Unitatea de învăţare nr.

12
TRANSILVANIA ÎN PERIOADA LIBERALISMULUI AUSTRIAC ŞI A DUALISMULUI
AUSTRO-UNGAR
12.1 OBIECTIVE
- să prezinte organizarea de stat a Transilvaniei în perioada liberalismului
austriac
- să prezinte împrejurările instaurării dualismului austro-ungar în Transilvania
şi consecinţele acestui regim
- să deprindă cursanţii a identifica transformările intervenite în politic,
administraţie, economie, social în condiile noului regim instaurat

12.2 Perioada liberalismului austriac. 1861-1867

Regimul politic neabsolutist pe care Austria l-a introdus după revoluţia de la

1848 s-a dovedit neviabil în condiţiile accentuării frământărilor interne generate
de asuprirea socială şi naţională.
Situaţia internă era agravată de izolarea politică în care se afla Austria, de
înfrângerile din Italia, ca şi de formarea statului naţional român, eveniment ce a
dat speranţă românilor din Transilvania şi a contribuit la intensificarea luptei de
eliberare a acestora. În Transilvania, ca şi în întregul imperiu, măsurile violente
aplicate vreme de un deceniu au făcut să crească şi mai mult nemulţumirile
maselor, în primul rând ale naţionalităţilor subjugate.
Falimentul regimului neabsolutist a constrâns Austria să revină la formula
recunoaşterii autonomiei popoarelor care făceau parte din imperiu. La începutul
anului 1860 a fost convocat la Viena Senatul imperial, în componenţa căruia
intrau reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, inclusiv români (Şaguna, Mocioni,
Petrino). Senatul urma să facă propuneri pentru reorganizarea imperiului, într-o
formă care să-i asigure supravieţuirea. Pe baza acestor propuneri împăratul
Austriei a dat la 20 octombrie 1860 un act con- stituţional (Diploma imperială
pentru reglementarea raporturilor de drept public în Monarhie) prin care
organizarea imperiului suferea importante modificări 1. în esenţă, acest act
constituţional recunoştea tuturor naţiunilor din imperiu dreptul de a-şi păstra
individualitatea istorică şi politică, printr-o organizare administrativă proprie, prin
păstrarea legilor şi aşezămintelor proprii.
După ce noul sistem de organizare a fost confirmat (februarie 1861) în
Transilvania a început o perioadă de mari realizări politice şi culturale, o pe -
rioadă în care poporul român a făcut o strălucită probă a vocaţiei sale istorice,
democratice, după mai multe secole de împilare.
Prin forma de organizare ce s-a realizat, ca şi prin semnificaţia legilor adoptate,
perioada liberalismului are o semnificaţie cu totul aparte în istoria Transilvaniei.
într-adevăr, prima Dietă cu majoritate românească din istoria Transilvaniei a fost
primul for politic în care s-au adoptat legi de egală îndreptăţire, pătrunse de
spirit democratic în opoziţie netă cu hotărârile discriminatorii ale Dietelor
anterioare, dominate de naţiunile privilegiate.
Înfăptuirea organizării de stat a Transilvaniei pe noile baze constituţionale, şi în
 special, alegerile pentru Dietă, au prilejuit o serie de dispute şi confruntări, în
cadrul cărora s-au conturat două poziţii diametral opuse: reprezentanţii naţiunii
române promovau principii democratice, întemeiate pe egalitatea naţionalităţilor
şi pe reprezentarea proporţională, în timp ce reprezentanţii ungurilor se
cramponau de regimul discriminatoriu impus de nobilime, regim ale cărui
caractere sunt clar exprimate în două acte simbolice; Unio trium nationum la
1437 şi hotărârea de unire a Transilvaniei cu Ungaria la 1848 2.
Deşi trebuia să se întrunească încă din 1861, Dieta Transilvaniei nu s-a putut
constitui decât în 1863, datorită atitudinii distructive, a reprezentanţilor ungurilor,
care cereau ca adunarea să fie convocată la Cluj, să hotărască unirea
Transilvaniei cu Ungaria şi să fie aleasă de către nobili şi de către cei ce plăteau
un impozit direct de 8 florini, excluzând capitaţia. Românii din Transilvania au
combătut cu vehemenţă atitudinea anacronică a ungurilor şi, într-un climat de
efervescenţă politică şi culturală, au exprimat prin presă, prin viu grai, cu ocazia
numeroaselor întruniri, prin proteste şi memorii adresate Vienei, prin cuvântul
delegaţiilor trimise la diversele foruri politice, cereri îndreptăţite vizând egalitatea
politică a naţiunii române cu celelalte naţiuni, egalitate garantată printr-o
diplomă imperială, recunoaşterea limbii române ca limbă oficială, dietă
democratică, congres naţional.
La începutul anului 1861 s-a întrunit Conferinţa naţională de la Sibiu, unde
alături de revendicările menţionate, s-a cerut anularea tuturor legilor care
prejudiciau naţiunea română; în acest sens românii şi-au exprimat hotărârea de
a nu permite nobilimii maghiare să înfăptuiască o restauraţie a situaţiei de la
1848, când s-a votat unirea Transilvaniei cu Ungaria. Prin eforturile depuse de
reprezentanţii românilor, sprijiniţi de cei ai saşilor, Curtea de la Viena a revenit
asupra necesităţii constituirii Dietei Transilvaniei, pe care a convocat-o din nou
în 1863, pe baza unui regulament electoral cu titlu provizoriu care, dând curs în
mai mare măsură principiului reprezentării proporţionale, avea să ducă la
schimbarea structurii sociale şi naţionale a organului legiuitor. Potrivit acestui
regulament, Dieta urma a se compune din 40 de persoane, numite de împărat
(regalişti) şi din 125 deputaţi aleşi în localităţile înzestrate cu dreptul de a avea
deputat propriu şi în cercuri electorale rurale de câte 30000 locuitori, constituite
pe comitate, districte şi scaune. Aveau dreptul de vot locuitorii majori care au
plătit în 1861 un impozit direct de 8 florini, incluzând şi capitaţia. Preoţii, medicii,
avocaţii, inginerii, notarii şi învăţătorii erau declaraţi alegători din oficiu. In cele
opt comitate ale Transilvaniei, s-au consemnat peste 40000 de alegători dintre
care, aproape 23000 erau români, peste 9 000 erau unguri şi 3 500 erau saşi.

12.3 Perioada dualismului austro-ungar

Regimul dualist a constituit formula politică prin intermediul căreia nobilimea şi

burghezia din Austria şi Ungaria şi-au promovat interesele de clasă, prin
exercitarea exploatării sociale asupra maselor şi prin asuprirea naţională a
popoarelor cuprinse în hotarele imperiului.
Pentru Transilvania instaurarea regimului dualist a marcat începutul unei
perioade de cumplită oprimare, căci prin integi'area sa forţată în cadrul statului
ungar şi-a pierdut identitatea politică proprie, de care se bucurase aproape un
mileniu, iar naţiunii române majoritare i s-a negat pur şi simplu existenţa în
privinţa drepturilor, dar nu şi în privinţa obligaţiilor de vreme ce împilările de tot
felul se îndreptau necontenit împotriva românilor.
Prin politica de lichidare a tuturor drepturilor pe care a promovat-o regimul
dualist, perioada respectivă s-a înscris ca cea mai neagră din istoria poporului
român din Transilvania.
Formula politicii dualiste s-a înfăptuit în condiţiile declinului Imperiului austriac pe
plan extern şi ale ascuţirii luptei popoarelor oprimate pentru independenţă, care
nu mai puteau fi dominate fără sprijinul nobilimii şi burgheziei maghiare. într-
adevăr, izolarea politică a Austriei pe plan european. înfrângerile din Italia (1859)
şi din războiul cu Prusia, excluderea sa din confederaţia germană, formarea
statului naţional român, criza financiară şi lupta naţionalităţilor oprimate, făceau
imposibilă supravieţuirea imperiului în vechea sa formă de organizare .
Instaurarea dualismului şi încorporarea Transilvaniei de către Ungaria au fost
pregătite printr-o serie de acte care s-au succedat între 1865 şi 1867. Astfel, în
septembrie 1865 Dieta de la Sibiu a fost desfiinţată, iar în luna noiembrie a
aceluiaşi an s-a convocat o nouă Dietă la Cluj, aleasă pe baza unei legi feudale
din 1771, profund defavorabilă românilor. Constituită pe baza unor principii
feudale, cu adevărat anacronice, Dieta era formată din 108 deputaţi aleşi şi 190
deputaţi numiţi (regalişti); în asemenea condiţii se putea constitui o Dietă cu
majoritatea maghiară.
Uitând de faptul că anulase hotărârile adoptate în Dieta din 1848 cu privire la
anexarea Transilvaniei, împăratul a supus în discuţie această problemă. Dieta
de la Cluj, cu totul nereprezentativă, a votat din nou, în decembrie 1866,
anexarea Transilvaniei la Ungaria, în ciuda protestelor vehemente ale românilor.
În baza acordului intervenit în februarie 1867 între Austria şi Ungaria şi în urma
încoronării lui Franz Iosef I al Austriei ca rege al Ungariei (iunie 1867), s-a creat
în mod oficial dualismul austro-ungar prin care s-a introdus un regim, cu dublă
funcţie, de exploatare a maselor populare şi de reprimare a luptei de eliberare
naţională.
Prin Legea din 5 decembrie 1868 Dieta maghiară a hotărât anularea tuturor
instituţiilor autonome ale Transilvaniei şi încorporarea sa la Ungaria.
In cadrul monarhiei bicefale care s-a creat, împăratul Austriei era în aceiaşi timp
şi rege apostolic al Ungariei. Uniunea personală era completată cu elemente de
uniune reală, constând în existenţa unor ministere comune: Ministerul de
Externe, Ministerul de Război, Ministerul de Finanţe. în paralel, două delegaţii
desemnate de Dieta maghiară şi de parlamentul din Viena se întruneau în una
din cele două capitale, în mod alternativ, pentru a examina diferitele aspecte ale
activităţii celor două corpuri legiuitoare.
Pentru clasele dominante maghiare marele câştig a constat în dobândirea unei
egalităţi politice cu Austria, cât şi în anexarea Transilvaniei; de altfel,
desfăşurarea evenimentelor atestă că realizarea dualismului a fost condiţionată
de anexarea Marelui principat al Transilvaniei.
Odată cu încorporarea în statul ungar, Transilvania nu mai avea organe proprii
 de conducere, căci Dieta şi guvernul au fost desfiinţate. Potrivit legii
constituţionale din 1867, Transilvania avea numai dreptul de a-şi trimite
reprezentanţii în Parlamentul de la Pesta.
Organizarea administrativă a fost şi ea întocmită prin crearea judeţelor şi a
comunelor (1884). Judeţele erau conduse de către prefecţi, care reprezentau
guvernul şi aveau rolul de a supraveghea cum erau aplicate dispoziţiile
acestuia. Conducerea efectivă era exercitată de către subprefecţi, aleşi de către
populaţia judeţelor. In cadrul fiecărui judeţ îşi desfăşurau activitatea un consiliu
judeţean, ales de către locuitori.
Comunele erau de mai multe feluri: municipii, oraşe mari, oraşe şi sate. La
conducerea lor se aflau un primar şi un consiliu comunal.

12.4 TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Dualismul austro-ungar:
a) s-a instaurat în perioada 1861-1867
b) a constituit modalitatea politică prin care
nobilimea şi burghezia din Austria şi Ungaria şi-
au promovat interesele de clasă
c) s-a creat oficial în urma încoronării lui Franz
Iosef al II-lea al Austriei ca rege al Ungariei.

2. în perioada regimului dualist austro- a) Transilvania nu mai avea organe proprii

ungar: de conducere, guvernul şi Dieta fiind desfiinţate
b) organizarea administrativă era realizată
în judeţe şi comune
c) agricultura s-a întemeiat, în principal, pe
dubla exploatare a ţăranilor români

12.5 LUCRARE DE VERIFICARE

Identificaţi transformările intervenite în politic, administrativ, economic, social ca
urmare a instaurării regimului austro-ungar.
Instrucţiuni privind testul de evaluare:
- dacă este posibil, tehnoredactat, Arial 12, 1,5 rânduri, max. 10 pagini,
- se foloseşte în primul rând cursul dar pentru un punctaj ridicat este
necesară parcurgerea bibliografiei indicate.
Criteriile de evaluare sunt:
- claritatea exprimării şi absenţa formulărilor nesigure,
- identificarea elementelor de conţinut solicitate,
- utilizarea bibliografiei precizate.

12.6 RASPUNS LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

1. b 2. a, b, c

12.7 BIBLIOGRAFIE
Istoria Statului şi Dreptului Românesc – Emil Cernea, Emil Molcuţ – Universul Juridic
– Bucureşti - 2006
Aspecte din istoria Transilvaniei – M.L. Vlasiu – Editura România Press- 2001

O istorie sinceră a poporului român – Fl. Constantiniu – Editura Univers Enciclopedic

– Bucureşti - 2001