Estetica urâtului

FRUMOSUL = categorie estetică fundamentală care provoacă satisfacţie, emoţie, datorită armoniei,
proporţiei şi echilibrului dintre conţinut şi formă.
Apare în toate domeniile vieţii (frumos natural ) şi în toate operele literare, în artă (frumosul artistic.)

URÂTUL =categorie estetică ce reflectă aspecte ale realităţii lipsite de armonie, respingătoare şi care
determină un sentiment de neplăcere. Se află în opoziţie cu frumosul şi în operele de artă implică
valenţe estetice.
Surse ale uratului: trivialul1, abjecţia2,oribilul3, grotescul, macabrul4 etc

Temă de reflecție:
Un discipol il insotea pe maestrul sau pe drumul catre templu. La un moment dat, cei doi au trecut pe
langa cadavrul urat mirositor al unui caine, aruncat la margina drumului.
Tanarul l-a privit pentru scurt timp, apoi si-a retras privirea si a gasit un moment pentru a-i vorbi
maestrului care nu facuse niciun gest.
-Maestre, ai vazut ce urat era acel caine mort?
Maestrul ii raspunse cu calm.
-Da, insa ai vazut ce colti frumosi avea?

Mesajul textului
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

ESTETICA URÂTULUI-fenomen artistic care are drept finalitate zugravirea frumoasă a unor aspecte
urâte ale lumii reale, fiind o consecință a expresivitaţii și frumuseții tratării artistice a laturilor
anestetice5 sub care se manifestă adevărul vieții.
Prin tratarea artistica se suspenda şi se anuleaza contradicţia uratului cu frumosul, reunificandu-se.
Frumosul se dezvaluie in acest proces drept acea forta care infrange razvratirea uratului,
readucandu-l sub dominaţia sa.

Estetica uratului in literatura universala

Romantismul a reabilitat „urâtul” prin Victor Hugo,care cerea sa se puna accent pe disproporţia
dintre imaginea fizica urâtă şi admirabilele calitaţi ale unor personaje( de pildă monstruosul
Quasimodo,cocosatul din romanul Notre Dame de Paris, are un suflet generos pana la
sacrificiu).Urâtul nu mai este o categorie estetica marginala ci devine- alături de frumos- un concept
artistic central.

1
triviál, -ă, triviali, -e, adj. vulgar, ordinar; obscen, necuviincios, indecent, scabros.
2
abject, ~ă a [at: cade / pl: ~cți, ~e / e: fr abject, lat abiectus] 1-2 (d. noțiuni morale, acțiuni, caractere etc.) care
inspiră dezgust, dispreț si: mârșav, josnic, ticălos, (liv) repugnant.
3
oríbil, -ă, oribili, -e, adj. care inspiră oroare, dezgust; foarte urât, îngrozitor, hidos, groaznic
4
macábru, -ă, macabri, -e, adj. 1. care se referă la moarte sau la morți, care amintește de moarte. 2. care inspiră
groază; înfiorător, sinistru. – din fr. macabre.
5
ANESTÉTIC, -Ă adj. (Rar) Care nu are caracter estetic, lipsit de estetică, de frumos natural.
Poetul francez Charles Baudelaire consacra estetica urâtului în poemul „Un hoit”, unde relevă
dizgratiosul, hidosul chiar, în putrefacţia corpului intrat în descompunere, pentru ca – în final –să
realizeze elogiul iubirii capabile să înfrunte şi dezagregarea biologică.
Charles Baudelaire spunea că „E un miraculos privilegiu al artei că oribilul artistic exprimat, devine
frumuseţe şi că durerea ritmată ori cadenţată umple spiritul cu o bucurie liniştită”.

Tudor Arghezi
Pretutindeni şi în toate este poezie, ca şi cum omul şi ar purta capul cuprins într-o aureolă de icoană.
Toate lucrurile naturii şi ale omului şi toate vietăţile poartă ţandăra lor de aureolă,pe dinafară sau pe
dinăuntru.”

Pe lângă cuvintele care sar m-au interesat tot atât de mult cuvintele care înţepenesc, care stau de tot
îngropate mult în pământ şi ridicate mult în văzduh :cuvinte stâncoase. Când nu le-am găsit, am luat
cuvinte de celelalte şi le-am bătut un cui lung înăuntru şi le-am lăsat aşa; şi acest cui e un cui care nu
mai iese…Apoi, evident, am căutat cuvinte virginale, cuvinte puturoase, cuvinte cu râie: le-am excitat
aroma, le-am avivat rănile cu sticlă pisată şi le-am infectat pe unele complet…Mai pe scurt, m-a
posedat intenţia de a împrumuta vorbelor însuşiri materiale, aşa încât unele să miroasă, unele să
supere pupila, altele să fie pipăibile, dure sau muşculate şi cu păr de animal”…”Acorte,senzuale şi cu
o garoafă cu mâzgă roşie la ureche, ţigăncile cuvintelor noastre sunt destinate să ne dea mulţi copii
din flori frumoşi.”

La nivel lexical

La nivel
semantic
Modalitati în plan
de artistic
transfigurare
a uratului in La nivel stilistic
frumos

La nivel
sintactic

în plan socio-moral

http://www.romanianvoice.com/sounds/arghezi/Tudor_Arghezi-Flori_de_mucigai.mp3
 Flori de mucigai

Le-am scris cu unghia pe tencuială

Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.

Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.