Consilierea profesională și

modele explicative

CONSILIERE VOCAȚIONALĂ ȘI
DEZVOLTAREA CARIEREI – LABORATOR #4
 Conceptul de “identitate”

Identitatea reprezintă conştiinţa clară a individualităţii unei

persoane, formată prin integrarea într-un construct unic a
percepţiei de sine şi a percepţiei expectanţelor celorlalţi faţă de
propria persoană” (A. Baban, 2001)

Identitatea profesională combină aspecte legate de

cunoaşterea propriilor interese, valori, abilităţi şi competenţe, pe
de o parte, cu preferinţa pentru un anumit tip de activităţi,
stiluri de interacţiune şi medii de muncă, pe de altă parte. Dacă
identitatea profesională propriu-zisă se formează după ani de
experienţă profesională concretă, identitatea vocaţională
apare la confluenţa dintre experienţele multiple de învăţare şi de
muncă ale adolescentului şi reprezintă primul pas al procesului
de dezvoltare al identităţii profesionale, cel de cristalizare a
opţiunilor şi de alegerea a unei filiere de formare profesională.
 Modele teoretice care descriu procesul de
formare și dezvoltare a identității vocaționale
I. Modelul Ginzberg, Ginsburg, Axelrad şi Helma;
(managementul carierei)

 Perioada fanteziei( < 10 ani);

Copiii încep să îşi afirme preferinţele vocaţionale la vârsta de 4-5

ani. Alegerile copilului sunt arbitrare din cauza dificultăţii lui de a
se ancora în realitate, lucru care se reflectă în preocupările sale
din această perioadă.
O dată cu creşterea copilului, intervin şi o serie de factori
extrinseci activităţii (faptul că îşi bucură părinţii, că sunt lăudaţi,
că obţin o recompensă) care întăresc opţiunea formulată anterior.
Însă, destul de uşor copilul pot abandona diferite „alegeri”
vocaţionale şi pot accepta altele sub influenţa colegilor de  joacă,
părinţilor, mass-media.
 Modelul Ginzberg, Ginsburg, Axelrad şi
Helma
 Perioada tentativelor/ tatonărilor (11-18 ani):

Stadiul intereselor
Etapă în care copii încep să realizeze necesitatea identificării unei
direcţii vocaţionale. Alegerea se realizează în funcţie atractivitatea
unei profesii (cât de cât de plăcută, interesantă sau apreciată
pare aceea activitate).

Stadiul capacităţii
Etapa are ca noutate introducerea noţiunii de abilitate în cadrul
consideraţiilor copilului cu privire la viitoarea profesie. Descreşte
gradul de identificare cu tatăl şi influenţa acestuia în alegerea
vocaţională; creşte influenţa altor persoane.
 Modelul Ginzberg, Ginsburg, Axelrad şi Helma

Stadiul valorilor 

Etapa introduce ideea de a servi societatea. Adolescenţii par să

devină conştienţi că prin muncă îşi pot satisface propriile nevoi, dar
pot ajuta şi pe alţii; este perioada când pot să apară primele
semnale ale unei viitoare cariere (de exemplu, cea de psiholog)
motivate mai curând umanitar decât prin statutul acelei activităţi.

Stadiul tranziţiei

Etapa asumării. Tinerii înţeleg treptate că trebuie să îşi asume

responsabilitatea consecinţelor propriilor lor decizii. Această etapă
diferă de cea anterioară prin faptul că tânărul are mai multă
independenţă în acţiunile sale. Începe conştientizarea importanţei
factorilor externi (socio – economici) ai muncii.
 Modelul Ginzberg, Ginsburg, Axelrad şi Helma

• Perioada realistă (18 – 22/24 ani):are o durată variabilă în care

factorii biologici de maturizare au o influenţă mică.

 Stadiul de explorare

Această etapă coincide cu intrarea în mediul universitar, cea care

le oferă tinerilor şi mai multă libertate de acţiune. Indecizia
generală continuă însă, datorită faptului că interesele nu sunt încă
stabile. Principalul obiectiv al acestui stadiu îl constituie selectarea
unui domeniu de interes. Tinerii percep timpul ca fiind stresant, în
sensul că trebui e să ia rapid o hotărâre majoră privind viitorul lor
profesional.
 Modelul Ginzberg, Ginsburg, Axelrad şi Helma

 Stadiul de cristalizare

Acest stadiu este specific majorităţii cursanţilor pentru perioada de

timp în care ei îţi finalizează studiile universitare. Ei se implică, mai
mult sau mai  puţin într-un domeniu major de activitate iar în
momentul în care apare necesitatea
alegerii, decizia le este fermă. Totuşi pentru unii apare un stadiu
de “pseudo-cristalizare”, caracteristic pentru cei care gândesc şi
acţionează luând decizii aparent ferme, dar pentru care, mai târziu,
revin asupra deciziilor iniţiale.

 Stadiul de specificare

Constituie punctul final al alegerii unei cariere. Individul alege un

anumit loc de muncă sau un anumit program specializat de
pregătire.
 Modelul Ginzberg, Ginsburg, Axelrad şi Helma

Important!

Deşi Ginzberg şi colaboratorii săi stabilesc o matrice a procesului

de alegere a carierei, ei recunosc existenţa abaterilor, ce pot
apărea datorită factorilor biologici, psihologici şi de mediu, astfel
încât unele persoane îşi fac alegerea vocaţională mai devreme, fără
ca ulterior să mai facă schimbări esenţiale (apariţia unor abilităţi
de care individul este conştient) în timp ce alţii nu au niciodată
sentimentul că au făcut o alegere definitivă. (Bulat V., 2002; M.
Zlate, 2001).
 Modelul Annei Roe

Elemente centrale ale teoriei propuse de Anne Roe:

1. Energie psihică;

2. Experiența de viață asociată cu satisfacerea trebuințelor;

Conform teoriei Annei Roe, fiecare persoana moștenește o anumită

tendință de a-și utiliza propria energiepsihică. Această manieră de
folosire a energiei psihice, combinată cu experiențele variate de
viață din copilărie, modelează stilul general al evoluției individului
în satisfacerea nevoii sale, pe tot parcursul vieții.
 Modelul Annei Roe

Interactiunea dintre experienţă de viaţă – satisfacerea trebuinţelor,

generează o serie de principii:
 
 nevoile normal satisfăcute nu se transformă în motivaţii
inconştiente;
 nevoile situate treptele superioare dispar dacă sunt satisfăcute
doar în mod accidental;
 nevoile satisfăcute pe căi neuzuale, neobişnuite, în anumite
condiţii, vor deveni motivaţii inconştiente,
 factorii care condiţionează intensitatea nevoii, durata dintre
apariţia şi satisfacerea acesteia depind de mediul în cadrul căruia
trăieşte individul.
 circumstanţele în care nevoile pot fi sau nu satisfăcute în
copilărie aduc în prim-plan agenţii principali ai recompensei şi
frustrării: părinţii.
 Modelul Annei Roe

Anne Roe consideră că influenţa părinţilor (modalităţile în care

părinţii se comportă cu copilul lor) influenţează satisfacerea
nevoilor copilului.
Părinţii supra-protectori satisfac imediat necesităţile fiziologice
ale copilului, dar sunt mai puţin prompţi în rezolvarea cerinţelor
acestuia de afecţiune şi stimă. Părinţii supra-pretenţioşi, pe de o
parte, îşi răsfaţă copilul răspunzând imediat nevoilor lui mai mult
decât este necesar dar, pe de altă parte, condiţionează dragostea
pe care o oferă copilului (este oferită în funcţie de supunerea de
care dă dovadă copilul). Pe de altă parte, părinţii care îşi ignoră
copilul acordă insuficientă atenţie stării sale de confort fizic, dar
nu în aceeaşi măsură ca părinţii care lipsesc total de afecţiune
copilul lor. Părinţii permisivi satisfac nevoile copilului pe aproape
întreaga structură ierarhică a nevoilor acestuia.
 Modelul Annei Roe
Concluziile teoriei Annei Roe:

 Atmosfera familială în care a crescut un copil influenţează tipul

de activitate vocaţională ales de acesta mai târziu;

 Structura genetică şi modul involuntar de cheltuire a “energiei

psihice” (experienţele de viaţă) influenţează nivelul ocupaţional
spre care aspiră”.
 Modelul lui Donald Super
Teoria dezvoltării a lui Donald Super poate fi succint expusă
prin zece aserţiuni:

1.Oamenii sunt diferiţi în funcţie de abilităţi; interese şi

personalitate;
2.Funcţie de aceste aspecte, fiecare este apt pentru un număr de
ocupaţii;
3.Fiecare dintre aceste ocupaţii are o matrice a abilităţilor,
intereselor şi trăsăturilor de  personalitate, matrice care permite
asocierea unei varietăţi de ocupaţii pentru fiecare individ, dar şi
asocierea unei varietăţi de indivizi pentru una şi aceeaşi ocupaţie;
4.Preferinţele şi competenţele profesionale ca şi concepţia fiecăruia
despre sine se schimbă în timp, făcând din alegere şi adaptare un
proces continuu;
5.Acest proces poate fi, asemănător stadiilor din viaţă, caracterizat
prin creştere, explorare, stabilizare, menţinere şi declin.
 
 Modelul lui Donald Super
6.Natura patern-ului carierei este influenţată de nivelul
socioeconomic, de abilitatea mintală şi de condiţiile în care acestea
sunt valorificate;
7.Dezvoltarea individuală /stadiilor vieţii poate fi stimulată prin
facilitarea procesului de maturizare a abilităţilor şi intereselor şi
prin dezvoltarea conceptului de sine;
8.Procesul dezvoltării vocaţionale este un proces de compromis în
care conceptul de sine reprezintă un produs central al interacţiunii
dintre mai mulţi factori.
9.În compromisul dintre factorii individuali (aptitudinilor înnăscute,
sistemului nervos şi glandelor endocrine) şi sociali, dintre conceptul
despre sine şi realitate un rol important îl are fantezia.
10.Satisfacţia în muncă şi în viaţă impune utilizarea adecvată a
abilităţilor, intereselor, trăsăturilor de personalitate, valorilor
fiecărui individ, situaţii în care individul să poată  juca rolul
conform propriei sale experienţe de viaţă. (Super D. 1953),
 
 Modelul lui Donald Super
Concluziile teoriei lui Super D.

În elaborarea teoriei sale, D. Super a fost influenţat de Carl Rogers care

sugera că, de fapt, comportamentul constituie o reflectare a ceea ce
individul gândeşte despre sine, astfel încât răspunsurile date la
chestionarele de interese vocaţionale constituie o proiecţie a individului în
funcţie de conceptul despre sine pe care are, dar şi de stereotipurile sale
 privind ocupaţiile.
O persoană alege sau nu o ocupaţie după cum consideră că aceasta s-ar
 potrivi sau cu ea.

Teoria lui Super, după atâtea decenii de la formularea sa, rămâne în bună
parte, valabilă şi astăzi. Dacă într-o primă ipostază sloganul era “omul
potrivit la locul potrivit”, acum se poate afirma că obiectivul de realizat
pentru fiecare dintre noi este “omul potrivit, la locul potrivit, în momentul
potrivit”.

 
 Modelul formelor de identitate vocaţională (J. Marcia)

Patru forme de identitate vocaţională la adolescenţi:

 Identitate forţată - Adolescentul nu a experimentat o criză
identitară (care are de multe ori rolul de cristalizare a unor
opţiuni personale) pentru că a preluat în mod necritic valorile şi
expectanţele altora. Adolescenţii care prezintă această formă de
identitate au deja obiective ocupaţionale şi ideologice (politice si
religioase), dar acestea i-au fost impuse din afara, fie de părinţi,
fie de colegi;

 Criza identitară - Adolescentul se confruntă cu probleme de

identitate. Simte o presiune pentru a realiza o alegere, dar
alegerea este mereu amânată;

 
 Modelul formelor de identitate vocaţională (J. Marcia)

 Difuzie identitară - Adolescentul nu a făcut încă o alegere şi

nu este preocupat să facă un angajament pe o anumita direcţie,
deşi s-ar putea ca el sa fi avut până acum tentative de alegere
sau să le fi ignorat. Aceşti adolescenţi nu se simt presaţi să
realizeze o astfel de alegere, prin urmare nu se afla intr-o criză
identitară.
 
 Identitate conturată- Adolescentul a făcut propriile alegeri, a
îndepărtat presiunea, este clar orientat si urmăreşte acum
obiectivele ideologice şi profesionale propuse.

 
Activitate individuală practică

Fiecare student să aleagă un model teoretic pe care îl consideră cel

mai complex/explicativ și să argumenteze motivația pentru care
respectivul model este cel ales.

Timp de lucru: 20 minute

 Vă mulțumesc pentru participare!

Bibliografie:
I. Jigău, M. (2001). Consilierea carierei.
Bucureşti, Editura Sigma;
II. Curs Psihologia Personalului – Evaluare și
consiliere vocațională, pag 98-103;