CE SUNT ORGANIZAȚIILE CREATIVE

Năstase Ioana Cerasela

 Organizațiile reprezintă grupuri de oameni care înființează și conduc activități, în
vederea finalizării optime a unor sarcini. Organizațiile au luat naștere o data cu întrunirea unor
strategii de acțiune colectivă și abilitățile individuale. Familia are o mare influență asupra
copilului, legată de formarea personalității copilului, formarea și manifestarea creativității.

Termenul de creativitate a fost introdus în psihologie, în anul 1937 de către G.

Allport, reducând acest concept doar la aptitudini sau inteligență. Creativitatea presupune
noutate, originalitate.

„În literatura de specialitate, este preferată o abordare globală în care dimensiunile

creativității sunt considerate a fi: procesul de creație, produsul creat, personalitatea creatoare,
mediul sau climatul social al creației. La aceste dimensiuni Al Roșca mai adaugă grupul sau
colectivul creativ, sau creativitatea de la nivelul colectivului (Al Roșca 1981). În același sens
S E Gollan propune patru categorii de criterii în abordarea fenomenului creației: performanța
creatoare sau produsul creat, cu modalitățile de evaluare specifice, procesul creativ necesar
pentru elaborarea noului, cu dinamica și fazele sale, persoana creatoare și trăsăturile de
personalitate caracteristice acesteia, potențialul creativ sau disponibilitățile native ale
persoanei înalt creative.”1

Comportamentul creativ este în mare măsură influențat de către performanță.

Comportamentul creativ nu pune accent doar pe realizarea ideilor, ci și pe schimbarea
schimbarea climatului creativ. „Creativitatea ideilor produse în cadrul organizaţiei este
considerată ca fiind o funcţie a mediului intern şi a efectului său asupra stimulării sau frânării
creativităţii salariaţilor (T. Amabile, 1988).”2

Cercetările din domeniu au afirmat că există mai multe moduri prin care putem
înțelege creativitatea, ca o caracteristică general umană, ca un talent special, ca rezultatul unui
proces de formare. „În sociologia şi psihologia creativităţii s-au conturat trei moduri diferite
de a interpreta creativitatea: ca o funcţie a gândirii ,determinată de aptitudinile intelectuale; ca
o structură a personalităţii, determinată de factori afectiv-atitudinali; ca o dimensiune sintetică
a persoanei, integrând aptitudini şi atitudini, determinată de factori socio-culturali.”3

Ceea ce se întâmplă într-o organizație are rolul de a încuraja sau a bloca

implementarea ideilor creative. Colegii de la locul de muncă, normele impuse la locul de
muncă, modul de conducere, precum și structura organizațională, sunt câteva din motivele
care au influență asupra pozitivă sau negativă asupra impunerii ideilor creative.

Școala poate deveni un inițiator și susținător al procesului creativ în momentul în

care asigură condiții precum consolidarea relației profesor-elev, prin participarea interactivă a
elevului la procesul de învățare și în special prin dezvoltarea disciplinelor care au ca scop
stimularea creativă a elevilor, drept exemplu formarea unor scheme cognitive, elevul să
descopere singur informații prin propriile eforturi. Elevii trebuie încurajați să își folosească
mai mult imaginația, lăsând la o parte piedicile impuse de sistemul de învățământ. Profesorul

1
https://www.scribd.com/document/47007000/PSIHOLOGIA-CREATIVITĂŢII-SINTEZĂ
2
ftp://89.38.230.242/RePEc/vls/vls_pdf/vol12i4p116-142.pdf
3
Idem
joacă un rol foarte important în procesul de formare și de încurajare a inițiativelor elevilor, în
scoaterea în evidență a aptitudinilor pe care aceștia le dețin.

Elevii au nevoie de un mediu unde să se poată dezvolta armonios, unde să nu existe

inhibiții, unde să își poată dezvolta încrederea în sine și în lucrurile pe care aceștia le pot face.
Profesorii ar trebui să îi facă pe copii să își dea seama de propriile lor calități și defecte și cum
să poată pune mai mult accent pe calități, dar în același timp să știe și care sunt propriile lor
limite.

Din nefericire, în țara noastră sistemul de învățământ pune o mare amprentă în

dezvoltarea aptitudinilor speciale pe care unii copii le dețin, totodată școala încurajând mai
mult aptitudinile artistice ale elevilor, și mai puțin pe cele științifice. „O modalitate de
stimulare a potenţialului creator ar fi iniţierea unor jocuri de creativitate într-o atmosferă
relaxantă, de umor, iar probele să fie de gândire divergentă, care i-ar putea arăta copilului
superior înzestrat că pot fi identificate mai multe soluţii la o problemă, mai multe răspunsuri,
că se pot face asociaţii ale elementelor deja existente,şi că sunt reguli de rezolvare ce pot fi
ignorate, în scopul de a ajunge la produse noi.”4

„Tendinţele semnificative ale evoluţiei climatului creativ, sunt următoarele: sporirea

numărului şcolilor de inventică; sensibilizarea mediilor profesionale implicate în
implementarea creativităţii; creşterea receptivităţii factorilor politici şi administrativi faţă de
problemele inventicii; dezvoltarea cadrului instituţional destinat prezenţei şi valorificării
rezultatelor creative; extinderea reţelelor de comunicare profesională prin schimburi
informaţionale, participări la manifestări internaţionale; realizarea unor programe speciale de
cercetare, care să valorifice la maximum creativitatea.” 5

Creativitatea trebuie considerată o dimensiune universală a persoanei, care se află în

doze diferite la toate persoanele care fac parte dintr-o organizație. Motivația pentru
creativitate se găsește în fiecare dintre noi, fiind nevoie doar de valorificare, afirmare și
dezvoltare a potențialului pe care fiecare dintre noi îl posedă.

Bibliografie:
4
https://www.scribd.com/document/47007000/PSIHOLOGIA-CREATIVITĂŢII-SINTEZĂ
5
ftp://89.38.230.242/RePEc/vls/vls_pdf/vol12i4p116-142.pdf
Surse web:

ftp://89.38.230.242/RePEc/vls/vls_pdf/vol12i4p116-142.pdf

https://www.scribd.com/document/47007000/PSIHOLOGIA-CREATIVITĂŢII-SINTEZĂ