DIGESTIA LA ANIMALE

Digesta reprezinta totalitatea transformarilor fizice, chimice si mecanice pe care le sufera alimentele pana la stadiul de substante simple
absorbabile, simple numite nutrimente

La animalele inferioare de ex spongieri digestia poate fi intracelulara

digestia extracelulara are loc de-a lungul tubului digestiv cu ajutorul sectretiilor glandelor digestive

DIGESTIA LA MAMIFERE

Este realizata de sstemul digestiv, care este alcatuit din:

a) tub digestiv:

-cavitatea bucala

-faringe

-esofag

-stomac

-intestin subtire (duoten, jejun si ileon)

-intestin gros: cecum, colon (ascendent, transvers, descendent si sigmoid), rect (se termina cu anusul)

b) glandele anexe:

-glandele salivare sunt trei perechi: parofide, sublingual si submandibular

-ficatul care secreta bila

- pancreasul care este o glanda mixta

Stomacul este un organ cavitar, situat in cavitatea abdominala sub muschiul diafragma, in partea stanga. Peretii prezinta un strat
muscular neted care dinspre exterior spre interior prezinta dispozitie: longitudinala, circulara si oblica si este captusit cu o mucoasa la
nivelul careia se deschid glandele gastrice.

Intestinul subtire: Lungimea intestinului subtire depinde de regimul de hrană al mamiferului: la carnivore este scurt, la omnivore mediu
iar la ierbivore e cel mai lung.

Intestinul gros:

- Cecumul are aspectul unui punt de sac, la om este redus si prezinta o prelungire subtire numita apendice. La cal si la iepure, cecumul
este foarte voluminos. În apropierea anusului, este o porţiune formată din ţesut muscular dispusa circular ce formează rectul. Intestinele
sunt solidarizate si suspendate de peretele abdomenului prin membrana peritoneului. Aceasta prezintă zone mai îngroşate prin care trec
vasele de sânge.
 Digestia reprezintă totalitatea transformărilor fizice, chimice şi mecanice pe care le suferă alimentele până la stadiul de nutrimente.
Nutrimentele sunt substante smple care prin procesul de absorptie trec din intestin în capilarele de sânge. Alimentele se vor transforma in
nutrimente.

Apa din alimente ramane de-a lungul tubului digestiv netransformata. De asemenea: vitaminele nu îşi schimba compoziţia chimica.
Glucidele vor trece de la stadiul de polizaharide la stadiul de monozaharide...??????????..... glucoza, fructoza si galactoza. Proteinele se
transforma pana la aminoacizi, si lipidele se transforma pana la forma de acizi grasi, monogliceride si glicerol.

Digestia bucala: În cavitatea bucala in urma procesului de masticatie, si a impregnarii cu saliva se formează bolul alimentar care este
supus procesului de degluchiţie.

Masticatia se face cu participarea dintilor, buzelor, obrajilor si a limbii, care plimba fragmentele alimentare intre arcadele dentare.

Saliva: Contine apa, saruri minerale si dintre substante organice lizozimi, si o enzima care se numeste anulada salivara, sau fialină. sau
pialina idk

Amidonul preparat sub actiunea anuladei trece printr-un stadiu

Digestia gastrica:

Este rezultatul a activitatii motorii si secretorii a stomacului si succind.

Activitatea motorie include:

- miscari de relaxare receptiva;

- miscari de amestec;

- miscari de propulsie a continutului gastric catre pilot?? Cand este realizată, se fomează un chim gastric care este evacuat lent si
transportat in duoden.

Activitatea secretorie: secretia si eliberarea sucului gastric de catre glandele gastrice.

Sucul contine apa, substante anorganice si sustante organice (mucus si enzime).

Digestia chimica: - în special în stomac, se digeră proteinele (20-30%).

Stomacul are o enzimă inactivă numită pepsinogen şi în momentul în care pătrunde bolul alimentar in stomac este transformat in
pepsina activa de catre acidul clorhidric.

Pepsina va actiona asupra proteinelor pe care le transforma in fragmente proteice mai mici numite albumoze si peptone, numite si
peptide.

La sugar: cazeinogen solubil, în prezenţa calciului îl transformă în paracazeinat de Calciu, iar transformarea sa numeste labferment.
 Cel de-al doilea tip de proteina ce poate fi transformată este gelatina, care se transformă în gelatină hidralizată cu ajutorul unei enzime
numita gelatinază.

Glucidele: Pentru că amilaza salivară (ptalina) este inactivată fie natural, de către aciditatea gastrică sau experimental prin fierbere, însă
un grup de lipide, care sunt deja lipide emulsionate pot fi transformate în acizi graşi si glicerol sub acţiunea lipazei gastrice.

Rolul acidului clorhidric: preîntâmpină alterarea alimentelor cât timp stau în stomac, crează un medu acid pentru digestia proteinelor,
activează pepsinogenul inactiv.

La rumegătoare, stomacul este tetracameral, fiind format din ierbar sau burduf, ciur, foios si cheag (secreta enzime digestive) în burduf
trăiesc bacterii simbione care degradează celula.

DIGESTIA INTESTINALĂ:

Este rezultatul actiunii combinate a sucurilor biliar, pancreatic si intestinal.

Bila sau fierea este produsul de secretie al ficatului. Se secretă permanent de către hepatocite, unde în perioadele interdigestive se
depozitează în vezica biliară.

Bila NU conţine enzime!!!!!!!!!!!!! ci săruri biliare care au rolul de a emulsiona grăsimile. Mai conţine apă, electroliţi şi colesterol şi
pigmenţii bilimetină şi bilimelină.

RESPIRATIA PLANTELOR

Plantele respiră aerob, organul vegetativ al plantei la nivelul căruia se desfăşoară respiraţia este frunza. Oxigenul pătrunde în frunze
prin stomate şi difuzează apoi pe toate celulele plantei pătrunzând în mitocondrii la nivelul cărora au loc procesele de oxidoreducere se
produce energie celulară care se stochează în ATP.

Experimente de evidenţiere a respiraţiei:

1) Evidenţierea consumului de oxigen

În cazul intoducerii unei lumânări aprinse într-un vas în care au stat seminţe germinate, aceasta se va stinge.

2) Demonstrarea eliberării de dioxid de carbon se face cu ajutorul unor vase comunicate ce conţin apă de var(?) Dioxidul de carbon
eliberat de seminţele germinate va tulbura apa de var.

3) Demonstrarea consumului de masă organică prin respiraţie: se face cântărind un eşantion de seminţe înainte şi după germinaţie. Se
va constata o pierdere de masă.
RESPIRATIA LA OM

Se realizeaza prin sistemul respirator.

Alcatuire – cai respiratorii extra pulmonare(cavitate nazala, faringe, laringe, trahee, bronhii principale)

- plamanii

Cavitatea nazala:

- Este compartimentata printr-un set median in 2 fose nazale

- Fiecare fosa nazala comunica cu exteriorul prin nari si cu faringele prin coane

- Cavitatea nazala este captusita cu mucoasa nazala care

1) Purifica

2) Umezeste

3) Incalzeste aerul inspirat

Faringele:

- O cale comuna pt sist digestiv si respirator

Laringele:

- Are structura cartilaginoasa

- Prezinta epiglota care inchide calea respiratorie in timpul deglutitiei

- Are rol dublu in respiratie si fonatie in interior avand corzi vocale

Trahee:

- Segment tubular cu lungimea de 10-12 cm format din inele cartilaginoase incomplete suprapuse

- In interior este captusita cu o mucoasa ale carei mucoasa prezinta cili

- In partea inferioara se ramifica in 2 bronhii principale.

- Fiecare bronhie patrunde in cate un plaman prin hilul pulmonar

- Bronhiile sunt formate din inele cartilaginoase complete

Plamanii:

- Sunt organe pereche

- Sunt plasati in cavitatea toracica

- Intre plamani se afla inima

- Au aspect buretos si culoare rozalie(daca sunt sanatosi, la fumatori sunt maronii)

- Au o structura segmentala fiind formati din lobi(plamanul drept-3, cel stang-2) segmente si lobuli(34 de acini pulmonari)
 - Sunt acoperiti de 2 membrane foarte subtiri numite pleure, pleura externa adera de peretele intern al cavitatii toracice iar pleura
interna adera de plamani, intre cele doua se afla o pelicula fina de lichid pleural

- Au o structura elastica

- Bronhiile principale patrunse in plamani se ramifica formand arborele bronsic

- Unitatea structurala si functionala a plamanului este acinul pulmonar

- Un acin pulmonar este alcatuit din :

a) Bronhiole respiratorii

b) Saci alveolari

c) Alveole pulmonare

d) Capilare arteriale si venoase

Alveola Pulmonara

Respiratia anaerobă , fermentația

Respiraţia anaerobă, Fermentaţia alcoolică, Fermentaţia lactică, Fermentaţia acetică

Respiraţia anaerobă

Respiraţia anaerobă constă în oxidarea parţială a unor substanţe organice, rezultând compuşi organici şi, eventual, CO2 după ecuaţia
generală:

Substanţa organică A → Substanţa organică B + CO2 + Energie.

Acest tip de respiraţie a fost descoperit la ciuperci şi bacterii şi apoi în ţesuturile plantelor superioare. Din cauză că oxidarea nu este
completă (vezi ecuaţia) se obţine o cantitate mică de energie de la fiecare moleculă consumată.

2NaOH + CO2 → Na2CO3 + H2O.

Dacă scoateţi seminţele, veţi constata că au miros de alcool etilic. Plantele superioare respiră anaerob numai în lipsa oxigenului şi numai
pentru scurt timp. Iată de ce, pe terenurile cu semănături inundate, apa trebuie drenată rapid.

La microorganisme respiraţia anaerobă se numeşte şi fermentaţie. Diferitele tipuri de fermentaţie se deosebesc între ele după produsul
final.

Fermentaţia alcoolică

Fermentaţia alcoolică constă în transformarea glucozei în alcool etilic şi CO2. Este produsă de ciuperci unicelulare numite drojdii:
drojdia de bere, drojdia vinului etc.; are aplicaţii la fabricarea pâinii şi a băuturilor alcoolice.

În prezenţa oxigenului, drojdiile preferă să respire aerob şi oxidează glucoza până la CO2 şi H2O. De aceea trebuie împiedicată
pătrunderea aerului în vasele de fermentaţie.

Fermentaţia lactică
 Fermentaţia lactică constă în transformarea moleculei de glucoză în două molecule de acid lactic. Este produsă de unele bacterii şi este
folosită ca metodă de conservare deoarece acidul lactic este un bun conservant. Se aplică la acrirea laptelui, la prepararea murăturilor şi a
nutreţurilor murate.

Fermentaţia acetică

Fermentaţia acetică este atipică deoarece este un proces aerob. Ea constă în transformarea alcoolului etilic, în prezenţa oxigenului, în
acid acetic. Este produsă de nişte bacterii (Mycoderma aceti etc.) şi este importantă pentru prepararea oţetului.

Bacteriile din intestinul gros al omului şi al altor mamifere produc fermentaţii importante atât în situaţii normale cât şi în cazuri
patologice.

Tot prin fermentaţie, resturile organice de pe fundul bălţilor pot fi transformate, în condiţii aerobe, generând gaz metan.

Capacitatea vitala(CV)

volumul curent (VC)

volumul inspirator de rezerva (VIR)

volumul expirator de rezerva (VER)

Capacitatea pulmonara totala (CPT)

Capacitatea reziduala functionala (CRF)

Capacitatea inspiratorie (CI)

Debit respirator (DV)

Frecventa (f)

Ventilatie reziduala (VR)

DV=VC*f

CI=VC + VIR;

VR = CRF - VER;

CPT = CV + VR sau CPT = CI + CRF ;