prezente în Anexa 2, Partea 2.
Acţiunile corective referitoare la aceste abateri şi la aceste neconformităţi vor fi de

asemenea traduse în limba engleză în planul de acţiune (Tabelul 5, Câmpul B).
Tabelul 5: Schiţa planului de acţiune pentru traducere
Numărul Cerinţa IFS Notare Explicaţia Acţiuni Responsabilitate; Validarea de

cerinţei (oferită de corective data şi punerea în către auditor
auditor) (efectuate de aplicare a acţiunii
companie) (de către
societatea
auditată)
Câmp A Câmp B
1.2.1 O organigramă ... B
1.2.2 Competenţe şi responsabilităţi ... C
1.2.3 Fişele de post definind ... D
1.2.4 Personalul din conducere trebuie KO/D

KO să asigure ...
1.2.5 Angajaţii având influenţă asupra NC
... majeure
2.2.3.8.1 Procedurile specifice de KO/B

KO supraveghere trebuie să fie ...
Este obligaţia şi responsabilitatea organismelor de certificare să traducă aceste

explicaţii şi acţiuni corective. Traducerea în limba engleză va fi făcută sub fiecare
propoziţie a versiunii originale şi inclusă în raportul de audit înainte de încărcarea
raportului final de audit pe portalul de audit.
5.8 Notarea, condiţiile de eliberare a raportului de audit şi a certificatului
Tabelul 6: Notarea şi eliberarea certificatelor
Neconformităţi Statut Acţiunea societăţii Forma raportului Certificat
Cel puţin 1 KO notat cu D Refuzat Acţiuni şi un nou Raportul generează Nu

audit iniţial trebuie statutul
convenite
>1 neconformitate Refuzat Acţiuni şi un nou Raportul generează Nu

majoră şi/sau <75% audit iniţial trebuie statutul
din cerinţe sunt convenite
respectate
Max. 1 neconformitate Refuzat cu Transmiterea Raportul care include Certificat la nivelul de

majoră şi ≥75% din excepţia planului de acţiuni planul de acţiuni bază dacă
cerinţe sunt respectate implementării şi în cele 2 săptămâni generează statutul neconformitatea majoră
validării unor de la primirea a fost înlăturată în urma
acţiuni ulterioare raportului auditului complementar
în urma auditului preliminar. Auditul
complementar complementar
maxim 6 luni de la
data auditului
Punctajul total este ≥75% Aprobat la nivelul Transmiterea Raportul care include Da, certificat la nivelul
şi <95% de bază IFS planului de acţiuni planul de acţiuni de bază, validitate de
Food după în cele 2 săptămâni generează statutul 12 luni
recepţia planului de la recepţia
de acţiuni raportului preliminar
Punctajul total este ≥95% Aprobat la nivelul Transmiterea Raportul care include Da, certificat la nivelul
superior IFS Food planului de acţiuni planul de acţiuni superior, validitate de
după recepţia în cele 2 săptămâni generează statutul 12 luni
planului de acţiuni de la recepţia
raportului preliminar
Notă: Scorul total este calculat folosind următoarea formulă:

Numărul total de puncte
= (Numărul total de cerinţele IFS - cerinţele notate cu N/A) x 20
Scorul final (în procente)

= Numărul de puncte acordate / numărul total de puncte.
5.8.1 Gestionarea specifică a procesului de audit (raport, certificat, raport online)

în cazul în care una sau mai multe din cerinţele KO a/au fost notat(e) cu D în
timpul auditului (a se consulta de asemenea anexa 4)
Dacă una sau mai multe cerinţe KO a/au fost notat(e) cu D în timpul auditului,
certificatul IFS Food valabil trebuie să fie suspendat pe portalu de audituri IFS de către
organismul de certificare cât mai curând posibil şi în maxim 2 zile lucrătoare de la data
auditului.
În baza de date, explicaţiile cu privire la motivele suspendării certificatului în curs de

validitate trebuie să fie în limba engleză. Explicaţii clare cu privire la neconformitatea/
neconformităţile identificată(e) trebuie furnizate, oferind numerele cerinţei/cerinţelor KO
marcate cu D. Aceste explicaţii trebuie să fie detaliate şi trebuie să fie aceleaşi ca cele
descrise în planul de acţiune.
Notă: Toţi utilizatorii care au acces la portalul de audit IFS şi care au adăugat societatea
în cauză în lista favorită vor primi un e-mail de notificare de la portalul de audit IFS
indicând supendarea certificatului existent.
În toate cazurile însă, auditul trebuie să fie efectuat în totalitate şi toate cerinţele trebuie
să fie evaluate pentru a da companiei o imagine de ansamblu cu privire la nivelul său.
În plus, este recomandată finalizarea planului de acţiune în perspectiva îmbunătăţirii

continue.
Raportul de audit care include una sau mai multe cerinţe KO notate cu D trebuie să fie
întotdeauna postate pe portalul de audit IFS (doar din motive administrative, însă
acesta nu va fi vizibil).
În aceste situaţii, un nou audit complet trebuie să fie realizat cel mai târziu în 6
săptămâni de la auditul în timpul căruia o cerinţă KO a fost notată cu D.
5.8.2 Gestionarea specifică a procesului de audit (raport, certificat, raport online),

dacă una sau mai multe neconformităţi majore au fost atribuite (a se consulta de
asemenea Anexa 4)
Dacă una sau mai multe neconformităţi majore a/au fost identificată(e) în timpul
auditului, certificatul IFS în curs de validitate trebuie să fie suspendat pe portalul de
audituri IFS de către organismul de certificare, cel mai repede posibil şi în maxim 2 zile
lucrătoare de la data auditului.
În baza de date, explicaţiile cu privire la motivele suspendării certificatului existent

trebuie să fie în limba engleză. Explicaţii clare cu privire la neconformitatea/
neconformităţile identificată(e) trebuie să fie furnizată(e), oferind numărul cerinţei/
cerinţelor implicată(e).
Aceste explicaţii trebuie să fie detaliate şi să fie aceleaşi ca şi cele descrise în planul de
acţiuni.
Dacă neconformitatea majoră este legată de un defect de producţie, auditul

complementar ar trebui să fie efectuat cu cel puţin şase săptămâni după auditul anterior
şi nu mai târziu de şase luni de la auditul anterior. Pentru alte tipuri de defecte (de
exemplu cele legate de documentaţie), organismul de certificare este responsabil
pentru determinarea datei auditului complementar.
În cazul în care mai mult o neconformitate majoră a fost atribuită, un nou audit
complet trebuie să fie realizat. Noul audit trebuie efectuat cel mai devreme la 6
săptămâni după auditul în timpul căruia o neconformitate majoră a fost atribuită.
Raport de audit unde una sau mai multe neconformităţi majore au fost identificate
trebuie să fie întotdeauna publicat pe portalul de audituri (doar din motive
administrative, fără a fi vizibil).
Situaţia specifică în cazul auditului complementar:

În cazul în care o neconformitate majoră a fost atribuită, iar punctajul total este mai
mare sau egal cu 75%, şi dacă neconformitatea majoră este apoi înlăturată iar rezultatul
auditului este astfel evaluat pozitiv:
- Organismul de certificare trebuie să menţioneze în raportul de audit actualizat:
▪ În secţiunea „data": se va specifica data auditului complementar, în plus faţă
de data auditului în timpul căruia neconformitatea majoră a fost atribuită,
▪ În secţiunea „rezultatul final al auditului": se va specifica faptul că un audit
complementar a avut loc şi că o neconformitate majoră a fost identificată,
▪ În secţiunea „observaţii cu privire la neconformităţile KO şi cele majore": se
va explica pentru care cerinţă a fost identificată neconformitatea majoră.
- Societatea nu poate fi certificată la nivel superior chiar dacă nota finală este mai
mare de 95%.
- Aceeaşi dată de validitate a certificatului rămâne în ciclul de certificare, aşa cum
este descris în capitolul 6.2.
- Va trebuie să se menţioneze pe certificat data auditului iniţial şi data auditului
complementar.
- În cazul unui audit iniţial, cea mai lungă dată până la expirarea valabilităţii
certificatului trebuie să fie calculată de la data auditului iniţial, plus un an şi opt
săptămâni.
Exemplu:
Data auditului iniţial: 01.10.2012
Data eliberării certificatului: 26.11.2012
Certificat valabil până la: 25.11.2013
Data auditului de reînnoire
(în cazul în care o neconformitate
majoră a fost atribuită) 2: 25.09.2013
Data auditului complementar: 03.12.2013
Data de expirare a certificatului: 25.11.2014
Raportul (primului audit cu neconformitatea majoeă, actualizat apoi cu rezultatele

auditului complementar) trebuie să fie încărcat online pe portalul de audit IFS după
finalizarea auditului complementar, cu menţiunea că neconformitatea majoră a fost
rezolvată.
5.8.3 Gestionarea specifică a procesului de audit atunci când scorul total este
<75%
În acest caz, certificarea este refuzată şi un nou audit complet trebuie să fie realizat.
Noul audit trebuie să fie programat nu mai devreme de 6 săptămâni după data auditului
în timpul căruia nota acordată a fost <75%.
5.8.4 Gestionarea specifică a procesului de audit pentru companiile cu mai multe

locaţii
- Toate cerinţele KO trebuie să fie auditate în toate locaţiile, chiar dacă unele
dintre ele sunt gestionate parţial de sediul central.
- În raportul de audit al fiecărei locaţii, doar data auditului din locaţia respectivă
trebuie meţionat; nu este necesar să se menţioneze data auditului de la sediul
central
- În cazul în care o neconformitate majoră sau KO notată cu D a fost atribuită în
timpul auditului de la sediul central, toate locaţiile de producţie auditate sunt
afectate de aceste note iar certificatele IFS Food ale tuturor acestor locaţii
trebuie suspendate (în conformitate cu procedura descrisă mai sus).
- După finalizarea cu succes a auditului din sediul central (sau după rezolvarea
unei neconformităţi majore, după un audit complementar la sediul central),
suspendarea certificatelor IFS Food a locaţiilor de producţie poate fi ridicată. În
funcţie de neconformitatea atribuită la sediul central, un nou audit a locaţiilor de
producţie poate să fie de asemenea necesar.
6 Eliberarea certificatului
Un certificat trebuie să fie specific unei singure locaţii.
Traducerea domeniului de aplicare al auditului pe certificat: Pentru a face mai

uşoară utilizarea IFS la nivel internaţional şi pentru a o face mai uşoară de înţeles,
domeniul de aplicare al auditului ar trebui să fie întotdeauna tradus în limba engleză pe
certificatul IFS Food. Este obligatoriu ca organismele de certificare să traducă domeniul
de aplicare al auditului. Traducerea în limba engleză este responsabilitatea acestora.
Detaliile cu privire la cerinţele minime obligatorii care trebuie să fie publicate pe

certificatul IFS Food sunt specificate în partea 4.
Notă: Procentul notei finale de audit poate fi de asemenea publicat pe certificat, în cazul
în care clientul şi / sau societatea auditată o cere.
6.1 Termenul limită pentru eliberarea certificatului

Organismul de certificare este responsabil pentru decizia de atribuire sau nu a
certificatului IFS Food. Decizia este luată de o persoană/persoane diferită(e) de cea/
cele care a/au efectuat auditul. Certificarea este valabilă de la data eliberării indicată pe
certificat şi expiră după 12 luni. Data auditului de reînnoire trebuie calculată de la data
auditului iniţial şi nu de la data emiterii certificatului. În cazul în care auditul nu este
realizat la momentul convenit, distribuitorii sau ceilalţi utilizatori vor fi informaţi prin
intermediul portalului de audit.
Durata dintre data auditului şi acordarea certificatului este stabilită după cum urmează:
- 2 săptămâni pentru a stabili preraportul de audit,

- 2 săptămâni pentru ca societatea la neconformităţi şi abateri (de exemplu să
stabilească planul de acţiune),
- 2 săptămâni pentru ca auditorul să verifice acţiunile corective propuse pentru
procedura de certificare şi să încarce online raportul de audit, planul de acţiune şi
pe certificatul pee portalul de audit.
În total: 6 saptamani între data auditului şi lansarea raportului de audit pe portalul de

audit şi eliberarea certificatului.
- Durata ţintă: 6 săptămâni
- Durata maximă: 8 săptămâni.
6.2 Ciclul de certificare

Chiar dacă data limită a auditului de reînnoire se schimbă în fiecare an şi nu
corespunde cu data de aniversare, data de valabilitate a certificatului IFS Food va
rămâne aceeaşi în fiecare an. Data de valabilitate a certificatului este stabilită după cum
urmează: data auditului iniţial + 8 săptămâni.
Acest lucru ajută la evitarea întreruperilor între două certificate consecutive şi la

evitarea cazului în care o companie care planifică înainte auditul să nu piardă câteva
luni din data de valabilitate a certificatului.
Exemplu:
Data auditului iniţial: 01.10.2012
Data eliberării certificatului: 26.11.2012
Certificat valabil până la: 25.11.2013
Data auditului de reînnoire: 25.09.2013
Certificat valabil până la: 25.11.2014 (indiferent de data auditului de reînnoire).
Tabelul 7: ciclul de certificare
Oct
Sept Oct
2012 Nov D J F M A M J J A
2013 O
Nov D J F M A M J J A S
2014
Nov D J F M A M J J A S
<12 luni >12 luni
AI: AR: AR:

01.10.2012 25.09.2013 05.10.2014
C: =12 luni C: =12 luni C:

25.11.2013 25.11.2014 25.11.2015
AI: Auditul Iniţial

AR: Auditul de Reînnoire
C: Livrarea unui certificat valabil până la data
Notă: Certificatul trebuie să fie întotdeauna editat în baza unei decizii de certificare şi ca
urmare a diverselor etape ale deciziei de certificare, în conformitate cu norma EN
45011/ghid ISO CEI 65 (viitorul standard ISO CEI 17065).
În mod ideal, auditul de reînnoire ar trebui întotdeauna realizat cu 8 săptămâni înainte

de data de expirare a certificatului pentru a avea suficient timp pentru toate etapele
procesului de certificare.
Auditul de reînnoire trebuie să fie realizat cel mai devreme cu 8 săptămâni înainte şi nu
mai tâziu de 2 săptămâni după data auditului aniversar (definită prin data auditului
iniţial). Dacă nu este cazul, sau în cazul în care mai multe etape ale procesului de
certificare nu au fost finalizate la timp, certificatul nu poate fi reînnoit cu această „dată
aniversară”, ci cu noua dată în vigoare; acest fapt va duce la o întrerupere a certificării.
În exemplul de mai sus, acest lucru înseamnă că auditul nu ar trebui să fie niciodată
programat înainte de 06.08 şi nici după 15.10.
Raportul de audit anterior rămâne pe portalul de audit pentru încă 8 (opt) săptămâni
(după data aniversară a auditului). În cazul în care auditul de reînnoire are loc mai târziu
decât ceea ce s-a descris mai sus, acest raport va fi şters de pe portalul de audit IFS.
6.3 Informaţii cu privire la condiţiile de retragere a certificatului
Retragerea certificatului de către organismul de certificare este posibilă doar în cazul

unei informaţii care să sugereze că produsul nu mai răspunde cerinţelor sistemului de
certificare (EN 45011/ghid ISO CEI 65, viitorul standard ISO CEI 17065).
Singura excepţie de la această regulă se referă la neplata auditului în curs de

valabilitate al societăţii certificate.
Durata validităţii contractului dintre organismul de certificare şi societatea auditată

trebuie să fie aliniată cu ciclul de certificare (a se consulta tabelul 7 de mai sus).
7 Distribuţia şi conservarea raportului de audit
Rapoartele de audit rămân proprietatea societăţii şi nu ar trebui să fie prezentate, total

sau parţial, unei terţe părţi fără consimţământul prealabil al companiei (cu excepţia
cazurilor cerute de lege). Consimţământul pentru distribuirea raportului de audit trebuie
să fie prezentat în scris şi poate fi consimţit de către companie vis-à-vis de organismul
de certificare şi/sau utilizator. Organismul de certificare trebuie să păstreze o copie a
raportului de audit. Raportul de audit trebuie să fie păstrat într-un loc sigur
pentru o perioadă de cinci ani.
Condiţiile de acces la informaţiile despre rapoarte de audit sunt detaliate în partea 4.
8 Acţiuni suplimentare
Decizia privind acţiunile suplimentare cerute în baza certificatului trebuie să fie luate în
mod individual, la discreţia solicitantului.
9 Procedura de contestaţie şi reclamaţii

Organismul de certificare trebuie să aibă proceduri documentate pentru luarea în calcul
şi soluţionarea contestaţiilor împotriva rezultatelor auditului. Aceste proceduri trebuie să
fie independente de auditor şi trebuie să fie luate în considerare de către conducerea
organismului de certificare. Contestaţiile trebuie să fie finalizate în termen de 20 de zile
lucrătoare de la primirea informaţiilor de la compania auditată.
Organismul de certificare trebuie să aibă o procedură documentată pentru gestionarea

reclamaţiilor primite de la compania auditată şi/sau de la alte părţi în cauză. Un răspuns
iniţial va fi furnizat în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii reclamaţiei. O
scrisoare de confirmare de recepţie a reclamaţiei va fi emisă într-un termen de maxim
5 zile lucrătoare. Un răspuns scris complet va fi transmis după finalizarea unui studiu
cuprinzător al reclamaţiei.
Derularea procesului de gestionare a reclamaţiilor primite de birourile IFS este descrisă

în contractul încheiat între IFS şi organismele de certificare:
- În cazul în care plângerea se referă la calitatea conţinutului auditurilor IFS sau a
rapoartelor de audit IFS, birourile IFS cer organismului de certificare să furnizeze
o analiză a cauzelor şi a acţiunilor puse în aplicare pentru a rezolva problema în
termen de 2 săptămâni.
- În cazul în care reclamaţia se referă la erori administrative, de exemplu, în
rapoartele de audit IFS, în certificatele IFS sau în baza de date IFS, birourile IFS
solicită organismului de certificare să furnizeze o analiză a cauzelor şi să
corecteze problema în termen de 1 (o) săptămână. Răspunsul trebuie să fie
transmis prin e-mail sau poştă.
10 Dreptul de proprietate şi de utilizare a logo-ului IFS Food

Drepturile de autor ale IFS Food şi marcă înregistrată aparţin exclusiv de IFS
Management GmbH. Logo-ul IFS Food poate fi descărcat din secţiunea securizată a
portalului de audit IFS.
În plus, termenii şi condiţiile de mai jos trebuie să fie verificate de către auditor în timpul
auditului iar rezultatele acestei verificări trebuie să fie descrise în raportul de audit, al
nivelul profilului companiei, ca un câmp obligatoriu (a se consulta de asemenea Anexa

2, partea 2, câmpuri obligatorii).
Termeni si condiţii de utilizare a logo-ului IFS Food şi comunicarea despre

certificarea IFS Food
Aplicare
Aceste condiţii generale se aplică atât logo-urilor IFS Food cât şi altor logo-uri IFS.
Forma, design-ul şi culoarea logo-ului IFS Food

Logo-ul IFS Food poate fi reprodus numai cu respectarea strictă a dimensiunii
desenului, a formei şi a culorii. Dacă este utilizat pe documente, imprimarea în negru şi
alb este de asemenea permisă. Logo-ul IFS Food poate fi utilizat în formă imprimată, în
versiune electronică, pe filme, cu condiţia ca forma şi formatele să fie integral
respectate. Aceste condiţii trebuie de asemenea respectate pentru utilizarea ca
ştampilă.
Restricţia opiniilor şi interpretărilor

În cazul în care o companie certificată IFS Food, o companie care sprijină IFS Food sau
un organism de certificare IFS Food publică diferite tipuri de documente ce poartă logo-
ul IFS, opiniile şi interpretările ce se referă la IFS trebuie să fie în mod clar identificate.
Utilizarea logo-ului IFS Food pe materiale promotionale

O companie certificată IFS Food, o companie care sprijină IFS Food şi recunoaşte
certificatele IFS ale furnizorilor sau prestatarilor de servicii (brokeri, producători de
produse alimentare, distribuitori, prestatari de servicii de logistică sau en-gros) sau un
organism de certificare IFS pot utiliza logo-ul IFS şi publica informaţii cu privire la
certificarea IFS în scopuri promoţionale, cu condiţia ca acest lucru să nu fie vizibil pe
ambalajul produsului final destinat consumatorului final.
Companiile care furnizează produse ş/sau servicii societăţilor certificate IFS Food sau
companiilor care sprijină IFS Food, dar care nu sunt ele însele certificate IFS Food (de
exemplu, producătorii de dispozitive specifice, îmbrăcăminte, produse de curăţenie sau
prestatarii de servicii care ar dori să promoveze faptul că produsele şi/sau serviciile
ajută la îndeplinirea cerinţelor IFS) trebuie să solicite permisiunea expresă în scris de la
IFS Management GmbH pentru a utiliza IFS Food şi/sau orice alt logo IFS.
Utilizarea logo-ului IFS Food şi informaţiile privind certificarea sunt permise în cadrul
corespondenţei cu utilizatorii IFS. Prezentările de pe internet indicând IFS sunt permise
doar în cazul în care există o legătură directă cu calitatea şi siguranţa alimentelor (de
exemplu, informaţii cu privire la sistemul de management al calităţii şi siguranţei
alimentelor).
În plus, logo-ul IFS Food poate fi afişat pe orice tip de suport general de comunicare (de
exemplu: saloane profesionale, broşuri, articole generice cu privire la gestionarea
calităţii şi siguranţei produselor alimentare în general, vehicule).
Standardul IFS Food a fost dezvoltat de către producători, distribuitori şi serviciile

alimentare pentru a garanta siguranţa şi calitatea produselor alimentare a furnizorilor
lor.
Toate informaţiile cu privire la certificare trebuie să facă referire în mod clar la IFS.
Logo-ul IFS nu poate fi utilizat în prezentări care nu au legătură evidentă cu IFS.
Alte restricţii cu privire la utilizarea logo-ului IFS

Logo-ul IFS Food nu trebuie să fie folosit pentru a sugera că proprietarul IFS este
responsabil pentru respectarea deciziei de certificare, precum şi de părerile sau
interpretările care sunt deduse.
În caz de suspendare sau retragere a certificatului IFS Food, compania auditată trebuie
să înceteze imediat orice utilizare a logo-ului IFS pe toate documentele sau pe alte
materiale asociate şi să stopeze orice comunicări cu privire la IFS. Compania auditată
trebuie să demonstreze că a respectat aceste cerinţe.
Comunicare cu privire la certificarea IFS Food

Toate regulile menţionate mai sus sunt aplicabile oricărui tip de comunicare privind IFS
Food. Aceasta înseamnă de asemenea că utilizarea termenului „IFS”, „International
Featured Standards” (Standardele Internaţionale IFS), „IFS Food" sau a termenilor
similari nu este permisă pentru prezentarea de produsele finite destinate
consumatorului final.
11 Revizuirea standardului
Comitetul de revizuire trebuie să demonstreze controlul calităţii şi conţinutul
Standardului şi va revizui Standardul şi Protocolul pentru asigurarea conformităţii.
Comitetul de revizuire trebuie să fie format din toţi participanţii implicaţi în procesul de
audit: reprezentanţii distribuitorilor, a producătorilor, a societăţilor de servicii alimentare
şi a organismelor de certificare. Obiectivul Comitetului de examinare este de a împărtăşi
experienţe, de a discuta şi decide cu privire la modificările ce trebuie aduse standardului
şi cerinţelor cu privire la raportul de audit şi la formare.
12 „Programul de Integritate" al IFS
„Programul de Integritate" al IFS lansat la începutul anului 2010 include diverse

măsuri pentru a garanta calitatea procesului de certificare IFS şi se concentrează pe
verificarea auditurilor realizate de către organismele de certificare acreditate IFS şi de
către auditorii acestora.
Acest program este împărţit în două tipuri de acţiuni.
12.1 Acţiunile preventive ale procesului de asigurare a calităţii
Activităţile de asigurare a calităţii permit monitorizarea întregului sistem IFS. Auditurile

de supraveghere de la sediile centrale ale organismelor de certificare şi auditurile din
locaţiile producătorilor sunt realizate pentru a evalua periodic sistemul IFS, indiferent
de numărul de reclamaţii primite. Prelevarea de eşantioane pentru aceste audituri de
supraveghere se bazează pe un proces aleatoriu şi pe criterii obiective. Aceste criterii
sunt şi de natură economică (de exemplu, numărul de certificate eliberate) şi calitativă
(de exemplu, revizuirea şi analiza automată a procesului de certificare IFS şi a
rapoartelor corespondente).
Auditurile de supraveghere a sediilor centrale ale organismelor de certificare (OC)

permit verificarea aplicării normelor IFS de către organismele de certificare acreditate, şi
permit îmbunătăţirea continuă.
În plus, auditurile de supraveghere în locaţie a producătorilor pot fi realizate. Aceste

audituri sunt anunţate, de obicei, cu 48 de ore în avans. În timpul acestor audituri, se
face o comparaţie între documentele examinate în timpul auditului la sediul central al
OC sau datele de pe portalul IFS şi situaţia reală constatată în cadrul companiei
auditate.
Pot fi de asemenea efectuate audituri de observare. În acest caz, auditorii din cadrul
„Programului de Integritate" evaluează un auditor IFS în timpul unui audit IFS.
12.2 Acţiunile procesului de asigurare a calităţii în urma unei reclamaţii
Un proces detaliat de gestionare a reclamaţiilor analizează toate informaţiile pentru

tratarea reclamaţiilor. Distribuitorii şi orice alte părţi interesate au posibilitatea de a
transmite orice neconformitate către IFS cu „Programul de Integritate", pentru
investigare.
Birourile IFS primesc reclamaţii cu privire la auditurile IFS, rapoartele, certificatele sau
orice alte circumstanţe pentru care integritatea mărcii IFS este pusă la îndoială.
Distribuitorii, organismele de certificare, angajaţii companiilor certificate IFS sau orice
persoană fizică pot utiliza formularul de reclamaţii disponibil pe site-ul internet al IFS
www.ifs-certification.com sau pot trimite un email la adresa complaintmanagement@ifs-
certification.com pentru a informa IFS. În paralel, IFS analizează de asemenea
informaţiile de pe portalul de audit IFS utilizând notificările automate pentru a identifica
eventuale neconformităţi. Dacă managementul calităţii IFS este informat cu privire la
discrepanţe majore între rezultatele unui audit IFS şi a unui audit de secundă parte,
acest fapt va fi examinat în cadrul unui proces de gestionare a reclamaţiilor aşa cum
este descris mai jos.
Birourile IFS culeg toate informaţiile necesare pentru a investiga motivele reclamaţiei
precum şi dacă există neconformităţi în raport cu cerinţele IFS pentru întreprinderile
certificate, organismele de certificare acreditate şi auditorii calificaţi IFS. Aceste etape
implică cooperarea cu organismul de certificare în cauză care poate fi necesară pentru
a realiza o investigaţie internă şi pentru a furniza o declaraţie cu privire la rezultatele
acestor investigaţii către IFS.
În cazurile în care reclamaţia nu poate fi rezolvată cu ajutorul elementelor furnizate de

către organismul de certificare, un audit de investigaţie în locaţie este organizat în
compania certificată. În general, auditurile de investigare sunt anunţate cu 48 de ore
înainte de data auditului, audituri inopinate sunt posibile în unele cazuri.
Pot fi efectuate de asemenea audituri de observaţie. În acest caz, auditorii din

„Programul de Integritate" evaluează un auditor IFS în timpul unui audit IFS.
Auditurile efectuate ca parte a „Programului de integritate" sunt efectuate de către

auditori angajaţi de IFS care sunt complet independenţi de entităţile auditate.
12.3 Sancţiuni
Dacă, în urma unei reclamaţii plângeri sau ca parte a monitorizării realizată prin
intermediul „Programului de integritate", o greşeală a unui organism de certificare şi/sau
a unui auditor sunt dovedite, IFS adresează toate informaţiile necesare, în mod anonim,
către un comitet de sancţiune. Acest Comitet care este format dintr-un avocat şi din
reprezentanţi industriali, distribuitori şi organisme de certificare trebuie să ia o decizie cu
privire la veridicitatea greşelii şi gravitatea acesteia.
Sunt atribuite ancţiuni organismului de certificare şi / sau auditorilor în cazul în care

comitetul de sancţionare constată că a fost comisă o greşeală. Tipul de sancţiune
depinde de numărul de greşeli comise anterior de către auditor şi / sau de către
organismul de certificare (e) în cauză precum şi gravitatea acestora. Conducerea IFS
informează organismul de acreditare în cauză dacă a fost determinată o greşeală
pentru un organism de certificare şi / sau auditor.
Toate aceste proceduri sunt prevăzute în contractul încheiat între IFS şi fiecare
organism de certificare şi toate părţile interesate ale sistemului IFS sunt informate cu
privire la proces. „Programul de Integritate" IFS creşte fiabilitatea IFS prin verificarea
punerii în aplicare a standardului IFS.
Rezumatul activităţii din Programul de Integritate al IFS

Programul de Integritate
Gestionarea reclamaţiilor Supraveghere
Auditurile de investigaţie Audituri de supraveghere
Auditul de Auditul Auditul sediului Auditul de Auditul Auditul

observare furnizorului OC observare furnizorului în sediului OC
în locaţie locaţie
Managementul
calităţii IFS
Date disponibile
suficiente/neconform
itate aparentă
Comitetul de sancţionare
Preşedinte avocat 1-5 distribuitori 1-5 participanţi 1-5 participanţi organism de

industriali certificare, fără drept de vot
Anexa 1: Clarificarea domeniului de aplicare a diferitelor

standarde IFS
Standardul IFS Food este un standard destinat furnizorilor/producătorilor de produse

alimentare şi se aplică numai pentru societăţile care se ocupă de prelucrarea
produselor alimentare sau a produselor vrac. Standardul IFS Food va fi utilizat atunci
când un produs este „procesat" sau atunci când există riscul de contaminare a
produselor în timpul procesului de ambalare.
Standardul IFS Logistică este un standard de auditare a tuturor activităţilor logistice

pentru produsele alimentare şi nealimentare cum ar fi transportul, depozitarea,
distribuţia, încărcarea/descărcarea etc. Acesta este aplicabil pentru toate tipurile de
activităţi: livrare
rutieră, feroviară sau pe navă; pentru produsele congelate / refrigerate sau stabile la
temperatura ambiantă.
Clarificări / exemple privind determinarea domeniul de aplicare între IFS Food şi

IFS Logistică:
- Standardul IFS Logistică se referă la activităţile de logistică, în cazul în care
companiile au contact fizic cu produse care sunt deja ambalate (transport,
ambalarea produselor preambalate, depozitarea şi/sau distribuţia, transportul şi
depozitarea paleţilor, cutii de depozitare a lichidelor). De asemenea, se aplică
pentru anumite produse neambalate cum ar fi de xemplu carcasele pentru
produse din carne, precum şi pentru transportul produselor în rezervoare sau
vrac (cereale, sirop de glucoză, lapte, etc.)
- Atunci când societatea de prelucrare are propriul său departament /propriile sale
activităţi de logistică şi/sau transport (depozitare şi distribuţie), partea logistică
este inclusă în IFS Food, în sub-capitolul privind transportul sau depozitarea.
Notă: în cazul în care platforma/ depozitul aparţinând societăţii de prelucrare este

situat în aceeaşi locaţie cu societatea, şi în cazul în care societatea sau un client
doreşte ca această platformă / depozit să fie certificat IFS Logistică, un audit IFS
logistică poate fi, de asemenea, efectuat.
În acest caz, următoarele cerinţe trebuie îndeplinite:
▪ Platforma / depozitul logistic este folosit exclusiv pentru produsele deja
ambalate,
▪ În cazul a două certificate (IFS Food şi IFS Logistică), domeniile de
aplicare respective a fiecărui audit şi a fiecărui certificat trebuie să fie clar
definite,
▪ Cerinţele IFS Food cu privire la transport şi depozitare trebuie în orice caz
evaluate în timpul auditului IFS Food,
▪ Un audit IFS Food al societăţii de prelucrare a produselor alimentare
trebuie oricum efectuat; auditul IFS Logistică este un audit suplimentar,
▪ toate documentele relevante trebuie să fie disponibile la nivel de
platformă/ depozit.
- În cazul în care activităţile de transport şi / sau logistică ale societăţii de
prelucrare sunt externalizate, cerinţele specifice ale subcapitolului IFS Food cu
privire la depozitare şi la transport trebuie să fie clar definite în contractul
respectiv, sau standardul IFS Logistică este aplicabil.
Standardul IFS Broker este un standard destinat agenţiilor comerciale, brokerilor sau
oricăror alte companii care nu au posesia fizică a produselor (de exemplu societăţile
care nu au depozite, locaţii de ambalare, flotă de camioane - dar care sunt persoane
juridice cu adresă poştală, birouri, etc.).
Standardul IFS Broker se aplică produselor alimentare, celor de drogherie, parfumerie

şi igienă.
Matricea pentru stabilirea Standardului IFS corect
Nr Activitatea principală a societăţii International Featured Standards

IFS IFS HPC IFS IFS IFS
Food (DPH) Log. 2 Broker C&C/W.
1 Procesare alimentară X
(atunci când produsele sunt procesate sau imediat ce
există riscul contaminării produselor)
2 Procesarea produselor de drogherie, parfumerie şi X
igienă (DPH)
(atunci când produsele sunt procesate sau imediat ce
există riscul contaminării produselor)
3 Activităţi logistice pentru produsele alimentare, X
DPH, nealimentare
Doar activităţi logistice, fără activităţi comerciale (atunci
când societăţile au contact fizic cu produsele deja
ambalate sau pentru produsele vrac specifice, cum ar fi
carcasele de carne, produsele vrac sau cele în
rezervoare (sirop de glucoză, cereale, lapte etc.)
4 Comercializarea produselor alimentare/DPH fără a X
intra în contact cu acestea
(atunci când nu există posesia fizică a produselor, doar
vânzarea-cumpărarea de la un birou, fără activitate
logistică)
5 Cash & Carry/vânzare cu ridicata X
(în cazul activităţilor de distribuţie a produselor, o mică
cantitate de procesare a alimentelor poate fi inclusă în
aceste condiţii)
Certificare combinată
6 Comerţul şi activităţile logistice a produselor X X
alimentare/DPH
(auditul combinat pentru comerţ şi activităţi logistice,
datorită unei iste de verificare combinată specifică)
Anexa 2: Procesul de certificare

Anexa 3: Sectoarele de produse şi sectoarele tehnologice
În versiunea 6 a standardului IFS Food, toate activităţile societăţii trebuie să fie o combinaţie de
sectoare de produse şi sectoare tehnologice.
Tabelul 1: sectoarele de produse
IFS Food versiunea 6

Noile sectoare de produse
1. Carne roşie şi albă, carne de pasăre de curte, produse şi preparate din carne
2. Peşte, fructe de mare şi preparate
3. Ouă şi produse din ouă
4. Produse lactate
5. Fructe şi legume
6. Cereale, produse din grâu, produse de panificaţie şi patiserie, cofetărie, snacks-uri
7. Produse combinate
8. Băuturi
9. Uleiuri şi grăsimi
10. Alimente deshidratate, alte ingrediente şi suplimente alimentare
11. Hrană pentru animale domestice
Notă: un tabel care prezintă exemple ale produselor şi clasamentul acestora în fiecare sector
este disponibil online la pe site-ul internet al IFS: www.ifs-certification.com
Tabelul 2: sectoare tehnologice
sector Etapele procesului - Clasificarea în funcţie de tehnologie

tehnologic Inclusiv procesarea/ prelucrarea / (luând în considerare de asemenea
IFS manipularea / depozitarea nivelurile de risc)
A P1 Sterilizarea (de exemplu, conserve) Sterilizarea cu scopul de a distruge
patogenii
Produsele sterilizate (de exemplu în
autoclavă) în ambalajul lor final.
B P2 Pasteurizare termica, UHT/umplere Pasteurizare, cu scopul de a reduce
steril, la cald riscurile legate de siguranţa alimentelor
Alte tehnici de pasteurizare, (mai mult la procedeul UHT)
cum ar fi de pasteurizarea de înaltă
presiune, microunde.
C P3 Iradierea produselor alimentare Produse prelucrate
P4 Conservare: sărare / saramură, Tratament cu scopul de a modifica
marinare, îndulcire, acidificarea, produsul şi/sau creşte durata sa de viaţă şi /
afumare etc sau de a reduce riscurile legate de siguranţa
Fermentare / acidificare alimentelor prin tehnici de conservare sau alte
P5 Evaporarea / deshidratarea, filtrare tehnici de prelucrare.
în vid, uscare prin congelare, Excepţie: iradierea este plasată în acest
Microfiltrare (mai puţin de 10 microni) sectorul dacă aceasta este destinată
distrugerii microorganismelor.

D P6 Congelarea (de la -18 ° C) inclusiv Sisteme, tratamente pentru a menţine
în timpul depozitării integritatea şi/sau siguranţa produselor
Congelare rapidă, refrigerare, Tratamentul cu obiectivul de a menţine
proces de răcire şi depozitarea la calitatea şi/sau integritatea produselor,
rece inclusiv tratamentele care suprimă sau
P7 Tratamentul antimicrobian prin evită contaminarea.
imersiune/pulverizare, fumigaţia
E P8 Ambalarea în atmosferă Sisteme, tratamente pentru a preveni
modificată, în vid contaminarea produsului
P9 Procedee pentru prevenirea Procedee pentru a preveni contaminarea
contaminării produselor, în special produselor, în special contaminarea
contaminarea microbiologică, prin microbiologică, prin măsuri de igienă
intermediul unor măsuri de igienă îmbunătăţită şi / sau de infrastructură
sporite şi / sau facilităţi specifice la specifică în momentul manipulării, tratării
manipulare, tratare şi / sau şi/sau transformării, şi/sau păstrării (de
prelucrare, de exemplu, tehnologia exemplu, atmosferă modificată).
încăperii curate („camera albă”),
sălile cu temperatură controlată din
motive de siguranţă a alimentelor,
sistemele pentru presiunea aerului
(De exemplu, filtrare sub 10μ,
dezinfecţie după curăţare)
P10 Tehnici specifice de separare: de
de exemplu filtrare prin osmoză
inversă, utilizarea de carbon activ
F P11 Preparare, gătire, îmbuteliere, Orice alte tipuri de manipulare, tratare,
fabricarea berii, fermentaţie (de prelucrare care nu sunt listate la A, B,
exemplu vin), uscare, prăjire, gratar, C, D, E
extrudare
P12 Acoperire, fabricarea pâinii,
fabricarea untului, tăiere, feliere,
tăiere în cubuleţe, dezmembrare,
amestecare, umplutura, abataj,
sortare, manipulare
Depozitare în condiţii (atmosferă)
controlată , cu excepţia temperaturii
P13 Distilare, purificare, gătire pe abur,
umidificare, hidrogenare, măcinare
Notă: Numai sectoarele de tehnologie (de la A la F) sunt utilizate pentru a determina domeniul
de aplicare al auditului IFS Food. Etapele procedeelor (de la P1 la P13) sunt folosite doar
pentru a determina durata auditului.
Anexa 4: Diagrama pentru gestionarea cerinţelor KO notate

cu D şi a neconformităţilor majore
Audit IFS Food
Rezultat
1 neconformitate majoră şi ≥75% din >1 neconformitate majoră şi/sau <75% sau
cerinţe sunt respectate =>15% din Mai multe neconformităţi majore sau
numărul total de puncte este scăzut Una sau mai multe KO notate cu D
Neaprobat, cu excepţia cazului în care Neaprobat

acţiuni sunt implementate şi validate în
urma auditului complementar
Suspendarea certificatului valabil, în max. 2
zile lucrătoare după data auditului
Suspendarea certificatului valabil, în max. Descrierea neconformităţii în engleză pe
2 zile lucrătoare după data auditului portalul de audituri IFS
Descrierea neconformităţii în engleză pe
portalul de audituri IFS Transmiterea raportului de audit preliminar şi
a schiţei planului de acţiuni către societatea
auditată
Transmiterea raportului de audit
preliminar şi a schiţei planului de acţiuni
către societatea auditată Recomandat: redactarea planului de acţiuni
de către societatea auditată şi transmiterea
Obligatoriu: redactarea planului de acţiuni către organismul de certificare în cel mult 2
de către societatea auditată şi saptămâni
transmiterea către organismul de
certificare în cel mult 2 saptămâni Încărcarea raportului pe portalul de audituri
IFS (nu este vizibil)
Încărcarea raportului pe portalul de
audituri IFS (nu este vizibil)
Termen până la
următorul audit
Termen până la
următorul audit
Nou audit complet, programat cel mai devreme cu
6 săptămâni după auditul în timpul căruia una din
neconformităţi a fost identificată
Audit iniţial, dacă >6 luni Auditul complementar, dacă <6

între auditul cu luni între auditul cu
neconformitate majoră şi neconformitatea majoră şi cel Rezultat pozitiv al
cel următor următor (cel mai devreme cu 6 auditului
săptămâni în cazul defectelor de
fabricaţie)
Încărcarea raportului IFS final pe portal

Rezultat pozitiv
(vizibil)
al auditului
Încărcarea raportului final IFS pe portal (vizibil):

În cazul unui audit complementar:
- Precizaţi în secţiunea « data » datele auditului iniţial şi a
celui complementar
- Precizaţi în secţiunea « rezultatul final al auditului » că a
avut loc un audit complementar şi că neconformitatea majoră
a fost ridicată
- În « observaţiile cu privire la KO şi neconformitatea majoră,
explicaţi pentru care cerinţă a fost rezolvată neconformitatea
Societatea nu poate fi certificată la nivel superior, chiar dacă
nota finală este ≥95%
Data expirării valabilităţii certificatului se bazează pe cea a
auditului iniţial
Partea a 2-a: Lista cerinţelor de audit
1 Responsabilităţile personalului din conducere
1.1 Politica şi principiile generale ale companiei
1.1.1. Personalul din conducere trebuie să dezvolte şi să implementeze o politică de

afaceri. Această politică trebuie ia în considerare cel puţin:
- Ascultarea clientului
- Responsabilităţile în materie de mediu
- Dezvoltarea durabilă
- Etica şi responsabilitatea personalului
- Cerinţele cu privire la produs (include: siguranţa produsului, calitate, legalitate, proces şi
specificaţii).
Politica companiei trebuie să fie comunicată tuturor angajaţilor.
1.1.2. Conţinutul politicii companiei trebuie să fie împărţit în obiective specifice pentru
fiecare serviciu. Responsabilităţile şi termenele pentru atingerea acestor
obiective trebuie să fie determinate pentru fiecare serviciu al societăţii.
1.1.3. În baza politicii companiei, obiectivele de calitate şi siguranţa produselor
alimentare ar trebui să fie comunicate angajaţilor de la departamentele în cauză şi
trebuie să fie puse în aplicare în mod eficient.
1.1.4. Personalul din conducere trebuie să se asigure că obiectivele sunt revizuite
periodic, cel puţin o dată pe an.
1.1.5. Toate informaţiile privind siguranţa şi calitatea alimentelor trebuie să fie
comunicate personalului în cauză în mod eficient şi la timp.
1.2 Organizarea societăţii

1.2.1 Trebuie să existe o organigramă care să prezinte structura societăţii.
1.2.2 Competenţele şi responsabilităţile, precum şi delegarea responsabilităţilor trebuie să fie

clar stabilite.
1.2.3 Fişele de post care definesc clar responsabilităţile trebuie să existe şi trebuie să fie
puse în aplicare de către angajaţi având un impact asupra cerinţelor produsului.
1.2.4 KO nr. 1: Personalul din conducere trebuie să se asigure că angajaţii sunt conştienţi de
responsabilităţile lor cu privire la siguranţa şi calitatea produselor alimentare şi că
mecanismele sunt implementate pentru a monitoriza eficacitatea acţiunilor lor. Aceste
mecanisme trebuie să fie identificate şi documentate în mod clar.
1.2.5 Angajaţii cu influenţă asupra cerinţelor produsului trebuie să fie conştienţi de

responsabilităţile lor şi trebuie să fie capabili să demonstreze înţelegerea
responsabilităţilor lor.
1.2.6 Compania trebuie să aibă un reprezentant IFS nominalizat de personalul din conducere.
1.2.7 Personalul din conducere trebuie să asigure resurse adecvate şi suficiente pentru a
răspunde cerinţelor produsului.
1.2.8 Responsabilul de departament pentru managementul calităţii şi siguranţa alimentelor

trebuie să aibă o relaţie de raportare directă cu personalul din conducere.
1.2.9 Societatea trebuie să se asigure că toate procesele (documentate sau nu) sunt
cunsocute de personalul în cauză şi aplicate în mod uniform.
1.2.10 Societatea trebuie să dispună de un sistem de monitorizare adecvat cu privire la

legislaţia privind siguranţa şi calitatea alimentelor, evoluţiile ştiinţifice şi tehnice şi
ghidurile de bune practici din sector.
1.2.11 Societatea trebuie să-şi informeze clienţii cât mai curând posibil cu privire la orice
problemă în ceea ce priveşte specificaţiile produselor, în special cu privire la toate
neconformităţile identificate de către autorităţile competente, legate de produse, care ar
fi putut avea un impact definit asupra siguranţei şi / sau legalităţii acestor produse.
Aceasta poate include, dar nu este limitat la principiul precauţiei.
1.3 Orientarea către client
1.3.1 O procedură documentată se stabileşte pentru a identifica nevoile fundamentale şi

aşteptările clienţilor.
1.3.2 Rezultatele acestei proceduri vor fi evaluate şi luate în considerare pentru a determina
obiectivele de calitate şi de siguranţă alimentară.
1.4 Revizuirea de către personalul din conducere

1.4.1 Personalul din conducere trebuie să se asigure că sistemul de management al calităţii şi
siguranţei alimentelor este revizuit cel puţin anual sau mai frecvent dacă apar
schimbări. Astfel de revizuiri trebuie să includă, cel puţin, rezultatele auditului, feedback-
ul clienţilor, respectarea proceselor şi a conformităţii produselor, statutul acţiunilor

preventive şi corective, acţiunile de continuare de la revizuirile anterioare ale
personalului din conducere, modificări care ar putea afecta sistemul de management al
calităţii şi siguranţei produselor alimentare şi recomandări de îmbunătăţire.
1.4.2 Această revizuire trebuie să includă evaluarea măsurilor pentru controlul sistemului de
management al calităţii şi siguranţei alimentare şi pentru îmbunătăţirea continuă a
procesului.
1.4.3 Compania va identifica şi revizui în mod regulat (de exemplu prin intermediul auditurilor
interne sau inspecţiilor în locaţie), infrastructura necesară pentru a asigura conformitatea
cu caracteristicile produsului. Aceasta include cel puţin următoarele:
- Clădiri
- Sisteme de alimenatre
- Maşini şi echipamente
- Transport.
Rezultatele acestei analize trebuie luate în considerare, în funcţie de risc, pentru planificarea
investiţiilor.
1.4.4 Compania trebuie să identifice şi să revizuiască în mod regulat (de exemplu, prin
audituri interne sau inspecţii în locaţie) mediul de lucru necesar pentru a
asigura conformitatea cu specificaţiile produsului. Aceasta include cel puţin:
- Locaţiile pentru personal,
- Mediul direct de lucru
- Condiţiile de igienă
- Ergonomia locurilor de muncă
- Factorii externi din mediul înconjurător (cum ar fi zgomotul, vibraţiile).
Rezultatele acestei analize ar trebui să fie luate în considerare, în funcţie de risc, pentru
planificarea investiţiilor.
2 Sistemul de management al calităţii şi siguranţei alimentelor
2.1 Managementul Calităţii
2.1.1 Cerinţe privind documentaţia

2.1.1.1 Sistemul de management al calităţii şi siguranţei produselor alimentare trebuie să fie
documentat şi pus în aplicare, trebuie să fie păstrat într-un singur loc (manualul de calitate şi
siguranţă a alimentelor sau sistemul electronic documentat).
2.1.1.2 O procedură documentată trebuie să existe pentru a descrie procedurile de control ale
documentelor şi modificările acestora.
2.1.1.3 Toate documentele trebuie să fie lizibile, lipsite de ambiguitate şi clare. Acestea trebuie
să fie disponibile în orice moment pentru personalul în cauză.
2.1.1.4 Toate documentele necesare pentru conformitatea cu caracteristicile produsului trebuie

să fie disponibile în versiune actualizată.
2.1.1.5 Motivul oricărei modificări a documentelor pentru caracteristicile produsului trebuie să fie
înregistrat.
2.1.2 Păstrarea înregistrărilor
2.1.2.1 Toate Înregistrările importante, necesare pentru a respecta caracteristicile produsului,

trebuie să fie complete, detaliate şi actualizate. Ele trebuie să fie de asemenea disponibile
la cerere.
2.1.2.2 Înregistrările trebuie să fie lizibile şi autentice. Trebuie să fie gestionate în aşa fel încât
să prevină orice modificare ulterioară a datelor.
2.1.2.3 Toate înregistrăriletrebuie să fie păstrate în conformitate cu obligaţiile legale şi cel puţin
un an după sfârşitul duratei de viaţă. Pentru produse fără durată de viaţă, durata de păstrare a
înregistrărilor trebuie să fie justificată şi această justificare trebuie să fie documentată.
2.1.2.4 Înregistrările nu pot fi modificate decât de către personalul autorizat în acest scop.
2.1.2.5 Înregistrările vor fi stocate într-un loc sigur şi trebuie să fie uşor accesibile.
2.2 Managementul siguranţei alimentelor
2.2.1 Sistemul HACCP
2.2.1.1 Baza sistemului de control al siguranţei alimentelor societăţii trebuie să fie un sistem
HACCP sistematic, complet şi corect, bazat pe principiile din Codex Alimentarius. În plus faţă de
aceste principii, toate cerinţele legale ale ţărilor de producţie şi comercializarea produselor
trebuie să fie luate în calcul. Sistemul HACCP trebuie să fie pus în aplicare în fiecare locaţie de
producţie în cauză.
2.2.1.2 Sistemul HACCP ar trebui să includă toate materiile prime, toate produsele sau familiile
de produse precum şi toate procedeele, de la recepţie până la expedierea produselor, inclusiv
dezvoltarea şi păstrarea produselor.
2.2.1.3 Societatea trebuie să garanteze că sistemul HACCP se bazează pe literatura de

specialitate sau pe specificaţii tehnice validate ale produselor fabricate şi procedurilor. Evoluţiile
tehnice ale procedeelor trebuie să fie luate în calcul.
2.2.1.4 Sistemul HACCP ar trebui să fie revizuit, iar modificările necesare trebuie să fie realizate
ori de câte ori produsul, procedeul sau una dintre etape suportă o modificare.
2.2.2 Echipa HACCP
2.2.2.1 Formarea echipei HACCP (etapa 1 CA)

Echipa HACCP trebuie să fie multidisciplinară şi trebuie să fie formată din personalul
operaţional. Personalul desemnat ca membru al echipei HACCP trebuie să aibă cunoştinţe
specifice cu privire la HACCP, produse şi procedee precum şi la pericolele asociate. Atunci
când abilităţile necesare nu există în locaţie, opinia expertului extern trebuie cerută.
2.2.2.2 Responsabilii cu dezvoltarea şi actualizarea sistemului HACCP trebuie să aibă un lider

de echipă intern şi trebuie să beneficieze de instruire adecvată cu privire la aplicarea principiilor
HACCP.
2.2.2.3 Echipa HACCP trebuie să aibă sprijinul activ al personalului din conducere şi trebuie să
fie clar identificată şi adusă în atenţia întregii locaţii.
2.2.3 Studiul HACCP
2.2.3.1 Descrierea produsului (etapa 2 CA)

O descriere completă a produsului este efectuată, care să includă toate informaţiile relevante
privind siguranţa produsului, cum ar fi:
- Compoziţie
- Parametri fizici, organoleptici, chimici şi microbiologici
- Cerinţele legale pentru siguranţa alimentară a produsului
- Metodele de tratament,
- Ambalare
- Durabilitate
- Condiţii de depozitare şi modurile de transport şi de distribuţie.
2.2.3.2 Stabilirea utilizării prevăzute (etapa 3 CA)

Utilizarea preconizată a produsului trebuie să fie descrisă în în funcţie de utilizarea aşteptată de
către consumatorul final, luând în considerare grupurile de consumatori sensibili.
2.2.3.3 Stabilirea unei diagrame de flux (etapa 4 CA)

Trebuie să existe o diagramă a fluxului pentru fiecare produs, sau grup de produse, şi pentru
toate variantele de procedee şi subprocedee (inclusiv reciclarea şi reprocesarea). Diagrama
trebuie să fie datată şi trebuie să identifice în mod clar fiecare CCP cu numărul care i-a fost
atribuit. Diagrama trebuie să fie actualizată atunci când apar schimbări.
2.2.3.4 Confirmarea în locaţie a diagramei (etapa 5 CA)

Echipa HACCP trebuie să verifice diagrama prin controale în locaţie la toate etapele
procedeului. Trebuie aduse modificări diagramei, dacă este necesar.
2.2.3.5 Efectuarea unei analize a riscurilor pentru fiecare etapă (etapa 6 CA - Principiul 1)
2.2.3.5.1 O analiză a riscurilor trebuie să existe pentru toate pericolele fizice, chimice şi
biologice, inclusiv pentru alergeni, ce sunt de aşteptat în mod rezonabil.
2.2.3.5.2 Analiza de risc trebuie să ia în considerare probabilitatea de apariţie a pericolelor şi

severitatea potenţialelor efecte adverse ale acestora asupra sănătăţii.
2.2.3.6 Determinarea punctelor critice de control (etapa 7 CA - Principiul 2)

2.1.3.6.1 Stabilirea punctelor critice de control (CCP) relevante ar trebui să fie facilitată prin
aplicarea unui arbore de decizie sau alt(e) instrument(e) ce demonstrează raţionamentul
logic.
2.2.3.6.2 Pentru toate etapele care sunt importante pentru siguranţa alimentelor dar care nu
sunt definite ca CCP, compania trebuie să stabilească şi să se formalizeze punctele de control
(PC). Măsurile de control corespunzătoare trebuie să fie puse în aplicare.
2.2.3.7 Stabilirea limitelor critice pentru fiecare CCP (Etapa 8 CA - Principiul 3)

Pentru fiecare CCP, limitele critice adecvate trebuie să fie definite şi validate pentru a identifica
în mod clar orice pierderea controlului.
2.2.3.8 Stabilirea unui sistem de monitorizare pentru fiecare CCP (etapa 9 CA - Principiul 4)
2.2.3.8.1 KO nr. 2: Proceduri specifice de supraveghere trebuie să fie stabilite pentru

fiecare CCP, cu scopul de a detecta orice pierdere a controlului acestui CCP.
Înregistrările acestei monitorizări trebuie să fie menţinute pentru o perioadă relevantă de
timp. Fiecare CCP definit trebuie să fie sub control. Monitorizarea şi controlul fiecărui
CCP trebuie să fie demonstrate prin înregistrări. Înregistrările trebuie să indice persoana
responsabilă precum şi data şi rezultatul activităţilor de monitorizare.
2.2.3.8.2 Personalul operaţional responsabil pentru monitorizarea CCP trebuie să fi beneficiat

de formare / instruire specifică.
2.2.3.8.3 Înregistrările de monitorizare ale CCP trebuie să fie verificate.
2.2.3.8.4 CP trebuie să fie monitorizate şi această monitorizare ar trebui să fie înregistrată.
2.2.3.9 Stabilirea acţiunilor corective (etapa 10 CA - Principiul 5)

În cazul în care monitorizarea indică faptul că CCP sau CP nu este sub control, acţiuni
corective adecvate trebuie implementate şi documentate. Aceste acţiuni corective trebuie să ia
de asemenea în considerare orice produs neconform.
2.2.3.10 Stabilirea procedurilor de verificare (etapa 11 CA - Principiul 6)

Procedurile de verificare trebuie să fie stabilite pentru a confirma că sistemul HACCP este
eficient. Verificarea sistemului HACCP ar trebui să fie realizat cel puţin o dată pe an. Activităţile
de verificare pot consta din:
- audituri interne
- analize
- eşantionare,
- evaluare
- reclamaţiile din partea autorităţilor şi clienţilor.
-
Rezultatele acestei verificări trebuie să fie integrate în sistemul HACCP.
2.2.3.11 Pregătirea documentaţiei şi păstrarea înregistrărilor (etapa 12 CA - Principiul 7)

Documentaţia trebuie să fie disponibilă pentru toate procesele, procedurile, măsurile de control
şi înregistrări. Documentaţia şi păstrarea înregistrărilor trebuie să fie în funcţie de natura şi
mărimea companiei.
3 Managementul resurselor
3.1 Managementul Resurselor Umane
3.1.1 În baza unei analize a pericolelor, o evaluare a riscurilor asociate şi rolul angajaţilor, tot
personalul care îndeplineşte sarcinile ce afectează siguranţa, legalitatea şi calitatea produsului
trebuie să aibă competenţele necesare cu privire la studii, experienţă profesională şi/sau
instruire.
3.2 Resurse umane
3.2.1 Igiena personalului

3.2.1.1 Cerinţele pentru igiena personală trebuie să fie documentate. Acestea ar trebui să
includă, cel puţin, instrucţiuni cu privire la:
- Îmbrăcămintea de protecţie,
- Curăţarea şi dezinfectarea mâinilor
- Alimente şi băuturi
- Tutun
- Măsuri ce trebuie luate în caz de tăieturi sau zgârieturi ale pielii,
- Unghii, bijuterii şi obiecte personale,
- Părul şi barba.
Instrucţiunile trebuie să se bazeze pe o analiză a pericolelor şi pe o evaluare a riscurilor

asociate cu produsele şi procedeele.
3.2.1.2 KO 3: cerinţele cu privire la igiena personală trebuie să fie stabilite şi puse în

aplicare de către personalul în cauză, precum şi de prestatarii externi de servicii
şi vizitatori.
3.2.1.3 Conformitatea cu cerinţele de igienă personală trebuie verificată periodic.
3.2.1.4 Bijuteriile vizibile (inclusiv piercing-uri) şi ceasurile nu ar trebui să fie purtate. Orice
excepţie trebuie să fie justificată de o analiză a riscurilor şi o evaluare a riscurilor asociate cu
produsele şi procedeele. Aceste excepţii trebuie să fie gestionate în mod eficient.
3.2.1.5 Tăieturile şi zgârieturile de pe piele trebuie să fie acoperite cu pansamente colorate

(diferite de culoarea produsului) – care să conţină o bandă metalică, dacă este necesar – iar în
cazul leziunilor la mână, o mănuşă de unică folosinţă trebuie să fie de asemenea purtată.
3.2.2 Hainele de protecţie pentru personal, prestatari şi vizitatori
3.2.2.1Procedurilor interne trebuie să existe pentru a se asigura că toţi membrii personalului,

prestatarii şi vizitatorii sunt conştienţi de normele de gestionare, purtarea şi modificarea hainelor
de protecţie în zonele specificate, conform caracteristicilor produsului.
3.2.2.2 În zonele de lucru unde purtarea unei protecţii pentru cap şi / sau barbă este obligatorie,
părul trebuie să fie complet acoperit pentru a preveni contaminarea produsului.
3.2.2.3 Regulile de utilizare clar definite trebuie să existe pentru zonele de lucru / activitate unde
purtarea mănuşilor (de culoare diferită de cea a produsului) este necesară. Respectarea
acestor reguli trebuie să fie verificată în mod regulat.
3.2.2.4 Hainele de protecţie adecvate trebuie să fie disponibile în cantitate suficientă pentru
fiecare angajat.
3.2.2.5 Toate hainele de protecţie trebuie să fie în mod riguros curăţate. Îmbrăcămintea ar
trebui să fie curăţată de către o curăţătorie subcontractantă, una internă, amplasată în locaţie,
sau separat, de către fiecare angajat, conform unei analize a pericolelor şi evaluării riscurilor
asociate, prin luarea în considerare a produselor şi procedeelor.
3.2.2.6 Trebuie să existe recomandări pentru curăţarea hainelor de protecţie şi o procedură

pentru verificarea curăţării acestora.
3.2.3 Proceduri aplicabile bolilor infecţioase
3.2.3.1 Trebuie să existe măsuri scrise şi să fie comunicate personalului, prestatarilor şi

vizitatorilor pentru a declara orice boală infecţioasă care ar putea avea impact asupra siguranţei
alimentelor. În cazul declarării unei boli infecţioase, trebuie să fie luate acţiuni pentru a minimiza
riscul de contaminare a produselor.
3.3 Formare şi instruire
3.3.1 Societatea trebuie să stabilească programe de instruire şi / sau formare documentată în

baza caracteristicilor produsului şi nevoilor de formare a angajaţilor, pe baza poziţiilor pe care
aceştia le deţin. Aceste programe includ:
- Conţinutul formării
- Frecvenţa formării
- Sarcinile angajaţilor
- Limba
- Formatorul calificat
- Metodologia de evaluare.
3.3.2 Programele de formare şi/sau de instruire documentată trebuie să fie aplicate tuturor
membrilor personalului, inlcusiv lucrătorilor sezonieri, temporari şi angajaţilor companiilor
externe care activează în zonele corespunzătoare de lucru. Înainte de a intra în funcţie şi a
începe munca, personalul trebuie să fie format în conformitate cu programele de formare /
instruire documentate.
3.3.3 Înregistrările tuturor evenimentelor de formare / instruire trebuie să fie puse la dispoziţie,
precizând:
- Lista de participanţi (care trebuie să includă semnăturile lor)
- Data
- Durata
- Conţinutul programului de instruire
- Numele formatorului.
Trebuie să existe o procedură sau program pentru a dovedi eficienţa programului de instruire şi
/ sau de formare.
3.3.4 Conţinutul cursului de formare şi/ sau instruire trebuie să fie revizuit şi actualizat periodic
şi trebuie să ia în considerare problemele specifice ale societăţii, siguranţa produselor
alimentare, legislaţia privind alimentele şi modificările produselor/ procedeelor.
3.4 Instalaţiile sanitare, echipamentele pentru igiena personalului şi locaţiile

pentru personal
3.4.1 Societatea trebuie să ofere locaţii pentru personal care trebuie să fie echipate şi adaptate
ca suprafaţă numărului de angajaţi. Acestea trebuie să fie operaţionale şi concepute pentru a
minimiza riscurile de siguranţă a produselor alimentare. Aceste locaţii trebuie să fie curate şi în
stare bună.
3.4.2 Riscul de contaminare a produselor cu corpuri străine care provin din locaţiile personalului
trebuie să fie evaluat şi minimizat. Hrana adusă la muncă de către membrii personalului şi
obiectele personale trebuie să fie, de asemenea, luate în considerare.
3.4.3 Trebuie să existe reguli şi locaţii amplasate pentru a asigura gestionarea corespunzătoare
a obiectelor personale şi hranei adusă de angajaţi cât şi pentru produsele alimentare provenind
de la cantină şi distribuitori. Alimentele trebuie să fie exclusiv depozitate şi / sau utilizate
în spaţii dedicate.
3.4.4 Societatea trebuie să ofere vestiare adaptate pentru membrii personalului, prestatari şi
vizitatori. Dacă este necesar, hainele personale şii îmbrăcămintea de protecţie trebuie să fie
depozitate separat.
3.4.5 Toaletele nu trebuie să aibă acces direct la zona unde produsele alimentare sunt
manipulate. Toaletele trebuie să fie echipate cu chivete. Instalaţiile sanitare trebuie să fie
prevăzute cu ventilaţie naturală sau mecanică. Fluxului de aer mecanic dintr-o zonă
contaminată spre o zonă curată trebuie evitat.
3.4.6 Locaţii adecvate pentru spălarea mâinilor, precum şi pentru personal trebuie să existe la
punctele de acces şi în zonele de producţie. Alte zone (de exemplu, zona de ambalare) trebuie
să fie echipate în acelaşi mod în funcţie de analiza pericolelor şi de evaluarea riscurilor
asociate.
3.4.7 Instalaţiile de spălare a mâinilor trebuie să aibă cel puţin:

- Apă potabilă la o temperatură adecvată,
- Săpun lichid
- Echipament adecvat pentru uscarea mâinilor.
3.4.8 Atunci când produsele alimentare foarte perisabile sunt manipulate, cerinţele suplimentare
următoare cu privire la igiena mâinilor trebuie să fie de asemenea respectate:
- Echipamente care nu sunt acţionate manual
- Dezinfectarea mâinilor,
- Echipamentele adecvate de igienă,
- Panourile/simbolurile care pun în evidenţă cerinţele pentru igiena mâinilor

- Containerele de deşeuri/pubelele cu deschidere manuală.
3.4.9 În baza unei analize a pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate, trebuie să existe un
program pentru controlul eficienţei serviciilor de igienă a mâinilor.
3.4.10 Vestiarele trebuie să fie proiectate pentru a permite accesul direct la zonele de
manipulare a produselor alimentare. În baza unei analize a pericolelor şi o evaluare a riscurilor
asociate excepţiile trebuie să fie gestionate şi justificate.
3.4.11 În cazul în care analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate au demonstrat

necesitatea, instalaţiile de curăţare a cizmelor, încălţamintei şi a altor articole de îmbrăcăminte
de protecţie trebuie să fie disponibile şi utilizate.
4 Planificare şi procesul de fabricaţie
4.1 Acordul Contractual

4.1.1 Cerinţele care sunt definite între partenerii contractuali trebuie să fie stabilite, validate şi
revizuite în raport cu fezabilitatea acestora înainte ca un contract de furnizare să fie semnat.
Toate clauzele referitoare la calitatea şi siguranţa alimentelor trebuie să fie cunoscute şi
comunicate fiecărui serviciu în cauză.
4.1.2 Orice modificare a acordurilor contractuale existente trebuie să fie documentată şi

comunicată contractanţilor.
4.2 Specificaţii şi reţetele produselor
4.2.1 Specificaţii
4.2.1.1 Specificaţiile trebuie să fie disponibile şi puse în aplicare pentru toate produsele finite.
Acestea trebuie să fie actualizate, lipsite de ambiguitate, în conformitate cu dispoziţiile legale în
vigoare şi cerinţele clienţilor.
4.2.1.2 KO 4: Specificaţiile ar trebui să existe pentru toate materiile prime (materii prime/
ingrediente, aditivi, materiale de ambalare, produse reciclate). Aceste specificaţii trebuie
să fie actualizate, lipsite de ambiguitate, disponibile şi conforme dispoziţiilor legale în
vigoare şi, dacă acestea există, cerinţelor venite din partea clienţilor.
4.2.1.3 Atunci când este solicitat de către client, specificaţiile produsului trebuie să fie acceptate
în mod oficial.
4.2.1.4 Specificaţiile şi/sau conţinutul acestora ar trebui să fie disponibile în locaţia respectivă şi
accesibile personalului relevant.
4.2.1.5 Trebuie să existe o procedură pentru crearea, modificarea şi validarea specificaţiilor

pentru toate părţile din proces care trebuie să includă acordul preliminar al clientului, în cazul în
care specificaţiile au fost validate cu aceştia.
4.2.1.6 Procedura de control trebuie să includă actualizarea specificaţiilor produsului finit în caz
de modificare:
- A materiei prime
- A formulelor/reţetelor
- A procesului care afectează produsele finite
- A ambalajului cu influenţă asupra produselor finite.
4.2.2 Formule / reţete
4.2.2.1 KO 5: În cazul în care există acorduri cu clienţii cu referire la formula produsului/

reţetă şi cerinţele tehnologice, acestea trebuie să fie respectate.
4.3 Dezvoltarea / modificarea produselor / Modificarea procesului de fabricaţie
4.3.1 O procedură de dezvoltare a produsului ar trebui să fie implementată. Aceasta trebuie să

includă principiile de analiză a pericolelor, conform sistemului HACCP.
4.3.2 Formularea produselor, procesul de fabricaţie, parametrii proceselor şi respectarea

caracteristicilor produsului trebuie să fie implementate şi validate prin controale.
4.3.3 Testele de durată a vieţii produsului sau alte procese adecvate trebuie să fie efectuate
luând în considerare formularea produselor, ambalare, condiţiile de fabricaţie şi de păstrare
precum şi utilizarea etichetelor. Termenele limită de consum sau utilizare optimă trebuie de
asemenea stabilite în conformitate cu aceste teste.
4.3.4 În timpul stabilirii şi validării duratei de viaţă a unui produs (inclusiv a produselor cu durată
lungă de viaţă, adică cu un termen limită pentru utilizarea optimă), rezultatele testelor
organoleptice trebuie să fie luate în considerare.
4.3.5 Dezvoltarea produsului trebuie să ia în considerare rezultatele testelor organoleptice.
4.3.6 Un proces trebuie să fie implementat pentru a garanta conformitatea etichetării cu

legislaţia în vigoare în ţările de destinaţie a produselor şi cu cerinţele clienţilor.
4.3.7 Recomandările pentru pregătirea şi / sau utilizarea produselor alimentare trebuie să fie
stabilite. Dacă este necesar, cerinţele clienţilor trebuie să fie incluse.
4.3.8 Compania trebuie să demonstreze prin studii şi / sau trebuie să realizeze teste
corespunzătoare pentru a valida informaţiile nutriţionale care sunt menţionate pe etichetă. Acest
lucru se aplică şi produselor noi, dar şi pe întreaga perioadă de vânzare a acestora.
4.3.9 Progresele şi rezultatele dezvoltării produselor trebuie să fie înregistrate.

4.3.10 Compania trebuie să se asigure că, în caz de schimbare a formulării produsului, inclusiv
reciclarea şi materialele de ambalare, parametrii procedeului sunt revizuiţi pentru a asigura că
specificaţiile produsului sunt respectate.
4.4 Achiziţii
4.4.1 Achiziţii generale
4.4.1.1 Compania trebuie să controloze procesele de achiziţie pentru a se asigura că toate

materialele şi serviciile achiziţionate, cu impact asupra siguranţei şi calităţii alimentelor,
îndeplinesc cerinţele. Atunci când o companie alege să-şi externalizeze un proces care ar putea
avea impact asupra siguranţei şi calităţii alimentelor, compania trebuie să asigure controlul
proceselor sale. Controlul proceselor externalizate trebuie să fie identificat şi documentat în
sistemul de management al siguranţei şi calităţii alimentelor.
4.4.1.2 Trebuie să existe o procedură de referinţă şi de urmărire a furnizorilor (interni şi externi)

şi a producţiei subcontractate în totalitate sau parţial.
4.4.1.3 Procedura de aprobare şi monitorizare ar trebui să conţină criterii clare de evaluare cum
ar fi: audituri, certificate de analiză, fiabilitatea aprovizionării, bilanţurile de reclamaţii, precum şi
parametrii de performanţă necesari.
4.4.1.4 Rezultatele evaluărilor furnizorilor trebuie să fie revizuite periodic şi această revizuire ar
trebui să se bazeze pe o analiză a pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate. Aceste revizuiri şi
acţiuni întreprinse în urma acestei evaluări trebuie să fie înregistrate.
4.4.1.5 Conformitatea produselor achiziţionate cu specificaţiile existente trebuie să fie verificată.

Frecvenţa unor astfel de controale trebuie să ia în considerare cel puţin următoarele elemente:
caracteristicile produsului, statutul furnizorului (în funcţie de evaluarea sa) şi impactul
produselor achiziţionate asupra produsului finit. Provenienţa trebuie de asemenea verificată
dacă este menţionată în specificaţii.
4.4.1.6 Conformitatea serviciilor achiziţionate cu specificaţiile existente trebuie să fie verificată.

Frecvenţa unor astfel de controale trebuie să ia în considerare cel puţin următoarele elemente:
caracteristicile serviciului, statutul furnizorului (în funcţie de evaluarea sa) şi impactul serviciului
pe produsul finit.
4.4.2 Activitatea de comercializare a produselor prelucrate
4.4.2.1 În cazul în care compania comercializează produse prelucrate, trebuie să existe şi să fie
implementat un proces de validare şi monitorizare a furnizorilor.
4.4.2.2 În cazul comercializării produselor prelucrate, procesul de validare şi de monitorizare a

furnizorilor trebuie să conţină criterii clare de evaluare, cum ar fi audituri, certificate de analiză,
fiabilitatea procesului de aprovizionare, a reclamaţiilor precum şi a standardelor de performanţă
necesare.
4.4.2.3 În cazul mărcii distribuitorilor, trebuie să existe un sistem de validare a furnizorilor în

conformitate cu cerinţele clientului, pentru pre-furnizorii de produse finite sau semifabricate.
4.5 Ambalarea produsului
4.5.1 În baza unei analize a pericolelor, unei evaluări a riscurilor asociate şi utilizării preconizate
compania trebuie să determine parametrii cheie pentru materialele de ambalare.
4.5.2 Specificaţiile detaliate trebuie să existe pentru toate materialele de ambalare care trebuie
să respecte legislaţia corespunzătoare în vigoare.
4.5.3 Pentru toate ambalajele care ar putea avea o influenţă asupra produselor, certificatele de
conformitate trebuie să existe şi trebuie să respecte legislaţia în vigoare. Dacă nu există niciun
fel de prevederi legale aplicabile, dovezi trebuie să fie disponibile pentru a demonstra că
ambalajele sunt potrivite pentru utilizare. Acest lucru se aplică ambalajelor care pot afecta
materiile prime, produsele semifabricate şi cele finite.
4.5.4 În baza unei analize a pericolelor şi a unei evaluări a riscurilor asociate, societatea trebuie
să verifice compatibilitatea materialelor de ambalare cu fiecare produs în cauză (de exemplu,
testele organoleptice, testele de stocare, analiza chimică, testele de migrare).
4.5.5 Compania trebuie să se asigure că orice etichetă utilizată corespunde produselor

ambalate. Utilizarea etichetei corecte ar trebui să fie verificată în mod regulat şi verificările
trebuie să fie documentate.
4.5.6 Informaţiile de pe etichetă trebuie să fie lizibile, neşterse şi trebuie să fie conforme cu
specificaţiile produsului validate cu clientul. Acest lucru ar trebui să fie verificat în mod regulat
muncă şi verificările trebuie să fie documentate.
4.6 Locaţia fabricii
4.6.1 Compania trebuie să ia în considerare în ce măsură mediul înconjurător al fabricii (de

exemplu, solul sau aerul) poate avea impact nedorit asupra siguranţei şi calităţii produsului. În
cazul unui impact negativ, trebuie luate măsuri corespunzătoare. Eficacitatea acestor măsuri ar
trebui să fie verificată periodic (de exemplu, aer ce conţine praf, mirosuri puternice).
4.7 Exteriorul fabricii
4.7.1 Exteriorul fabricii trebuie să fie păstrat curat şi ordonat.
4.7.2 Toate suprafeţele externe ale locaţiei trebuie să fie menţinute în stare bună. Când drenajul
natural nu este adecvat, trebuie instalat un sistem de drenare adaptat.
4.7.3 Depozitarea în aer liber trebuie să se reducă la minim. În cazul în care produsele sunt
stocate în exterior, analiza pericolelor şi o evaluare a riscurilor asociate trebuie să fie efectuată
pentru a asigura lipsa riscului de contaminare sau efectele negative asupra siguranţei
şi calităţii alimentelor.
4.8 Amplasarea fabricii şi fluxul de producţie
4.8.1 Planurile care descriu în mod clar fluxul intern de produse finite, materialele de ambalare,
materiile prime, deşeurile, personalul, apa etc. trebuie să fie în locaţie. Un plan al locaţiei care
acoperă toate clădirile din respectiva locaţie trebuie să fie disponibil.
4.8.2 Fluxul de producţie, de la primire până la expediere, trebuie să fie organizat în aşa fel
încât să se evite contaminarea materiilor prime, a ambalajelor, a produselor finite şi
semifabricate. Riscul de contaminare încrucişată trebuie redus prin măsuri eficiente.
4.8.3 Zonele de producţie identificate ca fiind microbiologic sensibile trebuie să fie operaţionale
şi supravegheate pentru a garanta siguranţa produselor.
4.8.4 Laboratoarele amplasate în locaţiile de producţie şi analizele efectuate în locaţie în timpul

procedeului nu ar trebui să afecteze siguranţa produselor.
4.9 Cerinţele pentru construcţia zonelor de producţie şi de depozitare
4.9.1 Cerinţe pentru construcţie
4.9.1.1 Sălile în care produsele sunt preparate, tratate, prelucrate şi stocate trebuie să fie
concepute şi construite pentru a asigura siguranţa alimentelor.
4.9.2 Pereţii
4.9.2.1 Pereţii trebuie să fie proiectaţi şi construiţi pentru a preveni acumularea prafului, pentru
a reduce condensul şi dezvoltarea mucegaiului şi pentru a facilita curăţarea.
4.9.2.2 Suprafeţele pereţilor trebuie să fie solide şi uşor de curăţat. Acestea trebuie să fie
rezistente la apă şi uzură.
4.9.2.3 Legăturile dintre pereţi, pardoseli şi tavane trebuie să fie proiectate pentru a facilita
curăţarea.
4.9.3 Pardoseala
4.9.3.1 Învelitori pentru podea ar trebui să fie concepute pentru a satisface cerinţele de
producţie şi trebuie să fie în stare bună şi uşor de curăţat. Suprafeţele trebuie sa fie
impermeabile şi rezistente la apă.
4.9.3.2 Trebuie asigurată şi o canalizare. Sisteme de drenaj trebuie să fie proiectate pentru a
facilita curăţarea şi pentru a reduce riscul de contaminare a produselor (de exemplu, intrarea
dăunătorilor, etc.).
4.9.3.3 Apa şi celelalte lichide trebuie să fie eliminate fără dificultate prin măsuri
adecvate. Formarea bălţilor trebuie evitată.
4.9.3.4 În zonele de manipulare a produselor alimentare, utilajele şi conductele trebuie să fie

instalate în aşa fel încât, în cazul în care este posibil, apele uzate să fie eliminate direct în
sistemul de canalizare.
4.9.4 Plafoanele/compartimentele suspendate
4.9.4.1 Plafoanele (sau, în cazul în care plafoanele nu sunt instalate, suprafeţele interioare ale
acoperişurilor) şi elemente aeriene (care includ conductele, cablurile şi corpurile de iluminat)
trebuie să fie construite pentru a reduce acumularea de praf şi nu trebuie să provoace riscul de
contaminare fizică şi/sau microbiologică.
4.9.4.2 În cazul în care plafoanele false sunt folosite, accesul adecvat la mansardă ar trebui să
fie posibil pentru a facilita curăţarea, întreţinerea şi inspecţia pentru lupta împotriva dăunătorilor.
4.9.5 Ferestre şi alte deschideri
4.9.5.1 Ferestrele şi celelalte deschideri trebuie să fie conccepute şi construite pentru a preveni
acumularea murdăriei şi trebuie să fie menţinute în stare bună.
4.9.5.2 În caz de contaminare, ferestrele şi deschiderile de pe acoperiş trebuie să rămână

închise şi fixate în timpul producţiei.
4.9.5.3 Atunci când ferestrele şi deschiderile de pe acoperiş sunt concepute pentru a fi deschise
în scopul ventilării, acestea trebuie să fie protejate de plase detaşabile împotriva insectelor în
stare bună sau de orice alte mijloace, pentru a evita contaminarea.
4.9.5.4 În zonele în care sunt manipulate produsele vrac, ferestrele trebuie să fie protejate
împotriva spargerii sticlei.
4.9.6 Uşile şi sistemele de închidere
4.9.6.1Uşile şi sistemele de închidere trebuie să fie în stare bună (de exemplu, fără părţi
fisurate, vopsea exfoliată sau coroziune) şi trebuie să fie uşor de curăţat.
4.9.6.2 Uşile şi porţile exterioare trebuie să fie proiectate pentru a preveni intrarea
dăunătorilor. Dacă este posibil acestea ar trebui să se închidă singure.
4.9.7 Iluminatul
4.9.7.1 Toate zonele de lucru trebuie să fie iluminate în mod corespunzător.
4.9.7.2 Toate echipamentele de iluminat trebuie să fie protejate printr-o protecţie împotriva
spargerii şi trebuie să fie proiectate pentru a minimiza riscul de spargere a sticlei.
4.9.8 Aer condiţionat / ventilaţie
4.9.8.1 Ventilaţie naturală şi / sau artificială adecvată trebuie să existe în toate zonele.
4.9.8.2 Dacă echipamentele de ventilaţie sunt instalate, filtrele şi celelalte componente care
necesitau curăţarea sau înlocuirea trebuiau să fie uşor accesibile.
4.9.8.3 Echipamentele de aer condiţionat şi de fluxul de aer artificial nu trebuie să provoace

riscuri pentru siguranţa şi calitatea produselor.
4.9.8.4 Une chipament de îndepărtare a prafului trebuie să fie instalat în zonele în care cantităţi
mari de praf sunt generate.
4.9.9 Alimentarea cu apă
4.9.9.1 Apa utilizată ca ingredient în timpul procesului sau pentru curăţare trebuie să fie potabilă
şi furnizată în cantitate suficientă. Acest lucru se aplică de asemenea şi aburilor şi gheţii utilizate
în zona de producţie. O reţea de distribuţie a apei potabile trebuie să fie disponibile în orice
moment.
4.9.9.2 Apa reciclată utilizată în proces nu trebuie să prezinte riscul de contaminare. Apa trebuie
să fie în conformitate cu cerinţele legale aplicabile pentru apa potabilă. Rezultatele analizelor
trebuie să fie înregistrate şi disponibile.
4.9.9.3 Calitatea apei, a aburilor sau a gheţii trebuie să fie supravegheată în baza unui plan de
eşantionare bazat pe riscuri.
4.9.9.4 Apa nepotabilă trebuie să fie transportată prin conducte separate şi identificate în mod
corespunzător. Aceste conducte nu trebuie să fie conectate la sistemul de apă potabilă sau
să facă posibil refluxul care ar putea să contamineze sursele de apă potabilă sau mediul fabricii.
4.9.10 Aerul comprimat

4.9.10.1 Calitatea aerului comprimat care vine în contact direct cu produsele alimentare sau
ambalajele primare trebuie să fie monitorizată, în baza unei analize a pericolelor şi a unei
evaluări a riscurilor asociate.
4.9.10.2 Aerul comprimat nu trebuie să creeze riscul de contaminare.

4.10 Curăţarea şi dezinfectarea
4.10.1 Planuri de curăţare şi dezinfecţie, bazate pe o analiză a pericolelor şi o evaluare a

riscurilor asociate, trebuie să fie disponibile şi puse în aplicare. Aceste programe trebuie să
precizeze:
- Obiectivele
- Responsabilităţile
- Produsele utilizate şi instrucţiunile de utilizare a acestora
- Zonele care trebuie să fie curăţate şi / sau dezinfectate
- Frecvenţa curăţeniei,
- Cerinţele de documentare
- Simbolurile de pericol (dacă este necesar).
4.10.2 Planurile de curăţare şi dezinfecţie trebuie să fie implementate şi documentate.
4.10.3 Doar personalului calificat trebuie să i se permită efectuarea curăţeniei şi a dezinfecţiei.

Personalul trebuie să fie instruit şi calificat pentru punerea în aplicare a planurilor de curăţenie.
4.10.4 În baza unei analize a pericolelor şi a unei evaluări a riscurilor asociate, eficacitatea şi
siguranţa măsurilor de curăţare şi dezinfectare trebuie să fie verificate şi documentate în
conformitate cu un plan de eşantionare, folosind proceduri adecvate. Acţiunile corective care
rezultă din aceasta trebuie să fie documentate.
4.10.5 Planurile de curăţare şi dezinfecţie trebuie să fie revizuite şi ajustate dacă este necesar,
în cazul modificărilor legate de produs, proces sau de echipamentul de curăţenie.
4.10.6 Utilizarea preconizată a ustensilelor de curăţenie trebuie să fie clar identificată.

Ustensilele de curăţare trebuie să fie utilizate pentru a evita contaminarea.
4.10.7 Fişele de date de siguranţă (FDS) actualizate şi instrucţiunile de utilizare trebuie să fie
disponibile în locaţie pentru produsele chimice şi de curăţare. Personalul responsabil de
curăţenie trebuie să fie capabil să demonstreze cunoaşterea acestor instrucţiuni.
4.10.8 Produsele chimice de curăţare trebuie să aibă eticheta clară, trebuie utilizate şi
depozitate în mod corespunzător pentru a evita contaminarea.
4.10.9 Activităţile de curăţenie trebuie să fie efectuate în afara perioadelor de producţie. Dacă
acest lucru nu este posibil, aceste operaţiuni trebuie să fie controlate astfel încât să nu afecteze
produsul.
4.10.10 În cazul în care compania foloseşte serviciile de curăţenie şi dezinfectare a unui

prestatar extern, toate cerinţele din capitolul 4.10 trebuie să fie clar definite în contractul
corespunzător.
4.11 Evacuarea deşeurilor

4.11.1 Procedura de gestionare a deşeurilor trebuie să existe şi să fie pusă în aplicare pentru a
evita contaminarea încrucişată.
4.11.2 Toate prevederile legale privind eliminarea deşeurilor trebuie să fie respectate.
4.11.3 Deşeuri de produse alimentare şi alte deşeuri trebuie să fie eliminate cât mai repede
posibil din zonele unde sunt manipulate produsele alimentare. Acumularea de deşeuri trebuie
evitată.
4.11.4 Recipientele de colectare a deşeurilor trebuie să fie clar marcate, corect proiectate, în
stare bună, uşor de întreţinut şi, dacă este necesar, dezinfectate.
4.11.5 Zonele şi containerele pentru colectarea deşeurilor (inclusiv a utilajelor de compactare)

trebuie să fie proiectate pentru păstrarea în stare curată pentru a reduce apariţia dăunătorilor.
4.11.6 Deşeurile trebuie colectate în containere separate, în conformitate cu mijloacele de

eliminare prevăzute. Aceste deşeuri trebuie eliminate numai de către terţi care au fost aprobaţi.
Înregistrările acestor eliminări trebuie păstrate de către companie.
4.12 Riscul corpurilor străine, a metalelor, a sticlei sparte şi a lemnului
4.12.1 KO 6: În baza unei analize a pericolelor şi a unei evaluări a riscurilor, procedurile

trebuie să fie implementate pentru a preveni contaminarea cu corpuri străine. Produsele
contaminate trebuie să fie tratate ca produse neconforme.
4.12.2 În toate zonele, de exemplu în zonele de manipulare a materiilor prime, de fabricare, de

ambalare şi depozitare, în cazul în care analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate au
identificat o potenţială contaminare a produsului, utilizarea lemnului trebuie să fie exclusă. Când
utilizarea lemnului nu poate fi evitată, riscul trebuie să fie controlat, iar lemnul trebuie să fie
curat şi în stare bună.
4.12.3 În cazurile în care detectoarele de metale şi/sau corpurile străine sunt necesare, acestea
trebuie să fie instalate pentru a garanta o eficienţă maximă de detectare, pentru a evita orice
contaminare ulterioară a produsului. Detectoarele trebuie să supuse procesului de întreţinere
regulată, cu scopul de a preveni defecţiunile.
4.12.4 Produsele potenţial contaminate trebuie să fie izolate. Accesul şi acţiunile de manipulare
sau verificările ulterioare trebuie să fie efectuate doar de personalul autorizat, în conformitate cu
procedurile stabilite. După această verificare, produsele contaminate trebuie să fie tratate ca
produse neconforme.
4.12.5 Precizia detectoarelor trebuie să fie specificată. Funcţionarea corectă a detectoarelor

trebuie să fie verificată în mod regulat. În caz de defecţiune sau eşec de detectare a metalelor
şi/sau a corpurilor străine, trebuie definite acţiuni corective, puse în aplicare şi documentate.
4.12.6 În cazul utilizării echipamentelor sau metodelor specifice de detectare a corpurilor străine
aceste echipamente/metode trebuie să fie validate în mod corect şi actualizate.
4.12.7 În toate zonele, de exemplu, în zonele de manipulare a materiilor prime, de fabricaţie, de

ambalare şi de stocare, atunci când o analiză a pericolelor şi o evaluare a riscurilor asociate au
identificat o potenţială contaminare a produsului, prezenţa obiectelor de sticlă şi a obiectelor cu
potenţial de rănire trebuie exclusă. În cazul în care prezenţa acestora nu poate fi evitată, trebuie
luate măsuri corespunzătoare puse în aplicare pentru protejarea împotriva spargerii.
4.12.8 Toate obiectele fixe de sticlă, care conţin sticlă sau cu potenţial parţial dăunător,
prezente în zonele de manipulare a materiilor prime, de producţie, ambalare şi de depozitare
trebuie să fie înregistrate într-un registru specific cu detalii privind locaţia exactă. O verificare a
stării şi integrităţii acestor obiecte trebuie să fie efectuată în mod regulat şi înregistrată.
Frecvenţa acestor verificări trebuie justificată prin documente.
4.12.9 Toate cioburile şi obiectele cu potenţial de rănire trebuie înregistrate. Excepţiile trebuie
să fie justificate şi documentate.
4.12.10 Procedurile care descriu măsurile care trebuie luate în cazul spargerii sticlei şi / sau a
obiectelor cu potenţial de rănire trebuie potenţial ofensiv obiecte trebuie să fie implementate.
Acestea includ identificarea produselor ce trebuie izolate, desemnarea personalului autorizat,
curăţarea mediului de producţie şi validarea repornirii liniei de producţie.
4.12.11 În baza unei analize a pericolelor şi a unei evaluări a riscurilor asociate, măsurile de
prevenire trebuie să fie puse în aplicare pentru manipularea ambalajelor şi / sau a recipientelor
de sticlă, sau a oricărui alt tip de recipient în cadrul procesului de fabricaţie (inversare, suflare,
clătire, etc.). După această etapă a procesului, nu trebuie să mai existe niciun risc de
contaminare.
4.12.12 În cazul utilizării unei inspecţii vizuale pentru a detecta corpurile străine, angajaţii
trebuie să fie instruiţi şi înlocuiţi cu frecvenţă adecvată, pentru a optimiza eficienţa procesului.
4.13 Monitorizarea dăunătorilor/lupta împotriva dăunătorilor
4.13.1 Compania trebuie să aibă implementat un sistem de combatere a dăunătorilor, în

conformitate cu dispoziţiile legale locale, care să includă cel puţin:
- Mediul din fabrică (potenţiali dăunători)
- O hartă a locaţiei cu zona de aplicare (hartă a capcanelor),
- identificarea capcanelor în locaţie,
- responsabilităţile interne/externe
- produsele/agenţii utilizaţi şi instrucţiunile lor în materie de utilizare şi de siguranţă,
- frecvenţa inspecţiilor.
Sistemul de combatere a dăunătorilor trebuie să se bazeze pe analiza pericolelor şi evaluarea

riscurilor asociate.
4.13.2 Compania trebuie să dispună de personal intern calificat şi instruit şi / sau trebuie să
utilizeze serviciile unui furnizor extern calificat. În acest caz, sarcinile necesare în locaţie trebuie
să fie definite într-un contract scris.
4.13.3 Inspecţiile de combatere a dăunătorilor şi acţiunile care rezultă din acestea trebuie să fie
documentate. Punerea în aplicare a acţiunilor trebuie să fie monitorizată şi înregistrată.
4.13.4 Momelile, capcanele şi echipamentele de exterminare a insectelor trebuie să fie în stare

de funcţionare, în număr suficient şi plasate în mod corespunzător. Acestea trebuie să fie
proiectate şi poziţionate astfel încât să nu provoace niciun risc de contaminare.
4.13.5 Recepţia de produse trebuie să fie verificată la sosire pentru a detecta absenţa
dăunătorilor. Orice infestare trebuie să fie documentată şi trebuie luate măsuri în acest caz.
4.13.6 Eficacitatea combaterii dăunătorilor trebuie monitorizată prin intermediul analizelor

periodice.
4.14 Recepţia bunurilor şi depozitare
4.14.1 Toate bunurile primite, inclusiv materialele pentru ambalare şi etichetele trebuie să fie
verificate pentru a controla conformitatea acestora cu specificaţiile şi planul determinat de
control. Planul de control trebuie să se bazeze pe riscuri. Rezultatele testelor trebuie
documentate.
4.14.2 Condiţiile de depozitare a materiilor prime, a produselor finite şi semifabricate precum şi

ambalare trebuie să fie adaptate caracteristicilor fiecărui produs (de exemplu temperatura,
husele de protecţie), şi nu trebuie să fie în detrimentul altor produse.
4.14.3 Materiile prime, ambalajele, produsele finite şi semifabricate trebuie să fie depozitate
pentru a reduce riscul de contaminare încrucişată.
4.14.4 Instalaţiile adecvate de depozitare trebuie să fie disponibile pentru gestionarea şi

stocarea materialelor de lucru, a auxiliarelor tehnologice şi a aditivilor. Personalul responsabil
pentru gestionarea depozitării trebuie să fie instruit.
4.14.5 Fiecare articol depozitat trebuie să fie în mod clar identificat. Utilizarea produselor trebuie
să fie realizată în conformitate cu principiile „Primul intrat / Primul ieşit şi/sau Primul expirat/
Primul ieşit.
4.14.6 Atunci când o companie face apel la un furnizor extern de depozitare, prestatarul
serviciilor trebuie să respecte cerinţele standardului IFS Logistică. Dacă prestatarul de servicii
nu respectă cerinţele IFS Logistică, toate cerinţele importante echivalente cu practicile proprii de
depozitare ale companiei trebuie să fie respectate, iar acest lucru trebuie să fie clar definit în
contractul respectiv.
4.15 Transportul
4.15.1 Înainte de a încărca vehiculele de transport, starea lor sanitară trebuie verificată (de
exemplu, lipsa mirosurilor străine, niveluri ridicate de praf, umiditate, dăunători, mucegai) şi
trebuie luate acţiuni, dacă este cazul.
4.15.2 Procedurile ar trebui să fie puse în aplicare pentru a preveni contaminarea în timpul
transportului (produse alimentare / nealimentare / diferite categorii de produse).
4.15.3 Atunci când produsele trebuie să fie transportate la o temperatură controlată,

temperatura din interiorul vehiculului trebuie să fie verificată şi documentată înainte de
încărcare.
4.15.4 Atunci când produsele trebuie să fie transportate la o temperatură controlată, menţinerea
acestei temperaturi în timpul transportului trebuie să fie asigurată şi documentată.
4.15.5 Cerinţele corespunzătoare de igienă trebuie să existe pentru toate vehiculele de

transport şi echipamentele utilizate pentru încărcare / descărcare (de exemplu, furtunele de la
instalaţiile silozurilor). Orice acţiune trebuie să fie înregistrată.
4.15.6 Zonele de încărcare şi descărcare trebuie să fie echipate pentru a proteja produsele
transportate de efectele adverse externe.
4.15.7 În cazul în care compania foloseşte serviciile unui furnizor de transport extern, toate
cerinţele din capitolul 4.15 trebuie să fie clar definite în contractul corespunzător sau furnizorul
trebuie să respecte cerinţele standardului IFS Logistică.
4.15.8 Siguranţa vehiculelor de transport trebuie să fie menţinută în mod corespunzător.
4.16 Întreţinere şi reparaţii
4.16.1 Un sistem de întreţinere adecvat trebuie să fie pus în aplicare, actualizat şi documentat
pentru toate echipamentele critice (inclusiv transportul), pentru a se conforma caracteristicilor
produsului. Acest lucru se aplică de asemenea şi pentru lucrările de întreţinere interne şi
externe.
4.16.2 Caracteristicile produsului şi prevenirea contaminării trebuie să fie garantate în timpul şi

după lucrările de întreţinere şi reparaţie. Înregistrările lucrărilor de întreţinere şi reparaţii, precum
şi acţiunile corective trebuie să fie păstrate.
4.16.3 Orice echipament utilizat pentru întreţinere şi reparare trebuie să fie adaptat pentru
utilizarea sa destinată.
4.16.4 Defectările în ceea ce priveşte fabrica şi echipamentele (inclusiv transportul), acoperite

de sistemul de întreţinere trebuie să fie documentate şi evaluate pentru a adapta sistemul de
întreţinere.
4.16.5 Reparaţiile temporare trebuie realizate astfel încât să nu afecteze caracteristicile

produsului. Acest lucrări trebuie să fie documentat şi, pe termen scurt, trebuie stabilită durata
pentru rezolvarea problemei.
4.16.6 În cazul în care compania foloseşte serviciile unui furnizor extern pentru întreţinere şi
reparaţii, toate cerinţele specifice ale prestaţiilor în cauză trebuie să fie documentate.
4.17 Echipamente
4.17.1 Echipamentul trebuie să fie conceput corect şi specificat pentru utilizarea pentru care a
fost prevăzut. Înainte de punerea în funcţiune, respectarea caracteristicilor produsului trebuie să
fie verificată.
4.17.2 Pentru toate echipamentele şi utilajele care intră în contact direct cu produsele
alimentare, trebuie să existe certificate de conformitate şi să se stabilească conformitatea cu
dispoziţiile legale în vigoare. În cazul în care nu există prevederi legale specifice aplicabile,
trebuie să fie disponibile dovezi pentru a demonstra că toate echipamentele şi utilajele sunt
potrivite pentru acest scop. Aceasta include toate echipamentele şi utilajele în contact direct cu
materiile prime, produsele finite şi semifabricate.
4.17.3 Echipamentele trebuie să fie concepute şi instalate astfel încât să realizeze în mod
eficient operaţiunile de curăţare şi de întreţinere.
4.17.4 Compania trebuie să se asigure că toate echipamentele procedeelor de fabricare sunt în

stare bună şi nu au efecte negative asupra siguranţei alimentelor.
4.17.5 Societatea trebuie să se asigure că în caz ul modificării metodelor de fabricaţie şi a

echipamentelor, parametrii sunt revizuiţi pentru a se asigura că specificaţiile produsului sunt
respectate.
4.18 Trasabilitate (inclusiv OMG şi alergenii)
4.18.1 KO 7: Un sistem de trasabilitate trebuie să fie pus în aplicare acre să permită

identificarea loturilor de produse şi relaţia lor cu loturile de materii prime, ambalajele
care intră în contact direct cu alimentele, ambalajele destinate sau prevăzute să intre în
contact direct cu produsele alimentare. Sistemul de trasabilitate trebuie să includă toate
înregistrările importante de recepţie, producţie şi distribuţie. Trasabilitatea trebuie
asigurată şi documentată până la livrarea către client.
4.18.2 Inregistrările trasabilităţii descendente (locaţiile de producţie la client) trebuie să fie

disponibile. Întârzierile în obţinerea unor astfel de înregistrări trebuie să fie în conformitate cu
cerinţele clientului.
4.18.3 Trasabilitatea trebuie să fie stabilită pentru a identifica relaţia dintre loturile de produse
finite şi etichetele acestora.
4.18.4 Sistemul de trasabilitate trebuie să fie testat la o frecvenţă definită, cel puţin anual şi de
fiecare dată când sistemul se schimbă. Testul ar trebui să verifice trasabilitatea ascendentă şi
descendentă (produse finite livrate metriilor prime şi vice-versa) precum şi controlul cantitativ.
Rezultatele testelor trebuie să fie înregistrate.
4.18.5 Trasabilitatea trebuie să fie garantată în toate etapele, inclusiv pentru producţia în curs,
pentru retratări şi reciclare
4.18.6 Etichetarea loturilor de produse semifabricate sau finite trebuie să fie făcută la momentul
ambalării, în scopul de a permite trasabilitatea clară a produselor. În cazul în care produsele
sunt etichetate după o periodă de timp, lotul respectiv de produse depozitate temporar trebuie
să fie prevăzut etichetare specifică. Durata de viaţă (de exemplu „a se consuma până la data”)
a produselor etichetate trebuie să se calculeze de la data iniţială de fabricaţie a lotului.
4.18.7 Dacă se solicită de către client, eşantioane reprezentative ale lotului de producţie trebuie
să fie depozitate adecvat şi păstrate până la expirarea datelor limită de consum sau utilizare
optimă a produsului finit şi, dacă este necesar, după o perioadă determinată după această dată.
4.19 Organismele modificate genetic (OMG)
4.19.1 Pentru produsele livrate clienţilor şi / sau ţărilor cu cerinţe referitoare la OMG, compania
trebuie să aibă sisteme şi proceduri implementate care să permită identificarea produselor
obţinute din OMG, care conţin OMG sau produsele fabricate din OMG, inclusiv ingrediente
alimentare, aditivi şi arome.
4.19.2 Specificaţiile şi documentele de livrare a materiilor prime trebuie să pună în evidenţă

produsele compuse din, fabricate din sau care conţin OMG. Garanţiile în ceea ce priveşte
statutul OMG a materiilor prime trebuie să fie validate prin contract cu furnizorul sau
documentele tehnice corepunzătoare trebuie să precizeze statutul OMG. Compania trebuie să
păstreze o listă care să fie actualizată permanent şi care să conţină toate materiile prime OMG
utilizate în locaţii, indentificând de asemenea toate amestecurile şi formulele în care acestea
sunt adăugate.
4.19.3 Procedurile adecvate trebuie să existe pentru a se asigura că produsele compuse din
sau care conţin OMG sunt fabricate pentru a preveni contaminarea produselor care nu le conţin.
Trebuie luate măsuri adecvate de control pentru a preveni contaminarea încrucişată cu OMG.
Eficienţa acestor proceduri trebuie să fie supravegheată efectuând testări.
4.19.4 Produsele finite care conţin OGM sau care sunt etichetate ca neconţinând OMG trebuie
să fie declarate în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. Documentele de livrare trebuie
să includă trimiterea corespunzătoare la OMG.
4.19.5 Cerinţele clienţilor în ceea ce priveşte statutul OMG a produselor trebuie să fie
respectate în mod clar în cadrul companiei.
4.20 Alergenii şi condiţiile specifice de fabricare
4.20.1 Specificaţiile materiilor prime trebuie să pună în evidenţă alergenii care fac obiectul
declarării şi care sunt adecvaţi fiecărei ţări de destinaţie a produsului finit. Compania trebuie să
păstreze o listă actualizată în permanenţă cu toate materiile prime care conţin alergeni utilizate
în locaţii, identificând de asemenea toate amestecurile şi formulele în care aceştia sunt
adăugaţi.
4.20.2 Fabricarea produselor care conţin alergeni şi care sunt supuse declarării trebuie
efectuată pentru a reduce contaminarea încrucişată, în măsura în care este posibil.
4.20.3 Produsele finite care conţin alergeni supuşi declarării trebuie declarate conform
dispoziţiilor legale în vigoare. Etichetarea alergenilor accidentali şi involuntari şi a urmelor
trebuie să se bazeze pe o analiză a pericolelor şi o evaluare a riscurilor asociate.
4.20.4 Atunci când clienţii solicită în mod special ca produsele să nu conţină anumite
ingrediente sau substanţe (de exemplu, gluten, carne de porc, etc), sau ca unele metode de
prelucrare sau producţie să fie excluse, procedurile de verificare trebuie puse în aplciare.
5 Măsurare, analiză, îmbunătăţiri
5.1 Auditul intern
5.1.1 KO 8: Auditurile interne eficiente ar trebui să fie realizate în conformitate cu un

program de audit definit şi trebuie să acopere toate cerinţele standardului IFS. Perimetrul
şi frecvenţa acestora trebuie să fie determinate de o analiză a pericolelor şi de evaluarea
riscurilor asociate. Aceasta se aplică, de asemenea, locaţiilor de stocare exterioare pe
care compania le deţine sau care sunt închiriate.
5.1.2 Audituri interne ale activităţilor critice pentru siguranţa alimentelor şi pentru specificaţiile
produselor trebuie realizate cel puţin o dată pe an.
5.1.3 Auditorii trebuie să fie competenţi şi independenţi de serviciul auditat.
5.1.4 Rezultatele auditului trebuie comunicate personalului din conducere şi personalului

responsabil pentru serviciile în cauză. Acţiunile corective necesare şi perioada de implementare
trebuie să fie determinate, documentate şi comunicate ifecărei persoane în cauză.
5.1.5 Momentul şi metoda de verificare a acţiunilor corective care rezultă din auditurile interne
trebuie să fie documentate.
5.2 Inspecţiile în fabrică
5.2.1 Inspecţii periodice ale fabricii trebuie să fie planificate şi efectuate (de exemplu, controlul
produselor, igiena, pericolele asociate cu corpurile străine, igiena personalului, curăţenia).
Frecvenţa inspecţiilor în fiecare zonă (inclusiv a exteriorului) şi, de asemenea, pentru fiecare
activitate trebuie să se bazeze pe o analiză a pericolelor, o evaluare a riscurilor asociate şi pe
istoricul evenimentelor precedente.
5.3 Validarea şi controlul procesului
5.3.1 Criteriile de control şi de validare a proceselor trebuie să fie clar definite.
5.3.2 În cazul în care controlul procesului şi parametrii mediului de lucru (temperatură, timp,
presiune, proprietăţi chimice, etc.) sunt esenţiale pentru a răspunde caracteristicilor produsului,
aceşti parametri trebuie să fie supravegheaţi şi înregistraţi continuu şi/sau la intervale
corespunzătoare.
5.3.3 Toate operaţiunile de reciclare ar trebui să fie validate, supravegheate şi documentate.

Aceste operaţiuni nu trebuie să afecteze caracteristicile produsului.
5.3.4 Trebuie să existe proceduri adecvate pentru notificarea, înregistrarea şi monitorizarea

defecţiunilor echipamentelor şi a abaterilor de proces.
5.3.5 Validarea procesului trebuie să fie realizată cu ajutorul datelor adunate relevante pentru
siguranţa produsului şi pentru procese. În cazul în care intervin modificări substanţiale, o
revalidare ar trebui să fie efectuată.
5.4 Calibrare, reglare şi verificare a dispozitivelor de măsurare şi monitorizare
5.4.1 Compania trebuie să identifice dispozitivele de măsurare şi de monitorizare necesare

pentru a asigura conformitatea cu caracteristicile produsului. Aceste dispozitive trebuie să fie
enumerate într-un document şi identificate în mod clar.
5.4.2 Toate dispozitivele de măsurare trebuie să fie verificate, adaptate şi calibrate în contextul
unui sistem de monitorizare, la frecvenţe specificate în conformitate cu standardele / metodele
definite şi recunoscute. Rezultatele acestor controale, reglările şi etalonările trebuie să fie
documentate. Unde este necesar, acţiunile corective pe dispozitive şi, dacă este necesar, pe
procese şi produse trebuie să fie puse în aplicare.
5.4.3 Toate dispozitivele de măsurare trebuie să fie utilizate exclusiv pentru scopul definit. În
cazul în care rezultatele măsurătorilor indică o anomalie, dispozitivul în cauză trebuie să fie
imediat reparat sau înlocuit.
5.4.4 Starea metrologică a echipamentelor de măsurare trebuie să fie identificată în mod clar
(prin etichetarea pe aparat sau pe lista echipamentelor de testare).
5.5 Controlul cantitativ (controlul cantităţii greutăţii/ volumului)
5.5.1Frecvenţa şi metodologia controlului cantitativ trebuie să fie determinate în conformitate cu

dispoziţiile legale, cu specificaţiile clienţilor sau, dacă este cazul, cu ghidurile de interpretare a
cantităţii nominale.
5.5.2 Trebuie să existe o procedură pentru a defini criteriile de conformitate pentru controlul
cantitativ al unui lot. Această procedură trebuie de asemenea, printre altele, să ia în considerare
greutatea proprie, densitatea şi alţi parametri critici.
5.5.3 Controalele trebuie să fie stabilite şi înregistrate în conformitate cu un plan de prelevare

de probe reprezentativ din lotul de fabricaţie.
5.5.4 Rezultatele acestor verificări trebuie să corespundă criteriilor definite pentru toate
produsele disponibile pentru livrare.
5.5.5 Pentru produsele achiziţionate şi deja ambalate de terţi, trebuie să existe dovezi ale
conformităţii cu prevederile legale corespunzătoare pentru cantitatea nominală.
5.5.6 Dacă este cazul, toate echipamentele folosite pentru inspecţiile finale trebuie să fie
aprobate din punct de vedere legal.
5.6 Analiza produsului
5.6.1Trebuie să existe proceduri care să asigure că toate caracteristicile produsului sunt

îndeplinite, inclusiv dispoziţiile legale şi specificaţiile. Analizele microbiologice, fizice şi chimice
necesare în acest scop trebuie să fie efectuate intern şi/sau externalizate.
5.6.2 Analizele importante pentru siguranţa alimentelor trebuie să fie efectuate, de preferinţă, de
către laboratoarele acreditate pentru programele şi metodele adecvate (ISO 17025). În cazul în
care analizele sunt efectuate de un laborator intern sau neacreditat pentru aceste programe /
metode, rezultatele ar trebui să fie în mod regulat confruntate cu cele realizate de către
laboratoarele acreditate pentru aceste programe şi metode (ISO 17025).
5.6.3 Trebuie implementate proceduri pentru a asigura fiabilitatea rezultatelor analizelor interne
bazate pe metodele de analiză recunoscute oficial. Acest lucru trebuie să fie demonstrat prin
teste comparative între laboratoare sau alte teste de eficienţă.
5.6.4 Un plan de monitorizare trebuie să fie stabilit pentru analiza internă şi externă, pe baza
unei analize a pericolelor şi o evaluare a riscurilor care acoperă materiile prime, produsele
semifabricate şi cele finite, precum şi echipamentele proceselor, materialelor de ambalare şi,
dacă este necesar, a testelor de mediu. Rezultatele testelor trebuie să fie documentate.
5.6.5 Fiecare rezultat al testului trebuie să fie evaluat rapid. Măsuri corective corespunzătoare
trebuie să fie luate pentru orice rezultate nesatisfăcătoare. Rezultatele analitice trebuie să
să fie verificate cu regularitate pentru a identifica tendinţele. Orice tendinţă care indică rezultate
potenţial nesatisfăcătoare trebuie luate în considerare.
5.6.6 În cazul efectuării analizelor intern, personalul calificat şi instruit, precum şi echipamente şi
locaţii adaptate trebuie să fie disponibile.
5.6.7 Pentru verificarea calităţii produselor finite, trebuie realizate teste organoleptice interne, în
mod regulat, în conformitate cu specificaţiile, în legătură cu impactul asupra parametrilor
corespunzători caracteristicilor produsului. Rezultatele acestor teste trebuie să fie documentate.
5.6.8 Pe baza tuturor informaţiilor interne sau externe referitoare la riscurile produselor care pot
avea impact asupra siguranţei produselor alimentare, compania trebuie să actualizeze planul
său de control şi/sau să ia măsuri adecvate pentru a controla impactul asupra produselor finite.
5.7 Blocarea şi eliberarea produselor
5.7.1 În baza unei analize a pericolelor riscurilor şi o evaluare a riscurilor asociate, o procedură
trebuie să fie stabilită pentru blocarea şi eliberarea tuturor materiilor prime, a tuturor produselor
semifabricate şi finite şi a materialelor de ambalare. Procedura trebuie să asigure că numai
materialele si produsele conforme cu caracteristicile produsului sunt fabricate şi livrate.
5.8 Gestionarea reclamaţiilor venite din partea autorităţilor şi clienţilor
5.8.1 Un sistem de gestionare a reclamaţiilor în ceea ce priveşte produsele trebuie implementat.

5.8.2 Toate reclamaţiile trebuie să fie analizate de personalul competent. Atunci când acest
lucru se dovedeşte a fi justificat, acţiuni corespunzătoare trebuie să fie lansate imediat, dacă
este necesar.
5.8.3 Reclamaţiile trebuie să fie analizate din perspectiva punerii în aplicare a acţiunilor
preventive care să permită evitarea apariţiei neconformităţilor.
5.8.4 Rezultatele bilanţurilor reclamaţiilor trebuie să fie la dispoziţia personalului responsabil în

cauză şi a personalului din conducere.
5.9 Gestionarea incidentelor, retragerea / returnarea produselor
5.9.1 O procedură documentată trebuie definită pentru gestionarea incidentelor şi a situaţiilor de

urgenţă care afectează calitatea, legalitatea şi siguranţa alimentelor. Această procedură trebuie
să fie implementată şi actualizată. Aceasta include cel puţin numirea şi formarea unei echipe de
criză, a unei liste de contacte de avertizare, surse de consultanţă juridică (dacă este cazul),
modalităţi de a se alătura persoanelor de contact, informaţii despre clienţi şi un plan de
comunicare care include informaţii destinate consumatorilor.
5.9.2 KO 9: Trebuie să existe o procedură eficientă pentru retragerea şi returnarea

produselor, care să asigure informarea rapidă a clienţilor afectaţi. Această procedură
trebuie să includă o definiţie clară a responsabilităţilor.
5.9.3 Contactele de urgenţă detaliate şi actualizate (cum ar fi numele şi numerele de telefon ale
furnizorilor, clienţilor şi autorităţilor competente) trebuie să fie disponibile. O persoană din
companie, care să aibă responsabilitatea de a declanşa dispozitivul de gestionare a
incidentelor, trebuie să fie disponibilă în permanenţă.
5.9.4 Fezabilitatea, eficienţa şi rapiditatea procedurii de retragere trebuie să fie supusă testelor
interne regulate, în baza unei analize a pericolelor şi o evaluare a riscurilor asociate şi cel puţin
o dată pe an, pentru a asigura punerea sa în aplicare, funcţionarea efectivă şi în timp util.
5.10 Gestionarea neconformităţilor şi a produselor neconforme
5.10.1 Trebuie implementată o procedură pentru gestionarea tuturor materiilor prime, a tuturor
produselor semifabricate şi finite, a echipamentelor procedeelor şi materialelor de ambalare
neconforme. Aceasta trebuie să includă cel puţin:
- Instrucţiuni privind izolarea şi blocarea,
- O analiză a pericolelor şi o evaluare a riscurilor asociate,
- Identificarea (de exemplu, etichetarea),
- Decizia cu privire la utilizarea ulterioară (de exemplu, eliberarea, reciclarea/
reprocesarea, blocarea, carantină, aruncarea/distrugerea).
5.10.2 Responsabilităţile personalului din conducere cu privire la produsele neconforme trebuie

identificate în mod clar. Procedura de gestionare a produselor neconforme trebuie să fie
înţeleasă de toţi angajaţii în cauză.
5.10.3 Atunci când există neconformităţi, corecţii imediate trebuie să fie puse în aplicare pentru
a se asigura că cerinţele produsului sunt respectate.
5.10.4 Orice produs finit ambalat sau materialele de ambalare care poartă marca distribuitorului
nu trebuie să fie introduse pentru comercializare sub marca în cauză. Orice excepţie trebuie să
fie validată în scris, cu contractanţii.
11.5 Acţiuni corective
5.11.1 Trebuie implementată o procedură pentru înregistrarea şi analiza neconformităţilor cu

scopul de a evita recurenţele, prin acţiuni preventive şi / sau corective.
5.11.2 KO 10: Acţiunile corective trebuie să fie formulate în mod clar, documentate şi
puse în aplicare cât mai curând posibil, pentru a evita repetarea neconformităţilor.
Responsabilităţile şi datele de finalizare trebuie clar definite. Înregistrările trebuie
păstrate în loc sigur şi trebuie să poată fi accesate cu uşurinţă.
5.11.3 Punerea în aplicare a acţiunilor corective decise trebuie să fie documentată, iar
eficacitatea acestor acţiuni trebuie să fie verificată.
6 Protecţia lanţului alimentar împotriva actelor răuvoitoare - inspecţii

externe
6.1 Evaluarea protecţiei
6.1.1 Responsabilităţile pentru protejarea lanţului alimentar împotriva actelor răuvoitoare trebuie
să fie în mod clar definite. Aceşti responsabili trebuie să facă parte din personalul-cheie sau
trebuie să aibă acces la echipa de conducere. Cunoştinţe suficiente în acest domeniu trebuie să
fie demonstrate.
6.1.2 O analiză a pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate cu privire la protecţia lanţului

alimentar împotriva actelor răuvoitoare trebuie efectuată şi documentată. În baza acestei
evaluări şi a prevederilor legale, zonele critice de siguranţă ar trebui să fie identificate.
Această evaluare ar trebui să fie revizuită cel puţin anual sau în funcţie de modificările care pot
afecta integritatea alimentelor.
Un sistem de avertizare adecvat trebuie să fie definit şi eficacitatea acestuia trebuie verificată în
mod regulat.
6.1.3 În cazul în care legislaţia prevede înregistrări sau inspecţii în locaţie, trebuie furnizate
dovezi.
6.2 Siguranţa locaţiei
6.2.1 În baza unei analize a pericolelor şi o evaluare a riscurilor asociate, zonele critice pentru
siguranţă trebuie să fie protejate corespunzător pentru a împiedica accesul neautorizat.
Zonele de acces trebuie să fie controlate.
6.2.2 Procedurile trebuie să fie puse în aplicare pentru a împiedica şi/sau pentru a identifica
orice act răuvoitor.
6.3 Siguranţa personalului şi a vizitatorilor

6.3.1 Politica pentru vizitatori trebuie să conţină clauze privind protecţia lanţului alimentar
împotriva actelor răuvoitoare. Curierii şi persoanele responsabile cu descărcarea şi care vin în
contact cu produsele trebuie să fie identificaţi şi trebuie să îndeplinească condiţiile de acces ale
societăţii.Vizitatorii şi furnizorii externi de servicii trebuie să fie identificaţi în zonele unde sunt
depozitate produsele şi trebuie să fie înregistraţi în momentul accesului. Aceştia ar trebui să fie
informaţi cu privire la politica locaţiei iar accesul lor monitorizat în consecinţă.
6.3.2 Toţi angajaţii trebuie să fie instruiţi referitor la protecţia lanţului alimentar împotriva actelor
răuvoitoare, anual sau atunci când apar modificări semnificative. Sesiunile de formare ar trebui
să fie documentate. Procesele de angajare şi concediere a angajaţilor trebuie să ia în
considerare aspectele de siguranţă, după cum acestea sunt permise de lege.
6.4 Inspecţiile externe

6.4.1 Trebuie să existe o procedură documentată pentru gestionarea inspecţiilor externe şi
vizite de reglementare. Personalul în cauză trebuie să fie instruit în executarea acestei
proceduri.
Anexa 1: Glosar / lista de definiţii
Definiţiile care nu sunt specificate în acest glosar poate fi găsite în reglementările şi directivele
corespunzătoare. Pentru termenii utilizaţi în acest document, se aplică şi trebuie respectate
următoarele definiţii.
Abatere Nerepsectarea unei cerinţe, dar care nu are impact asupra siguranţei
alimentelor legate de produse şi procese. În IFS, abaterile corespund
cerinţelor evaluate B, C şi D, şi KO notate cu B.
Acţiune corectivă Acţiune care vizează eliminarea cauzei unei neconformităţi detectate sau a
unei alte situaţii nedorite.
Alergen (UE) Un compus care determină o reacţie alergică, intervenind printr-un răspuns
imunologic. Alergenii majori sunt:
- Cerealele care conţin gluten (adică grâu, secară, orz, ovăz, secară albă,
kamut, sau produse hibridizate descendente din acestea) şi produsele pe
bază de cereale
- Crustacee şi produse pe bază de crustacee
- Ouă şi produse care conţin ouă
- Peşte şi produse din peşte
- Arahide şi produse pe bază de arahide
- Soia şi produse din soia
- Lapte şi produse lactate (inclusiv lactoză)
- Nuci, cum ar fi migdalele (Amygdalus communis L.), alune de pădure
(Corylus avellana), nuci (Juglans regia), caju (Anacardium occidentale), nuci
Pecan (Carya illinoiesis (Wangenh.) K. Koch), nuci braziliene (Bertholletia
excelsa), fistic (Pistacia vera), nuci de Macadamia şi nuci Queensland
(Macadamia ternifolia) şi produse din aceste fructe
- Ţelină şi produse pe bază de ţelină
- Lupin şi produse pe bază de lupin
- Crustacee şi produse pe bază de crustacee
- Muştar şi produse pe bază de muştar
- Seminţe de susan şi produse fabricate din seminţe de susan
- Dioxid de sulf şi sulfiţi în concentraţii mai mari de 10 mg / kg sau 10 mg /
litru, exprimate în SO2.
Directiva 2007/68/CE a Comisiei din 27 noiembrie 2007 de modificare a
anexei IIIa la Directiva 2000/13/CE a Parlamentului şi Consiliului European
pentru anumite ingrediente alimentare.
Analiza pericolelor Demers ce constă în colectarea şi evaluarea datelor privind pericolele şi
factorii care duc la prezenţa acestora pentru a decide care reprezintă o
ameninţare la siguranţa alimentelor şi, prin urmare, care ar trebui să fie luate
în considerare în planul HACCP.
Audit Proces sistematic, independent şi documentat pentru a obţine probe de
audit şi evaluarea acestora în mod obiectiv pentru a determina în ce
măsură sunt îndeplinite criteriile de audit.
Audit intern Procesul de audit general, pentru toate activităţile societăţii. Realizat de
către sau în numele companiei pentru scopuri interne.
Un audit intern este o activitate independentă şi obiectivă concepută pentru
a adăuga valoare şi a îmbunătăţi operaţiunile organizaţiei. Acesta ajută o
organizaţie în îndeplinirea obiectivelor printr-o abordare sistematică şi

disciplinată pentru a evalua şi a îmbunătăţi eficienţa proceselor de
gestionare a riscurilor, de control şi de guvernare.
Audit de observare Auditorul supravegheat trebuie să fie însoţit de un observator al
înainte de aplicarea organismului de certificare în timpul auditului complet, pentru a i se evalua
examinărilor IFS competenţele.
Observatorul nu trebuie să ia parte la audit (ca membru al echipei).
Observatorul trebuie să îndeplinească aceleaşi cerinţe ca formatorii sau
trebuie să fie auditor IFS Food.
Observarea auditului trebuie să fie efectuată pentru un audit de siguranţă a
alimentelor şi / sau un audit al standardului în conformitate cu standardul
EN 45011/Ghid ISO CEI 65 (viitorul standard ISO CEI 17065).
În dosarul de candidatură al auditorului (trimis ulterior birourilor IFS),
organismul de certificare trebuie să precizeze numele companiei, data
auditului şi numele persoanei care a supravegheat auditorul. Organismul de
certificare trebuie să fie în măsură să furnizeze, la cerere, un raport de
observaţie.
Audit de observare, Auditorul observat trebuie să fie însoţit de un observator al organismului de
realizat la fiecare 2 ani certificare în timpul auditului IFS complet, pentru a-i evalua competenţele.
pentru auditorii deja Observatorul nu trebuie să ia parte la audit (ca membru al echipei).
calificaţi IFS Food Observatorul trebuie să îndeplinească aceleaşi cerinţe ca formatorii sau
trebuie să fie auditor IFS Food. Nu este necesar ca observatorul să fie
calificat pentru sectoarele de producţie şi tehnologice de audit.
Observarea auditului trebuie să aibă loc asupra unui audit IFS Food, sau a
unui audit IFS Cash & Carry Versiunea 1 tip 1 sau Versiunea 2.
Organismul de certificare va specifica numele observatorului în lista de
participanţi a raportului de audit IFS şi trebui să fie în măsură să furnizeze,
la cerere, procesul-verbal de observare.
Calibrare Ansamblu de operaţiuni care stabileşte în conformitate cu condiţiile
specificate relaţia dintre valorile cantităţilor indicate de un instrument de
măsurare sau sistem de măsurare, sau valorile reprezentate printr-un
material de măsură sau material de referinţă şi valorile corespunzătoare
realizate de către norme.
Caracteristicile Includ: siguranţa, calitatea, legalitatea, procedeul şi specificaţiile produsului.
produsului
CCP – punct critic de Stadiul în care poate fi exersată o supraveghere, esenţială pentru a preveni
control sau elimina un pericol care ar putea interveni în siguranţa alimentelor şi
pentru a-l aduce la un nivel acceptabil.
Client Companie sau persoană căreia îi sunt vândute produsele, în calitate de
produs finit sau semifabricat care face parte dintr-un produs finit.
Consumatorul final Ultimul consumator al unui produs alimentar care nu-l utilizează ca parte a
unei tranzacţii sau a unei activităţi de afaceri din sectorul alimentar.
Contaminare Introducerea sau prezenţa unui factor contaminant în produsul alimentar sau
în mediul alimentar. Include: contaminarea fizică, chimică şi biologică.
Înseamnă, de asemenea, corelarea materialelor de ambalare între ele.
Corecţie Acţiune care vizează eliminarea unei neconformităţi sau a unei abateri
detectate.
CP - Punctul de control Identificat prin analiza de risc ca fiind esenţială pentru verificarea
probabilităţii de introducere sau de proliferare a pericolelor legate de
siguranţa alimentelor în produs(e) şi / sau în mediul de procesare. Un CP
poate fi considerat un PRP operaţional, astfel cum este definit în ISO 22000.
Diagrama fluxurilor O reprezentare sistematică a succesiunii etapelor sau operaţiunilor utilizate
în producţia sau fabricarea unui anumit produs alimentar.
Evaluator Persoană desemnată de către un organism de acreditare să efectueze,
(al unui organism de singur sau ca parte a unei echipe de evaluare, la evaluare a unui organism
acreditare) de evaluare a conformităţii.
Evaluarea sediului Evaluarea de către un organism de acreditare a sediului social a unui
central (de către organism de evaluare a conformităţii.
organismul de
acreditare)
FDS (Fişe de date de Destinate în primul rând utilizării de către utilizatorii profesionişti, acestea
siguranţă) trebuie să le permită să ia măsurile necesare pentru a proteja sănătatea,
siguranţa şi mediul la locul de muncă. Acestea pot fi furnizate pe suport fizic
sau electronic, cu condiţia ca destinatarul să aibă mijloacele necesare
pentru recepţie.
HACCP Sistem care defineşte, evaluează şi controlează pericolele care ameninţă
siguranţa alimentară.
Inspecţia fabricii Se concentrează pe teme specifice şi poate fi efectuată de către orice
(vs. audit intern) persoană. Semnifică vizite regulate pentru a verifica conformitatea unei
zone, cu un anumit scop (controlul igienei, controlul dăunătorilor, controlul
produselor, fabricaţia, riscul corpurilor străine, controlul în jurul locaţiei, etc.).
Întreprindere Societate
(companie)
Locaţie Unitate din cadrul societăţii.
Monitorizarea activităţii Evaluarea de către un organism de acreditare a unei activităţi a
(de către organismul de organismului de evaluare a conformităţii în domeniul său de acreditare.
acreditare)
Neconformitatea Imposibilitatea de a satisface o cerinţă specifică. O neconformitate poate fi
atribuită în cazul nerespectării legislaţiei, reglementărilor, siguranţei
produselor alimentare, deficienţelor interne şi a problemelor legate de
consumatori. În IFS, neconformităţile definite sunt neconformităţile majore şi
cele KO notate cu D.
OMG Un organism, cu excepţia fiinţelor umane, a cărui material genetic a fost
modificat într-un mod care nu intervine natural prin împerechere şi/sau
recombinare naturală.
Pasteurizare Proces care se aplică produsului cu obiectivul de a reduce riscurile
potenţiale pentru sănătate rezultând din microorganisme patogene asociate
produselor (de exemplu, lapte, smântână, ingheţată, ouă, suc de fructe,
produse fermentate, supe, alte băuturi etc.) în conformitate cu modificările
organoleptice, fizice şi chimice în produs.
Pericol Agent biologic, chimic sau fizic prezent în produsele alimentare, sau o stare
a acestor produse alimentare care pot avea un efect negativ asupra
sănătăţii.
Persoană responsabilă Persoană din cadrul organismului de certificare responsabil pentru a evalua
cu revizuirea rapoartele de audit IFS înainte de a lua decizia de certificare.
Această persoană are ca misiune, cel puţin:
- verificarea coerenţei de ansamblu a rapoartelor de audit,
- verificarea faptului ca rapoartele de audit să fie completate în mod corect
(de exemplu, câmpurile obligatorii, etc.)
- verificarea faptului ca rezultatele auditului să fie corect formulate, iar
justificările să fie pertinente,

- verificarea ca acţiunile corective propuse de societatea auditată să fie bine
validate de către auditor (sau de către un reprezentant al organismului de
certificare) şi că acestea sunt relevante.
Această revizuire trebuie documentată.
Personalul de Cadrele de conducere
conducere
Procedură Modalitate specifică de a efectua o activitate sau un proces. Procedurile
trebuie să fie puse în aplicare şi trebuie să fie proiectate în formă
documentată sau de descriere a procesului (de exemplu, diagrama).
Produse foarte Produsele care, din punct de vedere microbiologic, pot, după o perioadă
perisabile scurtă de timp,să constituie un pericol imediat pentru sănătatea umană.
Produs Rezultatele activităţilor corelate sau în interacţiune care transformă
elementele de intrare în elemente de ieşire. Produsele care includ servicii.
Produs de dezvoltare Crearea unor produse cu caracteristici noi sau diferite, oferind beneficii noi
sau suplimentare pentru client. Produsul de dezvoltare poate implica
modificarea unui produs existent, prezentarea acestuia sau formularea cu
totul nouă a unui produs creat pentru a satisface un client nou sau o anumită
nişă de piaţă. În standardul IFS Food, cerinţele pentru capitolul produs de
dezvoltare se aplică chiar dacă există doar o modificare a produsului, o
utilizare a noilor materiale de ambalare sau a modificărilor proceselor de
fabricare.
Produse de sezon Produse procesate la o anumită dată din an, sau procese care sunt utilizate
într-o anumită perioadă a anului pentru a obţine produse noi/diferite de cele
procesate pe parcursului anului.
Programul de Integritate Programul dezvoltat de IFS pentru a:
- Monitoriza, prin acţiuni preventive, performanţa auditorilor şi a organismeor
de certificare precum şi companiile auditate,
- Gestionarea, prin acţiuni corective, a reclamaţiilor adresate IFS.
Protecţia alimentelor Protecţia lanţului alimentar împotriva actelor răuvoitoare. Termen utilizat de
(Food Defence) către FDA (Food and Drug Administration), Departamentul de Agricultură
(USDA) şi Siguranţă Internă a Statelor Unite ale Americii, pentru protecţia
aprovizionării cu alimente a actelor de contaminare intenţionate sau nu, sau
de sabotaj. Termenul este asociat cu alţi termeni, cum ar fi bioterorismul
de exemplu.
Serviciul de inspecţie al USDA defineşte protecţia alimentelor ca „ protecţia
produselor alimentare împotriva alterării intenţionate de agenţi biologici,
chimice, fizici sau radiologici.”
Returnarea produselor Orice măsură pentru a obţine returnarea unui produs periculos pe care
producătorul sau distribuitorul l-a furnizat deja consumatorului sau pe care
l-a pus la dispoziţia acestuia.
Reţetă Descriere exhaustivă a cantităţii şi calităţii materiilor prime pentru a fi folosite
în procesul de producţie, astfel cum este indicat în specificaţii/caietul de
sarcini al clientului. Reţeta poate să includă de asemenea, parametrii
tehnologici şi expertiza specifică procesului.
Retragerea produsului Orice măsuri de prevenire a distribuţiei şi expunerii unui produs periculos
precum şi oferirea acestuia către consumator.
Risc În funcţie de probabilitatea şi gravitatea unui efect negativ asupra sănătăţii,
ca urmare a prezenţei unui pericol.
Servicii A se vedea definiţia produsului.
Societate Organizaţia în ansamblul său (atunci când locaţia este o unitate a societăţii).
Sterilizare Proces care se aplică unui produs deja împachetat în ambalajul său final (de
exemplu: lapte, produse fermentate, supe, bauturi, etc), cu obiectivul de a.
produca produse sterile, cu o durată prelungită de viaţă la temperatură
ambiantă. Obiectivul principal este de a nu actva sporii patogeni cei mai
rezistenţi la căldură, C. botulinum.
Supraveghere Act de efectuare a unei secvenţe planificate de observaţii sau de măsurare a
parametrilor de control pentru a evalua dcaă un CCP este sub control.
A se consulta, de asemenea, Codex Alimentarius, Principii generale de
igiena produselor alimentare, Ghidul pentru implementarea sistemului
HACCP, Capitolul 9.
Sistem Ansamblul de elemente corelate sau interactive. Un sistem este planificat şi
constă într-o serie de acţiuni structurate în mod durabil. În funcţie de
complexitatea acestuia, documentaţia este recomandată.
Un sistem include: documentare, descrierea procedurii, controlul/
monitorizarea, acţiuni corective şi planul locaţiei.
Trasabilitatea Capacitatea de a urmări prin toate etapele de producţie, prelucrare şi
distribuţie, traseul unui produs alimentar, a unui produs destinat hrănirii
animalelor, a unui animal care produce alimente sau substanţe destinate să
fie încorporate sau susceptibile de a fi incluse într-un produs alimentar sau
un aliment pentru hrana animalelor.
Validare Confirmarea, prin dovezi obiective, că cerinţele pentru o anumită utilizare
sau aplicare prevăzută au fost îndeplinite.
Verificare Confirmarea, prin dovezi obiective, că cerinţele specificate au fost
îndeplinite.
Anexa 2: Câmpuri obligatorii care trebuie completate de

auditor
Următoarele cerinţe, pentru care câmpurile obligatorii trebuie să fie completate, ar trebui să
conducă la un raport de audit IFS mai descriptiv, chiar dacă societatea auditată îndeplineşte
aproape toate cerinţele IFS. Aceste informaţii suplimentare aduc valoare adăugată tuturor
utilizatorilor de rapoarte de audit.
Auditorului îi este cerut să furnizeze, în timpul auditului şi chiar în cazul unei notări cu A, o
explicaţie suplimentară şi / sau informaţii generale suplimentare cu privire la aceste cerinţe
specifice IFS.
Următoarele elemente trebuie să fie completate, indiferent care ar fi nota:
Parte a raportului Numărul Informaţiile obligatorii care trebuie adăugate

de audit cerinţei ** Pentru a descrie mai mult în limba engleză, în cazul în care profilul
IFS v6 companiei este scris în altă limbă
Profilul companiei Prima Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
pagină a - Anul de construcţie al fabricii
raportului - Numărul de înmatriculare al societăţii de către autorităţile
de audit competente, dacă este disponibil (de exemplu în UE, inclusiv
locaţiile de fabricaţie ale produselor lactate sau pe bază de carne au
numere de identificare sanitară) şi, dacă este disponibil, numărul GS1

- Numărul de identificare IFS (COID) în cazul auditului de reînnoire
- Data ultimei investiţii în producţie, legată de calitatea şi siguranţa
produselor (modificări la clădiri, utilaje). Specificaţi tipul de investiţie şi
zona de producţie
- Numele şi datele de contact (telefon/fax/e-mail), al persoanei
de contact în caz de urgenţă (de exemplu retragere, returnare)
- Grupele de produse şi produsele pe grupe fabricate de către
companie
- Imagine de ansamblu a proceselor societăţii (descrierea
sectoarelor tehnologice, astfel cum sunt definite de către IFS Food) **
- În cazul în care societatea auditată dezvoltă o afacere de
comercializare (produse deja prelucrate), se vor specifica tipurile de
produse **
- Numărul de salariaţi, enumeraţi în conformitate cu normă întreagă şi
parţială (Angajaţi proprii sau companii externe), echipe **
- Numele şi numărul sub-companiilor (locaţiilor) aparţinând societăţii
(locaţie, certificare IFS sau nu), precizarea tipurilor şi numelor
proceselor subcontractate, în cazul în care există **
- suprafaţa locaţiei în metri pătraţi
- specificaţi dacă societatea îndeplineşte condiţiile pentru utilizarea
logo-ului IFS, astfel cum sunt definite în protocolul de audit IFS
- Dacă organismul de certificare a decis să reducă durata auditului
(A se consulta condiţiile de la punctul 5.3 al protocolului de audit),
justificarea motivelor acestei reduceri
- În cazul în care locaţia este certificată în funcţie de alte standarde sau
norme, precizaţi numele standardului/normei.
Organizarea KO 1: Descrierea responsabilităţilor personalului din conducere.
companiei 1.2.4
Studiu HACCP 2.2.1.1 Descrierea planurilor HACCP şi a diagramelor de flux disponibile.
Studiu HACCP 2.2.2.1 Descrierea echipei HACCP (descrierea poziţiilor).
Studiu HACCP 2.2.3.7 Descriere pentru toate CCP a:
- proceselor
- etapei
- CCP
- limitele critice corespunzătoare.
Studiu HACCP KO 2: Descrierea procedurilor de monitorizare pentru fiecare CCP.
2.2.3.8.1 Deoarece este posibil să se evalueze acest KO cu N/A, auditorul
trebuie să explice motivele.
Specificatii / KO 4: Descrierea numelui specificatiilor (de exemplu, pentru materiile prime,
materii prime 4.2.1.2 ingrediente, aditivi, materiale de ambalare), care au fost verificate în
timpul auditului IFS.
Specificatii / 4.2.1.3 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
Produse finite - Ce specificaţii a verificat auditorul?
- În cazul în care este aplicabil (mărcile distribuitorilor), specificaţiile
produselor finite au fost validate cu cele ale clienţilor?
Formulări / reţete KO 5: Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
4.2.2.1 - Câţi parametri tehnologici şi / sau reţete validate împreună cu clienţii
au fost verificate la auditul IFS? Ce tipuri de cerinţe?
- În cazul în care nu există parametri tehnologici şi nici reţete validate
cu clienţii, o evaluare N/A este posibilă.
Activităţi de 4.4.2.1 Descrierea procesului de validare şi de monitorizare a furnizorilor
comercializare acestor produse de comercializare.

a produselor
prelucrate
Activităţi de 4.4.2.2 În cazul în care compania desfăşoară de asemenea o activitate de
comercializare comercializare a produselor deja prelucrate, următoarea descriere
a produselor trebuie furnizată:
prelucrate - Lista de produse achiziţionate şi descrierea criteriilor de evaluare.
Activităţi de 4.4.2.3 În cazul cerinţelor specifice ale clientului referitoare la produsele finite
comercializare şi semifabricate marca distribuitorului, o descriere scurtă trebuie să fie
a produselor furnizată asupra sistemului de validare a furnizorilor aşa cum a fost
prelucrat validat de către clienţii.
Ambalajul produsului 4.5.1 Descrierea tipului/tipurilor de material(e) de ambalare utilizat(e) pentru
produsele finite.
Aprovizionarea cu 4.9.9.1 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
apă - De unde provine apa potabilă/apă uzată (surse)?
- Cum este verificată calitatea apei, se va preciza în special, dacă au
fost efectuate controale de un laborator intern sau extern?
- Ce teste sunt efectuate?
Riscul corpurilor KO 6: Descriere.
străine 4.12.1 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
- Echipamentele folosite pentru a detecta corpurile străine (de
exemplu, filtre, raze X, de detectarea metalelor)
- Scurtă descriere a metodelor utilizate
- Dacă niciun echipament nu este disponibil, se vor descrie măsurile
preventive utilizate (de exemplu, metodele de detectare vizuală).
Monitorizarea / 4.13.1 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
combaterea - Utilizarea unui auditor intern sau extern?
dăunătorilor - Frecvenţa şi tipul verificărilor
- În cazul identificării dăunătorilor, care au fost acţiunile corective puse
în aplicare?
Trasabilitate KO 7 Descriere:
4.18.1 - a sistemului de trasabilitate şi a documentaţiei asociate cu
trasabilitatea în societate
- a rezultatelor in detaliu, a testului/testelor de trasabilitate din timpul
auditului şi probele utilizate pentru acest(e) test(e).
Testul(ele) de trasabilitate trebuie să se bazeze întotdeauna pe un
eşantion prelevat din magazin sau, cel puţin ales de către auditor (de
exemplu, în cazul în care produsul nu este comercializat la
consumatorul final, ci către alţi clienţi industriali).
Trasabilitate 4.18.4 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
- Câte teste sunt efectuate anual, pe plan intern de către companie?
- Când a fost efectuat ultimul test în societate?
OMG 4.19.1 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
- Compania lucrează cu produse compuse din OMG, care conţin OMG
sau produse din OMG-uri?
- În cazul utilizării adjuvanţilor tehnologici, a „solvenţilor” (care nu sunt
consideraţi ca fiind ingrediente), derivaţi din OMG, chiar dacă legislaţia
nu cere ca acestea să apară pe eticheta produselor, auditorul trebuie
să menţioneze prezenţa / absenţa în proces.
Alergeni 4.20.1 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
- Cum sunt gestionaţi alergenii în societate?
- Ce alergeni sunt prezenţi?
Audituri interne 5.1.2 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:

- Ce activităţi au fost identificate de companie ca fiind critice pentru
siguranţa alimentelor şi pentru specificaţiile produsului?
Verificarea cantităţii 5.5.1 Descrierea frecvenţei şi a metodologiei controlului cantitativ
Analiza produselor/ 5.6.1 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
Laborator - Analizele cu privire la controalele critice sunt făcute în laboratorul
propriu al companiei sau de către un laborator extern?
- Ce teste sunt efectuate în laboratorul intern?
- Ce teste sunt efectuate în laboratorul extern?
Gestionarea 5.8.1 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
reclamaţiilor - Frecvenţa de recepţie a reclamaţiilor (legate de siguranţa şi calitatea
alimentelor), şi diferenţierea reclamaţiilor venite de la consumatori, a
distribuitorilor şi autorităţilor.
- Numărul de plângeri primite de la consumatori (per milioane de unităţi
vândute)
- Numărul de reclamaţii primite de la autorităţi
- Numărul de reclamaţii referitoare la analizele produselor neconforme
(numărul de analize neconforme raportat la numărul total de analize).
Retragere/returnare KO 9 Auditorul trebuie să furnizeze informaţiile următoare:
5.9.2 - Numărul de retrageri sau returnări de la ultimul audit?
- se vor preciza motivele retragerilor sau returnărilor: cauza retragerilor
şi problema siguranţei alimentelor în caz de returnare.
Retragere/returnare 5.9.3 Numele, numărul de telefon şi adresa de mail a persoanei de contact
în caz de urgenţă.
Combaterea 6.2.1 Auditorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
acţiunilor răuvoitoare - Ce zone ale societăţii au fost identificate la evaluarea riscurilor ca
fiind critice pentru siguranţă? Ce măsuri sunt implementate pentru a
preveni accesul neautorizat?
Partea a 3-a: Cerinţe pentru organismele de acreditare,

organismele de certiifcare şi auditori -
Procesul de acreditare şi de certificare IFS
0 Introducere
Certificarea IFS este o certificare a produselor şi proceselor.Toate organismele în cauză trebuie
să respecte normele internaţionale şi cerinţele specifice IFS descrise în acest document.
Partea a 3-a din standardul IFS tratează în pricipal organismele de acreditare, organismele de
certificare şi auditorii.
1 Cerinţe pentru organismele de acreditare
1.1 Cerinţe generale

Organismele de acreditare trebuie să îndeplinească cerinţele normei ISO CEI 17011 „Evaluarea
conformităţii - Cerinţe generale pentru organismele de acreditare care procedează la
acreditarea organismelor de evaluare a conformităţii" şi trebuie să semneze MLA (Acordul

multilateral) pentru certificarea produsului (produselor) EA sau IAF.
Încă de la intrarea în vigoare, organismele de acreditare ar trebui, de asemenea, să
îndeplinească cerinţele GFSI privind aplicarea ISO CEI 17011/2004, care sunt complementare
cerinţelor enumerate mai jos.
Pentru a asigura o comunicare interactivă, organismul de acreditare trebuie să desemneze o

persoană de contact IFS din cadrul organismului.
1.2 Formarea Comisiei de Acreditare

(sau a persoanei competente)
În general, tot personalul organismelor de acreditare angajate în activitatea de acreditare IFS

trebuie să aibă suficiente cunoştinţe asupra standardului IFS Food, asupra documentelor
normative şi industriei agro-alimentare.
Deciziile de acreditare nu pot fi luate decât prin recomandarea unei persoane competente sau a
Comitetului de Acreditare. Persoana responsabilă, sau cel puţin un membru al comitetului de
acreditare, trebuie să fi participat la o sesiune de instruire IFS (formarea „Train the trainer”),
organizată de IFS, sau să fie în măsură să demonstreze un nivel de cunoştinţe echivalent
validat de IFS. În cazul unui Comitet, persoana instruită transmite informaţiile necesare altor
membri din Comisia pentru acreditare. Aceste informaţii se bazează pe punctele principale ale
formării „Train the trainer”, în principal, pe partea 1 (protocolul de audit IFS), partea 3 (cerinţele
pentru organismele de acreditare, organismele de certificare şi auditori), partea 4 (raportul de
audit, certificat) şi pe procesul de împuternicire a auditorilor pentru IFS.
1.3 Competenţele evaluatorului organismului de acreditare
Evaluatorul/evaluatorii organismului de acreditare este/sunt responsabil(i) de:

- Însoţirea auditorilor IFS în timpul auditurilor IFS oficiale (de observare a activităţii),
- Evaluarea sediului central al organismului de certificare (evaluarea sediului central), în
baza cerinţelor standardului EN 45011/ghid ISO CEI 65 (viitorul standard ISO CEI
17065) şi al IFS.
În general, evaluatorul/evaluatorii trebuie să respecte cerinţele normei EN 45011/ghid ISO CEI

65 (viitorul standard ISO CEI 17065) şi IFS.
În plus, evaluatorii însărcinaţi cu observarea activităţilor trebuie cel puţin:

- Să fi participat la formarea „Train the trainer”, sau să demonstreze un nivel echivalent de
cunoştinţe validat de către IFS,
- Să fi participat la o formare HACCP
- Să aibă cel puţin 2 ani de experienţă în industria agro-alimentară.
Evaluatorii de la sediile sociale trebuie cel puţin:

- să aibă cunoştinţe specifice ale standardului IFS Food,
- să aibă cunoştinţe specifice ale documentelor normative asociate.
1.4 Frecvenţa evaluării organismelor de certificare

Pentru evaluările iniţiale, o evaluare a sediului central (inclusiv revizuirea a cel puţin unui proces
de certificare complet) şi cel puţin o activitate de observare trebuie să fie efectuate.
Organismul de certificare este autorizat pentru a realiza maxim 5 audituri înainte de obţinerea
acreditării. În acest caz, cel puţin unul dintre aceste audituri trebuie să fie evaluat de către
organismul de acreditare (observarea activităţii) şi toate auditurile (inclusiv cel puţin un proces
complet de certificare) trebuie să fie evaluate de către organismul de acreditare în momentul
evaluării sediului social.
Pentru evaluările de reînnoire, o evaluare a sediului central (inclusiv revizuirea a cel puţin un
proces complet de certificare) şi cel puţin o activitate de observare trebuie să fie efectuate.
În momentul monitorizării ciclului de acreditare, trebuie să aibă loc:

- Cel puţin o evaluare pe an a sediului central,
- Cel puţin o observare a activităţilor la fiecare 2 ani.
Notă: o toleranţă de maxim 3 luni poate fi acordată pentru intervalul dintre două evaluări, în
conformitate cu normele organismelor de acreditare.
În timpul evaluării sediilor sociale, următoarele documente trebuie să fie evaluate:

- cel puţin la 10% sau 2 dosare ale auditorilor IFS, în funcţie de metoda de prelevare a
probelor care furnizează numărul cel mai important,
- cel puţin 2 dosare de certificări (locaţii) sau 2% din auditurile realizate, în funcţie de
metoda de prelevare de probe care furnizează numărul cel mai important.
Pentru două observaţii consecutive de activităţi, organismul de acreditare trebuie, în măsura în

care este posibil, să selecteze doi auditori IFS diferiţi de la organismul de certificare, cu
sectoare de abilităţi diferite.
1.5 Acreditarea unui organism de certificare care funcţionează la nivel

internaţional
Observaţiile activităţilor trebuie să acopere activităţile tipice (care includ activităţile la nivel
internaţional şi locaţiile critice) ale organismului de certificare. În cazul în care organismul de
acreditare subcontractează o evaluare, organismul subcontractant de acreditare trebuie să fie
semnatarul MLA (Acordul multilateral) pentru certificarea produselor IAF. Documentul IAF GD 3
cu privire la politicile transfrontaliere trebuie să se aplice.
1.6 Condiţiile de recuperare a acreditării după retragere sau suspendare
În cazul în care un organism de acreditare decide să retragă sau să suspende o acreditare,

organismele de certificare trebuie să oprească realizarea auditurilor IFS şi eliberarea
certificatelor IFS. Pentru a recupera acreditarea ca urmare a unei retrageri, se aplică aceleaşi
condiţii ca şi pentru evaluarea iniţială. În caz de suspendare a acreditării, IFS şi organismul de
acreditare vor stabili de comun acord cerinţele de ridicare a suspendării.
1.7 Transferul de certificare
Dacă un organism de certificare decide să transfere activităţile sale de certificare unui alt
organism, noul organism de certificare trebuie să verifice toate certificatele IFS în curs de
valabilitate, pentru a decide dacă sunt necesare acţiuni suplimentare (de exemplu, retragerea
certificatelor recente sau auditul de reînnoire IFS suplimentar).
2 Cerinţe pentru organismele de certificare
Organismele de certificare care doresc să efectueze audituri IFS trebuie să respecte

următoarele reguli. Procedura prevăzută de ofertare pentru organismele de certificare este
furnizată de birourile IFS.
2.1 Procesul de acreditare EN 45011 (ghid ISO CEI 65, viitoarea normă ISO CEI
17065) pentru IFS
Organismul de certificare trebuie să fie acreditat conform normei EN 45011/ghid ISO CEI 65
(viitorul standard ISO CEI 17065) pentru IFS de către un organism de acreditare recunoscut
IAF sau EA (a se vedea capitolul 1).
Organismele de certificare în curs de acreditare EN 45011/ghid ISO CEI 65 (viitorul standard

ISO CEI 17065) pentru IFS poate să prevadă observaţiile activităţii înainte de a dispune de
statutul de acreditat. În acest caz trebuie să demonstreze că sunt, în mod activ, în curs de
acreditare conform normei EN 45011/ ghid ISO CEI 65 (viitorul standard ISO CEI 17065).
Notă: dacă există o retragere sau suspendare a acreditării EN 45011/ghid ISO CEI 65 (viitorul
standard ISO CEI 17065) pentru IFS al organismului de certificare, întregul proces de certificare
este oprit şi organismul de certificare nu mai este autorizat să emită certificate IFS. În special,
organismul de certificare nu poate emite certificate IFS de la data retragerii sau suspendării,
chiar şi pentru auditurile care au fost deja realizate şi care sunt încă în proces de certificare
(revizuirea raportului, decizia de certificare, etc.).
2.2 Semnarea contractului cu proprietarul IFS

După ce a solicitat certificarea EN 45011/ghid ISO CEI 65 (viitorul standard ISO CEI 17065) şi
pentru a putea efectua audituri IFS, organismul de certificare trebuie să semneze un contract cu
IFS în cadrul căruia se angajează să respecte toate cerinţele IFS.
Organismul de certificare nu este autorizat pentru a efectua audituri IFS (cu excepţia primelor
observaţii de activitate din timpul procesului de acreditare), înainte de semnarea contractului.
2.3 Decizia de certificare

Persoana responsabilă pentru evaluarea rapoartelor de audit (persoana responsabilă de
revizuire), trebuie să fie un auditor autorizat IFS Food, un formator IFS Food (trainer) sau
trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
- să aibă o diplomă universitară în domeniul alimentar şi 2 ani de experienţă profesională

în siguranţa şi calitatea alimentelor
- să fi participat (în calitate de observator sau auditor) la 10 audituri complete (în funcţie
de standardele recunoscute de către GFSI sau alte standarde pentru siguranţa
alimentelor) în ultimii 5 ani,
- să fi participat la o formare privind igiena,
- să fi participat la o formare IFS Food „TrainTheTrainer”
- să fie diferit de persoana care a realizat auditul.
Revizuirea trebuie să fie documentată.
Decizia de certificare nu poate fi luată decât la recomandarea unei persoane competente sau a
unui comitet de certificare. Mai mult decât atât, decizia poate fi luată de către o altă persoană
decât cea care a efectuat auditul. Persoana responsabilă pentru decizia de certificare sau cel
puţin unul din membrii comisiei de certificare trebuie să fie un auditor IFS Food, un formator IFS
Food (trainer) sau o persoană responsabilă de revizuirea IFS.
Conform standardului EN 45011/ghid ISO CEI 65 (viitorul standard ISO CEI 17065), decizia
finală de certificare trebuie să fie luată de organismul de certificare şi nu poate fi externalizată.
2.4 Responsabilităţile organismelor de certificare pentru formatori (traineri) şi

auditorii IFS (inclusiv pentru liber profesionişti)
Organismele de certificare sunt responsabile pentru:

- Facilitarea auditurilor de observaţie (efectuate de organismele de acreditare şi / sau prin
Programul de Integritate).
- Asigurarea că cel puţin un membru al personalului este formator IFS Food participând la
formarea IFS Food „Train the Trainer”. Formatorul este responsabil pentru formarea
internă a tuturor auditorilor care doresc să devină sau care sunt deja auditori IFS Food.
Cei care doresc să devină formatori IFS Food trebuie să îndeplinească cerinţele
menţionate la 2.5.
Notă: pentru un organism de certificare, care demarează activităţile IFS, acest training intern
poate fi organizat la cerere de către IFS.
- Se va asigura că auditorul este responsabil pentru domeniul de aplicare al auditului şi

pentru realizarea sa şi că poate avea acces şi pune în aplicare legislaţia şi
reglementările în vigoare, pe baza cerinţelor IFS şi cele ale organismului de certificare.
Organismul de certificare trebuie să menţină acest nivel de competenţe (supervizare
continuă de către organismul de certificare) şi trebuie să urmărească efectuarea de
audituri prin mijloace de observare a auditurilor în locaţie. Fiecare auditor trebuie
monitorizat prin intermediul unui audit de observare IFS în locaţie cel puţin o dată la 2
ani, iar rezultatele acestui audit trebuie să fie documentate. Observatorul trebuie să fie
un auditor aprobat IFS sau trebuie să urmeze aceleaşi reguli ca şi pentru formatori (a se
consulta secţiunea 2.5).
- Să păstreze documentele cu privire la competenţele auditorilor.
- Să se asigure că niciun auditor nu a încălcat regulile IFS, ca şi consultant, şi nu a fost
angajat de şi/sau în numele societăţii auditate în timpul celor 2 ani precedenţi. Astfel,
nicio relaţie comercială şi / sau personală nu este permisă între entitatea auditată şi
auditor în timpul procesului de certificare.
- Se va asigura că niciun auditor nu efectuează mai mult de 3 audituri IFS consecutive în
cadrul aceleiaşi companii (se aplică numai pentru activităţile complete de audit,
indiferent de intervalul de timp dintre audituri: auditurile complementare şi de extindere
nu sunt afectate de această regulă).
- Se va asigura că auditorul este angajat doar de un organism de certificare pentru
realizarea auditurilor IFS, iar aceasta pentru o perioadă de cel puţin 12 luni. În unele
cazuri particulare, birourile IFS trebuie să fie contactate şi vor putea autoriza
excepţiile.
- Pentru fiecare audit se va semna o comandă de audit, ce include o declaraţie de
acceptare a tuturor cerinţelor enumerate mai sus.
- Se va organiza o sesiune de instruire de două zile pentru auditorii IFS, o dată pe an, în
scopul de a împărtăşi experienţele, de a armoniza evaluările şi de a dispune de o
actualizare a cerinţelor legale relevante, etc. Pregătirea trebuie să fie furnizată în
totalitate sau parţial, de formator(i).
- Se va efectua un audit de observare a unui auditor, în locaţie, în momentul unui audit
privind siguranţa alimentară şi / sau auditul standardului sub acreditare EN 45011/ghid
ISO CEI 65 (viitorul standard ISO CEI 17065), pentru a asigura competenţele auditorului
(A se consulta glosarul), înainte ca acesta să se prezinte la examenele IFS. Organismul
de certificare va trebui să indice în dosarul de candidatură la examenul IFS, data,
numele companiei auditate unde a avut loc auditul de observare şi numele
observatorului. Raportul privind auditul de observare în locaţie trebuie furnizat, la cerere,
birourilor IFS, în limba engleză, franceză sau germană. Observatorul responsabil de
observarea auditorului care aplică pentru examinarea IFS trebuie să îndeplinească
aceleaşi cerinţe cu cele ale formatorilor (a se consulta secţiunea 2.5).
- De a include numele observatorului pe portalul de audit în timpul încărcării datelor
referitoare la audit, în caz de observare a auditurilor IFS în locaţie, conform capitolului
4.7 din standardul EN 45011/ghid ISO CEI 65 (viitorul standard ISO CEI 17065) cu
privire la auditurile interne.
- Să cunoască perfect reglementările prevăzute de examenele furnizate de birourile IFS.
Organismul de certificare este responsabil pentru alegerea auditorului care prezintă

sectorul/sectoarele, limba, aptitudinile potrivite, etc. pentru fiecare audit IFS.
2.5 Cerinţe specifice pentru formatori (traineri) IFS
Formatorii IFS Food trebuie să aibă următorul profil:

- Să îndeplinească cerinţele pentru auditorii IFS, descrise în capitolele 3.2 a), b), c) şi d),
- Să aibă experienţă de audit, în conformitate cu standardele de audit recunoscute de
GFSI sau alte standarde de siguranţa produselor alimentare,
- Să cunoască legislaţia şi regulamentele din domeniul alimentar,
- Să fi participat la o sesiune de instruire „Train the trainer”, organizată de IFS,
- Să vorbească fluent şi să scrie în limba folosită în momentul formărilor. În momentul

formărilor, aceştia trebuie să informeze birourile IFS cu privire la limbile cunoscute.
Pentru a actualiza cunoştinţele IFS, fiecare formator IFS trebuie să participe la un seminar de
formare IFS de 2 zile, o dată la 2 ani. Aceste seminarii sunt organizate de către IFS şi trebuie să
servească drept bază pentru instruirea internă a tuturor auditorilor.
2.6 Cursul de formare „Train the trainer”
Cursul de formare „Train the trainer” este oferit de IFS.
Când o nouă versiune a standardului este publicată, formatorul organismului de certificare

trebuie să participe la noua formare „Train the trainer” organizată de IFS şi să ofere instruire pe
plan intern tuturor auditorilor care au fost deja calificaţi IFS Food din cadrul organismului, înainte
de a efectua audituri în conformitate cu noua versiune.
În cazul publicării de noi doctrine, formatorul trebuie să instruiască toţi auditorii IFS Food înainte
de intrarea în vigoare a acestora.
3 Cerinţe pentru auditorii IFS
În general, auditorii trebuie să respecte cerinţele capitolelor 7.2 şi 7.3.1 din standardul ISO
19011.
În timpul auditului IFS Food, în cadrul bunelor practici de audit IFS, auditorii trebuie să
folosească eşantioane relevante de produse, pentru a investiga în locaţie procesele de
fabricaţie şi documentaţia societăţii auditate şi pentru a verifica respectarea cerinţelor IFS. În
special, auditorul trebuie să efectueze în locaţie un test de trasabilitate în timpul auditului.
IFS publică „Liniile directoare” care oferă mai multe informaţii asupra elementelor care trebuie
verificate şi / sau cerute companiei auditate în timpul auditului.
3.1 Cerinţe înainte de a candida la examenele IFS
Înainte de a-şi depune candidatura pentru examenele IFS Food, auditorii trebuie să
îndeplinească următoarele cerinţe:
- Aceştia trebuie să semneze un contract cu organismul de certificare (conform cap. 4.4
din standardul EN 45011/ghid ISO CEI 65 (viitorul standard ISO CEI 17065).
- Aceştia trebuie să confirme organismului de certificare că, în timpul unei perioade de cel
puţin 12 luni, vor efectua audituri IFS numai pentru acest organism. Cu toate acestea,
aceştia pot colabora u mai multe organisme de certificare pentru alte standarde sau
norme. În unele cazuri, birourile IFS trebuie să fie contactate, iar anumite excepţii vor
putea fi autorizate.
- Aceştia trebuie să fi participat la o formare internă IFS Food organizată de organismul
de certificare.
- Aceştia trebuie să furnizeze organismului de certificare toate informaţiile adecvate cu
privire la abilităţile lor.
- Organismul de certificare trebuie să fi observat şi confirmat în locaţie calificările

profesionale şi competenţele acestora.
3.2 Cerinţe generale pentru auditori în timpul candidaturii la examenele IFS
Candidaţii care doresc să devină auditori autorizaţi IFS Food trebuie să îndeplinească
următoarele cerinţe şi să furnizeze dovezi prin depunerea unui dosar de candidatură. Un CV tip
este disponibil la birourile IFS.
a) Formarea în sectorul alimentar

1) O diplomă universitară în domeniul alimentar (licenţă şi/sau masterat) şi 2 ani de
experienţă profesională în industria agro-alimentară în legătură cu activităţile de
producţie alimentară (calitate, producţie, R & D, ...)
Sau
2) În cazul în care candidatul a debutat direct ca auditor după obţinerea diplomei
universitare în domeniul alimentar, acesta trebuie să dovedească o experienţă
de 5 ani de audit în industria agro-alimentară
Sau
3) În cazul în care candidatul deţine o diplomă universitară, însă nu în domeniul
alimentar (licenţă şi / sau master), atunci candidatul trebuie să dovedească 5 ani de
experienţă profesională în industria alimentară, în ceea ce priveşte activităţile de
producţie alimentară (calitate, producţie, R & D, ...)
Sau
4) Un grad profesional în domeniul alimentar (diplomă de studii) şi 5 ani de
experienţă profesională în industria alimentară – în legătură cu activităţile de
producţie a produselor alimentare (calitate, producţie, R & D ...)
b) Experienţă generală de audit
Minim 10 audituri realizate în industria alimentară în ultimii 2 ani. Auditurile trebuie să fi
fost efectuate în societăţi diferite.
c) Formare în igiena produselor alimentare (inclusiv HACCP)
O formare specificăîn baza Principiilor generale de igienă alimentară ale Codex
Alimentarius.
d) Formare privind tehnicile de audit, în baza sistemului de management al calităţii
sau siguranţei produselor alimentare
Durata: 1 săptămână/40 ore sau echivalent.
e) Cunoştinţe şi practici specifice pentru fiecare sector de produse şi tehnologic
pentru care candidatul aplică (a se consulta anexa 1 pentru sectoarele de produse
şi tehnologice)
Pentru sectoarele de produse:

Cel puţin 2 ani de experienţă profesională în industria alimentară în legătură cu activităţile de
producţie alimentară pentru fiecare sector de produse.
sau
Cel puţin 10 audituri de siguranţă alimentară, recunoscute de GFSI, şi / sau audituri de secundă
parte cuprinzând investigaţii cu privire la siguranţa şi calitatea alimentelor, identificabile şi
confirmate de către distribuitor sau producător, pentru fiecare sector de produse.
Auditurile trebuie să fie efectuate în societăţi diferite.
Notă: împuternicirea pentru sectoarele 7 (produse combinate) şi 11 (hrană pentru animale

domestice) este legată de abilitarea pentru alte sectoare. Explicaţii suplimentare sunt
disponibile în anexa 1.
Pentru sectoarele tehnologice:

Cel puţin 2 ani de experienţă profesională în industria alimentară în legătură cu activităţile de
producţie alimentară pentru fiecare sector tehnologic.
sau
Cel puţin cinci audituri de siguranţă alimentară, recunoscute de GFSI, şi / sau audituri de
secundă parte cuprinzând investigaţii pe siguranţa şi calitatea alimentelor, identificabile şi
confirmate de distribuitor sau producătorul industrial, pentru fiecare sector tehnologic.
Auditurile trebuie să fie efectuate în locaţii diferite.
f) Limbă
În cazul în care un auditor doreşte să efectueze audituri într-o limbă alta decât limba maternă,
acesta trebuie să furnizeze dovezi că stăpâneşte această limbă. În acest caz, birourile IFS îi pot
cere să susţină un examen oral în limba respectivă.
g) Formare internă IFS

Suportul de formare internă IFS trebuie să fie dezvoltat pornind de la documentele furnizate de
IFS.
Auditorul trebuie să fi participat la formarea internă (cu privire la IFS, legislaţia şi igiena
produselor alimentare), furnizată de un formator IFS autorizat şi organizată de organismul de
certificare. Durata minimă a acestei formări este de două zile.
Auditorul trebuie să înţeleagă limba utilizată în momentul formării (limba maternă şi/sau limba
declarată de auditor în formularul de candidatură la examenul IFS).
Notă: Pentru auditorii care doresc să realizeze audituri pentru alte standarde IFS, se vor
consulta standardele IFS în cauză, Partea a 3-a.
IFS este responsabil pentru validarea tehnică a dosarelor de candidatură a auditorilor înainte ca
aceştia să se prezinte la examenele IFS. În cazul în care CV-ul auditorului nu îndeplineşte
cerinţele de mai sus, IFS poate refuza candidatura la examen. Dacă auditorul nu prezintă
dovezi suficiente cu privire la experienţa sa în sectoarele de produse şi / sau tehnologice pentru
care aplică, IFS poate refuza candidatura pentru aceste sectoare.
Toate informaţiile din CV trebuie să fie confirmate de o persoană din cadrul organismului de
certificare, care va trebui să-şi indice numele şi funcţia în CV.
Notă: birourile IFS au opţiunea de a retrage acreditarea unui auditor IFS sau să nu-l accepte la
examen dacă informaţiile furnizate în CV sunt false. Acest tip de infracţiune va fi trimis de
asemenea către „Programul de Integritate" al IFS.
3.3 Procesul de examinare IFS

Auditorii care îndeplinesc cerinţele din capitolele 3.1 şi 3.2 pot participa la un examen scris IFS
Food, apoi, în caz de reuşită, la un examen oral. În caz de promovare, auditorul este autorizat
oficial să efectueze audituri IFS Food. Auditorul este astfel înregistrat pe portalul de audituri, iar
o atestare personală a auditorului IFS Food este emisă. De la data promovării la examenul oral,
auditorului îi este permis să efectueze audituri IFS Food pentru sectoarele de produse şi cele
tehnologice pentru care auditorul a fost autorizat de către birourile IFS, până la sfârşitul celui
de-al doilea an calendaristic. Această certificare conţine perioada de valabilitate, numele
organismului de certificare, limbile şi sectoarele de produse şi cele tehnologice ale auditorului.
Auditorul nu mai poate realiza audituri IFS Food din momentul în care certificarea de auditor IFS
Food a expirat. Organismul de certificare este responsabil pentru menţinerea calificării
auditorilor pentru a evita orice pauză.
În timpul perioadei de valabilitate a certificatului IFS Food, auditorii trebuie să fie instruiţi în mod
continuu - cel putin 2 zile pe an - de către organismul de certificare cu privire la legislaţia şi
reglementările din domeniul alimentar, cerinţele standardului, practicile de audit etc. Această
formare trebuie să fie documentată de către organismul de certificare.
În plus, aşa cum este descris la punctul 2.4, fiecare ascultător trebuie să fie supravegheat printr-
un audit de observare IFS în locaţie, cel puţin o dată la 2 ani. Acest audit poate fi efectuat în
orice moment în anul în care expiră validitatea autorizaţiei.
Calificărilor auditorului trebuie să fie reevaluate înainte de sfârşitul valabilităţii certificatelor

auditorilor. Pentru recalificare, auditorii trebuie să fi realizat un număr de minim 10 audituri IFS
Food (realizate ca auditor principal sau co-auditor, însă nu în calitate de stagiar, a se consulta
de asemenea regulamentu actual al examenelor) şi trebuie să fi participat la o formare de
calibrare, organizată de IFS, ţinută de formatori autorizaţi în baza documentelor de formare
create de IFS. După promovarea examenului iniţial, auditorul trebuie să participe la prima
formare de calibrare obligatorie înainte de sfârşitul celui de-al doilea an calendaristic (în urma
căreia examenul iniţial a fost promovat).
Recalificarea trebuie să fie apoi susţinută la fiecare doi ani calendaristici, în baza aceloraşi
reguli.
Exemplu:
Data examenului oral iniţial: 25 mai 2012.

Data expirării valabilităţii atestatului auditorului IFS Food (autorizaţia iniţială): 31 decembrie
2014.
Auditorul ar trebui să participe la formarea de calibrare între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie
2014.
Auditorul este autorizat să efectueze audituri IFS Food între 25 mai 2012 şi data formării de
calibrare (dacă este realizată în 2014).
În 2014, în cazul în care un auditor a efectuat 10 audituri IFS Food şi dacă a participat la o
formare de calibrare, de exemplu, 8 şi 9 septembrie 2014, noua dată limită de valabilitate a
certificatului de auditor IFS Food (recalificare) este 31 decembrie 2016.
Dacă aceste două reguli (un număr de minim 10 audituri IFS Food şi participarea la formarea de
calibrare efectuată în timp) nu sunt îndeplinite, auditorul ar trebui să participe la un nou examen
iniţial IFS Food (scris şi oral). Cerinţele suplimentare privind procesul de recalificare sunt
descrise în regulamentele de examinare.
Regulamentul detaliat al examinărilor, precum şi planificările sesiunilor de examene IFS la nivel

internaţional sunt furnizate de birourile IFS şi sunt disponibile online, pe portalul de audit, în
interfaţa specifică ce poate fi accesată de organismele de certificare.
3.4 Extinderea sectorului/sectoarelor pentru auditorii autorizaţi IFS

Auditorii pot, pe durata validităţii certificatului de auditor IFS Food, să-şi extindă numărul de
sectoare de produse şi tehnologice.
Orice prelungire a sectorului (sectoarelor), poate fi solicitată înainte de 12 luni după calificarea
iniţială IFS Food.
Pentru extinderea sectorului (sectoarelor) de produse, auditorii trebui să furnizeze aceleaşi
dovezi ca şi pentru calificarea iniţială, în baza noii experienţe (nouă de la calificarea iniţială).
Participarea la 10 audituri IFS Food în sectorul corespunzător, în calitate de stagiar, este de

asemenea acceptată ca dovadă. Pentru aceasta, auditorul trebuie să fi participat la toate
etapele de audit (audit în locaţie, evaluare şi procesul de luare a deciziilor).
Pentru extinderea sectorului/sectoarelor tehnologic(e), auditorii trebuie să furnizeze aceleaşi

dovezi ca pentru calificarea iniţială. Prin urmare, aceştia trebuie să promoveze un examen scris,
organizat de birourile IFS.
Auditorii pot efectua audituri IFS numai pentru sectoarele aprobate de birourile IFS.
3.5 Echipa de audit
3.5.1 Reguli generale
În general, toţi membrii echipei de audit ar trebui să fie auditori autorizaţi IFS Food.
În cazul în care au loc audituri în echipă, următoarele reguli generale trebuie să se aplice:
- O echipă de audit IFS Food trebui să fie formată din auditori autorizaţi IFS Food, ale
căror profile (sectoare de produse şi tehnologice) sunt în concordanţă cu activităţile
companiei auditate.
- Un auditor principal trebuie să fie întotdeauna identificat.
- Co-auditorii trebuie să fie întotdeauna autorizaţi pentru cel puţin un sector de produse
sau tehnologic de audit.
- 2 ore din durata auditului sunt indivizibile: această perioadă trebuie alocată echipei şi nu
fiecărui auditor în mod individual, pentru a relaiza părţi ale auditului în comun (de
exemplu reuniunile de închidere şi deschidere, discuţii cu privire la constatările auditului,
etc.).
- Timpul rămas poate fi distribuit atâta timp cât competenţele fiecărui auditor nu sunt
deconectate (sectoarele de produse şi tehnologice). Nu sunt permise încrucişări. Acest
lucru înseamnă că, dacă auditorul principal şi co-auditorul(ii) nu au calificare în mod
individual pentru sectoarele de produse şi tehnologice necesare pentru audit, aceştia
trebuie să participe împreună la toate părţile de audit care necesită cunoştinţe specifice
corespunzătoare.
Exemplu de încrucişare neautorizată a competenţelor în cazul perioadelor comune:

- companie produce conserve de carne, care necesită sectorul de produse 1 (carne) şi

sectoarele tehnologice A, D, E şi F. În acest caz, nu este posibil să se separe echipa de audit
compusă dintr-un auditor autorizat pentru sectorul de produse 1 (carne) şi sectoarele
tehnologice de la C la F (amestec, tăiere, feliere, ambalarea în atmosferă modificată, prcedeul
de refrigerare, saramură, fermentare) şi un al doilea auditor autorizat pentru sectorul de produse
5 (fructe şi legume) şi pentru diferite sectoare tehnologice care includ sectorul tehnologic A
(sterilizare).
-O companie producătoare de legume murate pasteurizate, care necesită sectorul de produse 5

(fructe şi legume) şi sectoarele tehnologice B, C, D şi F. În acest caz, nu este posibil să se
separe o echipă de audit compusă dintr-un auditor autorizat pentru sectorul de produse 5 (fructe
şi legume) şi pentru sectorul tehnologic F şi un al doilea auditor autorizat pentru sectorul de
produse 2 (peşte) şi pentru sectoarele tehnologice de la B la F (tăiere, „sala albă”, proces de
congelare şi refrigerare, saramură, afumare, pasteurizare).
Ar trebui să fie clar indicat în planul de audit de ce auditor a fost efectuată fiecare parte a
auditului.
Durata minimă a auditului trebuie să fie oricum respectată.
Auditorii neautorizaţi pentru sectoarele corespunzătoare nu sunt autorizaţi să efectueze audituri

IFS şi nu pot fi consideraţi ca auditori relevanţi (aceştia pot participa doar ca stagiari).
3.5.2 Cerinţe specifice pentru echipele de audit şi pentru cele 3 audituri consecutive
Pentru echipele de audit, regulile suplimentare se aplică în cazul auditurilor consecutive. În mod
excepţional, (dacă organismul de certificare nu are altă opţiune pentru a combina echipa de
audit în anii 4 - 6, din cauza lipsei de auditori autorizaţi în sectoarele de produse sau
tehnologice în cauză), următoarea secvenţă este posibilă:
Anii 1-3: Auditor principal A + co-auditor B
Anii 4-6: Auditor principal B + co-auditor C
Anul 7: Auditor principal A sau C + co-auditor A sau C.
Anexa 1: Sectoarele de produse şi sectoarele tehnologice
Sectoarele de produse
IFS Food versiunea 6

Noile sectoare de produse
1. Carne roşie şi albă, carne de pasăre de curte, produse şi preparate din carne
2. Peşte, fructe de mare şi preparate
3. Ouă şi produse din ouă
4. Produse lactate
5. Fructe şi legume
6. Cereale, produse din grâu, produse de panificaţie şi patiserie, cofetărie, snacks-uri
7. Produse combinate
8. Băuturi
9. Uleiuri şi grăsimi
10. Alimente deshidratate, alte ingrediente şi suplimente alimentare
11. Hrană pentru animale domestice
Pentru a fi autorizat pentru sectorul „produse combinate", auditorul trebuie:

- Să aibă 2 ani de experienţă profesională în sector sau 10 audituri de siguranţă a
alimentelor, recunoscute de GFSI, şi / sau audituri de secundă parte care cuprind
investigaţii pe siguranţa şi calitatea alimentelor, identificabile şi confirmate de distribuitor
sau sectorul industrial pentru fiecare sector de produse.
ŞI
- Să fie autorizat pentru cel puţin unul din sectoarele de la 1 la 4.
ŞI
- Să fie autorizat pentru cel puţin un sector de la 1 la 6.
Pentru a fi autorizat pentru sectorul „hrană pentru animale domestice", auditorul trebuie:
- să aibă 2 ani experienţă profesională în sector sau 10 audituri de siguranţă alimentară,
recunoscut de GFSI, şi / sau audituri de secundă parte care să includă investigaţii cu
privire la siguranţa şi calitatea alimentelor, identificabile şi confirmate de către distribuitor
sau sectorul industrial, pentru fiecare sector de produse.
ŞI
- să fie autorizat pentru sectoarele 1 şi 2.
ŞI
- să fie instruit cu privire la legislaţia şi reglementările specifice.
Sectoarele tehnologice

tehnologi Inclusiv procesarea/ prelucrarea / (luând în considerare de asemenea
c manipularea / depozitarea nivelurile de risc)
IFS
A P1 Sterilizarea (de exemplu, conserve) Sterilizarea cu scopul de a distruge
patogenii
Produsele sterilizate (de exemplu în
autoclavă) în ambalajul lor final.
B P2 Pasteurizare termica, UHT/umplere Pasteurizare, cu scopul de a reduce
steril, la cald riscurile legate de siguranţa alimentelor
Alte tehnici de pasteurizare, (mai mult la procedeul UHT)
cum ar fi de pasteurizarea de înaltă
presiune, microunde.
C P3 Iradierea produselor alimentare Produse prelucrate
P4 Conservare: sărare / saramură, Tratament cu scopul de a modifica
marinare, îndulcire, acidificarea, produsul şi/sau creşte durata sa de viaţă şi /
afumare etc sau de a reduce riscurile legate de siguranţa
Fermentare / acidificare alimentelor prin tehnici de conservare sau
P5 Evaporarea / deshidratarea, filtrare alte tehnici de prelucrare.
în vid, uscare prin congelare, Excepţie: iradierea este plasată în acest
Microfiltrare (mai puţin de 10 sectorul dacă aceasta este destinată
microni) distrugerii microorganismelor.
D P6 Congelarea (de la -18 ° C) inclusiv Sisteme, tratamente pentru a menţine

în timpul depozitării integritatea şi/sau siguranţa produselor
Congelare rapidă, refrigerare, Tratamentul cu obiectivul de a menţine
proces de răcire şi depozitarea la calitatea şi/sau integritatea produselor,
rece inclusiv tratamentele care suprimă sau evită
P7 Tratamentul antimicrobian prin contaminarea.
imersiune/pulverizare, fumigaţia
E P8 Ambalarea în atmosferă Sisteme, tratamente pentru a preveni
modificată, în vid contaminarea produsului
P9 Procedee pentru prevenirea Procedee pentru a preveni contaminarea
contaminării produselor, în special produselor, în special contaminarea
contaminarea microbiologică, prin microbiologică, prin măsuri de igienă
intermediul unor măsuri de igienă îmbunătăţită şi / sau de infrastructură
sporite şi / sau facilităţi specifice la specifică în momentul manipulării, tratării
manipulare, tratare şi / sau şi/sau transformării, şi/sau păstrării (de
prelucrare, de exemplu, tehnologia exemplu, atmosferă modificată).
încăperii curate („camera albă”),
sălile cu temperatură controlată din
motive de siguranţă a alimentelor,
sistemele pentru presiunea aerului
(De exemplu, filtrare sub 10μ,
dezinfecţie după curăţare)
P10 Tehnici specifice de separare: de
de exemplu filtrare prin osmoză
inversă, utilizarea de carbon activ

F P11 Preparare, gătire, îmbuteliere, Orice alte tipuri de manipulare, tratare,
fabricarea berii, fermentaţie (de prelucrare care nu sunt listate la A, B, C,
exemplu vin), uscare, prăjire, D, E
gratar, extrudare
P12 Acoperire, fabricarea pâinii,
fabricarea untului, tăiere, feliere,
tăiere în cubuleţe, dezmembrare,
amestecare, umplutura, abataj,
sortare, manipulare
Depozitare în condiţii (atmosferă)
controlată , cu excepţia
temperaturii
P13 Distilare, purificare, gătire pe abur,
umidificare, hidrogenare, măcinare
Notă: Numai sectoarele tehnologice (de la A la F) sunt utilizate pentru competenţele auditorilor.
Etapele proceselor (de la P1 la P13) sunt folosite doar pentru a determina durata auditului.
Partea 4: Raportarea, soft-ul AuditXpress şi portalul de audituri IFS Food
0 Introducere
După efectuarea unui audit IFS Food, trebuie redactat un raport cuprinzător şi structurat. În
general, limba de redactare a raportului trebuie să fie limba maternă sau de limba de lucru a
companiei. În unele cazuri specifice în care limba maternă a distribuitorilor sau cumpărătorilor
este diferită de limba vorbită în interiorul societăţii, o versiune în limba engleză a raportului
poate fi, de asemenea, pregătită (a se vedea, de asemenea, regulile definite în Partea 1).
Raportul de audit IFS trebuie să fie pregătit în conformitate cu formatul următor.
1 Raportarea
1.1 Privire de ansamblu asupra auditului (Anexa 1)

Prima parte a raportului de audit trebuie să conţină informaţiile generale următoare:
Detalii privind auditul

Pagina de gardă a raportului de audit trebuie să includă:
- numele şi adresa organismului de certificare,
- sigla organismului de certificare,
- detalii de acreditare ale organismului de certificare,
- numele companiei sau a locaţiei auditate,
- data auditului.
Primele pagini trebuie să prezinte un rezumat al elementelor cele mai importante din raportul de
audit şi trebuie să includă:
- numele şi adresa locaţiei auditate,
- numele şi adresa companiei (dacă este vorba despre sediul central),
- codul EAN-UCC Global Location Number, în cazul în care acesta este disponibil,
- COID, astfel cum este definit pe portalul de audituri IFS,
- Data auditului (în cazul auditurilor complementare, se va preciza şi această dată),
- Durata/ ora auditului,
- Data auditului anterior,
- numele organismului de certificare şi al auditorului care a realizat auditul anterior,
- versiunea standardului
- domeniul de aplicare al auditului (descrierea detaliată obligatorie a proceselor/
produselor). Domeniul de aplicare ar trebui să fie întotdeauna tradus în engleză,
- codurile/numerele sectoarelor de produse şi tehnologice,
- lista personalului-cheie prezent în timpul auditului,
- Numele auditorului principal,
- Dacă este cazul, numele co-auditorului
- Dacă este cazul, numele auditorului stagiar,
- Rezultatul auditului (în cazul în care auditul complementar, se va preciza că un audit
complementar a avut loc şi că neconformitatea majoră a fost eliminată),
- profilul companiei: informatii generale despre companie (Numărul de angajaţi, mărimea,
structura, activităţile detaliate ale societăţii, etc), cuprinzând câmpurile obligatorii (a se
vedea anexa 2, Partea 2). Activitatea companiei trebuie să fie detaliată în special (toate
etapele proceselor, procedeelor, dacă există activităţi externalizate, produse
comercializate, etc.) pentru a identifica toate procesele şi etapele procedeelor
referitoare la sectoarele de tehnologie. O parte a profilului companiei trebuie să fie
tradusă în limba engleză (a se consulta anexa 2, partea 2)
- menţiunea cu privire la notă şi frecvenţa auditului,
- sub profilul companiei: numele persoanei responsabile de revizuirea raportului.
1.2 Raportul de audit (Anexa 2)

Raportul de audit este structurat după cum urmează:
- Rezultatul auditului, cu nivelul şi procentul
- Observaţiile cu privire la KO şi neconformităţile majore (în cazul auditului complementar,
explicaţii cu privire la cerinţa care a făcut obiectul neconformităţii),
- Un grafic general pentru toate capitolele,
- Un rezumat general al auditului,
- Lista tuturor abaterilor şi neconformităţilor detectate pentru fiecare capitol (de la 1 la 6),
- explicaţiile obligatorii pentru anumite cerinţe, chiar şi în cazul notării cu A (a se vedea
anexa 2, partea 2)
- o descriere cu privire la monitorizarea acţiunilor corective de la auditul anterior
- o listă separată (care să includă justificările) tuturor cerinţelor notate N/A (nu se aplică)
- un raport detaliat de audit.
1.3 Planul de acţiuni (anexa 3)

Organismul de certificare /auditorul descrie şi explică toate abaterile şi neconformităţile (KO,
neconformităţi majore) detectate pentru fiecare capitol în planul de acţiuni, care are un format
specific prezentat în anexă.
1.4 Cerinţe minime ale certificatului IFS (Anexa 4)

În urma procesului complet de audit IFS Food, organismul de certificare trebuie să emită un
certificat. Pentru a fi înţeles şi recunoscut la nivel internaţional, certificatul IFS Food emis de
organismul de certificare trebuie să includă cel puţin următoarele informaţii:
- numele şi adresa organismului de certificare, precum şi sigla
- sigla organismului de acreditare sau numele acestuia şi numărul de înregistrare (cerinţa
normei ISO CEI ghid 65, G.12.7.); sigla organismului de acreditare trebuie să fie utilizată
în conformitate cu normele organismului de acreditare,
- numele şi adresa companiei auditate,
- COID, astfel cum este definit pe portalul de audit IFS,
- În cazul în care societatea este locaţie de producţie (cazul societăţilor cu mai multe
locaţii), numele sediului social al companiei
- dacă este cazul, codul ambalatorului şi numărul de identificare sanitar,
- domeniul de aplicare al auditului (cu o descriere obligatorie a proceselor/produselor,
inclusiv produsele comercializate, dacă este cazul). Domeniul auditului trebuie să fie
întotdeauna tradus în engleză,
- numele şi numerele sectorului/sectoarelor de produse,
- codul/codurile sectorului/sectoarelor tehnologice
- nivelul obţinut,
- nota în procente, în cazul în care este solicitată de client sau de compania auditată,
- data auditului (ultima zi a auditului)
- data auditului complementar, dacă este cazul,
- data următorului audit (auditul de reînnoire)
- data de acordare a certificatului,
- data expirării certificatului, adică 12 luni de la data emiterii certificatului (data de
valabilitate a certificatului trebuie să rămână aceeaşi în fiecare an, aşa cum este descris
în protocolul de audit în partea 1),
- locul şi data semnării,
- numele şi semnătura directorului / persoanei responsabile de decizia de certificare, aşa
cum este descris în partea 3,
- sigla IFS.
Notă: Soft-ul auditXpress propune o schiţă a certificatului care să prezinte conţinutul minim
cerut, dar fiecare organism de certificare acreditat EN 45011/ghid ISO CEI 65 (viitorul standard
ISO CEI 17065) pentru IFS poate folosi propria aşezare în pagină, cu condiţia de a integra
toate cerinţele de bază.
2 Soft-ul AuditXpress
Soft-ul AuditXpress a fost dezvoltat pentru a armoniza raportarea IFS. Acesta are următoarele
avantaje:
- colectează cu uşurinţă datele auditului printr-o interfaţă prietenoasă,
- crează rapid şi fără eroare rapoarte de audit IFS,
- evaluează automat rezultatele de audit prin calcularea dinamică a tuturor elementelor
importante,
- generarea automată a unui raport de audit standardizat,
- stocarea temporară a datelor auditului care pot fi completate ulterior
- exportarea simplă şi în siguranţă a raportului de audit în portalul de audituri IFS,
- schimbul cu uşurinţă a rapoartelor de audit între auditori şi organismele de certificare,

- posibilitatea de a lucra offline, fără a fi necesară o conexiune permanentă la Internet
- existenţa unei opţiuni de actualizare care să ofere acces permanent la versiunea cea
mai recentă a IFS.
3 Portalul de audit IFS şi baza de date (www.ifs-certification.com)

Fiecare raport de audit IFS trebuie să fie descărcat de pe portalul de audit IFS de organismul de
certificare (încărcarea online a raportului, a planului de acţiuni şi a certificatului).
Există trei grupuri de utilizatori cu acces la baza de date IFS:

- organismele de certificare,
- companiile certificate,
- distribuitorii şi alţi utilizatori.
Drepturile de acces ale diverselor grupuri sunt:
Organismele de certificare:
- gestionarea societăţilor certificate şi descărcarea raportului de audituri, a planurilor de
acţiune şi a certificatelor,
- posibilitatea de suspendare a certificatelor în anumite situaţii specifice
- posibilitatea de a gestiona toate datele auditurilor IFS prin funcţia „Agenda” care permite
distribuitorilor şi corporaţiilor să aibă privire de ansamblu a auditurilor programate. Este
obligatoriu să se completeze ordinea de zi de pe portal cu toate datele de audit, cel ami
târziu cu 2 săptămâni înaintea auditului,
- gestionarea conturilor de acces,
- compararea a două rapoarte de audit şi planurile de acţiuni consecutive, pentru
formarea auditorilor interni şi pentru calibrare
- descărcarea siglei IFS.
Companii/furnizori certificaţi:
- Accesul la datele lor proprii de audit,
- Posibilitatea de a elibera / debloca accesul distribuitorilor şi a altor utilizatori la procentul
pe care l-au obţinut, raportul de audit şi planul de acţiune detaliat,
- Compararea a două rapoarte de audit şi a planurilor de acţiune consecutive, în scopul
îmbunătăţirii continue,
- Descărcarea siglelor IFS
- Gestionarea organismelor de certificare,
- Gestionarea conturilor de acces la datele de audit pentru personalul companiei (crearea
sub-conturilor),
- Căutarea altor companii certificate,
- Gestionarea furnizorilor, prin opţiunea „favorite”.
Accesul la sediul companiilor certificate

Accesul la „sediu” pentru companiile certificate poate fi stabilit pentru a permite sediului unei
societăţi să gestioneze toate locaţiile certificate printr-un cont unic de acces.
Distribuitorii şi alţi utilizatori:

- căutarea companiilor certificate,
- gestionarea companiilor certificate, prin opţiunea „favorite”
- primirea de informaţii prin e-mail, în caz de suspendare a unui certificat al unei companii din
secţiunea „favorite”.
Manualele de utilizare a portalului de audit IFS sunt disponibile prin intermediul interfeţei
securizate a fiecărui grup de utilizatori.
Securitatea bazei de date:

Sistemul de securitate utilizat pentru baza de date se bazează pe sistemele de securitate cele
mai frecvent utilizate şi recunoscute la nivel internaţional.
Conturile de acces ale distribuitorilor/utilizatorilor şi a companiilor certificate furnizează informaţii
generale cu privire la toate companiile certificate. În cazul în care nici o altă autorizaţie nu este
oferită companiilor certificate, aceste două grupuri de utilizatori pot vedea doar următoarele
informaţii:
- Numele şi adresa companiei,
- Numele şi adresa organismului de certificare,
- Numele auditorului (inclusiv sectoarele acreditate)
- domeniul de aplicare al auditului,
- data şi durata auditului,
- nivelul obţinut în timpul auditului,
- data de atribuire a certificatului IFS şi valabilitatea acestuia.
Datorită contului securizat de acces (numele utilizatorului + parola), companiile certificate însele
pot elibera/ debloca accesul la următoarele informaţii detaliate:
- Raportul de audit şi planul de acţiune.
O dată ce compania certificată eliberează accesul la date, distribuitorii şi ceilalţi utilizatori /

companii certificate primesc automat acces la datele deblocate. Comunicarea cu distribuitorii şi
ceilalţi utilizatori se face prin intermediul unei conexiuni securizate la Internet care garantează
că doar distribuitorii şi alţi utilizatori/societăţi certificate pot vizualiza datele specifice ale
societăţilor/furnizorilor certificaţi.
Anexa 1
Pagina de gardă a raportului de audit
Sigla organismului de certificare
IFS Food
Versiunea 6
Raportul final de audit
Societatea auditată: „FRUCTE & LEGUME SA”
Data auditului: 02.07./03.07.2012
Numele şi adresa organismului de certificare
Numărul de areditare al organismului de certificare

Primele pagini ale raportului de audit
IFS Food
Versiunea 6, ianuarie 2012
Prezentare de ansamblu a auditului

Detaliile auditului
Auditor principal: Data/ora auditului: Data/ora auditului precedent:
Max Mustermann 02.07.2012 06.07.2011 (09:00-18:00)
(09:00-18:00) 03.07.2011 (08:30-12:30)
Co-auditor:
Jean Bon 03.07.2012 OC şi auditorul auditului
(08:30-17:30) precedent:
TEST GmbH/Frank Test
Numele şi adresa societăţii (sau a sediului Numele şi adresa locaţiei auditate
social)
Fructe&Legume AG Fructe&Legume GmbH
Str. .... Str. .....
12345 Bucuresti 12346 Brasov
Romania Romania
Cod EAN/UCC Global Location Number
COID
Tel: Fax: Tel: Fax:
0123456 0123456789 0123457 012345678
Producţia de compoturi de fragi şi căpşuni
Producţia de pure-uri de fragi şi căpşuni
Sector de produse: 5
Sector tehnologic: B,D,E,F
Participanţi la audit
Nume Funcţie Reuniunea de Evaluarea Inspecţia de Reuniunea
deschidere documentaţiei teren (audit) de închidere
Dl ... Responsabil X X X X
calitate
Dl ... Director X X
general
Dl ... Responsabil X X X
transport
Rezultatul final al auditului
În urma auditului efectuat în 02.07 şi 03.07.2012, „XYZ” a constatat că Următorul
activităţile de producţie ale societăţii „Fructe şi legume SA” pentru fabricarea audit în 12
produselor menţionate mai sus respectă cerinţele definite în standardul IFS luni
Food, versiunea 6, la nivel de bază, obţinând un punctaj de X%.
Profilul companiei
(Traducere obligatorie în limba engleză a activităţii companiei, inclusiv toate etapele de proces)
Durata auditului stabilită de calculator:
Durata auditului stabilită de organismul de certificare (dacă este diferită):
Justificări în ceea ce priveşte motivele de modificare a duratei (dacă este cazul):
Persoana responsabilă de revizuirea raportului:
Explicaţii cu privire la raportul de audit
Notarea cerinţelor
Rezultat Explicaţie Puncte

B (abatere) conformitate aproape totală 15 puncte
C (abatere) cerinţa a fost respectată în proporţie mică 5 puncte
D (abatere) cerinţa nu a fost respectată -20 puncte
Neconformitate Atribuită atunci când există o lipsă substanţială în Scăderea

majoră legătură cu respectarea cerinţelor standardului 15% din
care include siguranţa alimentelor şi cerinţele de total posibil de
reglementare din ţările producătoare şi de vânzare a puncte
produsului. O neconformitate majoră poate fi, de
asemenea, atribuită în cazul în care neconformitatea
identificată poate pune în pericol sănătatea. O
neconformitate majoră poate fi atribuită oricărei
cerinţe care nu este definită ca o cerinţă KO.
Cerinţe KO Cerinţa KO nu este respectată Scăderea cu 50% din
notate cu D numărul total de puncte
acordate
N/A Nu se aplică Cerinţele N/A sunt

Cerinţă care nu se aplică companiei excluse de la notarea
finală
Standardul IFS pentru Alimente – Versiunea 6
100
Notarea şi livrarea certificatelor
Acţiunea
Neconformităţi Statut Forma raportului Certificat
societăţii
Cel puţin 1 KO notat Refuzat Acţiuni şi un nou Raportul Nu
cu D audit iniţial generează
trebuie statutul
convenite
>1 neconformitate Refuzat Acţiuni şi un nou Raportul Nu
majoră şi/sau <75% audit iniţial generează
din cerinţe sunt trebuie statutul
respectate convenite
Max. 1 Refuzat cu Transmiterea Raportul care Certificat la nivelul
neconformitate excepţia planului de include planul de de bază dacă
majoră şi ≥75% din implementării acţiuni în cele 2 acţiuni generează neconformitatea
cerinţe sunt şi validării unor săptămâni de la statutul majoră a fost
respectate acţiuni primirea înlăturată în urma
ulterioare în raportului auditului
urma auditului preliminar. complementar
complementar Auditul
complementar
maxim 6 luni de
la data auditului
Punctajul total este Aprobat la Transmiterea Raportul care Da, certificat la

≥75% şi <95% nivelul de bază planului de include planul de nivelul de bază,
IFS acţiuni în cele 2 acţiuni generează validitate de 12 luni
Food după săptămâni de la statutul
recepţia recepţia
planului de raportului
acţiuni preliminar
Punctajul total este Aprobat la Transmiterea Raportul care Da, certificat la

≥95% nivelul superior planului de include planul de nivelul superior,
IFS Food după acţiuni în cele 2 acţiuni generează validitate de 12 luni
recepţia săptămâni de la statutul
planului de recepţia
acţiuni raportului
preliminar
101
Anexa 2
IFS Food
Raportul de audit
Rezultat:
Activităţile de producţie ale companiei Fructe şi legume SA sunt în conformitate cu cerinţele
standardului IFS Food, versiunea 6.
Compania a obţinut un punctaj de XX%
Nivel de bază (superior)
Data auditului de reînnoire: între XX / XX şi XX / XX.
Rezumat:
Capitolul 1 Capitolul 2 Capitolul 3 Capitolul 4 Capitolul 5 Capitolul 6
Respon Sistem de Gestionarea Planificare Măsuri, Lupta
sabilităţi ale gestionare a resurselor şi proces de analize, împotriva
personalului calităţii şi fabricaţie îmbunătăţiri actelor
din conducere siguranţei răuvoitoare
alimentare
Neconformităţi KO 0 0 0 0 0 0
Neconformităţi majore 0 0 0 0 0 0
A 0 0 0 0 0 0
B 0 0 0 0 0 0
C 0 0 0 0 0 0
D 0 0 0 0 0 0
N/A 0 0 0 0 0 0
Observaţii cu privire la neconformităţile majore şi KO:
Grafic general al tuturor

capitolelor
102
Rezumat general al auditului:
Descrierea acţiunilor corective de continuare de la auditul precedent:
Capitolul 1: Responsabilităţile personalului din conducere
Rezumat al tuturor abaterilor şi neconformităţilor detectate în Capitolul 1:
Nr. Referinţă cerinţă IFS Notare Explicaţie

1. 1.1.1
2. 1.1.2
Lista cerinţelor considerate N/A
Nr. Referinţă Cerinţă IFS Notare Explicaţie

1.
Raportul detaliat de audit
Nr. Referinţă Cerinţă IFS Notare Explicaţie

1.
2.
Anexa 3
Planul de acţiuni
Numele şi adresa companiei auditate
Planul de acţiune trebuie să fie returnat organismului de certificare înainte de:
Numărul Cerinţă IFS Notare Explicaţie Acţiuni Respon- Validare

cerinţei (oferită de corective tate şi data de către
auditor) (ale implementării auditor
companiei acţiunii (de către
auditate) societatea auditată)
103
Anexa 4
CERTIFICAT
Prin acest certificat, organismul de certificare
Numele organismului de certificare
Confirmă, ca organism de certificare acreditat EN 45011 / ghid ISO CEI 65 (viitorul standard
ISO CEI 17065) pentru certificarea IFS şi care a semnat un contract cu proprietarul standardului
IFS, activităţile de producţie ale:
Numele companiei auditate

Adresa 1
Adresa 2
(Cod de ambalare)
(Număr de indentificare sanitar)
COID
(sediu social)
Pentru domeniul de aplicare al auditului:

(Descriere detaliată a proceselor / produselor, dacă este cazul, produse comerciale)
Numărul şi numele sectorului/sectoarelor de produse

Cod al sectorului/sectoarelor tehnologice
îndeplineşte cerinţele
IFS Food
La nivel de bază / nivel superior
cu un punctaj de XX% (daca e cazul)
Nr. de înregistrare al certificatului: ____________________

Data auditului: ____________________
(Dacă este cazul: data audit complementar)
Data atribuirii certificatului: ____________________
Certificat valabil până la: ____________________
Următorul audit care urmează să fie efectuat în perioada: ________________________
(Specificaţi data cea mai apropiată şi mai îndepărtată a auditului, în conformitate cu cerinţele protocolului
de audit, Partea 1)
Data şi locul
Numele şi semnătura persoanei responsabile
la organismul de certificare:
Adresa organismului de certificare
Sigla organismului de acreditare

sau numele şi nr. de înregistrare
104
ANEXĂ: Lista cerinţelor de audit
Număr Cerinţa IFS Food KO/neconfo A B C D Remarci/

rmitate Comentarii
majoră/NA
1 Responsabilităţile personalului din conducere
1.1 Politica şi principiile generale ale companiei
1.1.1 Personalul din conducere trebuie să dezvolte şi să
implementeze o politică de afaceri. Această politică trebuie ia în
considerare cel puţin:
- Ascultarea clientului
- Responsabilităţile în materie de mediu
- Dezvoltarea durabilă
- Etica şi responsabilitatea personalului
- Cerinţele cu privire la produs (include: siguranţa
produsului, calitate, legalitate, proces şi specificaţii).
Politica companiei trebuie să fie comunicată tuturor angajaţilor.
1.1.2 Conţinutul politicii companiei trebuie să fie împărţit în obiective
specifice pentru fiecare serviciu. Responsabilităţile şi termenele
pentru atingerea acestor obiective trebuie să fie determinate
pentru fiecare serviciu al societăţii.
1.1.3 În baza politicii companiei, obiectivele de calitate şi siguranţa
produselor alimentare ar trebui să fie comunicate angajaţilor de
la departamentele în cauză şi trebuie să fie puse în aplicare în
mod eficient.
1.1.4 Personalul din conducere trebuie să se asigure că obiectivele
sunt revizuite periodic, cel puţin o dată pe an.
1.1.5 Toate informaţiile privind siguranţa şi calitatea alimentelor
trebuie să fie comunicate personalului în cauză în mod eficient şi
la timp.
1.2 Organizarea societăţii
1.2.1 Trebuie să existe o organigramă care să prezinte structura
societăţii.
1.2.2 Competenţele şi responsabilităţile, precum şi delegarea
responsabilităţilor trebuie să fie clar stabilite.
1.2.3 Fişele de post care definesc clar responsabilităţile trebuie să
existe şi trebuie să fie puse în aplicare de către angajaţi având
un impact asupra cerinţelor produsului.
1.2.4 Personalul din conducere trebuie să se asigure că angajaţii
KO 1 sunt conştienţi de responsabilităţile lor cu privire la
siguranţa şi calitatea produselor alimentare şi că
mecanismele sunt implementate pentru a monitoriza
eficacitatea acţiunilor lor. Aceste mecanisme trebuie să fie
identificate şi documentate în mod clar.
1.2.5 Angajaţii cu influenţă asupra cerinţelor produsului trebuie să fie
conştienţi de responsabilităţile lor şi trebuie să fie capabili să
demonstreze înţelegerea responsabilităţilor lor.
1.2.6 Compania trebuie să aibă un reprezentant IFS nominalizat de
personalul din conducere.
105
1.2.7 Personalul din conducere trebuie să asigure resurse adecvate şi

suficiente pentru a răspunde cerinţelor produsului.
1.2.8 Responsabilul de departament pentru managementul calităţii
şi siguranţa alimentelor trebuie să aibă o relaţie de raportare
directă cu personalul din conducere.
1.2.9 Societatea trebuie să se asigure că toate procesele
(documentate sau nu) sunt cunsocute de personalul în cauză şi
aplicate în mod uniform.
1.2.10 Societatea trebuie să dispună de un sistem de monitorizare
adecvat cu privire la legislaţia privind siguranţa şi calitatea
alimentelor, evoluţiile ştiinţifice şi tehnice şi ghidurile de bune
practici din sector.
1.2.11 Societatea trebuie să-şi informeze clienţii cât mai curând posibil
cu privire la orice problemă în ceea ce priveşte specificaţiile
produselor, în special cu privire la toate neconformităţile
identificate de către autorităţile competente, legate de produse,
care ar fi putut avea un impact definit asupra siguranţei şi /
sau legalităţii acestor produse. Aceasta poate include, dar nu
este limitat la principiul precauţiei.
1.3 Orientarea către client
1.3.1 O procedură documentată se stabileşte pentru a identifica
nevoile fundamentale şi aşteptările clienţilor.
1.3.2 Rezultatele acestei proceduri vor fi evaluate şi luate în
considerare pentru a determina obiectivele de calitate şi de
siguranţă alimentară.
1.4 Revizuirea de către personalul din conducere
1.4.1 Personalul din conducere trebuie să se asigure că sistemul de
management al calităţii şi siguranţei alimentelor este revizuit cel
puţin anual sau mai frecvent dacă apar schimbări. Astfel de
revizuiri trebuie să includă, cel puţin, rezultatele auditului,
feedback-ul clienţilor, respectarea proceselor şi a conformităţii
produselor, statutul acţiunilor preventive şi corective, acţiunile de
continuare de la revizuirile anterioare ale personalului din
conducere, modificări care ar putea afecta sistemul de
management al calităţii şi siguranţei produselor alimentare şi
recomandări de îmbunătăţire.
1.4.2 Această revizuire trebuie să includă evaluarea măsurilor
pentru controlul sistemului de management al calităţii şi
siguranţei alimentare şi pentru îmbunătăţirea continuă a
procesului.
1.4.3 Compania va identifica şi revizui în mod regulat (de exemplu
prin intermediul auditurilor interne sau inspecţiilor în locaţie),
infrastructura necesară pentru a asigura conformitatea cu
caracteristicile produsului. Aceasta include cel puţin
următoarele:
- Clădiri
- Sisteme de alimenatre
- Maşini şi echipamente
- Transport.
Rezultatele acestei analize trebuie luate în considerare, în
funcţie de risc, pentru planificarea investiţiilor.
1.4.4 Compania trebuie să identifice şi să revizuiască în mod regulat
106
(de exemplu, prin audituri interne sau inspecţii în locaţie) mediul

de lucru necesar pentru a asigura conformitatea cu specificaţiile
produsului. Aceasta include cel puţin:
- Locaţiile pentru personal,
- Mediul direct de lucru
- Condiţiile de igienă
- Ergonomia locurilor de muncă
- Factorii externi din mediul înconjurător (cum ar fi
zgomotul, vibraţiile).
Rezultatele acestei analize ar trebui să fie luate în
considerare, în funcţie de risc, pentru planificarea investiţiilor.
2 Sistemul de management al calităţii şi siguranţei alimentelor
2.1 Managementul Calităţii
2.1.1 Cerinţe privind documentaţia
2.1.1.1 Sistemul de management al calităţii şi siguranţei produselor
alimentare trebuie să fie documentat şi pus în aplicare, trebuie
să fie păstrat într-un singur loc (manualul de calitate şi siguranţă
a alimentelor sau sistemul electronic documentat).
2.1.1.2 O procedură documentată trebuie să existe pentru a
descrie procedurile de control ale documentelor şi modificările
acestora.
2.1.1.3 Toate documentele trebuie să fie lizibile, lipsite de ambiguitate
şi clare. Acestea trebuie să fie disponibile în orice moment
pentru personalul în cauză.
2.1.1.4 Toate documentele necesare pentru conformitatea cu
caracteristicile produsului trebuie să fie disponibile în versiune
actualizată.
2.1.1.5 Motivul oricărei modificări a documentelor pentru caracteristicile
produsului trebuie să fie înregistrat.
2.1.2 Păstrarea înregistrărilor
2.1.2.1 Toate Înregistrările importante, necesare pentru a respecta
caracteristicile produsului, trebuie să fie complete, detaliate şi
actualizate. Ele trebuie să fie de asemenea disponibile la cerere.
2.1.2.2 Înregistrările trebuie să fie lizibile şi autentice. Trebuie să fie
gestionate în aşa fel încât să prevină orice modificare ulterioară
a datelor.
2.1.2.3 Toate înregistrăriletrebuie să fie păstrate în conformitate cu
obligaţiile legale şi cel puţin un an după sfârşitul duratei de
viaţă. Pentru produse fără durată de viaţă, durata de păstrare a
înregistrărilor trebuie să fie justificată şi această justificare
trebuie să fie documentată.
2.1.2.4 Înregistrările nu pot fi modificate decât de către personalul
autorizat în acest scop.
2.1.2.5 Înregistrările vor fi stocate într-un loc sigur şi trebuie să fie uşor
accesibile.
2.2 Managementul siguranţei alimentelor
2.2.1 Sistemul HACCP
2.2.1.1 Baza sistemului de control al siguranţei alimentelor societăţii
trebuie să fie un sistem HACCP sistematic, complet şi corect,
bazat pe principiile din Codex Alimentarius. În plus faţă de
aceste principii, toate cerinţele legale ale ţărilor de producţie şi
comercializarea produselor trebuie să fie luate în calcul.
107
Sistemul HACCP trebuie să fie pus în aplicare în fiecare locaţie

de producţie în cauză.
2.2.1.2 Sistemul HACCP ar trebui să includă toate materiile prime, toate
produsele sau familiile de produse precum şi toate procedeele,
de la recepţie până la expedierea produselor, inclusiv
dezvoltarea şi păstrarea produselor.
2.2.1.3 Societatea trebuie să garanteze că sistemul HACCP se bazează
pe literatura de specialitate sau pe specificaţii tehnice validate
ale produselor fabricate şi procedurilor. Evoluţiile tehnice ale
procedeelor trebuie să fie luate în calcul.
2.2.1.4 Sistemul HACCP ar trebui să fie revizuit, iar modificările
necesare trebuie să fie realizate ori de câte ori
produsul, procedeul sau una dintre etape suportă o modificare.
2.2.2 Echipa HACCP
2.2.2.1 Formarea echipei HACCP (etapa 1 CA)
Echipa HACCP trebuie să fie multidisciplinară şi trebuie să fie
formată din personalul operaţional. Personalul desemnat ca
membru al echipei HACCP trebuie să aibă cunoştinţe specifice
cu privire la HACCP, produse şi procedee precum şi la pericolele
asociate. Atunci când abilităţile necesare nu există în locaţie,
opinia expertului extern trebuie cerută.
2.2.2.2 Responsabilii cu dezvoltarea şi actualizarea sistemului HACCP
trebuie să aibă un lider de echipă intern şi trebuie să beneficieze
de instruire adecvată cu privire la aplicarea principiilor
HACCP.
2.2.2.3 Echipa HACCP trebuie să aibă sprijinul activ al personalului din
conducere şi trebuie să fie clar identificată şi adusă în atenţia
întregii locaţii.
2.2.3 Studiul HACCP
2.2.3.1 Descrierea produsului (etapa 2 CA)
O descriere completă a produsului este efectuată, care să
includă toate informaţiile relevante privind siguranţa produsului,
cum ar fi:
Compoziţie
Parametri fizici, organoleptici, chimici şi microbiologici
Cerinţele legale pentru siguranţa alimentară a produsului
Metodele de tratament,
Ambalare
Durabilitate
Condiţii de depozitare şi modurile de transport şi de distribuţie.
2.2.3.2 Stabilirea utilizării prevăzute (etapa 3 CA)
Utilizarea preconizată a produsului trebuie să fie descrisă în în
funcţie de utilizarea aşteptată de către consumatorul final, luând
în considerare grupurile de consumatori sensibili.
2.2.3.3 Stabilirea unei diagrame de flux (etapa 4 CA)
Trebuie să existe o diagramă a fluxului pentru fiecare produs,
sau grup de produse, şi pentru toate variantele de procedee şi
subprocedee (inclusiv reciclarea şi reprocesarea). Diagrama
trebuie să fie datată şi trebuie să identifice în mod clar fiecare
CCP cu numărul care i-a fost atribuit. Diagrama trebuie să fie
actualizată atunci când apar schimbări.
2.2.3.4 Confirmarea în locaţie a diagramei (etapa 5 CA)
108
Echipa HACCP trebuie să verifice diagrama prin controale în

locaţie la toate etapele procedeului. Trebuie aduse
modificări diagramei, dacă este necesar.
2.2.3.5 Efectuarea unei analize a riscurilor pentru fiecare etapă (etapa 6 CA - Principiul 1)
2.2.3.5. O analiză a riscurilor trebuie să existe pentru toate
1 pericolele fizice, chimice şi biologice, inclusiv pentru alergeni, ce
sunt de aşteptat în mod rezonabil.
2.2.3.5. Analiza de risc trebuie să ia în considerare probabilitatea de
2 apariţie a pericolelor şi severitatea potenţialelor efecte adverse
ale acestora asupra sănătăţii.
2.2.3.6 Determinarea punctelor critice de control (etapa 7 CA - Principiul 2)
2.1.3.6. Stabilirea punctelor critice de control (CCP) relevante ar trebui
1 să fie facilitată prin aplicarea unui arbore de decizie sau alt(e)
instrument(e) ce demonstrează raţionamentul logic.
2.2.3.6. Pentru toate etapele care sunt importante pentru siguranţa
2 alimentelor dar care nu sunt definite ca CCP, compania trebuie
să stabilească şi să se formalizeze punctele de control (PC).
Măsurile de control corespunzătoare trebuie să fie puse în
aplicare.
2.2.3.7 Stabilirea limitelor critice pentru fiecare CCP (Etapa 8 CA -
Principiul 3)
Pentru fiecare CCP, limitele critice adecvate trebuie să fie
definite şi validate pentru a identifica în mod clar orice pierderea
controlului.
2.2.3.8 Stabilirea unui sistem de monitorizare pentru fiecare CCP (etapa 9 CA - Principiul 4)
2.2.3.8. Proceduri specifice de supraveghere trebuie să fie stabilite
1 pentru fiecare CCP, cu scopul de a detecta orice pierdere a
KO 2 controlului acestui CCP. Înregistrările acestei monitorizări
trebuie să fie menţinute pentru o perioadă relevantă de timp.
Fiecare CCP definit trebuie să fie sub control. Monitorizarea
şi controlul fiecărui CCP trebuie să fie demonstrate prin
înregistrări. Înregistrările trebuie să indice persoana
responsabilă precum şi data şi rezultatul activităţilor de
monitorizare.
2.2.3.8. Personalul operaţional responsabil pentru monitorizarea CCP
2 trebuie să fi beneficiat de formare / instruire specifică.
2.2.3.8. Înregistrările de monitorizare ale CCP trebuie să fie verificate.
3
2.2.3.8. CP trebuie să fie monitorizate şi această monitorizare ar trebui
4 să fie înregistrată
2.2.3.9 Stabilirea acţiunilor corective (etapa 10 CA - Principiul 5)
În cazul în care monitorizarea indică faptul că CCP sau CP nu
este sub control, acţiuni corective adecvate trebuie implementate
şi documentate. Aceste acţiuni corective trebuie să ia de
asemenea în considerare orice produs neconform.
2.2.3.10 Stabilirea procedurilor de verificare
(etapa 11 CA - Principiul 6)
Procedurile de verificare trebuie să fie stabilite pentru a confirma
că sistemul HACCP este eficient. Verificarea sistemului HACCP
ar trebui să fie realizat cel puţin o dată pe an. Activităţile de
verificare pot consta din:
- audituri interne
109
- analize
- eşantionare,
- evaluare
- reclamaţiile din partea autorităţilor şi clienţilor.
Rezultatele acestei verificări trebuie să fie integrate în sistemul
HACCP.
2.2.3.11 Pregătirea documentaţiei şi păstrarea înregistrărilor
(etapa 12 CA - Principiul 7)
Documentaţia trebuie să fie disponibilă pentru toate procesele,
procedurile, măsurile de control şi înregistrări. Documentaţia şi
păstrarea înregistrărilor trebuie să fie în funcţie de natura şi
mărimea companiei.
3 Managementul resurselor
3.1 Managementul Resurselor Umane
3.1.1 În baza unei analize a pericolelor, o evaluare a riscurilor asociate
şi rolul angajaţilor, tot personalul care îndeplineşte sarcinile ce
afectează siguranţa, legalitatea şi calitatea produsului trebuie să
aibă competenţele necesare cu privire la studii, experienţă
profesională şi/sau instruire.
3.2 Resurse umane
3.2.1 Igiena personalului
3.2.1.1 Cerinţele pentru igiena personală trebuie să fie documentate.
Acestea ar trebui să includă, cel puţin, instrucţiuni cu privire la:
- Îmbrăcămintea de protecţie,
- Curăţarea şi dezinfectarea mâinilor
- Alimente şi băuturi
- Tutun
- Măsuri ce trebuie luate în caz de tăieturi sau
zgârieturi ale pielii,
- Unghii, bijuterii şi obiecte personale,
- Părul şi barba.
Instrucţiunile trebuie să se bazeze pe o analiză a pericolelor şi
pe o evaluare a riscurilor asociate cu produsele şi procedeele.
3.2.1.2 Cerinţele cu privire la igiena personală trebuie să fie
KO 3 stabilite şi puse în aplicare de către personalul în cauză,
precum şi de prestatarii externi de servicii şi vizitatori.
3.2.1.3 Conformitatea cu cerinţele de igienă personală trebuie verificată
periodic
3.2.1.4 Bijuteriile vizibile (inclusiv piercing-uri) şi ceasurile nu ar trebui să
fie purtate. Orice excepţie trebuie să fie justificată de o analiză a
riscurilor şi o evaluare a riscurilor asociate cu produsele şi
procedeele. Aceste excepţii trebuie să fie gestionate în mod
eficient.
3.2.1.5 Tăieturile şi zgârieturile de pe piele trebuie să fie acoperite cu
pansamente colorate (diferite de culoarea produsului) – care să
conţină o bandă metalică, dacă este necesar – iar în cazul
leziunilor la mână, o mănuşă de unică folosinţă trebuie să fie de
asemenea purtată.
3.2.2 Hainele de protecţie pentru personal, prestatari şi vizitatori
3.2.2.1 Procedurilor interne trebuie să existe pentru a se asigura că toţi
membrii personalului, prestatarii şi vizitatorii sunt conştienţi de
normele de gestionare, purtarea şi modificarea hainelor de
110
protecţie în zonele specificate, conform caracteristicilor

produsului.
3.2.2.2 În zonele de lucru unde purtarea unei protecţii pentru cap şi /
sau barbă este obligatorie, părul trebuie să fie complet acoperit
pentru a preveni contaminarea produsului.
3.2.2.3 Regulile de utilizare clar definite trebuie să existe pentru zonele
de lucru / activitate unde purtarea mănuşilor (de culoare diferită
de cea a produsului) este necesară. Respectarea acestor reguli
trebuie să fie verificată în mod regulat.
3.2.2.4 Hainele de protecţie adecvate trebuie să fie disponibile în
cantitate suficientă pentru fiecare angajat.
3.2.2.5 Toate hainele de protecţie trebuie să fie în mod riguros
curăţate. Îmbrăcămintea ar trebui să fie curăţată de către o
curăţătorie subcontractantă, una internă, amplasată în locaţie,
sau separat, de către fiecare angajat, conform unei analize a
pericolelor şi evaluării riscurilor asociate, prin luarea în
considerare a produselor şi procedeelor.
3.2.2.6 Trebuie să existe recomandări pentru curăţarea hainelor de
protecţie şi o procedură pentru verificarea curăţării acestora.
3.2.3 Proceduri aplicabile bolilor infecţioase
3.2.3.1 Trebuie să existe măsuri scrise şi să fie comunicate personalului,
prestatarilor şi vizitatorilor pentru a declara orice boală
infecţioasă care ar putea avea impact asupra siguranţei
alimentelor. În cazul declarării unei boli infecţioase, trebuie să fie
luate acţiuni pentru a minimiza riscul de contaminare a
produselor.
3.3 Formare şi instruire
3.3.1 Societatea trebuie să stabilească programe de instruire şi /
sau formare documentată în baza caracteristicilor produsului şi
nevoilor de formare a angajaţilor, pe baza poziţiilor pe care
aceştia le deţin. Aceste programe includ:
- Conţinutul formării
- Frecvenţa formării
- Sarcinile angajaţilor
- Limba
- Formatorul calificat
- Metodologia de evaluare.
3.3.2 Programele de formare şi/sau de instruire documentată trebuie
să fie aplicate tuturor membrilor personalului, inlcusiv lucrătorilor
sezonieri, temporari şi angajaţilor companiilor externe care
activează în zonele corespunzătoare de lucru. Înainte de a intra
în funcţie şi a începe munca, personalul trebuie să fie format în
conformitate cu programele de formare / instruire documentate.
3.3.3 Înregistrările tuturor evenimentelor de formare / instruire trebuie
să fie puse la dispoziţie, precizând:
- Lista de participanţi (care trebuie să includă semnăturile
lor)
- Data
- Durata
- Conţinutul programului de instruire
- Numele formatorului.
Trebuie să existe o procedură sau program pentru a dovedi
111
eficienţa programului de instruire şi / sau de formare.

3.3.4 Conţinutul cursului de formare şi/ sau instruire trebuie să fie
revizuit şi actualizat periodic şi trebuie să ia în
considerare problemele specifice ale societăţii, siguranţa
produselor alimentare, legislaţia privind alimentele şi
modificările produselor/ procedeelor.
3.4 Instalaţiile sanitare, echipamentele pentru igiena personalului şi locaţiile pentru personal
3.4.1 Societatea trebuie să ofere locaţii pentru personal care trebuie
să fie echipate şi adaptate ca suprafaţă numărului de
angajaţi. Acestea trebuie să fie operaţionale şi concepute pentru
a minimiza riscurile de siguranţă a produselor alimentare. Aceste
locaţii trebuie să fie curate şi în stare bună.
3.4.2 Riscul de contaminare a produselor cu corpuri străine care
provin din locaţiile personalului trebuie să fie evaluat şi
minimizat. Hrana adusă la muncă de către membrii personalului
şi obiectele personale trebuie să fie, de asemenea, luate în
considerare.
3.4.3 Trebuie să existe reguli şi locaţii amplasate pentru a asigura
gestionarea corespunzătoare a obiectelor personale şi hranei
adusă de angajaţi cât şi pentru produsele alimentare provenind
de la cantină şi distribuitori. Alimentele trebuie să fie exclusiv
depozitate şi / sau utilizate în spaţii dedicate.
3.4.4 Societatea trebuie să ofere vestiare adaptate pentru membrii
personalului, prestatari şi vizitatori. Dacă este necesar, hainele
personale şii îmbrăcămintea de protecţie trebuie să fie
depozitate separat.
3.4.5 Toaletele nu trebuie să aibă acces direct la zona unde produsele
alimentare sunt manipulate. Toaletele trebuie să fie echipate cu
chivete. Instalaţiile sanitare trebuie să fie prevăzute cu ventilaţie
naturală sau mecanică. Fluxului de aer mecanic dintr-o zonă
contaminată spre o zonă curată trebuie evitat.
3.4.6 Locaţii adecvate pentru spălarea mâinilor, precum şi pentru
personal trebuie să existe la punctele de acces şi în zonele de
producţie. Alte zone (de exemplu, zona de ambalare) trebuie să
fie echipate în acelaşi mod în funcţie de analiza pericolelor şi de
evaluarea riscurilor asociate.
3.4.7 Instalaţiile de spălare a mâinilor trebuie să aibă cel puţin:
- Apă potabilă la o temperatură adecvată,
- Săpun lichid
- Echipament adecvat pentru uscarea mâinilor.
3.4.8 Atunci când produsele alimentare foarte perisabile sunt
manipulate, cerinţele suplimentare următoare cu privire la igiena
mâinilor trebuie să fie de asemenea respectate:
- Echipamente care nu sunt acţionate manual
- Dezinfectarea mâinilor,
- Echipamentele adecvate de igienă,
- Panourile/simbolurile care pun în evidenţă cerinţele
pentru igiena mâinilor
- Containerele de deşeuri/pubelele cu deschidere
manuală.
3.4.9 În baza unei analize a pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate,
trebuie să existe un program pentru controlul eficienţei serviciilor
112
de igienă a mâinilor.
3.4.10 Vestiarele trebuie să fie proiectate pentru a permite accesul
direct la zonele de manipulare a produselor alimentare. În baza
unei analize a pericolelor şi o evaluare a riscurilor asociate
excepţiile trebuie să fie gestionate şi justificate.
3.4.11 În cazul în care analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor
asociate au demonstrat necesitatea, instalaţiile de curăţare a
cizmelor, încălţamintei şi a altor articole de îmbrăcăminte
de protecţie trebuie să fie disponibile şi utilizate
4 Planificare şi procesul de fabricaţie
4.1 Acordul Contractual
4.1.1 Cerinţele care sunt definite între partenerii contractuali trebuie să
fie stabilite, validate şi revizuite în raport cu fezabilitatea
acestora înainte ca un contract de furnizare să fie semnat. Toate
clauzele referitoare la calitatea şi siguranţa alimentelor trebuie
să fie cunoscute şi comunicate fiecărui serviciu în cauză.
4.1.2 Orice modificare a acordurilor contractuale existente trebuie să
fie documentată şi comunicată contractanţilor.
4.2 Specificaţii şi reţetele produselor
4.2.1 Specificaţii
4.2.1.1 Specificaţiile trebuie să fie disponibile şi puse în aplicare pentru
toate produsele finite. Acestea trebuie să fie actualizate, lipsite
de ambiguitate, în conformitate cu dispoziţiile legale în
vigoare şi cerinţele clienţilor.
4.2.1.2 Specificaţiile ar trebui să existe pentru toate materiile prime
KO 4 (materii prime/ ingrediente, aditivi, materiale de ambalare,
produse reciclate). Aceste specificaţii trebuie să fie
actualizate, lipsite de ambiguitate, disponibile şi conforme
dispoziţiilor legale în vigoare şi, dacă acestea există,
cerinţelor venite din partea clienţilor.
4.2.1.3 Atunci când este solicitat de către client, specificaţiile produsului
trebuie să fie acceptate în mod oficial.
4.2.1.4 Specificaţiile şi/sau conţinutul acestora ar trebui să fie
disponibile în locaţia respectivă şi accesibile personalului
relevant.
4.2.1.5 Trebuie să existe o procedură pentru crearea, modificarea şi
validarea specificaţiilor pentru toate părţile din proces care
trebuie să includă acordul preliminar al clientului, în cazul în care
specificaţiile au fost validate cu aceştia.
4.2.1.6 Procedura de control trebuie să includă actualizarea
specificaţiilor produsului finit în caz de modificare:
- A materiei prime
- A formulelor/reţetelor
- A procesului care afectează produsele finite
- A ambalajului cu influenţă asupra produselor finite.
4.2.2 Formule / reţete
4.2.2.1 În cazul în care există acorduri cu clienţii cu referire la
KO 5 formula produsului/ reţetă şi cerinţele tehnologice, acestea
trebuie să fie respectate.
4.3 Dezvoltarea / modificarea produselor / Modificarea procesului de fabricaţie
4.3.1 O procedură de dezvoltare a produsului ar trebui să fie
implementată. Aceasta trebuie să includă principiile de analiză a
113
pericolelor, conform sistemului HACCP.

4.3.2 Formularea produselor, procesul de fabricaţie, parametrii
proceselor şi respectarea caracteristicilor produsului trebuie să
fie implementate şi validate prin controale.
4.3.3 Testele de durată a vieţii produsului sau alte procese
adecvate trebuie să fie efectuate luând în considerare
formularea produselor, ambalare, condiţiile de fabricaţie şi de
păstrare precum şi utilizarea etichetelor. Termenele limită de
consum sau utilizare optimă trebuie de asemenea stabilite în
conformitate cu aceste teste.
4.3.4 În timpul stabilirii şi validării duratei de viaţă a unui produs
(inclusiv a produselor cu durată lungă de viaţă, adică cu un
termen limită pentru utilizarea optimă), rezultatele testelor
organoleptice trebuie să fie luate în considerare.
4.3.5 Dezvoltarea produsului trebuie să ia în considerare rezultatele
testelor organoleptice.
4.3.6 Un proces trebuie să fie implementat pentru a garanta
conformitatea etichetării cu legislaţia în vigoare în ţările de
destinaţie a produselor şi cu cerinţele clienţilor.
4.3.7 Recomandările pentru pregătirea şi / sau utilizarea produselor
alimentare trebuie să fie stabilite. Dacă este necesar, cerinţele
clienţilor trebuie să fie incluse.
4.3.8 Compania trebuie să demonstreze prin studii şi / sau trebuie să
realizeze teste corespunzătoare pentru a valida informaţiile
nutriţionale care sunt menţionate pe etichetă. Acest lucru se
aplică şi produselor noi, dar şi pe întreaga perioadă de vânzare
a acestora.
4.3.9 Progresele şi rezultatele dezvoltării produselor trebuie să fie
înregistrate.
4.3.10 Compania trebuie să se asigure că, în caz de schimbare a
formulării produsului, inclusiv reciclarea şi materialele de
ambalare, parametrii procedeului sunt revizuiţi pentru a asigura
că specificaţiile produsului sunt respectate.
4.4 Achiziţii
4.4.1 Achiziţii generale
4.4.1.1 Compania trebuie să controloze procesele de achiziţie pentru a
se asigura că toate materialele şi serviciile achiziţionate,
cu impact asupra siguranţei şi calităţii alimentelor, îndeplinesc
cerinţele. Atunci când o companie alege să-şi externalizeze un
proces care ar putea avea impact asupra siguranţei şi calităţii
alimentelor, compania trebuie să asigure controlul proceselor
sale. Controlul proceselor externalizate trebuie să fie identificat
şi documentat în sistemul de management al siguranţei şi
calităţii alimentelor.
4.4.1.2 Trebuie să existe o procedură de referinţă şi de urmărire a
furnizorilor (interni şi externi) şi a producţiei subcontractate în
totalitate sau parţial.
4.4.1.3 Procedura de aprobare şi monitorizare ar trebui să conţină
criterii clare de evaluare cum ar fi: audituri, certificate de analiză,
fiabilitatea aprovizionării, bilanţurile de reclamaţii, precum şi
parametrii de performanţă necesari.
4.4.1.4 Rezultatele evaluărilor furnizorilor trebuie să fie revizuite periodic
114
şi această revizuire ar trebui să se bazeze pe o analiză a

pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate. Aceste revizuiri şi
acţiuni întreprinse în urma acestei evaluări trebuie să fie
înregistrate.
4.4.1.5 Conformitatea produselor achiziţionate cu specificaţiile existente
trebuie să fie verificată. Frecvenţa unor astfel de
controale trebuie să ia în considerare cel puţin următoarele
elemente:
caracteristicile produsului, statutul furnizorului (în funcţie de
evaluarea sa) şi impactul produselor achiziţionate asupra
produsului finit. Provenienţa trebuie de asemenea verificată dacă
este menţionată în specificaţii.
4.4.1.6 Conformitatea serviciilor achiziţionate cu specificaţiile
existente trebuie să fie verificată. Frecvenţa unor astfel de
controale trebuie să ia în considerare cel puţin următoarele
elemente: caracteristicile serviciului, statutul furnizorului (în
funcţie de evaluarea sa) şi impactul serviciului pe produsul finit.
4.4.2 Activitatea de comercializare a produselor prelucrate
4.4.2.1 În cazul în care compania comercializează produse prelucrate,
trebuie să existe şi să fie implementat un proces de validare şi
monitorizare a furnizorilor.
4.4.2.2 În cazul comercializării produselor prelucrate, procesul de
validare şi de monitorizare a furnizorilor trebuie să conţină criterii
clare de evaluare, cum ar fi audituri, certificate de analiză,
fiabilitatea procesului de aprovizionare, a reclamaţiilor precum şi
a standardelor de performanţă necesare.
4.4.2.3 În cazul mărcii distribuitorilor, trebuie să existe un sistem
de validare a furnizorilor în conformitate cu cerinţele clientului,
pentru pre-furnizorii de produse finite sau semifabricate.
4.5 Ambalarea produsului
4.5.1 În baza unei analize a pericolelor, unei evaluări a riscurilor
asociate şi utilizării preconizate compania trebuie să determine
parametrii cheie pentru materialele de ambalare
4.5.2 Specificaţiile detaliate trebuie să existe pentru toate materialele
de ambalare care trebuie să respecte legislaţia corespunzătoare
în vigoare.
4.5.3 Pentru toate ambalajele care ar putea avea o influenţă asupra
produselor, certificatele de conformitate trebuie să existe
şi trebuie să respecte legislaţia în vigoare. Dacă nu există niciun
fel de prevederi legale aplicabile, dovezi trebuie să fie disponibile
pentru a demonstra că
ambalajele sunt potrivite pentru utilizare. Acest lucru se aplică
ambalajelor care pot afecta materiile prime, produsele
semifabricate şi cele finite.
4.5.4 În baza unei analize a pericolelor şi a unei evaluări a riscurilor
asociate, societatea trebuie să verifice compatibilitatea
materialelor de ambalare cu fiecare produs în cauză (de
exemplu, testele organoleptice, testele de stocare, analiza
chimică, testele de migrare).
4.5.5 Compania trebuie să se asigure că orice etichetă utilizată
corespunde produselor ambalate. Utilizarea etichetei corecte ar
trebui să fie verificată în mod regulat şi verificările trebuie să fie
115
documentate.
4.5.6 Informaţiile de pe etichetă trebuie să fie lizibile, neşterse şi
trebuie să fie conforme cu specificaţiile produsului validate cu
clientul. Acest lucru ar trebui să fie verificat în mod regulat
muncă şi verificările trebuie să fie documentate.
4.6 Locaţia fabricii
4.6.1 Compania trebuie să ia în considerare în ce măsură mediul
înconjurător al fabricii (de exemplu, solul sau aerul) poate avea
impact nedorit asupra siguranţei şi calităţii produsului. În cazul
unui impact negativ, trebuie luate măsuri corespunzătoare.
Eficacitatea acestor măsuri ar trebui să fie verificată periodic (de
exemplu, aer ce conţine praf, mirosuri puternice).
4.7 Exteriorul fabricii
4.7.1 Exteriorul fabricii trebuie să fie păstrat curat şi ordonat.
4.7.2 Toate suprafeţele externe ale locaţiei trebuie să fie menţinute în
stare bună. Când drenajul natural nu este adecvat, trebuie
instalat un sistem de drenare adaptat.
4.7.3 Depozitarea în aer liber trebuie să se reducă la minim. În cazul
în care produsele sunt stocate în exterior, analiza pericolelor şi o
evaluare a riscurilor asociate trebuie să fie efectuată pentru a
asigura lipsa riscului de contaminare sau efectele negative
asupra siguranţei
şi calităţii alimentelor.
4.8 Amplasarea fabricii şi fluxul de producţie
4.8.1 Planurile care descriu în mod clar fluxul intern de produse finite,
materialele de ambalare, materiile prime, deşeurile, personalul,
apa etc. trebuie să fie în locaţie. Un plan al locaţiei care acoperă
toate clădirile din respectiva locaţie trebuie să fie disponibil.
4.8.2 Fluxul de producţie, de la primire până la expediere, trebuie să
fie organizat în aşa fel încât să se evite contaminarea materiilor
prime, a ambalajelor, a produselor finite şi semifabricate. Riscul
de contaminare încrucişată trebuie redus prin măsuri eficiente.
4.8.3 Zonele de producţie identificate ca fiind microbiologic sensibile
trebuie să fie operaţionale şi supravegheate pentru a garanta
siguranţa produselor.
4.8.4 Laboratoarele amplasate în locaţiile de producţie şi analizele
efectuate în locaţie în timpul procedeului nu ar trebui să afecteze
siguranţa produselor.
4.9 Cerinţele pentru construcţia zonelor de producţie şi de depozitare
4.9.1 Cerinţele pentru construcţie
4.9.1.1 Sălile în care produsele sunt preparate, tratate, prelucrate şi
stocate trebuie să fie concepute şi construite pentru a asigura
siguranţa alimentelor.
4.9.2 Pereţii
4.9.2.1 Pereţii trebuie să fie proiectaţi şi construiţi pentru a preveni
acumularea prafului, pentru a reduce condensul şi dezvoltarea
mucegaiului şi pentru a facilita curăţarea.
4.9.2.2 Suprafeţele pereţilor trebuie să fie solide şi uşor de curăţat.
Acestea trebuie să fie rezistente la apă şi uzură.
4.9.2.3 Legăturile dintre pereţi, pardoseli şi tavane trebuie să fie
proiectate pentru a facilita curăţarea.
4.9.3 Pardoseala
116
4.9.3.1 Învelitori pentru podea ar trebui să fie concepute pentru a

satisface cerinţele de producţie şi trebuie să fie în stare bună
şi uşor de curăţat. Suprafeţele trebuie sa fie impermeabile şi
rezistente la apă.
4.9.3.2 Trebuie asigurată şi o canalizare. Sisteme de drenaj trebuie să
fie proiectate pentru a facilita curăţarea şi pentru a reduce riscul
de contaminare a produselor (de exemplu, intrarea dăunătorilor,
etc.).
4.9.3.3 Apa şi celelalte lichide trebuie să fie eliminate fără dificultate prin
măsuri adecvate. Formarea bălţilor trebuie evitată.
4.9.3.4 În zonele de manipulare a produselor alimentare, utilajele şi
conductele trebuie să fie instalate în aşa fel încât, în cazul în
care este posibil, apele uzate să fie eliminate direct în sistemul
de canalizare.
4.9.4 Plafoanele/compartimentele suspendate
4.9.4.1 Plafoanele (sau, în cazul în care plafoanele nu sunt
instalate, suprafeţele interioare ale acoperişurilor) şi elemente
aeriene (care includ conductele, cablurile şi corpurile de iluminat)
trebuie să fie construite pentru a reduce acumularea de praf şi
nu trebuie să provoace riscul de contaminare fizică şi/sau
microbiologică.
4.9.4.2 În cazul în care plafoanele false sunt folosite, accesul adecvat la
mansardă ar trebui să fie posibil pentru a facilita
curăţarea, întreţinerea şi inspecţia pentru lupta împotriva
dăunătorilor.
4.9.5 Ferestre şi alte deschideri
4.9.5.1 Ferestrele şi celelalte deschideri trebuie să fie conccepute şi
construite pentru a preveni acumularea murdăriei şi trebuie
să fie menţinute în stare bună
4.9.5.2 În caz de contaminare, ferestrele şi deschiderile de pe acoperiş
trebuie să rămână închise şi fixate în timpul producţiei.
4.9.5.3 Atunci când ferestrele şi deschiderile de pe acoperiş sunt
concepute pentru a fi deschise în scopul ventilării, acestea
trebuie să fie protejate de plase detaşabile împotriva insectelor
în stare bună sau de orice alte mijloace, pentru a evita
contaminarea.
4.9.5.4 În zonele în care sunt manipulate produsele vrac, ferestrele
trebuie să fie protejate împotriva spargerii sticlei.
4.9.6 Uşile şi sistemele de închidere
4.9.6.1 Uşile şi sistemele de închidere trebuie să fie în stare bună (de
exemplu, fără părţi fisurate, vopsea exfoliată sau coroziune) şi
trebuie să fie uşor de curăţat.
4.9.6.2 Uşile şi porţile exterioare trebuie să fie proiectate pentru a

preveni intrarea dăunătorilor. Dacă este posibil acestea ar trebui
să se închidă singure.
4.9.7 Iluminatul
4.9.7.1 Toate zonele de lucru trebuie să fie iluminate în mod
corespunzător.
4.9.7.2 Toate echipamentele de iluminat trebuie să fie protejate printr-o
protecţie împotriva spargerii şi trebuie să fie proiectate pentru a
minimiza riscul de spargere a sticlei.
117
4.9.8 Aer condiţionat / ventilaţie

4.9.8.1 Ventilaţie naturală şi / sau artificială adecvată trebuie să existe în
toate zonele.
4.9.8.2 Dacă echipamentele de ventilaţie sunt instalate, filtrele şi
celelalte componente care necesitau curăţarea sau înlocuirea
trebuiau să fie uşor accesibile.
4.9.8.3 Echipamentele de aer condiţionat şi de fluxul de aer artificial nu
trebuie să provoace riscuri pentru siguranţa şi calitatea
produselor.
4.9.8.4 Un echipament de îndepărtare a prafului trebuie să fie instalat în
zonele în care cantităţi mari de praf sunt generate.
4.9.9 Alimentarea cu apă
4.9.9.1 Apa utilizată ca ingredient în timpul procesului sau pentru
curăţare trebuie să fie potabilă şi furnizată în cantitate suficientă.
Acest lucru se aplică de asemenea şi aburilor şi gheţii utilizate în
zona de producţie. O reţea de distribuţie a apei potabile trebuie
să fie disponibile în orice moment.
4.9.9.2 Apa reciclată utilizată în proces nu trebuie să prezinte riscul de
contaminare. Apa trebuie să fie în conformitate cu cerinţele
legale aplicabile pentru apa potabilă. Rezultatele analizelor
trebuie să fie înregistrate şi disponibile.
4.9.9.3 Calitatea apei, a aburilor sau a gheţii trebuie să fie
supravegheată în baza unui plan de eşantionare bazat pe riscuri.
4.9.9.4 Apa nepotabilă trebuie să fie transportată prin conducte separate
şi identificate în mod corespunzător. Aceste conducte nu trebuie
să fie conectate la sistemul de apă potabilă sau să facă posibil
refluxul care ar putea să contamineze sursele de apă potabilă
sau mediul fabricii.
4.9.10 Aerul comprimat
4.9.10.1 Calitatea aerului comprimat care vine în contact direct
cu produsele alimentare sau ambalajele primare trebuie să fie
monitorizată, în baza unei analize a pericolelor şi a unei evaluări
a riscurilor asociate.
4.9.10.2 Aerul comprimat nu trebuie să creeze riscul de contaminare
4.10 Curăţarea şi dezinfectarea
4.10.1 Planuri de curăţare şi dezinfecţie, bazate pe o analiză a
pericolelor şi o evaluare a riscurilor asociate, trebuie să fie
disponibile şi puse în aplicare. Aceste programe trebuie să
precizeze:
- Obiectivele
- Responsabilităţile
- Produsele utilizate şi instrucţiunile de utilizare a acestora
- Zonele care trebuie să fie curăţate şi / sau dezinfectate
- Frecvenţa curăţeniei,
- Cerinţele de documentare
- Simbolurile de pericol (dacă este necesar).
4.10.2 Planurile de curăţare şi dezinfecţie trebuie să fie implementate şi
documentate.
4.10.3 Doar personalului calificat trebuie să i se permită efectuarea
curăţeniei şi a dezinfecţiei. Personalul trebuie să fie instruit şi
calificat pentru punerea în aplicare a planurilor de curăţenie.
118
asociate, eficacitatea şi siguranţa măsurilor de curăţare şi

dezinfectare trebuie să fie verificate şi documentate în
conformitate cu un plan de eşantionare, folosind proceduri
adecvate. Acţiunile corective care rezultă din aceasta trebuie să
fie documentate.
4.10.5 Planurile de curăţare şi dezinfecţie trebuie să fie revizuite şi
ajustate dacă este necesar, în cazul modificărilor legate de
produs, proces sau de echipamentul de curăţenie.
4.10.6 Utilizarea preconizată a ustensilelor de curăţenie trebuie să fie
clar identificată. Ustensilele de curăţare trebuie să fie utilizate
pentru a evita contaminarea.
4.10.7 Fişele de date de siguranţă (FDS) actualizate şi instrucţiunile de
utilizare trebuie să fie disponibile în locaţie pentru produsele
chimice şi de curăţare. Personalul responsabil de curăţenie
trebuie să fie capabil să demonstreze cunoaşterea acestor
instrucţiuni.
4.10.8 Produsele chimice de curăţare trebuie să aibă eticheta clară,
trebuie utilizate şi depozitate în mod corespunzător pentru a
evita contaminarea.
4.10.9 Activităţile de curăţenie trebuie să fie efectuate în
afara perioadelor de producţie. Dacă acest lucru nu este posibil,
aceste operaţiuni trebuie să fie controlate astfel încât să nu
afecteze
produsul.
4.10.10 În cazul în care compania foloseşte serviciile de curăţenie şi
dezinfectare a unui prestatar extern, toate cerinţele din capitolul
4.10 trebuie să fie clar definite în contractul corespunzător.
4.11 Evacuarea deşeurilor
4.11.1 Procedura de gestionare a deşeurilor trebuie să existe şi să
fie pusă în aplicare pentru a evita contaminarea încrucişată.
4.11.2 Toate prevederile legale privind eliminarea deşeurilor trebuie să
fie respectate.
4.11.3 Deşeuri de produse alimentare şi alte deşeuri trebuie să
fie eliminate cât mai repede posibil din zonele unde sunt
manipulate produsele alimentare. Acumularea de deşeuri trebuie
evitată.
4.11.4 Recipientele de colectare a deşeurilor trebuie să fie
clar marcate, corect proiectate, în stare bună, uşor de întreţinut
şi, dacă este necesar, dezinfectate.
4.11.5 Zonele şi containerele pentru colectarea deşeurilor (inclusiv a
utilajelor de compactare) trebuie să fie proiectate pentru
păstrarea în stare curată pentru a reduce apariţia dăunătorilor.
4.11.6 Deşeurile trebuie colectate în containere separate, în
conformitate cu mijloacele de eliminare prevăzute. Aceste
deşeuri trebuie eliminate numai de către terţi care au fost
aprobaţi. Înregistrările acestor eliminări trebuie păstrate de către
companie.
4.12 Riscul corpurilor străine, a metalelor, a sticlei sparte şi a lemnului
4.12.1 În baza unei analize a pericolelor şi a unei evaluări a

KO 6 riscurilor, procedurile trebuie să fie implementate pentru a
preveni contaminarea cu corpuri străine. Produsele
119

4.12.2 În toate zonele, de exemplu în zonele de manipulare a materiilor
prime, de fabricare, de ambalare şi depozitare, în cazul în care
analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate au identificat o
potenţială contaminare a produsului, utilizarea lemnului trebuie
să fie exclusă. Când utilizarea lemnului nu poate fi evitată,
riscul trebuie să fie controlat, iar lemnul trebuie să fie curat şi în
stare bună.
4.12.3 În cazurile în care detectoarele de metale şi/sau corpurile străine
sunt necesare, acestea trebuie să fie instalate pentru a garanta
o eficienţă maximă de detectare, pentru a evita orice
contaminare ulterioară a produsului. Detectoarele trebuie să
supuse procesului de întreţinere regulată, cu scopul de a preveni
defecţiunile.
4.12.4 Produsele potenţial contaminate trebuie să fie izolate. Accesul şi
acţiunile de manipulare sau verificările ulterioare trebuie să fie
efectuate doar de personalul autorizat, în conformitate cu
procedurile stabilite. După această verificare, produsele
4.12.5 Precizia detectoarelor trebuie să fie specificată. Funcţionarea
corectă a detectoarelor trebuie să fie verificată în mod regulat. În
caz de defecţiune sau eşec de detectare a metalelor şi/sau a
corpurilor străine, trebuie definite acţiuni corective, puse în
aplicare şi documentate.
4.12.6 În cazul utilizării echipamentelor sau metodelor specifice de
detectare a corpurilor străine aceste echipamente/metode
trebuie să fie validate în mod corect şi actualizate.
4.12.7 În toate zonele, de exemplu, în zonele de manipulare a materiilor
prime, de fabricaţie, de ambalare şi de stocare, atunci când o
analiză a pericolelor şi o evaluare a riscurilor asociate au
identificat o potenţială contaminare a produsului, prezenţa
obiectelor de sticlă şi a obiectelor cu potenţial de rănire trebuie
exclusă. În cazul în care prezenţa acestora nu poate fi evitată,
trebuie luate măsuri corespunzătoare puse în aplicare pentru
protejarea împotriva spargerii.
4.12.8 Toate obiectele fixe de sticlă, care conţin sticlă sau cu potenţial
parţial dăunător, prezente în zonele de manipulare a materiilor
prime, de producţie, ambalare şi de depozitare trebuie să fie
înregistrate într-un registru specific cu detalii privind locaţia
exactă. O verificare a stării şi integrităţii acestor obiecte trebuie
să fie efectuată în mod regulat şi înregistrată. Frecvenţa acestor
verificări trebuie justificată prin documente.
4.12.9 Toate cioburile şi obiectele cu potenţial de rănire trebuie
înregistrate. Excepţiile trebuie să fie justificate şi documentate.
4.12.10 Procedurile care descriu măsurile care trebuie luate în cazul
spargerii sticlei şi / sau a obiectelor cu potenţial de rănire trebuie
potenţial ofensiv obiecte trebuie să fie implementate. Acestea
includ identificarea produselor ce trebuie izolate, desemnarea
personalului autorizat, curăţarea mediului de producţie şi
validarea repornirii liniei de producţie.
asociate, măsurile de prevenire trebuie să fie puse în aplicare
120
pentru manipularea ambalajelor şi / sau a recipientelor de sticlă,

sau a oricărui alt tip de recipient în cadrul procesului de
fabricaţie (inversare, suflare, clătire, etc.). După această etapă a
procesului, nu trebuie să mai existe niciun risc de contaminare.
4.12.12 În cazul utilizării unei inspecţii vizuale pentru a detecta corpurile
străine, angajaţii trebuie să fie instruiţi şi înlocuiţi cu frecvenţă
adecvată, pentru a optimiza eficienţa procesului.
4.13 Monitorizarea dăunătorilor/lupta împotriva dăunătorilor
4.13.1 Compania trebuie să aibă implementat un sistem de combatere
a dăunătorilor, în conformitate cu dispoziţiile legale locale, care
să includă cel puţin:
- Mediul din fabrică (potenţiali dăunători)
- O hartă a locaţiei cu zona de aplicare (hartă a
capcanelor),
- identificarea capcanelor în locaţie,
- responsabilităţile interne/externe
- produsele/agenţii utilizaţi şi instrucţiunile lor în materie de
utilizare şi de siguranţă,
- frecvenţa inspecţiilor.
Sistemul de combatere a dăunătorilor trebuie să se bazeze pe
analiza pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate.
4.13.2 Compania trebuie să dispună de personal intern calificat şi
instruit şi / sau trebuie să utilizeze serviciile unui furnizor extern
calificat. În acest caz, sarcinile necesare în locaţie trebuie să fie
definite într-un contract scris.
4.13.3 Inspecţiile de combatere a dăunătorilor şi acţiunile care rezultă
din acestea trebuie să fie documentate. Punerea în aplicare a
acţiunilor trebuie să fie monitorizată şi înregistrată.
4.13.4 Momelile, capcanele şi echipamentele de exterminare a
insectelor trebuie să fie în stare de funcţionare, în număr
suficient şi plasate în mod corespunzător. Acestea trebuie să fie
proiectate şi poziţionate astfel încât să nu provoace niciun risc
de contaminare.
4.13.5 Recepţia de produse trebuie să fie verificată la sosire pentru a
detecta absenţa dăunătorilor. Orice infestare trebuie să
fie documentată şi trebuie luate măsuri în acest caz.
4.13.6 Eficacitatea combaterii dăunătorilor trebuie monitorizată prin
intermediul analizelor periodice.
4.14 Recepţia bunurilor şi depozitare
4.14.1 Toate bunurile primite, inclusiv materialele pentru ambalare şi
etichetele trebuie să fie verificate pentru a controla conformitatea
acestora cu specificaţiile şi planul determinat de control. Planul
de control trebuie să se bazeze pe riscuri. Rezultatele testelor
trebuie documentate.
4.14.2 Condiţiile de depozitare a materiilor prime, a produselor finite şi
semifabricate precum şi ambalare trebuie să fie adaptate
caracteristicilor fiecărui produs (de exemplu temperatura, husele
de protecţie), şi nu trebuie să fie în detrimentul altor produse.
4.14.3 Materiile prime, ambalajele, produsele finite şi semifabricate
trebuie să fie depozitate pentru a reduce riscul de contaminare
încrucişată.
4.14.4 Instalaţiile adecvate de depozitare trebuie să fie disponibile
121
pentru gestionarea şi stocarea materialelor de lucru, a

auxiliarelor tehnologice şi a aditivilor. Personalul responsabil
pentru gestionarea depozitării trebuie să fie instruit.
4.14.5 Fiecare articol depozitat trebuie să fie în mod clar
identificat. Utilizarea produselor trebuie să fie realizată în
conformitate cu principiile „Primul intrat / Primul ieşit şi/sau
Primul expirat/ Primul ieşit.
4.14.6 Atunci când o companie face apel la un furnizor extern de
depozitare, prestatarul serviciilor trebuie să respecte cerinţele
standardului IFS Logistică. Dacă prestatarul de servicii nu
respectă cerinţele IFS Logistică, toate cerinţele importante
echivalente cu practicile proprii de depozitare ale companiei
trebuie să fie respectate, iar acest lucru trebuie să fie clar definit
în contractul respectiv.
4.15 Transportul
4.15.1 Înainte de a încărca vehiculele de transport, starea lor sanitară
trebuie verificată (de exemplu, lipsa mirosurilor străine, niveluri
ridicate de praf, umiditate, dăunători, mucegai) şi trebuie luate
acţiuni, dacă este cazul.
4.15.2 Procedurile ar trebui să fie puse în aplicare pentru a
preveni contaminarea în timpul transportului (produse alimentare
/ nealimentare / diferite categorii de produse).
4.15.3 Atunci când produsele trebuie să fie transportate la o
temperatură controlată, temperatura din interiorul vehiculului
trebuie să fie verificată şi documentată înainte de încărcare.
4.15.4 Atunci când produsele trebuie să fie transportate la o
temperatură controlată, menţinerea acestei temperaturi în
timpul transportului trebuie să fie asigurată şi documentată.
4.15.5 Cerinţele corespunzătoare de igienă trebuie să existe
pentru toate vehiculele de transport şi echipamentele
utilizate pentru încărcare / descărcare (de exemplu, furtunele de
la instalaţiile silozurilor). Orice acţiune trebuie să fie înregistrată.
4.15.6 Zonele de încărcare şi descărcare trebuie să fie echipate pentru
a proteja produsele transportate de efectele adverse externe.
4.15.7 În cazul în care compania foloseşte serviciile unui furnizor
de transport extern, toate cerinţele din capitolul 4.15 trebuie să
fie clar definite în contractul corespunzător sau furnizorul trebuie
să respecte cerinţele standardului IFS Logistică.
4.15.8 Siguranţa vehiculelor de transport trebuie să fie menţinută în
mod corespunzător.
4.16 Întreţinere şi reparaţii
4.16.1 Un sistem de întreţinere adecvat trebuie să fie pus în aplicare,
actualizat şi documentat pentru toate echipamentele
critice (inclusiv transportul), pentru a se conforma caracteristicilor
produsului. Acest lucru se aplică de asemenea şi pentru lucrările
de întreţinere interne şi externe.
4.16.2 Caracteristicile produsului şi prevenirea contaminării trebuie să
fie garantate în timpul şi după lucrările de întreţinere şi
reparaţie. Înregistrările lucrărilor de întreţinere şi reparaţii,
precum şi acţiunile corective trebuie să fie păstrate.
4.16.3 Orice echipament utilizat pentru întreţinere şi reparare trebuie să
fie adaptat pentru utilizarea sa destinată
122
4.16.4 Defectările în ceea ce priveşte fabrica şi echipamentele (inclusiv

transportul), acoperite de sistemul de întreţinere trebuie să fie
documentate şi evaluate pentru a adapta sistemul de întreţinere.
4.16.5 Reparaţiile temporare trebuie realizate astfel încât să nu
afecteze caracteristicile produsului. Acest lucrări trebuie să fie
documentat şi, pe termen scurt, trebuie stabilită durata pentru
rezolvarea problemei.
4.16.6 În cazul în care compania foloseşte serviciile unui furnizor
extern pentru întreţinere şi reparaţii, toate cerinţele specifice ale
prestaţiilor în cauză trebuie să fie documentate.
4.17 Echipamente
4.17.1 Echipamentul trebuie să fie conceput corect şi specificat pentru
utilizarea pentru care a fost prevăzut. Înainte de punerea în
funcţiune, respectarea caracteristicilor produsului trebuie să fie
verificată.
4.17.2 Pentru toate echipamentele şi utilajele care intră în contact direct
cu produsele alimentare, trebuie să existe certificate de
conformitate şi să se stabilească conformitatea cu dispoziţiile
legale în vigoare. În cazul în care nu există prevederi legale
specifice aplicabile,
trebuie să fie disponibile dovezi pentru a demonstra că toate
echipamentele şi utilajele sunt potrivite pentru acest
scop. Aceasta include toate echipamentele şi utilajele în contact
direct cu materiile prime, produsele finite şi semifabricate.
4.17.3 Echipamentele trebuie să fie concepute şi instalate astfel
încât să realizeze în mod eficient operaţiunile de curăţare şi de
întreţinere.
4.17.4 Compania trebuie să se asigure că toate echipamentele
procedeelor de fabricare sunt în stare bună şi nu au efecte
negative asupra siguranţei alimentelor.
4.17.5 Societatea trebuie să se asigure că în caz ul modificării
metodelor de fabricaţie şi a echipamentelor, parametrii sunt
revizuiţi pentru a se asigura că specificaţiile produsului sunt
respectate.
4.18 Trasabilitate (inclusiv OMG şi alergenii)
4.18.1 Un sistem de trasabilitate trebuie să fie pus în aplicare acre
KO 7 să permită identificarea loturilor de produse şi relaţia lor cu
loturile de materii prime, ambalajele care intră în contact
direct cu alimentele, ambalajele destinate sau prevăzute să
intre în contact direct cu produsele alimentare. Sistemul de
trasabilitate trebuie să includă toate
înregistrările importante de recepţie, producţie şi
distribuţie. Trasabilitatea trebuie asigurată şi documentată
până la livrarea către client.
4.18.2 Inregistrările trasabilităţii descendente (locaţiile de producţie la
client) trebuie să fie disponibile. Întârzierile în obţinerea unor
astfel de înregistrări trebuie să fie în conformitate cu cerinţele
clientului.
4.18.3 Trasabilitatea trebuie să fie stabilită pentru a identifica
relaţia dintre loturile de produse finite şi etichetele acestora.
4.18.4 Sistemul de trasabilitate trebuie să fie testat la o frecvenţă
definită, cel puţin anual şi de fiecare dată când sistemul se
123
schimbă. Testul ar trebui să verifice trasabilitatea ascendentă şi

descendentă (produse finite livrate metriilor prime şi vice-versa)
precum şi controlul cantitativ. Rezultatele testelor trebuie să fie
înregistrate.
4.18.5 Trasabilitatea trebuie să fie garantată în toate etapele,
inclusiv pentru producţia în curs, pentru retratări şi reciclare
4.18.6 Etichetarea loturilor de produse semifabricate sau finite trebuie
să fie făcută la momentul ambalării, în scopul de a
permite trasabilitatea clară a produselor. În cazul în care
produsele sunt etichetate după o periodă de timp, lotul respectiv
de produse depozitate temporar trebuie să fie prevăzut
etichetare specifică. Durata de viaţă (de exemplu „a se consuma
până la data”) a produselor etichetate trebuie să se calculeze de
la data iniţială de fabricaţie a lotului.
4.18.7 Dacă se solicită de către client, eşantioane reprezentative ale
lotului de producţie trebuie să fie depozitate adecvat şi păstrate
până la expirarea datelor limită de consum sau utilizare optimă a
produsului finit şi, dacă este necesar, după o perioadă
determinată după această dată.
4.19 Organismele modificate genetic (OMG)
4.19.1 Pentru produsele livrate clienţilor şi / sau ţărilor cu cerinţe
referitoare la OMG, compania trebuie să aibă sisteme şi
proceduri implementate care să permită identificarea produselor
obţinute din OMG, care conţin OMG sau produsele fabricate din
OMG, inclusiv ingrediente alimentare, aditivi şi arome.
4.19.2 Specificaţiile şi documentele de livrare a materiilor prime trebuie
să pună în evidenţă produsele compuse din, fabricate din sau
care conţin OMG. Garanţiile în ceea ce priveşte statutul OMG a
materiilor prime trebuie să fie validate prin contract cu furnizorul
sau documentele tehnice corepunzătoare trebuie să precizeze
statutul OMG. Compania trebuie să păstreze o listă care să fie
actualizată permanent şi care să conţină toate materiile prime
OMG utilizate în locaţii, indentificând de asemenea toate
amestecurile şi formulele în care acestea sunt adăugate.
4.19.3 Procedurile adecvate trebuie să existe pentru a se asigura
că produsele compuse din sau care conţin OMG sunt
fabricate pentru a preveni contaminarea produselor care nu le
conţin. Trebuie luate măsuri adecvate de control pentru a
preveni contaminarea încrucişată cu OMG. Eficienţa acestor
proceduri trebuie să fie supravegheată efectuând testări.
4.19.4 Produsele finite care conţin OGM sau care sunt etichetate
ca neconţinând OMG trebuie să fie declarate în conformitate cu
dispoziţiile legale în vigoare. Documentele de livrare trebuie să
includă trimiterea corespunzătoare la OMG.
4.19.5 Cerinţele clienţilor în ceea ce priveşte statutul OMG a produselor
trebuie să fie respectate în mod clar în cadrul companiei.
4.20 Alergenii şi condiţiile specifice de fabricare
4.20.1 Specificaţiile materiilor prime trebuie să pună în evidenţă
alergenii care fac obiectul declarării şi care sunt adecvaţi fiecărei
ţări de destinaţie a produsului finit. Compania trebuie
să păstreze o listă actualizată în permanenţă cu toate materiile
prime care conţin alergeni utilizate în locaţii, identificând de
124
asemenea toate amestecurile şi formulele în care aceştia sunt

adăugaţi.
4.20.2 Fabricarea produselor care conţin alergeni şi care sunt supuse
declarării trebuie efectuată pentru a reduce contaminarea
încrucişată, în măsura în care este posibil.
4.20.3 Produsele finite care conţin alergeni supuşi declarării trebuie
declarate conform dispoziţiilor legale în vigoare. Etichetarea
alergenilor accidentali şi involuntari şi a urmelor trebuie să se
bazeze pe o analiză a pericolelor şi o evaluare a riscurilor
asociate.
4.20.4 Atunci când clienţii solicită în mod special ca produsele să nu
conţină anumite ingrediente sau substanţe (de exemplu, gluten,
carne de porc, etc), sau ca unele metode de prelucrare sau
producţie să fie excluse, procedurile de verificare trebuie puse în
aplicare.
5 Măsurare, analiză, îmbunătăţiri
5.1 Auditul intern
5.1.1 Auditurile interne eficiente ar trebui să fie realizate în
KO 8 conformitate cu un program de audit definit şi trebuie să
acopere toate cerinţele standardului IFS. Perimetrul şi
frecvenţa acestora trebuie să fie determinate de o analiză a
pericolelor şi de evaluarea riscurilor asociate. Aceasta se
aplică, de asemenea, locaţiilor de stocare exterioare pe care
compania le deţine sau care sunt închiriate.
5.1.2 Audituri interne ale activităţilor critice pentru siguranţa
alimentelor şi pentru specificaţiile produselor trebuie realizate cel
puţin o dată pe an.
5.1.3 Auditorii trebuie să fie competenţi şi independenţi de serviciul
auditat.
5.1.4 Rezultatele auditului trebuie comunicate personalului din
conducere şi personalului responsabil pentru serviciile în cauză.
Acţiunile corective necesare şi perioada de implementare trebuie
să fie determinate, documentate şi comunicate ifecărei persoane
în cauză.
5.1.5 Momentul şi metoda de verificare a acţiunilor corective care
rezultă din auditurile interne trebuie să fie documentate.
5.2 Inspecţiile în fabrică
5.2.1 Inspecţii periodice ale fabricii trebuie să fie planificate şi
efectuate (de exemplu, controlul produselor, igiena, pericolele
asociate cu corpurile străine, igiena personalului, curăţenia).
Frecvenţa inspecţiilor în fiecare zonă (inclusiv a exteriorului) şi,
de asemenea, pentru fiecare activitate trebuie să se bazeze pe o
analiză a pericolelor, o evaluare a riscurilor asociate şi pe
istoricul evenimentelor precedente.( fişa de verificare zilnică)
5.3 Validarea şi controlul procesului
5.3.1 Criteriile de control şi de validare a proceselor trebuie să fie clar
definite.
5.3.2 În cazul în care controlul procesului şi parametrii mediului de
lucru (temperatură, timp, presiune, proprietăţi chimice, etc.) sunt
esenţiale pentru a răspunde caracteristicilor produsului, aceşti
parametri trebuie să fie supravegheaţi şi înregistraţi continuu
şi/sau la intervale corespunzătoare.
125
5.3.3 Toate operaţiunile de reciclare ar trebui să fie validate,

supravegheate şi documentate.Aceste operaţiuni nu trebuie să
afecteze caracteristicile produsului.
5.3.4 Trebuie să existe proceduri adecvate pentru notificarea,
înregistrarea şi monitorizarea defecţiunilor echipamentelor şi a
abaterilor de proces.
5.3.5 Validarea procesului trebuie să fie realizată cu ajutorul datelor
adunate relevante pentru siguranţa produsului şi pentru
procese. În cazul în care intervin modificări substanţiale, o
revalidare ar trebui să fie efectuată.
5.4 Calibrare, reglare şi verificare a dispozitivelor de măsurare şi monitorizare
5.4.1 Compania trebuie să identifice dispozitivele de măsurare şi de
monitorizare necesare pentru a asigura conformitatea cu
caracteristicile produsului. Aceste dispozitive trebuie să fie
enumerate într-un document şi identificate în mod clar.
5.4.2 Toate dispozitivele de măsurare trebuie să fie verificate,
adaptate şi calibrate în contextul unui sistem de monitorizare, la
frecvenţe specificate în conformitate cu standardele /
metodele definite şi recunoscute. Rezultatele acestor controale,
reglările şi etalonările trebuie să fie documentate. Unde este
necesar, acţiunile corective pe dispozitive şi, dacă este necesar,
pe procese şi produse trebuie să fie puse în aplicare.
5.4.3 Toate dispozitivele de măsurare trebuie să fie utilizate
exclusiv pentru scopul definit. În cazul în care
rezultatele măsurătorilor indică o anomalie, dispozitivul în cauză
trebuie să fie imediat reparat sau înlocuit.
5.4.4 Starea metrologică a echipamentelor de măsurare trebuie să
fie identificată în mod clar (prin etichetarea pe aparat sau pe lista
echipamentelor de testare).
5.5 Controlul cantitativ (controlul cantităţii greutăţii/ volumului)
5.5.1 Frecvenţa şi metodologia controlului cantitativ trebuie să fie
determinate în conformitate cu dispoziţiile legale, cu specificaţiile
clienţilor sau, dacă este cazul, cu ghidurile de interpretare a
cantităţii nominale.
5.5.2 Trebuie să existe o procedură pentru a defini criteriile de
conformitate pentru controlul cantitativ al unui lot. Această
procedură trebuie de asemenea, printre altele, să ia în
considerare greutatea proprie, densitatea şi alţi parametri critici.
5.5.3 Controalele trebuie să fie stabilite şi înregistrate în conformitate
cu un plan de prelevare de probe reprezentativ din lotul de
fabricaţie.
5.5.4 Rezultatele acestor verificări trebuie să corespundă criteriilor
definite pentru toate produsele disponibile pentru livrare.
5.5.5 Pentru produsele achiziţionate şi deja ambalate de terţi, trebuie
să existe dovezi ale conformităţii cu prevederile
legale corespunzătoare pentru cantitatea nominală.
5.5.6 Dacă este cazul, toate echipamentele folosite pentru inspecţiile
finale trebuie să fie aprobate din punct de vedere legal.
5.6 Analiza produsului
5.6.1 Trebuie să existe proceduri care să asigure că toate
caracteristicile produsului sunt îndeplinite, inclusiv
dispoziţiile legale şi specificaţiile. Analizele microbiologice, fizice
126
şi chimice necesare în acest scop trebuie să fie efectuate intern

şi/sau externalizate.
5.6.2 Analizele importante pentru siguranţa alimentelor trebuie să fie
efectuate, de preferinţă, de către laboratoarele acreditate pentru
programele şi metodele adecvate (ISO 17025). În cazul în care
analizele sunt efectuate de un laborator intern sau neacreditat
pentru aceste programe / metode, rezultatele ar trebui să fie în
mod regulat confruntate cu cele realizate de către laboratoarele
acreditate pentru aceste programe şi metode (ISO 17025).
5.6.3 Trebuie implementate proceduri pentru a asigura
fiabilitatea rezultatelor analizelor interne bazate pe metodele de
analiză recunoscute oficial. Acest lucru trebuie să fie demonstrat
prin teste comparative între laboratoare sau alte teste de
eficienţă.
5.6.4 Un plan de monitorizare trebuie să fie stabilit pentru analiza
internă şi externă, pe baza unei analize a pericolelor şi o
evaluare a riscurilor care acoperă materiile prime, produsele
semifabricate şi cele finite, precum şi echipamentele proceselor,
materialelor de ambalare şi, dacă este necesar, a testelor de
mediu. Rezultatele testelor trebuie să fie documentate.
5.6.5 Fiecare rezultat al testului trebuie să fie evaluat rapid. Măsuri
corective corespunzătoare trebuie să fie luate pentru orice
rezultate nesatisfăcătoare. Rezultatele analitice trebuie să
să fie verificate cu regularitate pentru a identifica
tendinţele. Orice tendinţă care indică rezultate potenţial
nesatisfăcătoare trebuie luate în considerare.
5.6.6 În cazul efectuării analizelor intern, personalul calificat şi instruit,
precum şi echipamente şi locaţii adaptate trebuie să fie
disponibile.
5.6.7 Pentru verificarea calităţii produselor finite, trebuie realizate
teste organoleptice interne, în mod regulat, în conformitate cu
specificaţiile, în legătură cu impactul asupra parametrilor
corespunzători caracteristicilor produsului. Rezultatele acestor
teste trebuie să fie documentate.
5.6.8 Pe baza tuturor informaţiilor interne sau externe referitoare la
riscurile produselor care pot avea impact asupra
siguranţei produselor alimentare, compania trebuie să
actualizeze planul său de control şi/sau să ia măsuri adecvate
pentru a controla impactul asupra produselor finite.
5.7 Blocarea şi eliberarea produselor
5.7.1 În baza unei analize a pericolelor riscurilor şi o evaluare a
riscurilor asociate, o procedură trebuie să fie stabilită pentru
blocarea şi eliberarea tuturor materiilor prime, a tuturor
produselor semifabricate şi finite şi a materialelor de
ambalare. Procedura trebuie să asigure că numai
materialele si produsele conforme cu caracteristicile produsului
sunt fabricate şi livrate.
5.8 Gestionarea reclamaţiilor venite din partea autorităţilor şi clienţilor
5.8.1 Un sistem de gestionare a reclamaţiilor în ceea ce priveşte
produsele trebuie implementat.
5.8.2 Toate reclamaţiile trebuie să fie analizate de personalul
competent. Atunci când acest lucru se dovedeşte a fi justificat,
127
acţiuni corespunzătoare trebuie să fie lansate imediat, dacă este

necesar.
5.8.3 Reclamaţiile trebuie să fie analizate din perspectiva punerii în
aplicare a acţiunilor preventive care să permită evitarea apariţiei
neconformităţilor.
5.8.4 Rezultatele bilanţurilor reclamaţiilor trebuie să fie la dispoziţia
personalului responsabil în cauză şi a personalului din
conducere.
5.9 Gestionarea incidentelor, retragerea / returnarea produselor
5.9.1 O procedură documentată trebuie definită pentru
gestionarea incidentelor şi a situaţiilor de urgenţă care
afectează calitatea, legalitatea şi siguranţa
alimentelor. Această procedură trebuie să fie implementată şi
actualizată. Aceasta include cel puţin numirea şi formarea unei
echipe de criză, a unei liste de contacte de avertizare, surse de
consultanţă juridică (dacă este cazul), modalităţi de a se alătura
persoanelor de contact, informaţii despre clienţi şi un plan de
comunicare care include informaţii destinate consumatorilor.
5.9.2 Trebuie să existe o procedură eficientă pentru retragerea şi
KO 9 returnarea produselor, care să asigure informarea rapidă a
clienţilor afectaţi. Această procedură trebuie să includă o
definiţie clară a responsabilităţilor.
5.9.3 Contactele de urgenţă detaliate şi actualizate (cum ar fi numele
şi numerele de telefon ale furnizorilor, clienţilor şi autorităţilor
competente) trebuie să fie disponibile. O persoană din
companie, care să aibă responsabilitatea de a declanşa
dispozitivul de gestionare a incidentelor, trebuie să fie disponibilă
în permanenţă.
5.9.4 Fezabilitatea, eficienţa şi rapiditatea procedurii de retragere
trebuie să fie supusă testelor interne regulate, în baza unei
analize a pericolelor şi o evaluare a riscurilor asociate şi cel puţin
o dată pe an, pentru a asigura punerea sa în aplicare,
funcţionarea efectivă şi în timp util.
5.10 Gestionarea neconformităţilor şi a produselor neconforme
5.10.1 Trebuie implementată o procedură pentru gestionarea tuturor
materiilor prime, a tuturor produselor semifabricate şi finite, a
echipamentelor procedeelor şi materialelor de ambalare
neconforme. Aceasta trebuie să includă cel puţin:
- Instrucţiuni privind izolarea şi blocarea,
- O analiză a pericolelor şi o evaluare a riscurilor asociate,
- Identificarea (de exemplu, etichetarea),
Decizia cu privire la utilizarea ulterioară (de exemplu, eliberarea,
reciclarea/reprocesarea, blocarea, carantină, aruncarea/
distrugerea).
5.10.2 Responsabilităţile personalului din conducere cu privire la
produsele neconforme trebuie identificate în mod clar. Procedura
de gestionare a produselor neconforme trebuie să fie înţeleasă
de toţi angajaţii în cauză.
5.10.3 Atunci când există neconformităţi, corecţii imediate trebuie să fie
puse în aplicare pentru a se asigura că cerinţele produsului sunt
respectate.
5.10.4 Orice produs finit ambalat sau materialele de ambalare care
128
poartă marca distribuitorului nu trebuie să fie introduse pentru

comercializare sub marca în cauză. Orice excepţie trebuie să fie
validată în scris, cu contractanţii.
5.11 Acţiuni corective
5.11.1 Trebuie implementată o procedură pentru înregistrarea şi analiza
neconformităţilor cu scopul de a evita recurenţele, prin acţiuni
preventive şi / sau corective.
5.11.2 Acţiunile corective trebuie să fie formulate în mod clar,
KO 10 documentate şi puse în aplicare cât mai curând posibil,
pentru a evita repetarea neconformităţilor.
Responsabilităţile şi datele de finalizare trebuie clar
definite. Înregistrările trebuie păstrate în loc sigur şi trebuie
să poată fi accesate cu uşurinţă.
5.11.3 Punerea în aplicare a acţiunilor corective decise trebuie să fie
documentată, iar eficacitatea acestor acţiuni trebuie să fie
verificată.
6 Protecţia lanţului alimentar împotriva actelor răuvoitoare - inspecţii externe
6.1 Evaluarea protecţiei
6.1.1 Responsabilităţile pentru protejarea lanţului alimentar împotriva
actelor răuvoitoare trebuie să fie în mod clar definite. Aceşti
responsabili trebuie să facă parte din personalul-cheie sau
trebuie să aibă acces la echipa de conducere. Cunoştinţe
suficiente în acest domeniu trebuie să fie demonstrate.
6.1.2 O analiză a pericolelor şi evaluarea riscurilor asociate cu privire
la protecţia lanţului alimentar împotriva actelor răuvoitoare
trebuie efectuată şi documentată. În baza acestei evaluări şi a
prevederilor legale, zonele critice de siguranţă ar trebui să fie
identificate.
Această evaluare ar trebui să fie revizuită cel puţin anual sau în
funcţie de modificările care pot afecta integritatea alimentelor.
Un sistem de avertizare adecvat trebuie să fie definit şi
eficacitatea acestuia trebuie verificată în mod regulat.
6.1.3 În cazul în care legislaţia prevede înregistrări sau inspecţii în
locaţie, trebuie furnizate dovezi.
6.2 Siguranţa locaţiei
6.2.1 În baza unei analize a pericolelor şi o evaluare a riscurilor
asociate, zonele critice pentru siguranţă trebuie să fie protejate
corespunzător pentru a împiedica accesul neautorizat.
Zonele de acces trebuie să fie controlate.
6.2.2 Procedurile trebuie să fie puse în aplicare pentru a împiedica
şi/sau pentru a identifica orice act răuvoitor.
6.3 Siguranţa personalului şi a vizitatorilor
6.3.1 Politica pentru vizitatori trebuie să conţină clauze
privind protecţia lanţului alimentar împotriva actelor răuvoitoare.
Curierii şi persoanele responsabile cu descărcarea şi care vin în
contact cu produsele trebuie să fie identificaţi şi trebuie să
îndeplinească condiţiile de acces ale societăţii.Vizitatorii şi
furnizorii externi de servicii trebuie să fie identificaţi în zonele
unde sunt depozitate produsele şi trebuie să fie înregistraţi în
momentul accesului. Aceştia ar trebui să fie informaţi cu privire la
politica locaţiei iar accesul lor monitorizat în consecinţă.
6.3.2 Toţi angajaţii trebuie să fie instruiţi referitor la protecţia lanţului
129
alimentar împotriva actelor răuvoitoare, anual sau atunci când

apar modificări semnificative. Sesiunile de formare ar trebui să
fie documentate. Procesele de angajare şi concediere a
angajaţilor trebuie să ia în considerare aspectele de siguranţă,
după cum acestea sunt permise de lege.
6.4 Inspecţiile externe
6.4.1 Trebuie să existe o procedură documentată pentru gestionarea
inspecţiilor externe şi vizite de reglementare. Personalul în
cauză trebuie să fie instruit în executarea acestei proceduri.
DATELE DE CONTACT ALE BIROURILOR IFS
FRANŢA/PARIS BRAZILIA/DOURADOS
Bureaux IFS Paris Reprezentant IFS Brésil
FCD Caroline Nowak
12, rue Euler 79824 Dourados, MS / Brésil
F-75008 Paris Tel : +55 (67) 81 51 45 60
Tel : +33 (0)1 44 43 99 16 E-mail : cnowak@ifs-certification.com
Fax : +33 (0)1 47 20 53 53
E-mail : ifs-paris@ifs-certification.com CHINA/HEFEI
StarFarm
GERMANIA/BERLIN Room 2301, C building,
IFS Management GmbH Fortune Plaza No. 278 Suixi Road, 230041,
Am Weidendamm 1A Hefei, Anhui, Chine
D-10117 Berlin Tel : +86 (0) 55 15 66 60 69
Tel : +49 (0) 30 72 62 50 74 Fax : +86 (0) 55 15 68 13 76
Fax : +49 (0) 30 72 62 50 79 E-mail : china@ifs-certification.com
E-mail : ifs-berlin@ifs-certification.com asia@ifs-certification.com
ITALIA/MILANO STATELE UNITE/ST. LOUIS

Bureaux IFS Milan IFS Amériques
Federdistribuzione 1610 Des Peres Road, Suite 150
Via Albricci 8 St. Louis, MO 63131
I-20122 Milano USA
Tel : +39 (0) 2 89 07 51 50 Tel : +1 31 46 86 46 10
Fax : +39 (0) 2 6 55 11 69 Fax : +1 31 46 86 46 02
E-mail : ifs-milano@ifs-certification.com E-mail : ifs-us@ifs-certification.com
POLONIA/VARŞOVIA
Bureaux IFS Europe centrale et de l’est
ul. Serwituty 25
02-233 Varsovie
Pologne
Tel : +48 601 957 701
E-mail : marzec@ifs-certification.com
Cuprins
PARTEA 1: PROTOCOLUL DE AUDIT ......................................................................................... 6
1 Istoricul Standardelor Internaţionale IFS şi a Standardului IFS pentru produsele alimentare ......... 6
2 INTRODUCERE .................................................................................................................................. 7
2.1 Scopul şi conţinutul protocolului de audit ............................................................................................. 7
2.2 Informaţii specifice pe care societatea auditată trebuie să le transmită organismului de

certificare ............................................................................................................................................................ 8
2.3 Cerinţe generale pentru sistemul de management al calităţii şi siguranţei produselor

alimentare ........................................................................................................................................................... 8
3 Tipuri de audit ................................................................................................................................................. 9

3.1 Auditul iniţial ......................................................................................................................................................9
3.2 Auditul complementar......................................................................................................................................9
3.3 Auditul de reînnoire (de recertificare) ............................................................................................................9
3.4 Auditul de extindere .......................................................................................................................................10
4 Domeniul de aplicare al auditului .............................................................................................................. 10
5 PROCESELE DE CERTIFICARE ............................................................................................... 13
5.1 Pregătirea auditului ................................................................................................................................... 13
5.2 Selectarea organismului de certificare - dispoziţiile contractuale ................................................... 13
5.3 Durata unui audit ....................................................................................................................................... 14
5.4 Pregătirea planului de audit .................................................................................................................... 15

5.5.1 Notarea unei cerinţe ca o abatere ............................................................................................................17
5.5.2 Notarea unei cerinţe ca o neconformitate ...............................................................................................17
5.6 Determinarea frecvenţei auditurilor .............................................................................................................19
5.7 Raportul de audit ............................................................................................................................................19
5.7.2 Diferitele etape de elaborare a raportului de audit ................................................................................20
5.7.3 Reguli suplimentare în ceea ce priveşte raportul de audit ...................................................................22
5.8 Notarea, condiţiile de eliberare a raportului de audit şi a certificatului ...................................................23
6 Eliberarea certificatului ............................................................................................................................... 27

6.1 Termenul limită pentru eliberarea certificatului ..........................................................................................27
131
6.2 Ciclul de certificare ........................................................................................................................................28

6.3 Informaţii cu privire la condiţiile de retragere a certificatului ....................................................................29
7 Distribuţia şi conservarea raportului de audit ........................................................................................ 29
8 Acţiuni suplimentare .................................................................................................................................... 30
9 Procedura de contestaţie şi reclamaţii ..................................................................................................... 30
10 Dreptul de proprietate şi de utilizare a logo-ului IFS Food ................................................................. 30
11 Revizuirea standardului ............................................................................................................................ 32
12 „Programul de Integritate" al IFS ............................................................................................................ 32

12.1 Acţiunile preventive ale procesului de asigurare a calităţii ....................................................................33
12.2 Acţiunile procesului de asigurare a calităţii în urma unei reclamaţii .....................................................33
12.3 Sancţiuni .......................................................................................................................................................34
ANEXA 1: CLARIFICAREA DOMENIULUI DE APLICARE A DIFERITELOR

STANDARDE IFS ................................................................................................................................ 35
ANEXA 2: PROCESUL DE CERTIFICARE ................................................................................ 38
ANEXA 3: SECTOARELE DE PRODUSE ŞI SECTOARELE TEHNOLOGICE ............. 39
ANEXA 4: DIAGRAMA PENTRU GESTIONAREA CERINŢELOR KO NOTATE CU D

ŞI A NECONFORMITĂŢILOR MAJORE ..................................................................................... 41
PARTEA A 2-A: LISTA CERINŢELOR DE AUDIT................................................................... 42
1 Responsabilităţile personalului din conducere ...................................................................................... 42

1.1 Politica şi principiile generale ale companiei .......................................................................................42
1.2 Organizarea societăţii .............................................................................................................................42
1.3 Orientarea către client ............................................................................................................................43
1.4 Revizuirea de către personalul din conducere ....................................................................................43
2 Sistemul de management al calităţii şi siguranţei alimentelor ........................................................... 44

2.1 Managementul Calităţii ..................................................................................................................................44
2.2 Managementul siguranţei alimentelor .........................................................................................................45
3 Managementul resurselor ................................................................................................................................48
4 Planificare şi procesul de fabricaţie.......................................................................................................... 51

4.1 Acordul Contractual .......................................................................................................................................51
4.2 Specificaţii şi reţetele produselor .................................................................................................................51
132
4.3 Dezvoltarea / modificarea produselor / Modificarea procesului de fabricaţie .......................................52

4.4 Achiziţii ............................................................................................................................................................53
4.9 Cerinţele pentru construcţia zonelor de producţie şi de depozitare .......................................................55
5 Măsurare, analiză, îmbunătăţiri .......................................................................................................................65
6 Protecţia lanţului alimentar împotriva actelor răuvoitoare - inspecţii externe .................................. 69

6.1 Evaluarea protecţiei .......................................................................................................................................69
ANEXA 1: GLOSAR / LISTA DE DEFINIŢII ............................................................................... 71
ANEXA 2: CÂMPURI OBLIGATORII CARE TREBUIE COMPLETATE DE AUDITOR

................................................................................................................................................................... 75
PARTEA A 3-A: CERINŢE PENTRU ORGANISMELE DE ACREDITARE,

ORGANISMELE DE CERTIIFCARE ŞI AUDITORI - PROCESUL DE ACREDITARE ŞI
DE CERTIFICARE IFS ....................................................................................................................... 78
0 Introducere .................................................................................................................................................... 78
1 Cerinţe pentru organismele de acreditare ............................................................................................... 78

1.1 Cerinţe generale .............................................................................................................................................78
1.2 Formarea Comisiei de Acreditare (sau a persoanei competente) .........................................................79
1.3 Competenţele evaluatorului organismului de acreditare ..........................................................................79
1.4 Frecvenţa evaluării organismelor de certificare.........................................................................................80
1.5 Acreditarea unui organism de certificare care funcţionează la nivel internaţional ...............................80
1.6 Condiţiile de recuperare a acreditării după retragere sau suspendare ..................................................80
1.7 Transferul de certificare ................................................................................................................................81
2 Cerinţe pentru organismele de certificare ............................................................................................... 81

2.1 Procesul de acreditare EN 45011 (ghid ISO CEI 65, viitoarea normă ISO CEI 17065) pentru IFS ..81
2.2 Semnarea contractului cu proprietarul IFS ................................................................................................81
2.3 Decizia de certificare .....................................................................................................................................82
2.4 Responsabilităţile organismelor de certificare pentru formatori (traineri) şi auditorii IFS (inclusiv
pentru liber profesionişti) .....................................................................................................................................82
2.5 Cerinţe specifice pentru formatori (traineri) IFS ........................................................................................83
2.6 Cursul de formare „Train the trainer” ..........................................................................................................84
3 Cerinţe pentru auditorii IFS ..............................................................................................................................84
3.1 Cerinţe înainte de a candida la examenele IFS ........................................................................................84
3.2 Cerinţe generale pentru auditori în timpul candidaturii la examenele IFS .............................................85
3.3 Procesul de examinare IFS ...................................................................................................................... 86

3.4 Extinderea sectorului/sectoarelor pentru auditorii autorizaţi IFS ............................................................88
3.5 Echipa de audit...............................................................................................................................................88
3.5.2 Cerinţe specifice pentru echipele de audit şi pentru cele 3 audituri consecutive ..............................89
133
Anexa 1: Sectoarele de produse şi sectoarele tehnologice .................................................................... 89
Partea 4: Raportarea, soft-ul AuditXpress şi portalul de audituri IFS Food ......................................... 92

0 Introducere .........................................................................................................................................................92
1 Raportarea .........................................................................................................................................................92
2 Soft-ul AuditXpress ...........................................................................................................................................94
3 Portalul de audit IFS şi baza de date (www.ifs-certification.com) ..............................................................95
ANEXĂ: LISTA CERINŢELOR DE AUDIT ............................................................................... 104

Standardul International Al Alimentelor Versiunea 6 Final Version

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Standardul International Al Alimentelor Versiunea 6 Final Version

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STANDARDUL IFS PENTRU ALIMENTE

Standardul pentru auditarea calităţii şi a

Proprietarul Standardului din acest document este:

Director General: StephanTromp

Banca: Berliner Sparkasse

Standardul IFS pentru Alimente este disponibil online, pe site-ul:

Sau prin poştă, fax şi e-mail:

Telefon: +49-(0) 30-72 62 50-74

Standardul Internaţional pentru Alimente

Membrii Comitetului Tehnic Internaţional IFS

IFS doreşte de asemenea să mulţumească următoarelor persoane pentru contribuţia acestora la

Javier Bernal Expert IFS

Wolfgang Leiste EDEKA Handelsgesellschaft Südwest mbH, Germania

Christel Wieck Hochwald Nahrungsmittel-Werke GmbH, Germania

George Gansner Director dezvoltare business/marketing

Ca parte a procesului de revizuire a Standardului, auditurile de testare

Partea 1: Protocolul de audit

Membrii Federaţiei germane a distribuitorilor – Hauptverband des Deutschland (HDE) - şi cei ai

Experienţa, modificările legislaţiei şi revizuirea „Documentului normativ GFSI" au dus la nevoia

Analiza tuturor chestionarelor împreună cu rezultatele primite de la toate părţile interesate a

2.1 Scopul şi conţinutul protocolului de audit

Scopul protocolului este de a defini criteriile ce trebuie urmate de un organism de certificare

2.2 Informaţii specifice pe care societatea auditată trebuie să le transmită

2.3 Cerinţe generale pentru sistemul de management al calităţii şi siguranţei

În general, în timpul auditurilor în conformitate cu Standardul IFS pentru alimente, auditorul

Sistemul de management al calităţii şi siguranţei produselor alimentare se bazează pe

3.1 Auditul iniţial

3.2 Auditul complementar

În cazul în care neconformitatea majoră este legată de eşecul/eşecurile de producţie, auditul

3.3 Auditul de reînnoire (de recertificare)

societăţile auditate trebuie să informeze întotdeauna organismele de certificare în cazul în care

3.4 Auditul de extindere

În cazuri specifice, cum ar fi integrarea noilor produse şi / sau a proceselor în domeniul de

Raportul acestui audit de extindere va fi reprezentat ca o anexă ataşată raportului existent de

În cazul în care auditul de extindere demonstrează conformitaea, certificatul va fi actualizat cu

Certificatul actualizat trebuie să aibă aceeaşi dată de expirare a validităţii ca cea de pe

Dacă, în timpul auditului de extindere, o neconformitate majoră sau o neconformitate KO este

4 Domeniul de aplicare al auditului

Liniile de fabricaţie ale produselor trebuie să fie în funcţiune în timpul auditului.

Domeniul de aplicare al auditului trebuie să acopere întreaga activitate a companiei (adică

Domeniul de aplicare al auditului trebuie să se refere la sectoarele de produse şi domeniile

Exemplul 1: pentru o companie producătoare de îngheţată, domeniul de aplicare al auditului va

Exemplul 2: Pentru o companie producătoare de pate-uri proaspete umplute şi care fabrică pe

Auditul companiilor cu mai multe locaţii

5.1 Pregătirea auditului

5.2 Selectarea organismului de certificare - dispoziţiile contractuale

Un contract trebuie să existe între societate şi organismul de certificare, care să detalieze

Este responsabilitatea societăţii pentru a se asigura că organismul de certificare este acreditat

5.3 Durata unui audit

Acest instrument de calcul este disponibil pe site-ul www.ifs-certification.com.

Exemplele de calculare a duratei auditului (în legătură cu sectoarele de produse şi cele

Exemplul 1: pentru o companie producătoare de îngheţată:

Exemplul 2: Pentru o companie producătoare de pate-uri proaspete cu umplutură, care fabrică

Organismele de certificare au obligaţia de a utiliza acest instrument de calcul pentru a

Stabilirea duratei finale a auditului este responsabilitatea organismului de certificare şi poate fi

Pregătirea auditului şi redactarea raportului de audit corespunzător nu sunt incluse în această

În general, durata unei zile normale de audit este de 8 ore.

5.4 Pregătirea planului de audit

Audit constă din următoarele cinci elemente:

Organismul de certificare este responsabil pentru luarea deciziilor legate de certificare şi de

5.5 Evaluarea cerinţelor

Auditorul evaluează natura şi semnificaţia oricărei neconformităţi sau abateri. Pentru a

5.5.1 Notarea unei cerinţe ca o abatere

În standardul IFS Food, există patru posibilităţi de notare: