Sunteți pe pagina 1din 20

Mi-e dor...

Mi-e dor de ziua răsplătirilor eterne


Cuprins
Când cerul și pământul vor fugi,
Când față-n față-L vom vedea pe Rege,
Și Slava Mirelui o vom privi. 3 Editorial
Dumnezeu și poporul Lui – Editorii

În urmă fi-vor anii de suspine,


Dureri și lacrimi, plâns și vreme grea, 4 Cunoștință și pricepere pentru cei tineri

Și văi adânci, și cioburi frânte-n vreme, Valoarea unui om – Iosif Anca


Le vom uita atunci, în slava Sa.

7 Cunoștință și pricepere pentru cei tineri


Coroana ce-om primi-o va fi-n slavă, Puterea crucii lui Hristos – Carol Szekely
Și Numele Cel Sfânt - pe-a noastre frunți,
Și nicio lampă, nicio lumânare,
Nu vor mai lumina vreodată-atunci 8 Închinători în Duh și adevăr

Ipocriți și oportuniști – Ioan Dobra

Căci Mielul Însuși fi-va El lumina


Și-ntruchiparea strălucirii-n har,
10 Sfaturi pentru o viețuire corectă
Și fiecare credincios al Terrei Pericole care ne pasc în via Domnului –
Își va găsi atunci supremul Dar... Iosif Ignat

Te-aștept, o cer, aștept să intru-n tine, 12 Cuvânt pentru slujitori

Căci niciodată dorul nu-i mai greu Războiul împotriva Bisericii –


Simion Buzduga
Decât ca azi, când valea de suspine
Mi-o ușurezi prin veacul de dureri...
16 Experiențe

Experiențe cu Dumnezeu – V. H.
Te-aștept atât cât n-oi putea a scrie...
Te-aștept mai mult, te-aștept gândind la Tin’...
Și n-oi uita nicicând că-n astă vreme
20 Carte în serial
Mi-ai dat de sus un strop de har divin! David și Mefiboșet – Cristian Boariu

Cristian Boariu

Fondurile necesare editării şi distribuirii re-


vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
sprijine această lucrare pot depune bani în contul
Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
0303 1877 0001.
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul redacţiei

ISSN: 1841-1185
Editorial
„Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l
înalţe spre biruinţa adevărului” (Psalmul 60:4)

DUMNEZEU ȘI
POPORUL LUI
Din relația poporului evreu cu Dumnezeu, putem trecutului constituie una din vocile prin care Dumnezeu
să desprindem noțiuni și învățături, cu un bogat conținut se achită de datoria de a ne avertiza (1 Corinteni 10:11).
duhovnicesc. Deși au avut parte de multe haruri, istoria lor În plus, propria istorie poate fi o avertizare suficient de
nu a fost pe măsura așteptării lui Dumnezeu. Pentru că noi clară (Deuteronom 8:10-16). Important este să nu uităm că
avem datoria să privim în trecut și să învățăm din lecţiile această vreme a „înștințăriilor” este limitată. Dacă nu ținem
istoriei, e potrivit să vedem câteva principii care au stat la cont de avertizările primite, consecințele sunt inevitabile, ca
baza acestei relații. în cazul Ierusalimului (Luca 19:42,43).
Relația lor cât și relația noastră cu Dumnezeu trebuiesc În cazul lor, dar și în contextul actual, păcatul poate
privite din prisma legământului dintre Dumnezeu și poporul naște situații din care nu mai scapi, iar rugăciunile nu mai
Său. Apostolul Petru evidenția faptul că am fost „răscumpărați ajută la nimic. Oricât s-ar fi rugat evreii, pentru că nu au
din felul deșert de viețuire” printr-un preț de sânge (1 Petru ascultat la timp Dumnezeu le-a „promis” „nenorociri din care
1:18-19). Sângele este unul din elementele ce fac posibilă nu vor putea scăpa” (Ieremia 11:11) cât și rugăciuni care nu
existența unui legământ. De asemenea, autorul cărții Evrei vor primii răspuns (Ieremia 11:14). Dacă nimeni nu-L poate
vorbește de posibilitatea de a „pângării sângele legământului” împiedica pe Dumnezeu să ne scape din cuptoarele de foc
(Evrei 10:29). Sub aceiași formă, anumiți oameni ai lui ale oamenilor (Daniel 3:15,28), tot așa nimeni nu ne poate
Dumnezeu i-au motivat pe evrei să ia foarte în serios relația scoate din cuptoarele lui Dumnezeu. Oriunde am fi, mâna lui
cu Dumnezeu, apelând la legăminte (Iosua 24:25). Și atunci, Dumnezeu ne poate ajunge (Ieremia 49:16). Pe Nebucadnețar,
ca și astăzi, cred că se dorea ca fiecare să înțeleagă că nu e din poziția cea mai de sus, Dumnezeu l-a coborât și nu l-a
vorba de o simplă asociere sau înțelegere ci de ceva solemn. putut scăpa nimeni (Daniel 4:31,32). Cu toate că uneori,
Dumnezeu le-a explicat clar evreilor că legământul Său cu ei, suntem probați și nu pedepsiți, oricât ne-am zbate să ieșim
le poate aduce atât binecuvântare cât și blestem; acesta în de acolo, nu putem ieși (Geneza 40:14,23). Cu toate că David
funcție de atitudinea lor. s-a rugat și a postit, totul a fost degeaba, deoarece Dumnezeu
Un alt lucru evident în istoria poporului evreu e că nu s-a lăsat influențat (2 Samuel 12:16-18).
Dumnezeu întotdeauna și-a făcut datoria și și-a avertizat Tot de la evrei învățăm că cine se împotrivește lucrării
poporul. Unul din autorii Vechiului Testament menționează lui Dumnezeu sau oamenilor Lui, va avea de suferit:
că Dumnezeu a apelat la „toți prorocii Lui” și la „toți văzătorii” Exemplele Scripturii sunt grăitoare și în această privință.
(2 Împăraţi 17:13). În alt loc Dumnezeu afirma că a procedat Dumnezeu a pedepsit-o pe Maria pentru că s-a ridicat
așa „în toate diminețile” (Ieremia 11:7). În același idee, Pavel împotriva slujitorului Său (Numeri 12:10). Probabil din
arăta că nimeni nu se poate dezvinovății de faptul că nu a acest motiv David era foarte vigilent cu „unsul Domnului”
văzut sau nu a știut cine este Dumnezeu și ce așteaptă de (1  amuel 24:6). Privind în istorie, orcine s-a atins de poporul
la noi (Romani 1:20). Dacă în trecutul poporul evreu exista lui Dumnezeu a avut de suferit (Estera). Însuși Domnul Isus
obligația ca să avertizezi pe cumpărătorul unui bou de afirma că cei ce resping oamenii lui Dumnezeu și implicit
posibilele pagube ce i se pot întâmpla (Exodul 21:29), cu atât lucrarea Sa, în ziua de pe urmă va fi foarte grav pentru ei
mai mult Dumnezeu de la care a venit această poruncă a fost (Matei 10:15). Dacă ni se cere o considerație aparte, cu
dispus întodeauna să avertizeze pe cei interesați. Problema atât mai puțin se permite împotrivirea și nesupunearea
este că noi, în general nu suntem suficient de sensibili să (1 Tesaloniceni 5:12,13). Printr-o atitudine incorectă față de
receptăm avertizările divine. Haman, pornit fiind împotriva lucrătorii lui Dumnezeu, noi nu beneficiem de ceea ce am
lui Mardoheu, a fost avertizat de soția lui astfel: „Dacă putea beneficia (Marcu 6:5). În concluzie, ca să nu primim
Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul vreo osândă (Galateni 5:10) și să nu aducem blestemul
iudeilor, nu vei putea face nimic împotriva lui, ci vei cădea asupra noastră (Ieremia 48:10; 1 Corinteni 9:16) să tratăm
înaintea lui.” (Estera 6:13) Ce bine ar fi fost să fi luat seama! cu toată serizitatea ceea ce Dumnezeu ne-a încredințat!
De asemenea, copiii lui Eli, înainte de a fi nimiciți, prin tătăl lor, Dumnezeu să ne ajute!
au fost avertizați indirect de Dumnezeu (1 Samuel 2:23‑25).
Totuși ei nu și-au schimbat comportamentul. Ținând cont Editorii

3
de sfatul apostolului Pavel, putem înțelege că exemplele

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Cunoștință și pricepere pentru cei tineri
„să dea celor neîncercați agerime de minte, tânărului
cunoștință și chibzuință” (Proverbe 1:4)

VALOAREA UNUI OM

„Ce este omul?” este o întrebare ce apare în Scripturi oamenii dintr-o anumită cultură sau categorie socială şi de
în contexte de maximă importanţă. Iov, pune această ceilalți nu. Pentru unii, câteva kilograme în plus sau în minus
întrebare privind la interesul lumii spirituale pentru om, în modifică valoarea unei persoane. Castele sociale împart
timpul în care el a devenit subiect de mare importanţă în oamenii în aristocraţi, iniţiaţi şi alte categorii inferioare,
cer şi pe pământ: „Ce este omul, ca să-Ţi pese atât de mult măcarcă toţi oameii au aceleaşi sentimente umane, se nasc
de el, ca să iei seama la el.” (Iov 7:17) David, pune aceeaşi în acelaşi fel, trăiesc pe baza acelorlaşi legi fizico-chimice,
întrebare privind la imensitatea cosmică şi rolul omului în urmând ca în final să aibă toţi parte de moarte fizică. O
creaţia terestră: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi înmormântare imperială sau un trup ce nu are parte nici de
fiul omului, ca să-l bagi în seamă?” (Psalmi 8:4) Răspunsul îngropare, conduc spre aceeaşi locuinţă a morţilor şi spre
la această întrebare va determina filosofia vieţii. În plan aceeaşi judecată de apoi.
spiritual, familial, social, economic şi orice alt domeniu al Analizând corect realitatea din jur, rezultă că oamenii
vieţii, omul acţionează pe baza unui sistem de valori. O îşi apreciază semenii după valoarea de moment. Cotele de
clasificare fundamentală şi obligatorie a sistemelor de valori, piaţă cu care rulează societatea, sunt înşelătoare nu doar
identifică pe în primul rând sistemul lumesc și umanist, aflat pentru că sunt atât de trecătoare şi schimbătoare, ci și pentru
sub coordonarea lui Satan - stăpânitorul lumii şi a spiritelor că ascund adevăratele cotaţii care contează. În acest peisaj
rele asociate lui. În al doilea rând întâlnim sistemul teocratic, cu cote de popularitate și cu topuri de piaţă umană, cum
coordonat de Domnul Isus Hristos şi implementat prin Duhul trebuie să ne raportăm noi la semenii noştrii? Ce valoare are
lui Dumnezeu, îngerii sfinţi şi Biserica sa. pentru noi aproapele nostru, în diferitele stadii ale evoluţiei
vieţii şi chiar după aceea?
Valoarea de pe piaţa lumii
În societatea zilelor noastre marcată puternic de Valoarea înaintea lui Dumnezeu
mercantilism şi narcisism, de cele mai multe ori, valoarea Conform Levitic 27, în cazul persoanelor închinate
unui om este determinată de capacitatea lui de a produce Domnului, în eventualitatea răscumpărării se făcea o
bani sau alte bunuri materiale şi de frumuseţea fizică. Tot preţuire în funcţie de vârstă, sex şi condiţii economice.
ce aparţine creaţiei este util şi frumos, dar aceste valori şi Totuși aceste preţuiri nu aveau în vedere valoarea spirituală
proprietăţi fizice sunt trecătoare. Frumuseţea, care atinge ci numai cea fizică a acelei persoane. Potrivit Scripturilor,
cote maxime la tinereţe, se pierde ireversibil cu trecerea valoarea completă a unui om este dată în primul rând de
anilor, deşi se fac eforturi costisitoare ca timp şi fonduri statutul lui spiritual și de locul pe care-l ocupă în planul
pentru păstrarea ei. Capacitatea intelectuală şi profesională etern al lui Dumnezeu.
se pierde şi ea în timp, oricât de sănătos şi rezistent ar fi un Să luăm un exemplu pentru bărbaţi. În dreptul
om. Pentru orice om trec „zilele tinereţei ... (şi) vin zilele cele lor, lumea apreciază în primul rând puterea fizică şi
rele.” (Eclesiastul 12:1) Există şi alţi factori, ca boli, accidente economică. În confruntarea dintre evrei şi filisteni,
sau privări de libertate și de drepturi, care fac ca o persoană Goliat „filisteanul s-a uitat şi când a zărit pe David,
să nu mai poată fi apreciată la valoarea ei reală. Mai grav a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil, cu păr
este faptul că o persoană nenăscută potrivit legislaţiilor de bălai şi cu faţa frumoasă.” (1 Samuel 17:42) El a făcut o
sorginte demonică, poate să nu aibă nicio valoare, putând apreciere numai după imaginea exterioară ce o avea în
fi distrusă discreţionar în diferite stadii de dezvoltare faţă, observând doar vârsta copilăriei şi mărimea fizică.
intrauterină. Deasemenea, eutanasierea este o formă prin De partea lui, David, când l-a privit, prin Duhul care
care valoarea unui om este redusă la zero, din moment ce era peste el datorită ungerii care o primise, n-a văzut
poate fi anihilată artificial. decât multe kilograme de carne ce urmau să servească
Pe de altă parte, chiar în floarea vârstei şi în condiţie de hrană „păsărilor cerului şi fiarelor pământului”.
profesională excelentă, o persoană poate fi apreciată de Așa a fost în câteva ore. Aşa priveşte Dumnezeu pe
4 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
omul păcătos atunci când harul mântuirii (şansa vieţii În aceste condiţii fiecare dintre noi alege ce valori
eterne) încetează. Domnul a zis: „Duhul Meu nu va va cultiva în viaţa lui. Vom investi în valori trecătoare sau în
rămâne pururea în om, căci şi omul nu este decât carne valori eterne? Apostolul Pavel recomanda o perspectivă
păcătoasă.” (Geneza 6:3) Cât despre David, valoarea lui eternă asupra vieţii și nu o abordare sub impactul poftelor.
a fost apreciată corect de Dumnezeu încă din copilărie, Acestea reclamă satisfacerea momentului, adesea nu doar
fapt care s-a dovedit cu prisosinţă în anii ce au urmat, în detrimentul veşniciei ci şi al vieţii terestre pe termen
dar cu siguranţă se va dovedii în veşnicia viitoare. mediu şi lung. „Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu
Referitor la femei, pe care lumea le priveşte mai întâi putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, deci, cu ce
prin prisma frumuseţii fizice. Ferice de cei ce pot spune ca să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei
în Proverbe 31:30-31: „Desmerdările sunt înşelătoare şi ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ
frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă
va fi lăudată. Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei şi faptele ei s-o pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este
laude la porţile cetăţii.” Nu cele mai multe aprecieri din rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au
dreptul unor fotografii de pe reţelele de socializare arată rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de
valoarea reală a unei fete sau a unei femei, ci evlavia ei, chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi
care-i păstrează valoarea peste ani şi chiar pentru eternitate. caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea,
Totodată, nici o robă preoţească sau o altă îmbrăcăminte blândeţa. Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa
ce acoperă cu demnitate trupul, nu dau decât o valoare veşnică la care ai fost chemat.” (1 Timotei 6:7-12) Eternitatea
aparentă dacă nu este valoare interioară. „Căci deprinderea Împărăţiei lui Dumnezeu, pentru cei ce cred în existenţa
trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare ei, este incomparabilă cu cei sub o sută de ani din lumea
în orice privinţă, întrucît ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a aceasta, oricât de fericiţi ar fi ei. Domnul Isus Hristos, Cel care
celei viitoare.” (1 Timotei 4:8) pregăteşte Împărăţia pentru toţi urmaşii Săi învăţa pe ucenici
Apostolul Petru scria că întreaga fiinţă primeşte cum să se raporteze la valorile materiale în perspectiva
valoare atunci când duhul dobândeşte calităţi sfinte. vremelniciei şi a veşniciei: „Nu vă strângeţi comori pe
„Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în pământ... (căci se pierd) ci strângeţi-vă comori în cer... (unde
împletitura părului, în purtarea de scule din aur sau în nu se pierd) pentru că unde este comoara voastră, acolo va
îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia fi şi inima voastră.” (Matei 6:19‑21) Primordialitatea celor de
neperitoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare sus exprimată în crez şi faptă, include şi asigurarea nevoilor
preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară de jos, după cum este scris: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui
sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor
bărbaţilor lor” (1 Petru 3:3-5) Înţeleptul Solomon arăta în da pe deasupra.” (Matei 6:33)
proverbe comparative valoarea reală a unor oameni, valoare Apostolul Pavel compara cele două ipostaze (lumească
care întotdeauna este dată de calităţile spirituale şi sufleteşti: şi cerească), în istoria vieţii lui, separate de întâlnirea cu
„Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz şi cine Domnul. Avantajele sale faţă de alţi contemporani evrei
este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte şi chiar romani, erau „gunoi” - ceva ce se descompune şi
cetăţi.” (Proverbe 16:32); „Mai mult preţuieşte săracul, care îşi pierde valoarea (în raport cu cele cereşti, care nu sunt
umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate efemere). El scria filipenilor din închisoare. „Măcar că eu
şi nebun.” (Proverbe 19:1); „Ceeace face farmecul unui om aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti...
este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decât nu Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit
mincinos.” (Proverbe 19:2); „Un nume bun este mai de dorit ca o pierdere, din pricina lui Hristos... fac un singur lucru:
decât o bogăţie mare şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât
argintul şi aurul.” (Proverbe 22:1).
5
(continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Cunoștință și pricepere pentru cei tineri
„să dea celor neîncercați agerime de minte, tânărului
cunoștință și chibzuință” (Proverbe 1:4)

uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este


înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti „Dacă omul din afară trece, asta nu ne înspăimântă,
a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta, deci, să ne Căci în omul din lăuntru noi purtăm nădejdea sfântă,
însufleţească pe toţi.” (Filipeni 3:4:15) Omul de afară trece, după cum e scris, dar noi,
Cine priveşte spre cei fericiţi pe moment şi totuşi nu În Isus avem credinţă, în viaţa de apoi.
renunţă la principiile sfinte, de care lumea nu ţine cont, va Caută bieţii oameni trudnic elexiru-ntineririi,
fi contrariat ca Asaf. Confuzia din mintea a dispărut definitiv Ca să-nvingă, să stopeze forţele îmbătrânirii.
de îndată ce a făcut analiza lucrurilor din prisma veşniciei. Sute de experţi încearcă teze de laborator,
Acesta este şi scopul celor scrise aici, în primul rând pentru Ca să readucă omul pe un câmp nemuritor.
cei ce sunt ispitiţi la tinereţe de atracţia poftelor, dar şi Însă nici o reuşită, căci păcatul germinează,
pentru cei ce sunt în condiţii nefavorabile, iar gândurile Moartea care-n trup pătrunde, zi de zi înaintează.
pot să le întunece orizontul spiritual. Levitul spunea cum Pavel cunoştea secretul, de aceea el ne-a spus,
s-a luminat şi cum a hotărât să trăiască în continuare. Ca să ne-noim în omul dinlăuntru, prin ISUS.
„Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi şi îşi măresc bogăţiile... Drumul nostru se termină, după cum e scris în carte,
M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică Căci ţărâna e ţărână, iar păcatele-s păcate.
mi-a fost truda, până ce am intrat în Sfântul locaş al lui Frumuseţea se destramă până-n cel din urmă fir,
Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor Duhul zboară, iar ţărâna se topeşte-n cimitir.
răi... Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, De la începutul lumii legea a perpetuat,
la deşteptarea Ta! Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai Dar nădejdea noastră este MESIA cel înviat.
apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi DUMNEZEU învie morţii, dovedit prin DUHUL SFÂNT,
mă vei primi în slavă. Pe cine altul am eu în cer în afară de El va porunci să vină trupuri care nu mai sunt.”
Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în
Tine.” (Psalmul 73:12-25) Materializarea acestor principii nu poate trece
neobservată de cei din jur, căci „cei ce vorbesc în felul acesta,
Concluzii şi aplicaţii arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii.” (Evrei 11:14)
Sunt suficient de temeinice referinţele biblice pentru În mod deosebit, cei ce se gândesc şi umplă după „cele de
cel cu inima curată, ca să înţeleagă adevăratele valori, în care sus” (Coloseni 3:1-2) dovedesc aceasta prin dezbrăcarea „de
trebuie investit, aşa cum erau îndemnaţi filipenii. „Încolo, omul cel vechi, cu faptele lui” (Coloseni 3:9) şi îmbrăcarea
fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, „cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie,
tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de cu blândeţă, cu îndelungă răbdare... şi cu dragoste, care
iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice este legătura desăvârşiri” (Coloseni 3: 12-14). Cei ce vor
laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni  4:8) Apostolul avea parte de veşnicia viitoare se implică şi ei în activităţi
Pavel scria şi pentru cei ce o duc bine în viaţa aceasta, pentru pământeşti ca ceilalţi oameni, zidesc case, seamănă
a nu fi ispitiţi, mai ales că rulează cu valori materiale mari. pământul și se căsătoresc. Diferenţa este dată de modul
El scria lui Timotei: „Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia lor de viaţă sfântă, ceea ce înseamnă separarea de păcat şi
să nu se îngîmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii activităţi sfinte. Conştienţa raportării deliberată la cele de
nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din puţină folosinţă respectă cele scrise de apostol corintenilor:
belşug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să „Cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi
fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună de ea; căci chipul lumii acesteia trece.” (1 Corinteni 7:31)
cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept Aceeaşi idee rezultă cu claritate şi din cele scrise de apostolul
comoară o bună temelie ca să apuce adevărata viaţă.” Petru: „Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce
(1 Timotei 6:17-19) fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi
Însă pentru a gândi şi a trăi în conformitate cu evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu,
aceste convingeri evlavioase, e nevoie de credinţă. Altfel în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi
te fură imaginile din jur. Dar tocmai trăirea prin credinţă de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm
și nu prin vedere, este modalitatea lăsată de Dumnezeu ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De
pentru a a avea parte de cele de sus. „Şi fără credinţă este aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă
cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.”
Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte (2 Petru 3:11-14)
pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6) Credinţa oferă siguranţă, Iosif Anca
pace şi bucurie în aşteptatea instaurării definitive a celor
cu adevărat de valoare, aşa cum evidenţia fratele Dionisie
Ghiuchici în versurile următoare:
6 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
puterea crucii lui hristos

„Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după mine, nu este Domnului. Această moarte și înviere pot fi reactualizate prin
vrednic de mine. Cine își va păstra viața, o va pierde; crucea, căpătată în apa botezului. Când mă consider mort
și cine își va pierde viața, pentu mine, o va câștiga.” față de o ispită a întunericului, față de înșelăciunile lumii și
(Matei 10:38,39) față de stimulii firii carnale, eu îmi port crucea câștigată în
apa botezului, și totodată mă dezbrac practic de omul cel
Ca noțiune evanghelică, purtarea crucii nu se suprapune vechi, sufocându-le plăcerile în fașă (Romani 6:11).
cu imaginea omului care ridică o cruce de lemn sau de altă Cât despre îmbrăcarea cu omul nou, acest proces
materie și o poartă pe drum. Nici Domnul nu și-a purtat urmează automat actului dezbrăcării de omul vechi, pentru că
crucea numai ca să fie văzută cu ea pe drumul calvarului. morții în Hristos îi urmează neapărat învierea în Hristos. Dacă
Crucea și-a făcut efectul în momentul în care Hristos a fost cineva își declanșează moartea în Hristos, sub amenințarea
țintuit pe ea cu piroane. Sîngele purtător de pofte s-a scurs comiterii unui păcat, el va ajunge subit la învierea în Hristos,
din răni, iar trupul lipsit de sănge s-a stins. Purtarea crucii ca semnalată prin gânduri, vorbe și fapte neprihănite.
concept evanghelic se identifică cu imaginea omului țintuit Păcatul și neprihănirea aparțin de două domenii
pe cruce, pierzând-și cu sîngele și viața carnală. opuse, guvernate de legi specifice. În mădularele creștinilor
Înțelegerea superficială a învățăturii hristice despre lucrează Legea păcatului și a morții. (Romani 7:23) În duhul
purtarea crucii a adus la înmulțirea cruciulițelor purtate regenerat al creștinului lucrează Legea Duhului de viață în
pe piept, și a crucilor ce împodobesc haine și clădiri. Unii Hristos (Romani 8:1,2). Când cineva se consideră mort în
asimilează crucea Domnului cu suferințele de tot felul, iar Hristos față de îndemnurile firii, el scapă momentan din
alții cu prigonirile la care sunt supuși din pricina credinței. domeniul Legii păcatului și a morții, ce lucrează în mădularele
Crucea Domnului n-are a face cu aceste lucruri. Purtarea lui și trece automat în domeniul Duhului de viață, prin care
crucii n-are a face nici cu crucifixul de la margine de drum. se slujește lui Dumnezeu. De aceea, nu este nicio osândire
Cinstirea crucifixului, nefondată în Evanghelie, nu înseamnă pentru cei ce-și poartă crucile.
purtare de cruce. Ea este un obicei care convine de minune Adresându-se corintenilor, Pavel le-a descoperit cheia
celor ce umblă în vedere, nu în credință (Evrei 11:1; unei vieți hristice autentice. Această descoperire se găsește în
2 Corinteni 5:7). Umblarea după lucrurile care se văd numai relație strânsă cu purtarea crucii: „Purtăm întotdeauna cu noi,
ne îndepărtează de Împărăția invizibilă a lui Dumnezeu. în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața Lui
să se arate în trupul nostru.” (2 Corinteni 4:10) Eu port în trupul
Subiectul nostru comportă următoarele aspecte meu omorârea Domnului Isus, ori de câte ori mă consider mort,
principale: în El, pentru un păcat oarecare, care mă ispiteşte.
1. Semnificațiile crucii pentru Domnul nostru, Isus
Hristos, Unealta suferințelor și a morții, crucea înseamnă
2. Semnificațiile crucii pentru ucenicii supranumiți pentru Hristos:
creștini (Fapte 11:26), 1. Calea ascultării perfecte față de Tatăl (Filipeni 2:5;
3. Factorii care concură la crucificarea firii pământești, Evrei 5:8),
și cei care o împiedică, 2. Condiția înălțării sale nespus de mult (Filipeni 2:9;
4. Aplicarea crucii la toate sectoarele firii pământești, Evrei 12:2),
5. Beneficiile purtării crucii și urmările lepădării de cruce. 3. Arma biruinței asupra lui Satan (Coloseni 2;13; Evrei
Sentențioasele versete din Matei abordează tema 2:14; 1.Ioan 3:8),
vredniciei unui ucenic din punctul de vedere al purtării crucii. 4. Aducerea păcii între Dumnezeu și oamenii (Coloseni
Ucenicul care-și poartă crucea și calcă în urmele Învățătorului 1:19,20; 2 Corinteni 5:18),
este vrednic, dar cine pretinde că-l urmează pe Hristos fără 5. Esența Evangheliei (1 Corinteni 2:2).
să-și poarte crucea se dovedește a fi nevrednic. Crucea
nimicește, precum am văzut în preambul, viața de plăceri Pentru creștinii născuți din nou și botezați la vârsta
carnale, ce rezidă în sânge. Când Domnul a afirmat că „cine matură, crucea căpătată în apa botezului semnifică:
își va păstra viața, o va pierde”, El s-a referit la pierderea vieții 1. Unirea cu Fiul în moarte și în înviere (Coloseni
veșnice din pricina lepădării crucii. Dacă nu-mi aplic crucea, 2:11,12; Romani 6:4)
câștigată în apa botezului, pentru a preîntâmpina satisfacerea 2. Împăcarea cu Tatăl (Romani 5:1,10,11)
unor plăceri ale firii ce se războiește cu Duhul, eu îmi păstrez 3. Calea ascultării perfecte față de Hristos (Luca 14:27;
viața adamică, dar voi pierde viața veșnică. În schimb, dacă Matei 16:24; Ioan 14:21)
omor cu ajutorul crucii plăcerile egoiste ale trupului, eu îmi 4. Izolarea de plăcerile acestei lumi trecătoare
pierd viața adamică, dar câștig pe cea veșnică. (Galateni 6:14)
Dezbrăcarea de omul vechi, adamic și îmbrăcarea cu 5. Eliberarea din câmpul de atracție al Legii lui Moise
omul nou, hristic, s-a făcut simbolic în apa botezului, când (Coloseni 2:14; Romani 10:4)
catehumenul a murit prin credință, împreună cu Hristos, 6. Împăcarea cu evreii (Efeseni 2:16)
pentru păcat și a înviat, împreună cu Hristos, ca să trăiască 7. Scandalizarea celor nemântuiți (Galateni 5:11;
pentru Dumnezeu (Romani 6:3-10). Metamorfoza omului 1 Corinteni 1:18).
carnal în om spiritual se datorează unui act de credință,
botezul, prin care ne însușim, atât moatea, cât și învierea (continuare în pagina 9)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
7
Închinători în Duh și adevăr
„...fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl”
(Ioan 4:23b)

IPOCRIȚI ȘI OPORTUNIȘTI

„Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun O altă categorie sunt oportuniștii care cu atributele
că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi ipocriziei, desfășoară acțiuni și proiecte menite să slujească
mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat” (Ioan 6:26) unui interes nedeclarat. Oportuniștii îi putem clasifica în
două categorii. Cea dintâi categorie cuprinde oameni care
din raționamente nebănuite de alții, știu cu dibăcie să
Ambii termeni reflectă unul și același comportament, exploateze un moment care poate crea un cadru favorabil
dezvăluind imboldul inițiat de ocazii și de interes. De-a unui scop premeditat. În Evanghelia după Marcu se spune că
lungul timpului mi-a fost greu să înțeleg ipocriții. I-am putut Irodiada a așteptat o oportunitate în care să poată reduce la
identifica prin complimentele excesive sau prin slugărnicii tăcere pe Ioan Botezătorul. În termeni biblici oportunitatea
caraghioase. De fapt termenul de ipocrit vine din grecescul se numește „o zi cu bun prilej”. „Totuşi a venit o zi cu bun
„hypocrates” care înseamnă „artist”. prilej, când Irod îşi prăznuia ziua naşterii şi a dat un ospăţ
Chiar dacă nu sunt abilitați în ce întreprind, rolul boierilor săi, mai marilor oştii şi fruntaşilor Galileii.” (Marcu
„aprodului Purice” și-l joacă cu măiestrie. De obicei, astfel 6:21) Așteptarea cu mult interes a celui ce știe să exploateze
de persoane se învârt în compania oamenilor influenți, astfel de zile este surprinsă de versetul din Psalmi: „Căci
dovedindu-se a fi niște slugarnici docili. Drept este că iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa; nişte oameni porniţi
multora le place să fie înconjurați și deserviți de oameni care la rău urzesc lucruri rele împotriva mea, fără să fiu vinovat,
ori țin hangul celui mai mare, ori au niște „păreri de cenușă” fără să fi păcătuit, Doamne!” (Psalmi 59:3). Să existe oare
care nu contează. Psalmistul spunea: „Oamenii îşi spun frați care stau la pândă după zile „cu bun prilej” ca să taie
minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc capul fraților lor? Pârâșii lui Daniel (Daniel 6:1-13), dar și
cu inimă prefăcută.” (Psalmi 12:2) Așadar inima prefăcută, alții (Ieremia 9:5) se trudesc să facă rău tovarășilor lor. De
minciuna și lucrurile lingușitoare fac parte din aceeași remarcat este că acuzațiile aduse de vrăjmașii lui Daniel
echipă de lucru, iar lucrarea lor este una înșelătoare. Oare nu erau din domeniul împărătesc, unde Daniel a dovedit
poate să fie pentru cineva lingușirea o virtute? Da! Pentru fidelitate și conștiinciozitate, ci dintr-un domeniul privat. Câte
cei ce profită de încrederea unora și au interese ascunse. De calomnii, înscenări, vorbe interpretate eronat, răstălmăciri
obicei, din observațiile făcute am constatat că acolo unde sau chiar proroci manipulați, devin instrumente în interesul
este incompetență se caută creduli și oportuniști. jocurilor de denigrare sau promovare a unora? De ce uităm
Trist este că oameni lipsiți de înzestrări și chemări, fie cuvintele lui Pavel adresate filipenilor, care așteptau prilejul
că au pontențial material, fie că sunt oameni fără opinie să ajute, să mângâie și să îmbărbăteze: „Am avut o mare
și doriți de cei influenți, au ajuns să dețină poziții și slujbe bucurie în Domnul, că, în sfârşit, aţi putut să vă înnoiţi iarăşi
nemeritate. Mai rău, au ajuns să înființeze „portofolii” simţămintele voastre faţă de mine. Vă gândeaţi voi la aşa
destinate incompetenților. Nu excludem, începuturile slabe ceva, dar vă lipsea prilejul.” (Filipeni 4:10) Să „așteptăm”
cu ucenicia aferentă. Un astfel de om, alături de învățător, zile cu bun prilej să facem bine fraților și nu rău !
poate deveni un om destoinic pentru orice lucrare bună. Cea de-a doua categorie de oportuniști sunt cei care
Durerea este însă că uneori, oameni fără o chemare din cu dor de răzbunare, păstrând polițe și ranchiuni, cad
partea lui Dumnezeu, selectați după criterii de simpatie și pradă pericolului care Pavel îl avertiza pe Timotei: „Te rog
interes, au dobândit poziții nemeritate în viața bisericii. O fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus şi
astfel de practică nu admite comentarii, iar slujiții devin înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri, fără vreun
niște resemnați și conformiști fără opinie. Psalmistul spunea: gând mai dinainte şi să nu faci nimic cu părtinire.” (1 Timotei
„Omul pus în cinste şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe 5:21) „Gândul mai dinainte” este toporul care atârnă gata să
care le tai.” (Psalmi 49:20) Ar fi bine ca omul ipocrit să-și lovescă, mânat de o coadă ce se poate numi invidie, dor de
dea seama că într-o zi va cădea victimă propriilor ambiții, răzbunare, ură, defăimare, ambiție sau orgoliu. Consecințele
moment în care își va dovedi incompetența. distructive ale „gândului mai dinainte” oferă satisfacții
8 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
(continuare din pagina 7)

puterea crucii lui


hristos
La purtarea crucii concură duhul regenerat al
ucenicului, botezul în Duh Sfânt, învățăturile și exemplele
de purtare a crucii ce se dau în adunările apostolice. Cine
are Duhul Sfânt nu poate să trăiască după îndemnurile firii
pământești, căci, prin cruce, el elimină faptele trupului din
viața lui (Romani 8:12-14). Duhul Sfânt îndrumă pe cei ce-l
ascultă spre purtarea crucii.
Adversarii crucii sunt firea, lumea și duhurile
rătăcitoare. Un creștin care se înclină din ce în ce mai mult
spre satisfacerea poftelor ochilor, ale trupului și este atras
păcătoase lipsite de implicații divine și produc răni adânci. de lăudăroșenia acestei vieți renunță definitiv la purtarea
Ele distrug relații, fac să sufere lucrarea lui Dumnezeu și crucii (1 Ioan 2:15-17). Nu se poartă crucea din pricina unor
defăimează, toate în numele „bunelor interese” și a „lucrării răstălmăciri, exemplificate la începutul prezentei lucrări.
lui Dumnezeu” Purtarea crucii cade în uitare în virtutea modernizmului
De cele mai multe ori, astfel de oportuniști urmăresc ce promovează practici noi ca meditația transcendentală,
magia albă, horoscoapele și altele.
interese personale sau de grup, împărtășind aceleași
Crucea se aplică omului vechi cu toate manifestările
motivații. Cu puțină diplomatie, într-o seninătate greu lui: gânduri firești, sentimente de dispreț, de vrăjmășie și
de imaginat, autorii morali de răzbunare, îngrijorările de tot felul, frica de oameni, de
se exchivează de la orice evenimente,de boli și de moarte, îndemnurile de a sâvârși
„...mă responsabilitate sau acuzație
adusă. Strategia adoptată este
păcatele cuprinse în lista faptelor firii. (Gal.5:19-21) Faptele
firii nu sunt decît satisfacerea unor dorinți sau plăceri ascunse
în mădulare, pândind ocazia favorabilă de îndeplinire.
feresc, ca de „formatori de opinii”. Toți se
uită cu atenție la liderul a cărui
Bunăoară, dacă cineva mă jignește, pofta de ură și de
răzbunare îmi inspiră cuvinte usturătoare la adresa sa. Simțind
să n-aibă gest, vorbă sau expresie a feței
poate produce o opinie despre o
pofta de ură ridicându-se în mine, imediat mă consider mort
în Hristos față de ea, și în loc de cuvinte jignitoare, voi folosi
persoană sau o lucrare. Ionatan cuvinte blânde și pline de dragoste în aplanarea conflictului
nimeni a înțeles din gestul tatălui său
respectiv .Cuvintele jignitoare aparțin firii, iar cuvintele de
dragoste izvoresc din duh. Iată cum crucea Domnului Isus ne
Saul că moartea lui David era
despre hotărâtă (1 Samuel 20:33).
poate salva de întinăciuna cuvintelor izvorite din omul carnal,
și de alte întinăciuni ale duhulul și ale cărnii (2 Corinteni 7:1)
Apostolul Pavel dându-și seama Purtarea crucii preîntâmpină orice întinăciune.
mine o că este un reper pentru frați, era Purtarea zilniă a crucii este o poruncă pentru cei ce
atent la ce văd sau aud frații de doresc să-l urmeze pe Hristos (Luca 9:23). Lepădarea de sine
părere mai la el: „...mă feresc, ca să n-aibă
este o premiză a utilizări crucii pentru omorârea sistematică a
mădularelor păcatului. Cine se leapădă de sine nu mai caută
nimeni despre mine o părere mai avantajele firii sale carnale, nu pretinde cinste din partea
înaltă decât înaltă decât ce vede în mine sau semenilor, nu se scadalizează dacă este păgubit sau clevetit,
ce aude de la mine.” (2 Corinteni se mulțumește cu condițiile minime de trai. El nu dorește
ce vede în 12:6) Cei drept, unii din dorința să aibă mereu dreptate, nu caută să stăpânească peste
alții. Dacă cineva nu se leapădă de sinea sa, nu va reuși să
de a intra in graţiile cuiva își
stingă dorințele firii prin cruce, deoarece aceste dorinți ajung
mine sau ce omoară conștiința, convingerile la împlinire mai înainte ca ele să se semnaleze pe ecranul
și principiile devenind un conștiinței. Eu nu pot să sting decît acea plăcere a trupului
aude de la manipulat sau o simplă de care îmi dau seama înaite de înfăptuirea ei. Cel lepădat de
sine nu se grăbește să-și împlinească plăcerile carnale.
marionetă depersonalizată.
mine.” Să nu uităm îndemnul Purtarea crucii ne face vrednici de Învățătorul nostru,
lepădarea crucii ne face nevrednici de El. Or, nevrednicia
apostolului Petru: „...păstoriţi ne exclude dintre aleșii ce formează Mireasa. Nevrednicii se
(2 Corinteni 12:6) turma lui Dumnezeu care este expun disciplinării Tatălui, căci înregistrează multe eșecuri
sub paza voastră, nu de silă, în viața spirituală, și furnizează motive de pâră vrăjmașului.
ci de bunăvoie, după voia lui Chiar dacă unii dintre ei vor ajunge în împărăția veșnică,
Dumnezeu; nu pentru un câştig pentru că nu-l renegaseră pe Isus ca Domn pe parcursul
alergării lor în trup, ei vor ocupa un loc îndepărtat de de
mârşav, ci cu lepădare de sine.” (1 Petru 5:2). Așadar, unde
slava Domnului.
este lepădare de sine nu este nici ipocrizie nici oportunism! Carol Szekely

Ioan Dobra

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
9
Sfaturi pentru o viețuire corectă
„N-am așternut eu oare în scris pentru tine sfaturi și
cugetări...”(Proverbe 22:20)

PERICOLE CARE NE PASC


ÎN VIA DOMNULUI
(Matei 21:33-46)

Este una din pildele cele mai dramatice şi mai pline c). Lipsa de caracter. Tot din pilda de mai sus (Luca 12)
de semnificaţii, rostită de Domnul Isus într-un moment (în desprindem şi motivul. Au început să-şi bată tovarăşii de
„săptămâna mare”) când relaţiile Lui cu mai marii norodului lucru, să mănânce, să bea și să se îmbete (Luca 12:45b).
lui Israel erau foarte încordate. Pilda ne vorbeşte despre Aceasta înseamnă lipsă de caracter, de respect și de
privilegiul şi responsabilitatea poporului Israel vis-a-vis de principii. Adevăratul caracter se vădeşte în lipsa Stăpânului,
lucrarea lui Dumnezeu şi despre cum au înţeles ei să se nu în prezenţa Lui. Cum te comporţi atunci când nu te vede
achite de ceea ce le-a încredinţat Dumnezeu. nimeni?,
Din experienţa tristă a poporului Israel descrisă în pilda Dragii mei, nu cumva ne-a invadat şi pe noi aceeaşi
aceasta, desprindem trei pericole majore care ne pasc şi pe mentalitate de stăpâni ai viei şi începem să ne comportăm
noi, credincioşii Noului Legământ. ca şi cum Biserica este a noastră? Ce altceva ar putea să
însemne gesturile, replicile, ifosele, lipsa de reverenţă din
închinare sau slujire, tămâia străină de pe altar şi alte lucruri
1. Pericolul de a ne crede stăpâni pe vie sau atitudini care există uneori în bisericile noastre? Când am
postit ultima dată înainte de a predica, de a îndemna, de a
Înţelegem din pilda de mai sus că stăpânul viei
cânta, de a recita sau de a lua cuvântul în Biserică? Nu uitaţi,
este Dumnezeu, iar vierii erau mai marii lui Israel. Din
chiar dacă avem un statut privilegiat în Biserică („cetăţeni cu
comportamentul vierilor faţă de trimişii stăpânului viei,
sfinţii”, „oameni din Casa lui Dumnezeu” - Efeseni 2:18-22),
dar şi din vorbele lor (Matei 21:38), se observă foarte clar
Stăpânul Bisericii este Dumnezeu şi El trebuie să rămână
mentalitatea şi intenţiile acestor vieri: să devină stăpâni ai
pentru totdeauna!
viei.
Adevărul este că nu-i prea plăcut să lucrezi pentru
altul. Ideea de stăpân, stăpânire, nu e nouă şi nici greşită 2. Pericolul lepădării de Hristos
neapărat. N-a spus chiar Dumnezeu când l-a creat pe om:
Iudeii din vremea Domnului Isus concepuseră un
„... creşteţi, înmulţiti-vă, umpleţi pământul şi stăpâniţi-l...?”
sistem religios care funcţiona atât de bine, încât nu mai
(Geneza 1:28). Ba da. Numai că, datorită păcatului, omul
aveau nevoie de Dumnezeu şi de Isus Hristos. Piatra pe care
a ajuns din stăpân, rob şi trebuie să parcurgă câteva stadii
Dumnezeu o proiectase să fie în capul unghiului, ei (zidarii)
ca să ajungă din nou în poziţia de autoritate conferită
au lepădat-o, spunând: „Nu avem nevoie de Tine în sistemul
de Dumnezeu la început (eliberare din robia păcatului,
nostru. Ne descurcăm foarte bine fără Tine. Chiar ne încurci
ucenic, administrator). Parcurseseră iudeii de atunci toate
planurile.” Ei nu ştiau că fără El, via nu poate da rod, iar toată
aceste stadii? Nici vorbă. Erau robi ai păcatului şi chiar se
clădirea (planul de mântuire al lui Dumnezeu) se reazemă
complăceau în starea aceea. Oare din ce cauză au ajuns în
pe această piatră din capul unghiului (adică pe El). „Din El,
situaţia de a se crede stăpânii viei? Iată câteva răspunsuri:
prin El şi pentru El sunt toate lucrurile.” (Romani 11:36)
a). Lipsa de iubire faţă de Stăpân. „Dar cetăţenii lui îl
Cum ne raportăm noi, zidarii Noului Legământ, la Isus
urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: ‚Nu vrem ca omul
Hristos? Nu cumva L-am lepădat şi noi, ca şi evreii odinioară,
acesta să împărăţească peste noi’.” (Luca 19:14) Când îţi
şi ne-am făcut un mod de viaţă (chiar religios) din care El
iubeşti Stăpânul, accepţi domnia Lui şi faci tot ce ţi se spune,
lipseşte? Am ajuns să venim la adunare fără El, să cântăm,
cu bucurie. Cât îl iubim pe Stăpânul viei, pe Dumnezeu?
să predicăm, să slujim și să facem misiune sau ajutorare fără
b). Întârzierea Stăpânului. Pilda ispravnicului credincios El. Am ajuns să ne distrăm, să facem afaceri, să călătorim,
din Luca 12:41-48 ne dezvăluie ce gândeau aceşti oameni să ne căsătorim fără El ... Da, e posibil să mergem un timp
în inima lor: „Stăpânul zăboveşte să vină” (Luca 12:45a). prin puterile, inteligenţa, resursele şi relaţiile noastre, dar
Acest mod de gândire le-a schimbat, în timp, atitudinea. Nu într-o zi, casa pe care o vom construi fără „Piatra din capul
cumva s-a furişat şi în mintea noastră acest gând demonic, unghiului”, se va prăbuşi! Şi mai reţine un lucru: într-o zi, te
că Stăpânul întârzie? vei reîntâlni cu acest Isus pe care astăzi Îl respingi și Îl lepezi.

10 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Biblia ne spune că omenirea va fi marcată în vremurile
sfârșitului de numeroase crize  : politice, sociale, spirituale,
economice, naturale (geografice), de sănătate (epidemii). În
aceste vremuri grele pentru omenire, nici Biserica lui Hristos nu
va fi scutită de circumstanțe extreme și provocatoare. Este ușor
de observat faptul că această instituție divină este bombardată
intens, sistematic și concertat de forțele întunericului, pentru
a fi destabilizată și deturnată de pe traiectoria fixată inițial.
În atare situație Biserica trebuie să fie în gardă și să aibă un
răspuns adecvat la provocările majore pe care le întâmpină,
pentru a-și menține statutul, pentru a-și îndeplini menirea pe
pământ și pentru a funcționa potrivit principiilor stabilite de
Capul ei, Isus Hristos.
Departe de a fi exhaustiv sau aprofundat teologic,
studiul nostru se dorește a fi mai mult un semnal de avertizare,
un imbold la analiză și un îndemn la veghere pentru noi,
Dar atunci Piatra aceasta te va zdrobi sau te va spulbera credincioșii, care credem că suntem foarte aproape de ultimele
(Matei 21:44). Nu te temi de ziua aceea? evenimente ale istoriei și de revenirea Domnului Isus. Deoarece
au fost concepute sub forma unor articole separate, capitolele
cărții sunt distincte și au un conținut destul de ușor de parcurs.
3. Pericolul nerodirii pentru Dumnezeu La sugestia unor prieteni și frați am decis ca, până la urmă, ele
Există în textul precizat la început o expresie care ne să fie înmănuncheate în această carte, cu intenția ca oricine să
pune pe gânduri: „De aceea Împărăţia lui Dumnezeu va fi le poată folosi, aprofunda și oferi mai departe pentru trezire și
luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele edificare spirituală. Titlul cărții „Biserica - încotro?” nu a fost
cuvenite”. Asta înseamnă că erau roade în vie, dar ele nu erau ales ca să stârnească interesul, ci ca să ne pună în alertă și să ne
pentru Dumnezeu. Sistemul pus la punct de iudei funcţiona aducă mai aproape de ceea ce Dumnezeu intenționează să fim
foarte bine şi producea roade, dar nu pentru Dumnezeu, ci noi, poporul Noului Său Legământ.
pentru ei. Primele 18 capitole scot în evidență, prin lentila Scripturii
și a realității, câteva din crizele și pericolele care hărțuiesc
Dacă afirmăm că via este a lui Dumnezeu, implicit Biserica lui Hristos în vremurile pe care le trăim, căutând și
trebuie să admitem şi ideea că ea trebuie să-i aducă profit soluții de evitare sau ieșire din ele. Este îmbucurător faptul că la
lui Dumnezeu. Nu uita: tu nu eşti în cantina, în spitalul sau toate crizele și pericolele pe care le întâmpinăm la acest sfârșit
în şcoala lui Dumnezeu în primul rând, ci în „firma” Lui! Da, de veac avem răspunsuri adecvate și exacte în Sfânta Scriptură.
firma lui Dumnezeu este atât de mare, încât ea are cantină, În capitolul 19 am surprins, pe baza unui pasaj profetic din
camere de dormit, infirmerie, săli de cursuri şi chiar sală de Vechiul Testament, patru păcate majore care destabilizează
concerte; dar toate acestea sunt pentru angajaţi, ca ei să fie Biserica Domnului în aceste vremuri tulburi, căutând și remedii
apţi, calificaţi, echipaţi și împuterniciţi să rodească pentru biblice pentru contracararea lor. Capitolul 20 ne atenționează
Dumnezeu! asupra pericolului amăgirii în ce privește mersul la adunare,
Câtă roadă ai adus pentru Dumnezeu până în momentul care poate fi folosit foarte ușor ca un înlocuitor al unei relații
acesta? Nu cumva te înfrupţi din via Stăpânului şi nu produci personale cu Dumnezeu, atunci când tratăm superficial viața
nimic pentru El? Mai mult, El aşteaptă să–i aducem roadele noastră spirituală. Ultimele două capitole se vor un răspuns la
la vremea lor (Matei 21:41). Nu cumva aproape ţi-a expirat două întrebări: nu cumva este necesară o reformă sau chiar o
vremea rodirii şi eşti tot neroditor (Luca 13:6-9)? trezire spirituală în sânul Bisericii, atunci când ea și-a pierdut
spiritualitatea, discernământul și relevanța?
Rugăciunea inimii mele este ca atunci când vei lectura
Încheiere aceste scurte lecțiuni, să lași lumina și adevărul Cuvântului
să pătrundă înăuntrul inimii tale și să te întrebi: Fac eu parte
În finalul pildei, Isus spune ceva care ar trebui să ne din Biserica autentică a Domnului Isus? Sunt eu o fecioară
cutremure. Dumnezeu nu-şi va lăsa via Sa veşnic pe mâna înțeleaptă, cu vasul plin de untdelemn și așteptând în orice
unora care se cred stăpâni pe vie şi care refuză să aducă moment să apară Mirele? Fac tot ce depinde de mine pentru
roadă pentru El. Când noi nu ne vom mai ruga, nu vom mai ca lucrarea Domnului să înainteze? Folosesc cu bucurie și cu
posti, nu ne vom mai pocăi, când vom neglija Biblia, vom pasiune orice ocazie pentru a lărgi Împărăția lui Dumnezeu?
minţi, bârfi, curvi și vom fi lăcomi, El va lua via de la noi Sunt gata în orice moment să spun: „Maranata! Vino, Doamne
şi o va da altui neam. Lui Dumnezeu nu o să-i pară rău de Isuse”? Noi știm că adevărata Biserică a Domnului Isus nu va fi
clădirile noastre și nici de investiţia făcută în noi. Lucrarea biruită nici chiar de porțile locuinței morților. Întrebarea este:
Lui va merge înainte. Dar tu şi eu? Vom fi în Împărăţie sau vom fi prezenți, tu și eu, la marea întâlnire a Bisericii cu Mirele
vom fi scoşi afară? Isus Hristos? Așa să ne ajute Dumnezeu!
Iosif Ignat
Autorul
Comenzi, la tel. 0745636572

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
11
Cuvânt pentru slujitori
„Luați seama, dar, la voi înșivă și la toată turma peste care
v-a pus Duhul Sfânt episcopi...”(Faptele Apostolilor 20:28)

războiul împotriva
bisericii
Bătălia împotriva Bisericii primare o listă a doctrinelor primejduite pe baza cărora s-au alcătuit
Încă de la apariția Bisericii creștine, s-a putut ușor câteva strategii de eliminare a creștinismului, încă din fașă.
observa împotrivirea puternică manifestată de forțele Celui Cei ce au stabilit lista cu fundamentele doctrinale ce trebuiau
Rău, odată cu formarea acesteia. Pentru ucenici, izbucnirea apărate, cu orice preț, adică pe viață și moarte, erau însăși
acestui război spiritual, nu a fost o noutate. Domnul Isus i-a cei ce constituiau această preoție vechi testamentară.
prevenit de faptul acesta în noaptea trădării, atunci când le-a Aceasta s-a organizat în prima linie de bătălie, condusă de
spus că vor fi urâți, disprețuiți, persecutați și martirizați. Mai comandantul, a cărui cartier este situat în văzduh (Efeseni
mult, le-a mai spus că cei ce urmau să-i ucidă, vor comite 6:12), influențând-o să reacționeze ostil, față de apariția
crimele, în ideea și crezul că fac o slujbă pentru Dumnezeu: Bisericii, încleștând prima atacul contra acesteia.
„Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea În continuare asistăm la metodele și mijloacele prin care
când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui au fost apărate punctele de învățătură mozaice, care au fost
Dumnezeu.” (Ioan 16:2) Ei au fost astfel preveniți pentru a nu văzute ca fiind amenințate, prin parcurgerea evenimentelor
fi luați prin surprindere, iar realitatea acesta să nu constituie din cartea Faptele Apostolilor. Cartea acoperă o perioadă de
pentru ei un prilej de cădere (Ioan 16:1). Biserica primară a aproape treizeci de ani de istorie a Bisericii primare.
fost ținta distrugerii de către mai multe puteri inamice.
Dintre cei mai importanți inamici ai Bisericii primare, Crezul saducheic
menționăm: religia strămoșească a poporului, religia idolatră Deși nu aparținea legii lui Moise, convenea de minune
a păgânismului, forțele oculte ale întunericului, sistemele vrăjmașului, pentru că elimina învierea din morți și lumea
de conducere – irozii ucigași, infiltrajul din exterior, hristoșii sa spirituală - cea a îngerilor –, învățături contrazise de
mincinoși, apostolii mincinoși, respectiv proroci și frați crezul creștin. Acesta, ca de altfel și crezul fariseic care le
mincinoși. mărturisește pe amândouă (Fapte 23:8), nu se potrivea cu
crezul creștinilor, care vorbeau de învierea morților în Isus
I. Dușmanii interni asediază biserica primară (Fapte 4:2). Preoții, căpitanul Templului și mai ales saducheii,
– evreiască. Bătălia împotriva mărturiei Bisericii au fost vizibil deranjați de miezul propovăduirii creștine –
evreiești din Ierusalim și Iudeea. învierea din morți prin Isus, cum foarte plastic a ilustrat
După cum bine este știut faptul că doctorul Luca a doctorul Luca: „foarte necăjiţi că învăţau pe norod şi vesteau
sistematizat cartea Faptelor Apostolilor, în funcție de zonele în Isus învierea din morţi” (Fapte 4:2). Este explicabilă reacția
de răspândire a Evangheliei, care au respectat porunca Marii de respingere a mesajului Evangheliei, transmis de apostolul
trimiteri a Mântuitorului (Fapte1:8). Creștinismul a avut Petru, venită tocmai din tagma preoțească amintită, în frunte
ca leagăn de formare și creștere - Țara sfântă a poporului cu căpitanul Templului, la care s-au aliat și subscris cu toată
evreu. Aici s-a declanșat prima mare bătălie. Desigur, deschiderea, saducheii. Aceștia din urmă, provocați de fapt
mărturia creștină s-a lovit atât în Ierusalim, cât și în Iudeea de Satan, erau deranjați de conținutul predicilor apostolilor,
de tradițiile, dogmele și obiceiurile religiei autohtone. La în care se sublinia învierea din morți, atât a Domnului Isus
prima vedere, părea ceva normal. Numai că Ierusalimul Hristos, cât și a tuturor oamenilor la final. Scopul clerului
n-a cunoscut ziua cercetării și lucrurile care puteau să-i dea era eliminarea învățăturii deranjante a învierii morților. De
pacea (Luca 19:41). Această totală ignoranță, a respingerii ce? Pentru că învățătura creștină, nu lovea doar în crezul
adevăratului Mesia, a fost fructificată din plin de Îngerul saducheic, ci mai ales în interesele lumii spirituale demonice.
decăzut. Planul lui de atac, s-a conturat prin strategiile puse Pentru că un mesaj, din care lipsește Hristos (Cel răstignit, Cel
la cale de el, care au debutat prin asmuțirea conducătorilor care apoi a înviat și Cel care îi va învia pe toți oamenii), ar fi
religiei iudaice. Nu este de mirare că persecuția Bisericii rămas fără substanță, iar noua credință devenea zadarnică.
primare de către religia strămoșească iudaică, începe din Aceasta l-a deranjat cel mai mult pe Satan, care simțea

12
sânul ierarhiei mozaice. Imediat, acest sobor iudaic a stabilit puterea crezului creștin, bazat pe descoperirea adevăratului

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
marele preot, deoarece nu mai era ... Este clar că la ora
aceea, nu el era Mare-preot, ci Domnul Isus.

Numele divin - lupta împotriva Numelui Isus


„Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai
vorbească cu nici un chip, nici să mai înveţe pe oameni în
Numele lui Isus.” (Fapte 4:18) Numele Isus este echivalentul
grecesc pentru numele ebraic Iehoșua – Ieșua, care înseamnă
Yahveh salvează - Numele divin a lui Dumnezeu, pe care
evreii se tem să-L pronunțe până astăzi. Numele divin este
și în zilele noastre înlocuit cu expresia: „Binecuvântat să
fie Sfântul Unic”. Cuvântul Mesia, care înseamnă Unsul în
ebraică, are corespondent în limba greacă, cuvântul Hristos,
adică Unsul, Mîntuitorul, Salvatorul sau Iertătorul. Este
sens al existenței omului în viață, încununat apoi de speranța limpede, că un astfel de nume era insuportabil pentru cei ce
într-o lume pe care Domnul Isus o pregătește pentru ai Săi. L-au respins pe Mesia, dar mai ales pentru îngerii căzuți. De
Creștinul care crede în înviere își schimbă radical viața, știind ce? Pentru că în Numele lui Isus se capătă iertarea păcatelor
că viața continuă prin învierea morților. (Fapte 10:43); se primește neprihănirea (1 Corinteni 6:11);
este administrat botezul (Fapte 2:38; 8:16; 10:48; 19:5);
Preoția vechi testamentară este făcută propovăduirea (Fapte 9:27); este invocat în
Preoții au trecut primii la atac, deoarece Mântuitorul luarea unor decizii (1 Corinteni 5:4; 1:2); se realizează
a conferit creștinismului o altă preoție – preoția universală vindecări (Fapte 3:6); se fac exorcizări (Fapte 16:18; 19:13)
a tuturor credincioșilor. Aceștia au acces direct la Dumnezeu și se aduce închina / proslăvire (Filipeni 2:10; Fapte 19:17).
prin intermedierea singurului Mijlocitor, Domnul Isus Este de prisos să aflăm la cine și de ce, exista interesul ca
– singurul Mare Preot (1 Timotei 2:5), a Cărui preoție nu să nu fie chemat Numele Domnului Isus. Dar realitatea cea
are succesiune. Din Exod 19:5,6, aflăm că preoția veche și mai șocantă, era că Numele lui Isus era cunoscut până și de
implicit Legământul vechi au fost condiționate: „Acum, dacă îngerii răi: „Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc şi pe
veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?” (Fapte 19:15).
... îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt.” Este
binecunoscut faptul, că ei n-au rămas în legământul sfânt: Spiritualizarea în noul legământ - Templul din
„...Pentru că n-au rămas în legământul Meu şi nici Mie nu ierusalim, dar și o mare parte din elementele Vechiului
Mi-a păsat de ei, zice Domnul.” (Evrei 8:9) Legământ.
Schimbarea preoției aaronice este subliniată și de Reprezentanții religioși ai vremii – Marii preoți, au
apostolul Petru când se adresează aleșilor sau urmașilor perceput lucrarea Domnului Isus, ca pe un pericol iminent,
lui Hristos, care odinioară nu erau un popor, dar care care viza amenințarea poziției lor într-un mod special, mai
acum sunt poporul lui Dumnezeu (1 Petru 2:10). Ucenicul ales prin înlocuirea unor ritualuri din închinarea veche,
lui Hristos, zugrăvește cel mai plastic preoția universală a cu altele din închinarea nouă, având, bineînțeles, alte
toturor credincioșilor, atunci când spune: „Voi însă sunteți conotații. În sensul acesta ei vedeau eliminarea religiei
... o preoție împărătească, un neam sfânt ...” (1 Petru 2:5,9). strămoșești a poporului iudeu. Inspirați în mod malefic și
Se înțelege de ce marii-preoți Ana și Caiafa au simțit primii copleșiți de o teamă ciudată, asemeni lui Irod odinioară,
că le fuge pământul de sub picioare, chiar de la începutul au trecut la dezbateri puternice, pentru a stopa avalanșa
lucrării lui Mesia, a cărui activitate prin săvârșire de minuni, răspândirii noii credințe. Concluzia la care au ajuns
nu a fost și nu va fi egalată de altcineva, în istoria Planetei era, desigur, stoparea noii credințe prin orice mijloace,
Pământ. Lucrările Sale, erau puncte forte în recunoașterea începând cu apostolii Domnului Isus. Pentru ucenici,
Sa, ca Mesia, Cel așteptat. Când Caiafa a aflat că El este nu a fost o noutate declanșarea valului de ură venit din
Mesia, și-a rupt hainele, ceea ce era interzis să facă. De partea ierarhilor preoției vechii, întrucât noua preoție a
fapt, a pus capăt preoției de tip aronic, predând astfel marelui Preot Domnul Isus, era de acum funcțională. Este
ștafeta preoției (Evrei 6:17-20). Când era atârnat pe cruce, o realitate cât se poate de veridică, că multe elemente
Mântuitorul a strigat: „S-a isprăvit!”, iar când perdeaua din din Legea lui Moise primesc în Noul Legământ o conotație
Templu s-a rupt de sus până jos, a fost semnul că a fost duhovnicească, spiritualizată. Conținutul caracterului divin
acceptată jertfa Sa. Odată ce, a devenit Mare-preot „...S-a a lui Dumnezeu, care exprimă cerințele Sale față de Sine
așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi în ceruri și față de semeni se poate observa apropierea Sa față de
ca slujitor al Locului Preasfânt și al adevăratului cort, care om, mai întâi pe muntele Sinai, apoi în Cortul mărturiei și
a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.” (Evrei 8:1a-2) în Templu. Și cum în Noul Legământ, credinciosul devine
Pavel n-a mințit când s-a apărat în fața preoților cei mai de Templul Duhului Sfânt, Dumnezeu și Domnul Isus, vin să

13
seamă și a soborului, spunându-le că nu știa că Anania este (continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Cuvânt pentru slujitori
„Luați seama, dar, la voi înșivă și la toată turma peste care
v-a pus Duhul Sfânt episcopi...”(Faptele Apostolilor 20:28)

locuiască în om, transferând conținutul voii Sale în inimă, s-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.” (Evrei 4:10). Apoi,
scriindu-l în același timp în minte (Evrei 10:16). același Domn Hristos, este și Paștele noastre, care trebuie
sărbătorit cu azimile curăției și ale adevărului (1 Corinteni
Templul iudaic 5:7-8). Sărbătoarea Azimilor semnifică foarte bine trăirea
Dacă cel din vechime a fost unul literar, în noul crez unei vieți sfințite, care de asemeni, trebuie comemorată
acesta, devine unul spiritual: „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul nu doar anual, cât mai ales zilnic. Ziua Cincizecimii, este
lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? singura care comemorează Pogorârea Duhului Sfânt și
(1 Corinteni 3:16) Același apostol continuă: „Căci noi suntem împlicit dovada primirii acestuia prin roadele Sale (Galateni
Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu.” 5:22-23). Apoi, sărbătoarea Trâmbițelor, evocă cel mai bine
(2 Corinteni 6:16) Uneltele și elementele care îl compuneau, evenimentul revenirii glorioase a Domnului Isus: „Căci însuşi
devin la fel, spirituale. Dumnezeu a dat poporului iudeu a Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa
doua șansă, prin mesajul transmis de profetul Daniel – cei lui Dumnezeu, Se va pogorâ din cer, şi întâi vor învia cei morţi
patru sute optzeci de ani (Daniel 9:25-27). Templul este în Hristos....” (1 Tesaloniceni 4:16). Ziua Iertării, a Împăcării,
restaurat de Ezra, dar pe când ieșea Mesia din el, cu ucenicii a Judecății, cunoscută cel mai mult ca - Ziua Ispășirii, ne
Săi, a profețit distrugerea acestuia: „Adevărat vă spun că nu amintește de datoria iertării aproapelui. Aceasta ar trebui
va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.” comemorată zilnic, nu doar anual, în luna a șaptea al anului
(Matei 24:2) Chiar și până la dărâmarea vechiului Templu, în biblic. Ceea ce este interesant de amintit cu această ocazie,
cer apare un nou Templu (Apocalipsa 11:19; 14:7; 15:5,8). este faptul că Dumnezeu ierta păcatele săvârșite împotriva
Prin respingerea lui Mesia și pentru că n-a cunoscut vremea Lui, ca urmare a pocăinței; dar păcatele poporului săvârșite
când a fost cercetată, casa poporului iudeu a fost lăsată împotriva semenilor, le ierta numai după ce fiecare își
pustie, aproape nouăsprezece secole. cerea iertare de la semenul său sau numai după repararea
daunelor materiale și spirituale (Leviticul 5,6). Nu-i așa că
Jertfele de la Templu semnificațiile acestor sărbători ar trebui subliniate, nu doar
După dispariția Templului vechi, dispar și jertele de anual, ci zilnic, săptămânal sau lunar? Sărbătoarea corturilor
animale. Acestea sunt înlocuite cu cele de tip spiritual. ne amintește de fericirea care îi așteaptă pe credincioși în
Astfel că preoția nou-testamentară oferă în continuare Cortul lui Dumnezeu din Patria cerească (Apocalipsa 21:3).
jertfe Domnului, dar de data aceasta, jertfe, nesângeroase, Cele șapte zile reprezintă eternitatea, unde va trona bucuria
în număr de șapte: veșnică, viața de comuniune eternă cu Domnul; odihna,
1. Jertfa trupului, personală (Romani 12:1); sfințenia, pacea desăvârșită; belșugul și liniștea; închinarea
2. Jertfa de laudă (Evrei 13:15); prin adorarea și slujirea eternă a Sa, când cunoștința noastră
3. Jerfa binefacerii (Evrei13:16); va fi deplină.
4. Jertfa dărniciei (Evrei13:16), Strategiile folosite de dușmanii Bisericii sunt dintre
5. Jertfa mulțumirii (Efeseni5:20; 1 Tesaloniceni 5:18: cele mai diverse, începând cu întemnițarea (Fapte 4:3;5:18);
Psalmi 50:23) amenințări (Fapte 4:17,18,21); bătăi (Fapte 5:40); interdicția
6. Jertfa slujirii (Romani 15:16); de a învăța Cuvântul și a predica și vesti Evanghelia (Fapte
7. Jertfa de băutură – martirajul (2 Timotei 4:6). 4:18) cât și umilirea (batjocora) din partea clerului religios
național (Fapte 5:41). Persecuția urmată de martiraj, a fost
Mielul de Jertfă o constantă a practicilor manifestate de torționarii vremii.
În Noul Legământ acesta este chiar Domnul Isus. Când Procedeul de eliminare a persoanelor incomode
Ioan Botezătorul îl vede pe Hristos exclamă: „Iată Mielul lui (martirajul lui Ștefan) este cunoscut și are o mare vechime.
Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29b) Mai întâi persoana este învinuită de anumite erezii sau
încălcări de dogme sau ritualuri. Acest mecanism este pus
Sărbătorile Domnului în scenariu, de obicei prin diverși martori mincinoși, ca și în
Este adevărat că cele vechi testamentare au gravitat cazul lui Ștefan (Fapte 6:11). Această tehnică a funcționat
în jurul jertfelor sângeroase și în sensul inițial, nu puteau și în cazul lui Nabot din Izreel (1 Regi 21:10,13). Când l-au
fi comemorate de creștini – făceau parte din umbra condamnat pe Domnul Isus au procedat la fel (Marcu
lucrurilor viitoare, dar în Hristos, ele pot căpăta profunde 14:55‑61). Apoi, urmează fie izolarea sau îngrădirea, fie
semnificații pentru creștinul de astăzi. Sunt adevărate martirajul (Fapte 7:57-60).
popasuri de introspecție, de reflectare și de meditație asupra
evenimentelor marcante, ale mersului spiritual de viață II. Dușmanii externi asediază biserica
creștină. Astfel că, spiritualizarea sărbătorilor biblice, ar putea primară dintre neamuri.
începe cu odihna fizică, prima din listă. Hristos, care este Domn Evanghelia își croiește drum până la marginile
și al Sabatului, a devenit Odihna sufletelor noastre; „... fiindcă pământului. Odată cu deschiderea cerului, a treia oară,
cine intră în odihna Lui se odihnește și El de lucările lui, cum întâia dată cu ocazia botezului Domnului Isus, a doua oară
14 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
în momentul declanșării morții lui Ștefan, a treia oară, când Cele întâmplate, au fost bătălii vizibile ale forțelor
apostolul Petru este trimis la un ofițer păgân Corneliu, se întunericului, în realitate bătăliile cele mai mari s-au dat în
deschide o nouă pagină în istoria bisericii: inaugurarea mod invizibil, prin diverse atacuri, situații, și mai ales prin
primei biserici dintre neamuri, în casa ofițerului amintit. diverse persoane.
Aceasta s-a datorat și mărturiei celor împrăștiați, din cauza
persecuției declanșate cu prilejul martirajului lui Ștefan. Lupta pe frontul păgân al idolatriei
Printre inamicii externi și interni ai Bisericii dintre Creștinismul, își trage seva din butucul și din rădăcina
neamuri amintim: forțele oculte ale întunericului; forțele bunului măslin, din Israel, așa că este în totală opoziție cu
idolatre păgâne; infiltrajul malefic prin hristoși, apostoli, închinarea idolatră. Bătălia dinspre și contra idolatriei, a fost
învățători, proroci și frați mincinoși și apostazia – lepădarea de asemeni, una crâncenă. Un prim atac, s-a desfășurat în
de credință. Listra. Cultul idolatru prin slujitorii săi, au aruncat o capcană
și o mreajă puternică lui Pavel și lui Barnaba pentru a-i face
Lupta vizibilă pe frontul ocult al forțelor să cadă prin mândria de a fi idolatrizați (Fapte 14:8-18). Un
întunericului – Simon Magul, Elima – vrăjitorul și alt atac, destul de încrâncenat, l-a declanșat apostolul Pavel
ghicitoarea din Filipi. în Areopag. De data aceasta, a fost un atac direct, frontal
Restul luptelor care au fost invizibile, au avut loc împotriva cultului păgân al închinării idolatre, împotriva
sub aceeași comandă. Este clar că perioada de formare a zeităților păgâne, în spatele cărora sunt demoni: „Au
bisericii dintre neamuri, n-a fost lipsită de piedici din partea adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei ...”
vrăjmașului. Oridecâteori spiritele și-au făcut cunoscute (Deuteronom 32:17). Atacul decisiv, care l-a dat Satan, a fost
prezența, apostolii, prin darurile de deosebire a duhurilor, răscoala provocată de argintarul Dimitrie. Acesta a reușit să
au demascat imixtiunea acestora. tulbure toată cetatea, care a protestat într-un mod cu totul
Unul din cazurile cunoscute în cartea Faptele ieșit din comun, strigând timp de două ceasuri: „Mare este
Apostolilor, a fost cazul lui Simon magul, întâlnit în Diana efesenilor!” (Fapte 19:21-41),. Manifestația a luat
Samaria, prin oferta sa de a plăti bani pentru a primi sfârșit numai datorită logofătului, care a știut să gestioneze
puterea de vindecare (Fapte 8:18-24). Era convins că prin situație primejdioasă creată. Lupta împotriva idolatriei
darul primit putea să obțină puternice foloase materiale continuă și astăzi. Mai rău, este faptul că cea de azi nu este
și în special financiare. Apostolul Petru intervine promt și doar una materială, ci mai ales spirituală.
îi desecretizează planul. Apoi îi explică pericolul în care se
află dacă nu se pocăiește. Apostolul Pavel, cu o altă ocazie, Sistemele de conducere - irozii ucigași
anihilează lucrarea demonică manifestată prin Elima – zis Dacă pentru început, odată cu prima referință a magilor
vrăjitorul (Fapte 13:8-12). Într-o altă împrejurare, pe când despre faptul că s-a născut un împărat, a creat o mare panică
se afla în Filipi, apostolul Pavel a fost ținta unui strigăt în Irod cel Mare, care a reacționat dur, căutând să-L omoare
nefiresc al unei ghicitoare. El a perceput atacul acesteia ca pe Hristos. Nereușind, a trecut la represalii, la uciderea a
pe un afront adus misiunii pe care o desfășura. De altfel, ea mii de prunci din jurul Betleemului. Irod Antipa, care a fost
spunea adevărul: „Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului pus de cezarul Claudiu, pentru a fi pe placul iudeilor, i-a
Celui Prea Înalt și ei vă vestesc calea mântuirii.” (Fapte hărțuit pe unii din biserică și l-a ucis pe apostolul Iacov. Dar
16:17) Numai că mesajul venea din partea îngerilor răi, iar cum omul culege ceea ce seamănă, i s-a plătit cu aceeași
scopul era destabilizarea și tulburarea lucrării, în special monedă. Cezarii și guvernatorii au luat la scurt timp decizia
prin mândrie. Iată de ce, mărturia acestor demoni, trebuia de a elimina creștinismul. Ei au trecut la suplicii, numai că
respinsă. Cam același lucru se întâmplă și astăzi prin mesajele cei din urmă au devenit numeroși. Au recurs la adevărate
unor „cântece creștine”, care deși nu au o încărcătură de genociduri drastice, începând cu Nero și alți cezari care au
profunzime, totuși biblic și teologic sunt corecte. În schimb, urmat după el, până la cei din ziua de azi.
problema este că sunt înveșmântate în melodii de sorginte
malefică, care produc un rău incomensurabil. Mesajul este Concluzie
doar o capcană care simulează nevinovăția cântecului. Pe Adevăratele obstrucționări și piedici au fost puse de
fondul melodiei, însă se pot transmit subliminal mesaje dușmanii interni ai bisericii, chiar din faza incipientă, dar
prin care receptorul poate fi manipulat în mod extrem de nici prigoana n-a reușit să stopeze extinderea creștinismului
negativ. În cazul din Filipi, Dumnezeu este în control. Necăjit, primar, ci mai degrabă l-a întărit. Afirmația Domnului Isus a
apostolul i se împotrivește și procedează la eliberarea rămas și va rămâne în picioare: „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru
acestei ființe chinuite. Cel rău începe persecuția, ca urmare (greceşte: Petros.) şi pe această piatră (greceşte: petra.) voi
a răzbunării prin aghiotanții săi. Dumnezeu intervine, zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui”
producând un puternic cutremur de pământ, dar și spiritual, (Matei 16:18).
care rezultă cu dezlegarea cătușelor și lanțurilor de ordin
spiritual. Atacul străin continuă – gardianul ajunge în pragul Simion Buzduga
unei tentative de sinucidere. Din nou, Domnul intervine, de
această dată îl mântuiește atât pe el, cât și întreaga sa casă

15
(Fapte 16:27‑34).

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,...şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

experiențe cu dumnezeu

P lanurile lui Dumnezeu sunt înalte şi minunate şi


hotărârile Lui sunt mari şi nepătrunse, dar înțelepciunea
omenească, în mărginirea ei, nu poate să le cunoască şi să
puteam de bucurie, şi repetam fără glas înlăuntrul meu:
„Vino, vino!” Solul s-a apropiat până la o distanță de circa
trei metri, s-a oprit şi m-a privit, dar nu-mi zicea nici un
le priceapă mai dinainte. În vara anului 1966, Dumnezeu a cuvânt. Eu repetam încontinuu: „Vino, vino!” Solul a privit
îngăduit să fiu pusă la o încercare mare printr-o boală grea. în sus şi aştepta o poruncă. Atunci o voce a strigat îngerului:
Părinții au hotărât să mă ducă la spital împotriva voinței mele „Întoarce-te înapoi că nu este vremea să-i dau cununa.
- eu nu aşteptam ajutor de la oameni. Medicul a spus că Va trebui să rămână în trup pe pământ şi numai la timpul
boala este foarte gravă, dar după un tratament serios mă voi hotărât va primi cununa pentru că în cununa ei vor trebui să
face bine; într-adevăr, după tratament m-am simțit ceva mai se mai împletească şi alte flori de răbdare şi biruință.” Solul
bine, dar nu pe deplin. După o lună, boala a revenit, însă mai şi-a luat zborul înapoi pe raza de lumină. L-am privit până nu
grea ca prima dată: nu mai puteam sta pe picioare. Stăteam l-am mai văzut. Am rămas singură cu durerile mele: nu eram
la pat şi nu mai suportam nici mâinile lipite de trup - mi se vindecată. Părinții au hotărât să mă ducă din nou la medic
păreau grele şi-mi împiedicau respirația. Căile respiratorii de pentru că nu mai puteam mânca nimic - nici chiar ceaiul
la faringe până la plămâni erau pline de leziuni infectate din nu-l mai puteam înghiți. La gândul că voi muri, ca să nu fie
care curgea sânge şi o secreție purulentă care mirosea greu. condamnați de cei din jur, au luat această hotărâre: mi-au
Aveam mari dificultăți cu respirația, dar eram hotărâtă să nu spus că mă vor mai lăsa trei zile să mă rog cum ştiu eu lui
mai merg la medic, ştiind că ajutorul meu vine de la Domnul. Dumnezeu, se vor ruga şi ei, iar dacă nu mă voi face bine, mă
Nici nu voiam să fiu vindecată căci aveam o mare dorință vor duce la spital chiar fară voia mea. A doua zi, stând în pat,
să plec de pe pământ în odihna veşnică. Mă simțeam tare plângeam şi mă rugam ca Ezechia când s-a întors cu fața la
obosită de atâtea întristări şi dureri avute până aici. Credeam perete şi s-a rugat. Am făcut şi eu ca el, spunând: „Doamne
cu tărie că voi pleca la Domnul şi aceasta mă făcea să suport Isuse Fiul lui Dumnezeu, în meritul sângelui vărsat pe
mai uşor durerile. Puterile mă părăseau şi am spus celei mai Golgota, priveşte o clipă spre mine şi auzi glasul plângerilor
bune prietene că în curând o părăsesc. Ea s-a întristat şi mi-a mele ce le înalț spre Tine. Tu toate le ştii şi-mi cunoşti mersul
zis: „De ce să pleci tu înaintea mea că eu sunt bolnavă de 15 meu pe pământ. Te rog fă ceva pentru mine. Primul meu dor
ani şi Domnul ştie câte zile de suferință voi mai avea.” Mie a fost şi este să mă duci la Tine, dar dacă nu este încă timpul
nu-mi părea rău după lumea aceasta şi voiam să plec cu fața şi vrei să rămân pe pământ, Te rog vinde‑că-mă, că nu mai
veselă să-L întâlnesc pe Domnul. pot răbda durerile acestea mari. Te rog să nu mă laşi pe mâna
Într-o seară am simțit o durere foarte cumplită. Cu doctorilor de la spital; vindecarea mea să vină de la Tine.”
greu m-am tras pe genunchi jos din pat şi murmuram printre Atunci mi-am adus aminte că Domnul Isus a zis: „Orice veți
lacrimi: „Vino şi mă ia Doamne, scurtează-mi durerea!” cere de la Tatăl în Numele Meu veți primi.” (Ioan 16:23.24).
Durerea aceea era îngrozitoare, dar mă gândeam că e ultima Dintr-o dată am primit încredințarea că dacă voi cere Tatălui
pe care o suport. Era seară şi pentru că nu a venit nimeni în Numele Domnului Isus voi primi vindecarea. Mi-a venit
să‑mi aprindă lumina, era întuneric. Deodată a apărut o graiul şi dintr-o dată am strigat: „Tată, în Numele Domnului
lumină - credeam că cineva a aprins becul şi am întors capul Isus Te rog ascultă-mi glasul, Te rog vindecă-mă!” Atât am
să văd cine e, dar n-am văzut pe nimeni. Pe peretele din zis şi am aşteptat răspuns. Numele Lui să fie lăudat în veci!
fața mea a apărut o lumină puternică, dar dintr-o dată, un Am simțit că rugăciunea mea a ajuns la El şi mi-a răspuns
nor cum ar fi un roi de albine căuta să acopere lumina şi să imediat: „Aprobat şi semnat. Înaintează cereri şi peste trei
împiedice rugăciunea să străbată sus. Am început să plâng zile vei primi vindecare.” Glasul pe care l-am auzit era atât de
gândindu-mă că asta e ultima vedenie înainte de-a pleca şi clar şi de tare de parcă Domnul Isus era chiar în camera mea
dacă lumina este acoperită de nor, nu voi putea merge cu în persoană - deşi nu am văzut pe nimeni, L-am simțit printr-
fața veselă. Din nou a apărut lumina puternică şi pe razele un susur foarte blând şi I-am auzit glasul. În ziua în care mi-a
de lumină s-a coborât un înger cu o cunună în mână. În vorbit Domnul, părinții erau duşi la munca câmpului. Seara
cunună erau împletite câteva flori. Când l-am văzut nu mai când au venit le-am povestit totul, dar mama mi-a zis: „Din
16 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
N u pot uita niciodată minunata lucrare ce s-a petrecut
în ziua când am avut binecuvântarea celui de-al doilea
copil. Fiind foarte departe de părinții, frații şi surorile mele,
foarte rar ne puteam întâlni şi mai ales să fim toți împreună; ne
întâlneam toți doar la ocazii deosebite. Ivindu-se acest prilej,
i-am chemat pe toți la binecuvântare împreună cu câțiva frați
de credință şi prieteni de familie. În timpul programului în
adunare, Domnul a întins o masă bogată pentru cei dornici
- în rugăciune, în cuvânt, în cântări şi-n poezii s-a simțit
prezența Duhului Sfânt. După terminarea programului din
adunare, am poftit la masă pe cei invitați. Alături de ei au mai
venit şi alții, spunând că vor să mai facă o rugăciune, apoi vor
pleca. După rugăciune, au pornit nişte discuții din Cuvânt,
realizându-se o atmosferă plăcută şi nimeni n-a mai plecat.
pricina temperaturii ai aiurit.” I-am spus că peste trei zile va I-am numărat: erau în jur de șaizeci de inşi şi mâncarea era
vedea adevărul. Prietena mea care mă vizita des a venit pe pregătită pentru circa treizeci de persoane care erau invitate.
la mine şi i-am spus şi ei. Ea s-a bucurat şi a zis că vrea să Îmi era jenă să-i poftesc la masă pe unii şi pe ceilalți nu; de
mă ajute şi ea cu post şi rugăciune. I-am spus că nu sunt de altfel erau toți copii ai Domnului şi frați apreciați de noi.
acord, pentru că mi s-a spus să înaintez cereri - nu s-a cerut Mâncarea era puțină pentru șaizeci de persoane - oricât de
să se țină post. „Dacă a fost cuvântul Domnului se va împlini puțin ar fi servit fiecare, tot nu ar fi ajuns. M-am gândit în
întocmai. Cu rugăciune poți să mă ajuți dacă vrei.” sfârşit, să servesc musafirii, cerându-mi scuze de la ceilalți că
A treia zi am adus cererile mai stăruitor şi la ora în nu pot avea bucuria să-i servesc pe toți.
care Domnul îmi vorbise în urmă cu trei zile, m-am rugat: În timp ce eu mă frământam cu gândurile acestea,
„Doamne, adu-ţi aminte că azi e a treia zi. E acelaşi ceas la fiindu-mi foarte greu să le spun că nu am mâncare pentru
care Mi-ai vorbit. Vino că Te aştept, medicul meu cel bun, să toți, a venit o soră şi mi-a zis: „Vino până afară. Lângă
mă vindeci.” Pot oare descrie puterea şi fiorul ce l-am simțit fântână în curte, este o femeie ce se simte foarte rău şi vrea
atunci? Niciodată. Am auzit un vâjâit şi o putere mare s-a să vorbească cu tine.” Mi-a arătat-o din uşa camerei şi m-a
coborât peste mine. Harul parcă mă ridica în sus. Din creştet întrebat: „O cunoşti? E din rudenii sau din cei invitați?” I-am
până în tălpi mă treceau numai fiori şi puterea de vindecare spus că nu o cunosc şi am întrebat şi pe proprietarul casei
a Domnului. Deasupra capului meu auzeam un glas care a (locuiam la un frate pe atunci) şi nici el nu o cunoştea. S-a
strigat de mai multe ori: „Isus medic te vindecă.” Nu ştiu mirat pe unde a intrat căci chiar el a încuiat uşa după ce
câtă vreme a trecut sub această cercetare - mă simțeam au intrat toți frații şi surorile. M-am dus atunci la femeia
ca într-un laborator ceresc, unde puterea de vindecare de lângă fântână, întrebând-o ce vrea să îmi spună. Mi-a
a Domnului îmi cerceta fiecare mădular. În urma acestei răspuns că e foarte obosită, se simte rău şi e flămândă. Sta
cercetări divine am fost toată picuri de apă şi hainele de rezemată de fântână ca un om istovit şi stors de putere. I-am
pe mine s-au udat. În cuvintele pe care mi le-a dat Domnul spus că imediat pun masa şi va servi şi ea împreună cu noi.
prin Duhul Sfânt, I-am mulțumit ca al zecelea lepros când a Ea s-a uitat la mine pătrunzător şi mi-a zis: „Pune-mi te rog
fost vindecat, spunându-i Domnului că Îi rămîn datoare cu mie întâi de mâncare şi apoi dă celorlalți.” Când am auzit
mulțumiri veşnice, că pe pământ nu am ştiut să-I mulțumesc aceste cuvinte am tresărit; mi-am adus aminte de prorocul
îndeajuns. M-am sculat de pe genunchi şi mă simțeam Ilie când a zis văduvei: „Pregăteşte-mi întâi mie şi apoi vei
perfect vindecată. Am făcut câteva mişcări pe care înainte mânca tu şi fiul tău.” (1 Regi 17:8-13) M-am dus repede în
nu le puteam face: am tras aer în piept, pentru că în timpul bucătărie, am pus pe masă castronul cu supă, apoi felul doi
bolii nu puteam să respir normal căci o mulțime de junghiuri şi o farfurie cu prăjituri şi am spus femeilor de la bucătărie:
se înfigeau deodată în plămâni. Dacă îmi puneam mâna „Femeia aceasta va mânca întâi - Dumnezeu ne încearcă prin
pe piept, mi se părea că o piatră mare s-a lăsat şi nu mai ea.” Am chemat-o la masă; a mâncat foarte puțin din toate
primeam aer de loc. Acum nu mai aveam nimic: eram deplin şi am întrebat-o cum de a venit la noi. A spus că a văzut mai
vindecată. Când părinții s-au întors de la lucru am ieşit în multe persoane intrând în curte şi a intrat şi ea că era foarte
curte şi i-am întâmpinat strigând: „M-a vindecat Domnul! obosită şi bolnavă. După ce a mâncat a zis: „Acum mă simt
Uitați-vă la mine: sunt vindecată! Domnul m-a vindecat mai bine. Du-te şi ocupă-te de musafiri; dă-le de mâncare şi
complet!” Am intrat cu toții în casă şi am mulțumit şi am Domnul să înmulțească mâncarea să ajungă la toți.” A ieşit
lăudat pe Domnul pentru lucrarea Sa minunată. Până în ziua afară şi s-a aşezat pe un scaun din nou lângă fântână. Apoi
de azi, am rămas vindecată de această boală. Slavă să fie am invitat musafirii la masă. În timp ce ei mâncau, m-am dus
adusă Domnului în veci de veci! Amin! să văd ce face femeia de la fântână şi cum se mai simte. Dar
femeia nu mai era niciunde. Nimeni nu a văzut să fi plecat;
*** poarta era tot încuiată, dar femeia nu mai era. Am rămas cu

17
(continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,...şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

toți mirați. Prima tură de musafiri au servit masa şi nu s-a înțelepte şi de aceea şi-au luat pe umeri povară mai grea
cunoscut de unde au mâncat treizeci de persoane. Am servit decât pot duce. Dar iată, Eu am trimis copii în familii, nu cu
pe ceilalți treizeci, au mâncat şi ei, şi totuşi a rămas mâncare scopul de-a face mamele să cadă sub povară, ci ca să încerc
destulă pentru ca să mâncăm a doua zi noi şi familia la care prin aceste familii pe cei ce au puțini copii, pe cei care nu
locuiam. Aceasta a fost experiența trăită cu Domnul, pe care au copii de loc şi pe tineretul bisericii. Eu am îngăduit să fie
n-o pot uita niciodată. De câte ori îmi aduc aminte, parcă săraci şi bogați pe pământ, pentru ca cel bogat să fie încercat
trăiesc acele momente când Domnul a făcut această lucrare. prin cel sărac: dacă îşi întinde mâna şi dă celui sărac, dacă dă
Cine a fost femeia aceea? A fost chiar Domnul prezent prin celui lipsit din mâna lui şi îmbracă pe cel gol, dacă face loc în
ea sau a fost altă ființă? Nu ştiu care este răspunsul la aceste casa lui pentru cel nenorocit şi fără adăpost, va fi răsplătit,
întrebări, dar ştiu că Domnul a înmulțit mâncarea. Prin dar dacă nu va face aceste fapte, va fi osândit. Tot aşa, am
această lucrare, Domnul mi-a întărit şi mai mult credința şi hotărât în planul Meu să încerc, prin familiile încărcate
m-a învățat din nou că ori de câte ori am făcut câte ceva cu copii şi greutăți, pe alții: le-am pregătit teren să poată
pentru unul dintre cei mai neînsemnați copii ai Lui, pentru lucra şi vor fi răsplătiți de Mine. Şi familiile cu puțini copii, şi
El am făcut. Domnul să mă ajute să fac cu bucurie această cele fără copii şi tineretul pot să ajute mamele la creşterea
lucrare toată viața; să văd în cel mai neînsemnat frate sau copiilor, pot să îngrijească de orfani şi de văduve; decât să-şi
soră pe Domnul Isus. A Domnului să fie toată slava în veci de risipească timpul fără folos, să ajute pe cei în nevoie. Dar
veci, Amin. suspinele şi gemetele celor nenorociți au ajuns până sus,
căci cei mai mulți trec nepăsători pe alături şi nenorociții
*** gem sub povară. Ba mai sunt şi loviți cu lovituri grele. Unii

D upă al şaselea copil, am rămas tare slăbită şi anemică,


din cauză că adeseori aveam slăbiciuni la inimă, dureri
de ficat şi fiere şi nu puteam mânca aproape nimic. Când
aduc cuvinte de ocară mamelor: Pentru aceste fapte şi ocări,
vor fi traşi în curând la judecată. Ca semn că Eu am vorbit,
când copilul ce-l porți va împlini doi ani, atunci îți voi da
copilul avea vreo 5 luni, Domnul m-a pus la o probă în care altul.”
recunosc că m-am clătinat. Domnul a fost aşa de bun însă, M-am cutremurat înaintea Domnului auzind planul Lui
că m-a ridicat şi m-a întărit, zicându-mi ca lui Petru când şi scopul Lui cu privire la familii, de ce în unele familii sunt
era să fie acoperit de valuri: „Puțin credinciosule, pentru mulți copii, în altele puțini, iar în altele deloc. Ce minunat
ce te-ai îndoit?” Crezând că iarăşi am rămas însărcinată şi este Dumnezeu, cât sunt de nepătrunse planurile Lui şi cum
văzându-mă slăbită şi bolnavă, am început să mă frământ, nu se potrivesc gândurile noastre cu gândurile Lui! Cuvântul
întrebându-mă ce voi face, cum voi rezista şi cum o voi duce Domnului s-a împlinit întocmai: când copilul a împlinit doi
până la capăt pentru că eu abia puteam sta pe picioare. ani, am primit pe brațe pe al șaptelea copil. Domnul m-a
Într-o seară am plâns înaintea Domnului, spunându-I starea întărit prin această lucrare, dar Satan nu s-a dat bătut - s-a
mea şi neputința trupului meu: „Doamne, copilul ce-l am hotărât să-mi clatine credința şi şi-a încordat arcul pentru
este aşa de mic - trebuie încă purtat pe brațe - şi altul îi va săgeata cu care m-a lovit. Dar Dumnezeu a fost cu noi şi a
lua locul aşa de repede?” Am simțit că nu fac bine; Domnul e Domnului a fost biruința, slavă Lui în veci!
olarul, iar eu sunt lutul şi El este stăpân să facă ce vrea. După naştere am fost dusă într-un salon şi nefiind
Am început să plâng în fața Domnului, cerând iertare supravegheată, căci era noapte, am făcut o hemoragie,
că am îndrăznit să-I încurc planurile cu gândurile mele intrând în comă. Dimineața, când au venit medicii în vizită,
nepotrivite; iar dacă e hotărât să mai am un copil aşa de nu ştiau ce s-a întâmplat cu mine, căci nu mai puteam vorbi.
repede, El mă va putea întări, dându-mi sănătate şi putere. Când au văzut sânge sub pat, au analizat fişa mea, şi văzând
Cum plângeam, căindu-mă de murmurul meu şi rugându-L că am şapte copii m-au dus repede în sala de operație,
pe Domnul să nu mi-l ia în seamă, Domnul mi-a vorbit. iar după o intervenție chirurgicală, şi-au dat seama ce
La ora două noaptea am auzit o voce strigând: „Femeie, s-a întâmplat. Când m-am trezit eram la secția de terapie
pentru ce te-ai întristat în inima ta, spunând că eşti slăbită şi intensivă, fiindu-mi puse transfuziile de sânge. Am deschis
bolnavă şi nu vei putea rezista şi vei cădea sub povară? Iată ochii, am privit la flacon şi mi-am dat seama că primesc
că nu este aşa cum crezi, că doar ți-am încercat credința. sânge, dar simțeam cum picătura de sânge mă arde, şi la
Iată, îți spun: nu vei purta pe brațe un alt copil, până cel ce inimă simțeam o arsură puternică. Mi-a venit în gând că
îl ai va împlini doi ani. Atunci îți voi trimite altul. Dar iată, Domnul Isus a murit pe Golgota pentru că, din trupul Lui,
mai sunt mulți copii, care am hotărât să-i trimit pe pământ sângele s-a scurs picătură cu picătură, iar eu mor că primesc
şi privesc în familii unde să-i trimit, căci mulți se împotrivesc sânge. Simțeam picăturile de sânge ca otravă pentru corpul
naşterii de copii, iar mamele cu mulți copii plâng înaintea meu. Asistenta ce mă supraveghea a ieşit afară, ştiind că
mea şi suspină că le este greu şi cad sub povară; nimeni nu le transfuzia durează mult. Pe mine m-au pornit nişte frisoane
ajută şi nu mai pot duce greul pe umeri. Suspinele mamelor puternice şi trupul meu se zbătea fără nici un control pe
au ajuns până la Mine, pentru că în loc să fie îmbărbătate, pat, în mari arsuri. Din cauza zbaterilor, mi-a ieşit acul din
chiar în poporul Meu sunt mulți ce le batjocoresc că nu sunt venă şi sângele s-a scurs pe pat. Eu m-am mai liniştit când
18 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
sângele nu a mai curs în venă. Când a crezut asistenta că e zicându-mi: „Acum te poți scula, căci eşti vindecată. Spune-i
terminată transfuzia, a venit să mă vadă şi m-a certat când medicului ce va fi dimineața, să-ți semneze fişa de externare
a văzut sângele pe cearceaf. A crezut că eu am scos smuls din spital căci tu eşti sănătoasă.” Apoi a început să cânte
acul, dar i-am spus ce s-a întâmplat, că din cauza frisoanelor o cântare, dar nu în limba românească. Eu nu am înțeles
puternice s-a smuls acul. Ea a schimbat cearceaful şi a zis cântarea, dar o putere mare a venit peste mine. Am înțeles
să nu spun la nimeni că nu m-a supravegheat, ca să nu o că el cânta în limbi cereşti şi puterea ce a venit peste mine a
sancționeze. Eu I-am mulțumit Domnului că nu m-a lăsat fost de la Duhul Sfânt. Am vrut atunci să-l privesc în față, dar
să primesc acel sânge pe care corpul meu nu-l primea. el s-a înălțat deasupra patului meu; doar haina albă am mai
Medicii mi-au făcut apoi analizele să vadă cum a reacționat văzut-o dispărând prin tavan. Tresărind, mi-am dat seama
sângele şi au constatat că, corpul nu a primit sângele acela că a fost Medicul Suprem, Domnul Isus care m-a vindecat.
şi de aceea am făcut hepatită cronică de tip B. Medicii au M-am ridicat din pat simțind vindecarea deplină, fără nici o
spus că ei au vrut să mă ajute, dar corpul meu a făcut o altă slăbiciune în corp. Toată noaptea n-am mai putut de bucurie
reacție. Dacă ar încerca să-mi mai dea sânge ar fi fatal. Mi- că Domnul m-a vindecat şi nu voi mai merge la alt spital.
au spus că mă vor duce la un spital de boli contagioase, iar Cu slabele mele cuvinte am mulțumit Domnului, dar ştiu că
copilul va rămâne la maternitate până se va vedea ce este cu pentru atâta milă şi îndurare, nu am mulțumit îndeajuns.
mine. Eu m-am necăjit foarte mult atât pentru copilul meu, Am plâns spunându-I: „Primeşte lauda inimii, a buzelor şi a
cât şi pentru mine şi ceilalți şase copii ce-i aveam acasă. În lacrimilor ce le vărs cu mulțumire la picioarele Tale Isuse, iar
timpul consultației, medicii mă jigneau în tot felul: „Sunteți ce nu pot completa, rămân datoare în ceruri, când mă vei
pocăiți proşti! Acum e bine să mori şi să-ți rămână copiii pe duce la Tine, să-łi mulțumesc cât va ține veşnicia.”
drumuri? Nu ți-am spus de câte ori ai fost în maternitate Când a venit medicul de servici dimineața, eu şedeam
să nu mai faci copii, că ai să mori? Acum să vedem, vine pe pat şi citeam în Biblie. Când m-a văzut, m-a întrebat:
Dumnezeu să te vindece?” Multe alte cuvinte din acestea mi „Ce s-a întâmplat? Cum te simți de te-ai putut ridica din
le aruncau fără nici un pic de milă sau simț omenesc, cum pat?” Eu iam răspuns: „Domnul doctor, eu nu mai sunt
s-ar fi căzut unor cadre medicale. Din această cauză, de câte bolnavă. Nu ştiu dacă dumneavoastra ați citit această carte,
ori intra un medic în salon, tresăream la gândul că o să mă Biblia, în care scrie că Dumnezeu vindecă bolnavii. Eu cred
certe iarăşi. această carte şi pe mine m-a vindecat Dumnezeu. Vă rog să
Era într-o joi seara. Ştiam că era adunare, iar la sfârşitul mă lăsați acasă; nu voi mai merge la alt spital căci nu mai
programului se face rugăciune pentru bolnavi. Frații şi sunt bolnavă.” Foarte amabil, el a răspuns: „Şi eu am citit
surorile se rugau la acea oră. Mi-am tras pătura pe față şi Biblia, părinții mei sunt credincioşi - eu nu sunt credincios,
am început a plânge în fața Domnului, chemându-L pe El, dar cred ce scrie în Biblie. Un lucru trebuie să-ți spun: pe
care de atâtea ori m-a vindecat şi mi-a ajutat, să vină şi de fişa ta e scris diagnosticul şi analizele care sunt foarte rele.
data asta, să se opreas-că la patul meu, să-mi dea vindecare Pentru noi, medicii, nu vorbeşte credința, ci analizele; eu
prin rănile Lui. Deodată am simțit că cineva a ridicat pătura nu-ți pot semna ieşirea din spital dacă analizele sunt rele.
de pe fața mea. M-am uitat să văd cine este şi am văzut un Nouă ne trebuie justificare - analizele vorbesc.” I-am zis:
medic care mi-a zis: „Trebuie să-ți fac o injecție intravenoasă „Da, vă înțeleg, sunt de acord cu dumneavoastră; faceți-mi
pentru că ai primit sânge care nu ți s-a potrivit. Tot sângele analizele şi veți vedea că nu mai sunt bolnavă.” A sunat la
îți este infectat. După ce îți voi face injecția aceasta, sângele laboratorul de analize şi a venit o asistentă căreia i-a spus
îți va fi vindecat, te vei face bine şi nu vei mai merge la să-mi facă analizele cu mare atenție, că vrea să fie sigur pe
spitalul de boli contagioase.” M-am uitat la mâinile mele ca ele; când vor fi gata, să le aducă la mine în salon că va veni să
să văd pe care să i-o dau; în urma perfuziilor şi transfuziilor, le vadă. Mi-a făcut analizele şi aşteptam şi eu cu nerăbdare
ambele mâini îmi erau învinețite şi mă gândeam că o să- să văd care este rezultatul. Când a venit asistenta cu fişa cu
mi găsească vena foarte greu. Dintr-o singură încercare, analizele, am întrebat-o care este rezultatul şi mi-a spus că
medicul mi-a găsit vena. M-am uitat la siringă, care era albă toate sunt foarte bune şi nu mai am nimic. Medicul a venit
de tot, iar gradația era aurie. Medicul m-a privit blând şi şi le-a văzut şi a zis: „Da, acum cred şi eu că s-a întâmplat
era milos cu mine: „Nu-ți fie frică - nu vei muri, te vei face o minune!” M-a bătut pe umăr spunându-mi că mâine voi
bine, vei merge acasă la copii, nu vei mai merge la alt spital, pleca acasă, semnând fişa de externare chiar atunci. Acesta
îți vor înceta durerile imediat şi vei putea să te scoli sus.” este Domnul care la clipeala ochilor vindecă şi face minuni la
Văzând ce frumos vorbeşte cu mine, ca nici un medic până care şi medicii trebuie să recunoască lucrarea lui Dumnezeu.
atunci, m-am uitat la ecuson să-i văd inițiala numelui, ca Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, că nimeni nu-i ca
să-i spun soțului meu să îl caute, să fie atent cu el pentru El în cer şi pe pământ. Mi-a dat din nou prilejul să zic şi eu ca
că s-a ocupat de mine şi s-a purtat atât de frumos. Oricât David: „Ajutorul meu vine de la Domnul care a făcut cerurile
am privit, nu am putut descifra inițiala numelui, părându- şi pământul.” Slavă Lui în veci! Amin!
mi foarte rău că nu ştiu ce medic este. Injecția mi-a făcut-o
foarte încet, în timp ce vorbea cu mine. A scos apoi acul V. H.

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
19
David și Mefiboșet ...
Servitorii erau tare îngândurați... Aveau o „temă de casă” greu de
rezolvat. Trebuiau să caute dacă mai rămăsese cineva din casa lui Saul, întrucât
împăratul voia să îi facă bine. L-au găsit repede. Cine nu-l știa pe ologul din
Lodebar, pe Mefiboșet? Trimișii, care au venit după el să-l ducă la palat, i-au adus
vestea: „Te cheamă împăratul!” Inima începu să-i bată cu putere… O mulțime
de gânduri și întrebări îi frământau mintea... Oare se va răzbuna împăratul
pe mine din pricina tatălui meu? Oare David, omul lui Dumnezeu, poate ține
ranchiună în inimă atâta vreme și să plătească „facturi din urmă” unui olog
nevinovat? Deodată, o voce puternică îl trezi din gândurile sale negre: „Nu te
teme, căci vreau să-ți fac bine...!” Era David, împăratul, cel mai de temut om
din țară. Și vocea continuă răspicat, dar cu o blândețe aparte: „Îți voi da înapoi
pământurile tatălui tău și... vei mânca toată viața la masa mea...” Mefiboșet
nu-și putea reveni din uimire. Cum, eu, ologul, la masa împăratului? Dar ce
merit am eu? De ce, în loc de pedeapsă, primesc daruri? De ce, în loc de lovituri,
primesc bucate alese? „Din pricina lui Ionatan”, îi spuse cu sfială Țiba, slujitorul
său... Deodată se făcu lumină în mintea lui... Își aminti ca prin vis de legământul
tatălui său, Ionatan, cu David, de juruințele făcute de cei doi și de dragostea lor
sinceră. Şi se trezi în scurt timp la masa lui David...

***
Mefiboșet sunt eu și tu. Am fost chemați la sala Palatului și ar fi trebuit să
fim pedepsiți din pricina asocierii cu „Saul-ul” lumii acesteia. Păcatul ne ologise
de multă vreme și nimeni nu mai dădea pe noi vreun preț. Dar Dumnezeu,
datorită fiului Său, ne-a dat cerul înapoi și un loc la masa Lui. Am început să
umblăm drept doar de când ne-a înfiat El. Nu ne uităm de sus la frații noștri
de la masă, că nu suntem cu nimic mai buni decât ei. Ne uităm însă de jos în
sus spre Calvar și spre jertfa lui „Ionatan”. El a murit ca noi să trăim. Nu am
meritat. Dar jertfa lui Isus ne-a plătit cel mai scump meniu din Univers. Iar când
vom duce azima la gură vom înțelege că toată veșnicia depindem de o bucățică
mică din trupul Său și de o picătură din Sângele care dă lumii viață. Să nu lipsiți
de la masă! Cine mănâncă cu Dumnezeu aici va sta cu El la masă și dincolo!

Cristian Boariu

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,


răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080