Farmacoterapie

#1. Care din următoarele antibiotice sunt peniciline naturale injectabile?

 Benzilpenicilina;
 Fenoximetilpenicilina;
 Amoxicilina;
 Ampicilina.

#2. Benzilpenicilina (Penicilina G) are următoarele indicații, cu o excepție:

 angine, erizipel, scarlatină;

 Lues (sifilis);
 infecții cu germeni rezistenți la peniciline;
 meningite (infecții cu meningococ).

#3. Reacțiile adverse provocate de peniciline sunt următoarele, cu o excepție:

 reacții alergice;
 efect iritant local;
 favorizarea suprainfecțiilor;
 efect bacteriostatic la doze terapeutice.

#4. Penicilinele sunt antibiotice naturale sau de semisinteză care au ca nucleu

comun:

 Acidul 7-aminocefalosporanic;
 Acidul 6-aminopenicilinamic;
 structura aminociclitol-aminoglicozidică;
 Policiclic naftacencarboxamidic.

#5. Augmentin reprezintă asocierea dintre:

 Ampicilina-sulbactam;
 Sulfametoxazol-trimetoprim;
 Amoxicilina-acid clavulanic;
 Ticarcilina-acid clavulanic.

#6. Care din următoarele antibiotice prezintă absorbția din tubul digestiv

neglijabilă?

 Doxiciclina;
 Gentamicina;
 Claritromicina;
 Ampicilina.

#7. Din clasa macrolidelor face parte:

 Claritromicina;
 Oxacilina;
 Ciprofloxacina;
 Gentamicina.
#8. Amoxicilina prezintă o serie de avantaje comparativ cu ampicilină, cu o
excepție:

 biodisponibilitate orală mai mare comparativ cu ampicilină;

 absența reacțiilor adverse;
 absorbția nu este influențată de prezența alimentelor;
 are difuziune mai bună în țesuturi, inclusiv în secrețiile traheobronșice.

#9. Din grupa antibioticelor betalactamice fac parte:

 macrolide;
 aminoglicozide;
 cefalosporine;
 tetracicline.

#10. Administrarea penicilinelor este indicată:

 în infecții cu germeni rezistenți (în special stafilococ penicilinazopozitiv);

 în aplicare locală pe tegumente (crește riscul alergizant);
 în infecții ce germeni sensibili;
 în aplicare local ape mucoase (crește riscul alergizant).

#11. Care afirmație este falsă în cazul cefalosporinelor?

 sunt antibiotice cu structură betalactamică;

 pot produce reacții de hipersensibilizare;
 nu produc reacții adverse gastrointestinale (grețuri, vărsături);
 mecanismul de acțiune este bactericid, împiedicând formarea peretelui bacterian.

#12. Dintre următoarele medicamente antimicrobiene, care este un antibiotic cu

structura aminoglicozidică fiind caracterizat farmacotoxicologic prin oto- și
nefrotoxicitate:

 Doxiciclina;
 Rifampicina;
 Nitrofurantoina;
 Gentamicina.

#13. Eritromicina prezintă următoarele proprietăți farmacologice, cu o excepție:

 nu este activ după administrarea orală;

 este un antibiotic natural din culturi de Streptomyces erythreus, cu caracter bazic;
 are efect bacteriostatic sau bactericid în funcție de concentrația antibioticului, microorganism și faza
de creștere a acestuia;
 reprezintă o medicație de alternativă la bolnavii alergici la peniciline.

#14. Antibioticele aminoglicozide au următoarele proprietăți farmacologice, cu o

excepție:

 principalele reacții adverse sunt oto- și nefrotoxicitate;

 absorbție digestivă crescută după administrare orală;
 mecanismul de acțiune este bactericid, inhibând sinteza proteică bacteriană;
 absorbția este completă după administrarea i.m., cu realizarea unor concentrații plasmatice
maxime în aproximativ o oră de la administrare.

#15. Afirmația greșită în legătură cu cloramfenicolul este următoarea:

 are spectru larg de acțiune;

 este un antibiotic de rezervă, utilizat în infecții grave pentru care nu există altă alternativă
terapeutică;
 se fac serii repetate de tratament;
 prezintă riscul unor reacții adverse hematologice: anemie plastică, leucopenia, agranulocitoza,
trombocitopenie.

#16. Următoarele afirmații privind tetraciclinele sunt adevărate, cu o excepție:

 biodisponibilitatea orală a tetraciclinelor este scăzută de alimente (mai ales lactate), medicamente
antiacide cu Ca, Mg, Al;
 spectrul antimicrobian este larg;
 sunt indicate la femei gravide și copii;
 pot favoriza apariția disbacteriozei intestinale (infecții enterice cu Candida).

#17. Următoarele afirmații referitoare la fluorochinolone sunt adevărate, cu o

excepție:

 absorbția fluorochinolonelor este scăzută dacă se asociază cu antiacide cu ioni bivalenți de Ca, Mg
sau trivalenți Al;
 sunt indicate în infecții cu germeni rezistenți;
 prezintă biodisponibilitate bună după administrare orală (aprox. 70% pentru ciprofloxacina);
 pot provoca fotosensibilizare.

#18. Furazolidona este indicată în următoarele afecțiuni, cu o excepție:

 enterite, enterocolite, toxiinfecții alimentare;

 infecții digestive cu germeni sensibili;
 amigdalita streptococică;
 tricomoniaza, giardioza.

#19. Care afirmație legată de metronidazol este falsă?

 este un chimioterapic cu spectru larg;

 este contraindicată asocierea cu alcoolul deoarece pot apare efecte de tip disulfiram;
 în afecțiuni hepatice severe nu este necesară reducerea dozelor;
 se administrează cu prudență în sarcină.

#20. Următoarele afirmații legate de cotrimoxazol sunt adevărate, cu o excepție:

 reprezintă asocierea dintre sulfametoxazol și trimetoprim;

 este contraindicat la pacienții alergici la peniciline;
 este indicat în infecții urinare cu germeni sensibili;
 este contraindicat în sarcină.

#21. Componențele majore ale astmului bronșic sunt următoarele, cu o excepție:

 Bronhospasm;
 infecție cu Helicobacter pylori;
 hipersecreție bronşică, vâscoasă, aderentă, obstructivă;
 inflamație și edem al mucoasei.

#22. În terapia astmului bronșic se folosesc următoarele clase de medicamente, cu

o excepție:

 antiacide;
 antileucotriene;
 corticosteroizi;
 inhibitoare ale degranulării mastocitelor.

#23. Care medicament utilizat în terapia astmului bronșic face parte din clasa
inhibitoare ale degranulării mastocitelor:

 adrenalina;
 hidrocortizon hemisuccinat;
 ketotifen;
 montelukast.

#24. La administrarea locală (aerosoli), corticosteroizii pot produce următoarele

reacții adverse, cu o excepție:

 atrofia mucoasei respiratorie;

 acțiune antiinflamatoare;
 candidoze orale și orofaringiene;
 insuficiența suprarenală acută.

#25. Dezavantajul căii de administrare inhalatorii a medicamentelor în astmul

bronșic este:

 dozele pe cale inhalatorie reprezintă circa 10-20% din cele sistemice, fiind bine tolerate;
 conferă bronhoselectivitate, cu eficacitate pronunțată;
 efectele sistemice sunt reduse comparativ cu celelalte căi de administrare;
 apariția candidozelor orale în cazul administrării inhalatorii a corticosteroizilor.

#26. Acțiunile farmacodinamice utile în astmul bronșic ale bronhodilatatoarelor

adrenomimetice sunt următoarele, cu o excepție:

 bronhodilatația;
 reducerea edemului mucoasei;
 stimulare cardiacă cu tahicardie, palpitații, crize de angină pectorală;
 ameliorarea clearance-ului mucocililor.

#27. Care afirmație este greșită în cazul teofilinei?

 face parte din clasa bronhodilatatoare musculotrope cu efect antiasmatic;

 este indicată în epilepsie;
 produce stimulare cardiacă;
 este un medicament cu indice terapeutic mic.

#28. Identificați afirmația greșită:

 antileucotrienele sunt medicamente utile în astmul bronșic;

 antileucotrienele sunt medicamente indicate în tratamentul de fond, pe termen lung, al astmului
moderat persistent;
 din punct de vedere farmacodinamic, antileucotrienele antagonizează bronhospasmul, scad
secreția de mucus, combat edemul;
 antileucotrienele sunt medicamente care se recomandă în criza de astm bronșic.

#29. Care din următoarele substanțe medicamentoase face parte din clasa

antileucotriene:

 Montelukast;
 Salbutamol;
 Teofilina;
 Hidrocortizon hemisuccinat.

#30. Ketotifenul este contraindicat:

 astm alergic;
 conducători auto;
 urticarie cronică;
 rinita și conjunctivită alergică.

#31. Care din următoarele substanțe medicamentoase cu acțiune antitusivă este

opioidă?

 Butamirat;
 Oxeladina;
 Codeine;
 Noscapina.

#32. Identificați afirmația greșită:

 tusea uscată, inutilă, dăunătoare se combate;

 tusea umedă nu trebuie suprimată, ci trebuie diminuată când este supărătoare;
 primul tratament al tusei trebuie să fie unul cauzal;
 opioidele pot fi recomandate pe termen lung și la indivizii cu predispoziție la
farmacodependență.

#33. Care din următoarele afirmații este falsă pentru codeină:

 nu poate dezvolta toxicomanie la administrare prelungită;

 difuzează prin placenta și laptele matern;
 efectul antitusiv apare la doze mici (15mg) decât efectul analgezic (120mg)
 se administrează cu prudență la astmatici, în emfizem pulmonar, insuficiență respiratorie și la copii
mici.

#34. În care din următoarele situații este indicată morfina ca antitusiv:

 de elecție în tusea uscată iritativă în răceală comună;

 în tusea din bronșita cronică obstructivă;
 în tusea generată de antihipertensive;
 în tusea foarte intensă și însoțită de durere intensă (cancer pulmonar, fracturi de coaste,
infarct pulmonar).
#35. Care afirmație este falsă legat de dextrometorfan?

 prezintă acțiune analgezică;

 nu deprimă respirația;
 este indicat în tusea seacă, iritativă;
 nu prezintă acțiune analgezică.

#36. Care clasă de medicamente acționează prin fluidificarea și eliminarea sputei,

diminuând factorul iritativ local?

 antiseptice și decongestionante nazale;

 expectorante;
 antitusive opioide;
 antitusive neopioide.

#37. Expectorantele produc fluidificarea sputei prin următoarele mecanisme, cu o

excepție:

 mărirea secreției glandelor bronșice;

 modificarea proprietăților fizico-chimice ale secreției vâscoase;
 inhibarea secreției glandelor bronșice;
 stimularea mecanismelor de eliminare a sputei.

#38. Consecințele fluidificării sputei sunt următoarele, cu o excepție:

 blocarea cililor, inhibarea activității lor pendulare;

 ușurarea eliminării sputei;
 deblocarea cililor cu favorizarea activității lor pendulare;
 eliberarea celulelor glandulare cu îmbunătățirea activității lor.

#39. Care din următoarele metode terapeutice cu valoare expectorantă este

nemedicamentoasă:

 Benzoat de sodiu administrat per os;

 Bromhexin administrat per os, după mese;
 Acetilcisteina administrata per os;
 inhalare de vapori de apă calzi sau aerosoli dintr-o soluție de clorură de sodiu și ingestie de
apă.

#40. Identificați afirmația falsă pentru bromhexin:

 produce iritație gastrică;

 mucolitic, mucoreglator;
 indicat la persoanele cu ulcer gastric;
 este biotransformat la nivel hepatic în ambroxol (metabolitul activ).

#41. Care din următoarele expectorante poate fi utilizat ca antidot în intoxicația cu

paracetamol?

 Benzoat de sodiu;
 Acetilcisteina;
 Bromhexin;
 Ambroxol.
#42. În farmacoterapia tusei se pot folosi următoarele clase de medicamente, cu o
excepție:

 anestezice locale care diminua iritația receptorilor;

 inhibitoare ale centrului tusei;
 inhibitoare ale recaptării serotoninei;
 expectorante.

#43. Acetilcisteina prezintă următoarele caracteristici, cu o excepție:

 este un bronhosecretolitic care acționează prin mecanism chimic;

 se administrează cu prudență la astmatici;
 este un inhibitor al centrului tusei;
 reprezintă antidot în intoxicația cu paracetamol.

#44. Corticosteroizii se administrează în astmul bronșic pe următoarele căi, cu o

excepție:

 per os;
 intravenos;
 sistemic;
 percutan.

#45. Identificați afirmația greșită legat de tratamentul insuficienței cardiace:

 scăderea muncii inimii;

 regim hiposodat;
 administrarea de medicamente inotrop pozitive;
 regim hipersodat.

#46. Identificați afirmația greșită în cazul glicozizilor cardiotonice:

 se eliberează fără recomandarea medicului;

 se recomandă în insuficiența cardiacă;
 se numesc și cardiotonice digitalice;
 sunt medicamente cu indice terapeutic mic.

#47. Medicamentele active în insuficiența cardiacă sunt următoarele clase, cu o

excepție:

 medicamente inotrop pozitive;

 vasodilatatoare;
 diuretice;
 inhibitoare ale pompei de protoni.

#48. Care afirmație legată de medicamentele antiaritmice este falsă?

 previn sau tratează aritmiile cardiace;

 se recomandă în tusea cu expectorație;
 reduc dereglările automatismului cardiac;
 prezintă indice terapeutic mic, zonele concentrațiilor terapeutice și toxice fiind extrem de apropiate.
#49. Verapamilul prezintă următoarele acțiuni farmacodinamice, cu o excepție:

 efect antiaritmic;
 efect antianginos;
 efect antihipertensiv;
 efect hipertensiv.

#50. Efectele clinice ale medicamentelor antianginoase sunt următoarele, cu o

excepție:

 restabilirea echilibrului hidroelectrolitic;

 profilaxia sau suprimarea crizelor anginoase;
 creșterea rezistenței la efort;
 prevenirea complicațiilor datorate aterosclerozei.

#51. Căile de administrare ale nitroglicerinei sunt următoarele, cu o excepție:

 per os;
 percutan;
 sublingual;
 subcutanat.

#52. Care din medicamentele următoare nu aparține clasei de nitrați organici cu

acțiune antianginoasă:

 Montelukast;
 Nitroglicerina;
 Isosorbid dinitrat;
 Pentaeritril tetranitrat.

#53. Mecanismele acțiunii antianginoase sunt următoarele, cu o excepție:

 scăderea tonusului simpatic cardiostimulator;

 stimularea eliberării de serotonină;
 creșterea aportului de oxigen, prin coronarodilatație;
 scăderea concentrației ionilor de calciu disponibili pentru contracția coronarelor.

#54. Următoarele substanțe medicamentoase cu acțiune anti hipertensivă sunt

betablocante, cu o excepție:

 Enalapril;
 Atenolol;
 Metoprolol;
 Betaxolol.

#55. Următoarele medicamente cu acțiune antihipertensivă aparțin clasei

vasodilatatoare, cu o excepție:

 Nifedipina;
 Amlodipina;
 Diltiazem;
 Furosemid.
#56. Următoarele masuri nefarmacologice se recomandă în hipertensiune arterială,
cu o excepție:

 suprimarea fumatului;
 regim hipersodat și hipercaloric;
 limitarea consumului de alcool;
 reducerea stresului.

#57. Identificați afirmația falsă:

 Nifedipina are o absorbție bună sublinguală și per os;

 Nifedipina nu produce efecte adverse circulatorii;
 Nifedipina este recomandată în hipertensiunea arterială de sarcină;
 Nifedipina prezintă acțiune antianginoasă.

#58. Tusea uscată și obstrucția nazală (datorită excesului de bradikinina) apare

când se institute un tratament cu una din substanțele medicamentoase:

 Nifedipina;
 Propranolol;
 Captopril;
 Nitroglicerina.

#59. Reprezentanții inhibitorilor enzimei de conversie sunt următoarele substanțe,

cu o excepție:

 Enalapril;
 Perindopril;
 Lisinopril;
 Nifedipin.

#60. Diltiazemul prezintă următoarele acțiuni, cu o excepție:

 antiacid;
 antiangios;
 antihipertensiv;
 antiaritmic.

#61. Identificați afirmația falsă:

 colereticele propriu zise măresc volumul bilei fără a-i modifica compoziția și concentrația;
 hidrocolereticele cresc volumul bilei concomitent cu diluarea ei;
 colereticele nu stimulează secreția biliară hepatică;
 colereticele stimulează secreția biliară hepatică.

#62. Identificați afirmația falsă în cazul acizilor și sărurilor biliare:

 scad absorbția grăsimilor și vitaminelor liposolubile;

 emulsionează grăsimile facilitând digestia;
 activează lipaza pancreatică;
 contribuie la menținerea tranzitului intestinal normal.
#63. Care din următoarele substanțe medicamentoase sunt alcalinizante?

 Acid alginic;
 Oxid de magneziu;
 Carbonat acid de sodiu;
 Carbonat de calciu.

#64. Care din următoarele substanțe medicamentoase este un antihistaminic H2:

 Omeprazol;
 Propantelina;
 Pantoprazol;
 Ranitidina.

#65. Care din următoarele substanțe medicamentoase este un inhibitor de pompă

de protoni?

 Famotidina;
 Omeprazol;
 Carbonat de calciu;
 Sucralfat.

#66. Substanțele medicamentoase antihistaminice H2 inhibă secreția gastric acidă

prin următorul mecanism:

 antagonizează acțiunea stimulatoare a histamine prin activarea receptorilor H2;

 antagonizează acțiunea stimulatoare a histamine prin blocarea receptorilor H2;
 inhibarea secreției peptidelor sistemului endocrin gastro-pancreatic;
 blocarea ATP-azei H+/K+ (pompa de protoni).

#67. Care afirmație este falsă referitor la ranitidină?

 momentul optim de administrare: dimineața, după masă;

 este indicat în esofagita de reflux;
 momentul optim de administrare: seara la culcare;
 este un medicament antihistaminic H2.

#68. Care din următoarele afirmații este greșită pentru bicarbonatul de sodiu?

 este un antiacid din grupa alcalinizante;

 se administrează pe cale orală;
 este indicat în insuficiență renală, edeme;
 este contraindicat în insuficiența renală, edeme.

#69. Momentul optim de administrare a medicamentelor purgative este:

 seara, înainte de culcare;

 dimineața, pe nemâncate;
 indiferent de momentul zilei;
 seara, pe nemâncate.
#70. Farmacoterapia ulcerului gastroduodenal urmărește atingerea următoarelor
obiective, cu o excepție:

 înlăturarea durerii;
 grăbirea cicatrizării;
 scăderea procentului de vindecare;
 prevenirea complicațiilor.

#71. Care din următoarele substanțe medicamentoase prezintă acțiune

antispastică?

 Papaverina;
 Ranitidina;
 Esomeprazol;
 Lactuloza.

#72. Căile de administrare a medicamentelor antispastice pot fi următoarele, cu o

excepție:

 oral – în forme ușoare și medii;

 injectabil – în forme acute și grave;
 intrarectal – când există vomă, convulsii sau în pediatrie;
 local, pe tegumente.

#73. Care din următoarele substanțe medicamentoase prezintă acțiune

antiemetică:

 Sulfat de magneziu;
 Drotaverina;
 Metoclopramid;
 Carbonat acid de sodium.

#74. Metoclopramidul prezintă următoarele acțiuni farmacodinamice, cu o

excepție:

 efect antivomitiv;
 inhibă peristaltismul esofagului, stomacului, intestinului subțire;
 împiedică refluxul gastro-esofagian;
 grăbește tranzitul intestinului subțire.

#75. Medicamentele antiacide nu se administrează:

 în același timp cu tetraciclinele;

 în asociere cu medicamente cu capacitate ulcerogenă (ex. antiinflamatoare nesteroidiene și
steroidiene);
 la interval de 1-2 ore față de alte medicamente;
 în gastrită hiperacidă.

#76. Care afirmație este greșită referitor la diosmectită?

 produce absorbția gazelor, a toxinelor microbiene;

 se indică în diareea acută și cronică, inclusiv la copii;
 este un aluminosilicat natural cu capacitate mare de acoperire a mucoasei intestinale;
 prezintă dezavantajul reacțiilor adverse foarte severe.

#77. Care afirmație referitoare la loperamid este falsă?

 este un antidiareic simptomatic-patogenic;

 este indicat în diareea cronică și acută fără semen de infecție;
 este indicat în diareea acută la adulți: inițial 4 mg apoi câte 2 mg după fiecare scaun, max. 16 mg /
zi;
 este indicat în diareea infecțioasă.

#78. Medicamentele purgative prezintă următoarele indicații, cu o excepție:

 după antihelmintice, pentru grăbirea eliminării viermilor intestinali;

 înainte de examenul radiologic al tubului digestiv și preoperator;
 în abdomen acut, obstrucție intestinală și apendicită acută;
 în constipație acută.

#79. Identificați afirmația greșită în cazul drotaverinei:

 este indicată în spasme și colici biliare, renale, gastro-intestinale;

 prezintă acțiune antispastică;
 se administrează exclusiv pe cale injectabilă;
 este indicată în dismenoree, iminentă de avort.

#80. Metoclopramidul este contraindicat:

 în cancer de sân;

 în rău de mișcare;
 în migrenă (la începutul crizei);
 ca antivomitiv.

#81. Următorul enunţ despre montelukast este incorect:

 se administrează seara la culcare;

 este antagonist selectiv al receptorilor pentru cistenil-leucotriene;
 este indicat în tratamentul de fond al astmului bronşic;
 este inactiv în astmul sensibil la aspirină.

#82. Are durată medie de acţiune fiind indicat în terapia crizei şi profilaxia imediată
a astmului bronşic:

 Salbutamol;
 Salmeterol;
 Formoterol;
 Izoprenalină.

#83. Următoarea substanţă medicamentoasă cu acţiune bronhodilatatoare se

utilizează în asociere cu xilometazolina în terapia rinoreei:

 Tiotropiu;
 Ipratropiu;
 Teofilină;
 Fenoterol.
#84. Are acţiune de inhibare a centrului bulbar al tusei şi bronhodilatatoare:

 Dextrometorfan;
 Oxeladină;
 Codeină;
 Butamirat.

#85. Următorul enunţ despre acetilcisteină este incorect:

 nu produce bronhospasm;

 se administrează oral, inhalator, im, iv;
 este indicată în afecţiuni bronhopulmonare cu hipersecreţie obstructivă;
 are efect mucolitic intens la pH slab alcalin.

#86. Următorul enunţ despre ambroxol este incorect:

 creşte concentraţia pulmonară a amoxicilinei;

 este indicat în episoade acute ale BPOC;
 se poate administra şi în sarcină (inclusiv în primele 3 luni);
 se administrează după masă.

#87. Următorul expectorant este contraindicat şoferilor auto:

 Bromhexin;
 Guaifenesină;
 Acetilcisteină;
 Ambroxol.

#88. Nu determină hipokalemie ca efect advers următorul diuretic:

 Furosemid;
 Spironolactonă;
 Indapamid;
 Hidroclorotiazidă.

#89. Următorul enunţ despre indapamid este incorect:

 se poate administra şi la pacienţii cu accidente vasculare cerebrale recente;

 nu modifică profilul glucidic şi lipidic;
 are şi acţiune vasodilatatoare proprie;
 are durată lungă de acţiune (24-36 ore).

#90. Următorul diuretic se administrează în sindromul premenstrual în zilele 18-26

ale ciclului:

 Furosemid 40 mg/zi;
 Indapamid 1,5 mg/zi;
 Acetazolamidă 250 mg de 4 ori pe zi;
 Spironolactonă 25 mg de 4 ori pe zi.
#91. Următoarele substanţe medicamentoase se utilizează ca hemostatice locale,
cu excepţia:

 Gelatină;
 Adrenalină;
 Etamsilat;
 Fibrină umană.

#92. Nu se administrează anticoagulante orale (acenocumarol) în următoarea

situaţie:

 tromboză venoasă profundă;

 tromboemboliile din fibrilaţia atrială cronică;
 complicaţii tromboembolice din infarctul miocardic acut;
 hipertensiune arterială malignă.

#93. Următoarele substanţe medicamentoase au acţiune antiagregantă plachetară,

cu excepţia:

 Dipiridamol;
 Nadroparină;
 Clopidogrel;
 Acid acetilsalicilic.

#94. Următoarele enunţuri privind terapia cu statine sunt corecte, cu excepţia:

 când valoarea CPK (creatin fosfokinazei) creşte de 5 ori peste normal se întrerupe terapia;
 când valorile transaminazelor sunt de 3 ori peste normal se întrerupe administrarea;
 se preferă administrarea în doză unică, dimineaţa;
 se utilizează pentru prevenţia infarctului şi recidivei de infarct la bolnavii cu boală coronariană şi
hipercolesterolemie.

#95. Următoarul enunţ privind administrarea normolipemiantelor este incorect:

 Ezetimibul se administrează în orice moment al zilei, în doză unică, fără alimente;

 Fibraţii se administrează cu 30 minute înaintea mesei;
 Statinele se administrează seara la culcare;
 Colestiramina se administrează in 3-4 prize după mese.

#96. Nu este activ în criza de gută:

 Colchicina;
 Ketoprofen;
 Alopurinol;
 Diclofenac.

#97. Despre alopurinol următoarele enunţuri sunt corecte, cu excepţia:

 inhibă xantinoxidaza, enzima implicată în catabolismul purinelor;

 determină scăderea uricemiei şi astfel previne dezvoltarea nefropatiei gutoase;
 se administrează curativ în guta cu complicaţii renale;
 nu determină reacţii adverse cutanate.
#98. Următorul enunţ despre bifosfonaţi este incorect:

 nu sunt activi în prevenţia şi terapia osteoporozei de menopauză;

 se administrează obligatoriu pe stomacul gol, doar cu apă plată;
 se utilizează pentru prevenirea şi tratamentul osteoporozei indusă prin corticoterapie;
 au ca efect advers afectarea esofagiană cu degluţie dureroasă, eroziuni, ulceraţii.

#99. Următorul enunţ depre insulină este incorect:

 stimulează pătrunderea şi utilizarea glucozei în ţesuturi;

 preparatele farmaceutice cu insulină se păstrează la frigider;
 determină lipodistrofii la locul injectării;
 în supradozare determină hiperglicemie cu tahicardie, iritabilitate, foame.

#100. Următorul enunţ despre biguanidele antidiabetice (metformin) este incorect:

 efectul antihiperglicemiant apare prin mecanisme extrapancreatice;

 sunt indicate şi în patologiile care favorizează acidoza lactică;
 indicaţia principală este diabetul zaharat non-insulinodependent al adultului obez;
 se administrează în 3 prize zilnice, în timpul mesei sau după mese.

#101. Următorul enunţ despre levotiroxină este incorect:

 alimentele îi scad biodisponibilitatea orală;

 la bolnavii cardiaci terapia se începe cu doze mici, sub supraveghere clinică şi control EKG;
 se pot depăşi 0,2 mg pe zi;
 pentru evitarea cumulării dozele de menţinere se administrează 4-5 zile pe săptamînă cu 2-3 zile
pauză.

#102. Nu se utilizează în terapia hipertiroidismului:

 Levotiroxină;
 Metiltiouracil;
 Carbimazol;
 Tiamazol.

#103. Următorul corticosteroid se administrează doar parenteral:

 Metilprednisolon;
 Mometazonă;
 Clobetasol dipropionat;
 Daxametazon fosfat de sodiu.

#104. Pe durata tratamentului de lungă durată cu corticosteroizi dieta trebuie să

fie:

 hipoproteică;
 hiperproteică;
 hiperglucidică;
 hipopotasemică.
#105. Patologiile neendocrine care beneficiază de terapia cu corticosteroizi sunt
următoarele, cu excepţia:

 astm bronșic;
 boli inflamatorii severe;
 insuficienţă corticosuprarenală cronică;
 limfoame maligne.

#106. Următorul enunţ despre administrarea sistemică de lungă durată a

glucocorticoizilor este incorect:

 administrarea este preferabil să se facă în doză unică, la ora opt dimineaţa;

 este esenţială monitorizarea glicemiei, potasiului sangvin, tensiunii arteriale, greutăţii corporale;
 se instituie regim hiposodat, hipoglucidic, hiperproteic;
 administrarea se întrerupe brusc.

#107. Următoarea recomandare despre administrarea glucocorticoizilor este

corectă:

 după masă, regim fără sare;

 după masă, regim hipersodat;
 înainte de masă, regim fără sare;
 înainte de masă, regim hipersodat.

#108. Sunt contraindicaţii absolute pentru administrarea hormonilor estrogeni

următoarele situaţii, cu excepţia:

 alăptare;
 antecedende tromboembolice;
 obezitate;
 Fibrom uterin.

#109. Combinaţiile estropreogestative monofazice conţin următoarele doze de

hormoni (estrogen şi progestativ):

 estrogen în doză fixă, progestativ în doză fixă;

 estrogen în doză fixă, progestativ în doză variabilă;
 estrogen în doză variabilă, progestativ în doză fixă;
 estrogen în doză variabilă, progestativ în doză variabilă.

#110. Se eliberează fără prescripţie medicală (sunt OTC) contraceptivele:

 estroprogestative monofazice;
 estroprogestative bifazice;
 progestative de urgenţă;
 estroprogestative trifazice.

#111. Următorul enunţ despre ulpristal este incorect:

 este utilizat în contracepţia de urgenţă;

 are eficacitate dacă se administrează în primele 72 de ore de la contactul neprotejat;
 dacă apare voma în primele 4 ore de la administrare, se repetă doza;
 eficacitatea sa este redusă de inductoarele enzimatice.
#112. Următorul antihistaminic se utilizează în terapia răului de mişcare:

 Meclozina;
 Loratadina;
 Cetirizina;
 Desloratadina.

#113. Sunt caracteristici ale antihistaminicelor din prima generaţie, cu excepția:

 majoritatea au efect sedative;

 au proprietăţi anticolinergice semnificative;
 au durată mare de acţiune;
 pentru majoritatea se administrează mai multe prize pe zi.

#114. Sunt caracteristici ale antihistaminicelor H1 din a doua generaţie, cu

excepția:

 sunt lipsite de efecte sedative;

 au durată lungă de acţiune;
 au acţiune rapidă;
 au efecte anticolinergice semnificative.

#115. Antihistaminicele H1 nu sunt indicate în:

 Înţepături de insecte;
 Dermatită atopică;
 Ulcer gastro-duodenal;
 Rinite alergice.

#116. În terapia conjunctivitelor alergice se administrează local:

 Acid spaglumic;
 Ketotifen;
 Fexofenadină;
 Cetirizină.

#117. Dexpantenolul se utilizează în terapia următoarele patologii, cu excepţia:

 arsuri;
 fisuri anale;
 conjunctivite;
 viroze respiratorii.

#118. Vitamina C nu intervine în:

 metabolismul acidului folic;

 sinteza bilei din colesterol;
 sinteza colagenului;
 absorbția fierului.

#119. Vitamina D are următorul efect în metabolismul calciului:

 favorizează absorbţia calciului la nivel intestinal;

 creşte eliminarea calciului la nivel renal;
 scade reabsorbţia calciului la nivel renal;
 reduce absorbţia calciului la nivel intestinal.

#120. Deficitul de vitamină A determină următoarele semne /simptome /patologii,

cu excepţia:

 tulburări de vedere;
 risc crescut de infecţii respiratorii;
 hipercheratoză;
 hepatomegalie.

#121. Nu este manifestare a deficitului de riboflavină:

 Anemia normocromă;
 creşterea riscului de infecţii respiratorii;
 Glosită;
 Stomatită.

#122. La eliberarea digoxinei îi facem pacientului următoarele recomandări, cu

excepţia:

 să îşi monitorizeze pulsul folosind un tensiometru şi să ia legătura cu cardiologul dacă sunt valori
sub 60/minut;
 să nu îşi administreze laxative antrachinonice pentru a nu creşte toxicitatea digoxinei;
 dacă manifestă iritaţie gastrică şi ia antiacide, acestea se administrează la un interval de minimum
două ore distanţă faţă de digoxin;
 să întrerupă administrarea dacă efectele adverse se manifestă prea intens.

#123. Inhibitoarele enzimei de conversie a angiotensinei se recomandă în terapia

insuficienţei cardiace pentru capacitatea de:

 stimulare a forţei de contracţie ameliorând deficitul de pompă;

 reducere a remodelării ventriculare şi vasculare pe termen lung;
 eliminare a excesului de sodiu şi apă cu reducerea volemiei;
 deprimare a miocardul contractil şi exicito-conductor.

#124. Se pot administra în criza de angină pectoarală şi profilactic, înainte de efort:

 Blocantele canalelor de calciu;

 Beta-blocantele;
 Nitraţii;
 Amiodarona.

#125. Se administrează ca adjuvante în terapia tulburarilor de ritm cardiac

următoarele, cu excepţia:

 săruri de calciu;
 săruri de potasiu şi magneziu;
 sedative;
 tranchilizante.
#126. Următorul enunţ despre beta-blocante este incorect:

 creșterea aportului de oxigen la nivelul miocardului explică efectul antianginos;

 diminuarea excitabilităţii miocardului contribuie la efectul antiartimic;
 nu se asociază cu verapamil;
 Cele neselective pot produce bronhoconstricţie la astmatici.

#127. Următoarea afirmaţie privind terapia hipertensiunii arteriale este incorectă:

 la hipertensivii cu insuficienţă cardiaca sunt de elecţie inhibitorii enzimei de conversie a

angiotensinei;
 în hipertensiunea pacienţilor hipertiroidieni sunt de elecţie beta-blocantele;
 Alfa-adrenoliticele influenţează favorabil profilul lipidelor plasmatice;
 la hipertensivii cu astm bronşic sunt de elecţie beta-adrenoliticele neselective.

#128. Loperamidul nu se poate administra în diareea:

 acută, fără semne de infecţie/infestare intestinală;

 cronică, fără semne de infecţie/infestare intestinală;
 postantibiotică;
 cu fiziopatogenie de hiperfuncţie intestinală.

#129. Profilaxia diareei cu Clostridium difficile se face cu:

 Saccharomyces boulardii;
 Diosmectită;
 Prebiotice;
 Loperamid.

#130. Diosmectita are următoarele avantaje, cu excepţia:

 este lipsită de reacţii adverse;

 se poate administra din prima zi de viaţă;
 determină o mucoprotecţie activă;
 înlocuieşte rehidratarea.

#131. Următorul enunţ despre drotaverină este incorect:

 are acţiune relaxantă predominant la nivel gastrointestinal, urinar, uterin;

 are efecte secundare cardiovasculare mai slabe decît papaverina;
 este containdicată în insuficienţa cardiacă severă;
 se administrează doar oral.

#132. Următorul enunţ despre metoclopramid este incorect:

 timpul optim de administrare este la 30 minute după masă;

 este activ în toate tipurile de vomă;
 determină efecte secundare de tip colinergic (diaree, dureri abdominale);
 creşte absorbţia digestivă a paracetamolului.

#133. Următorul enunţ despre trimebutin este incorect:

 este stimulator al motilităţii gastrointestinale în hipomotilitate;

 nu se administrează la copii;
 este spasmolitic în hipermotilitate gastrointestinală;
 se administrează pe cale orală sub formă de comprimnate şi suspensie.

#134. Nu reprezintă indicaţie pentru sărurile şi acizii biliari:

 dischinezii biliare hipotone;

 constipaţie prin hipocolie;
 migrene de origine digestivă;
 ulcer gastroduodenal.

#135. Următorul enunţ despre acidul alginic este incorect:

 are efect adsorbant şi protector al mucoasei gastrointestinale;

 este indicat în reflux gastroesofagian;
 nu întârzie absorbţia altor medicamente asociate;
 se administrează în gastroduodenite cu alte antiacide.

#136. Următorul enunţ despre pantoprazol este incorect:

 este inhibitor puternic al pompei de protoni;

 este formulat şi condiţionat şi ca OTC;
 se administrează într-o singură priză pe zi;
 se utilizează şi în terapia ulcerului Helicobacter pylori pozitiv.

#137. Următorul enunţ despre paracetamol este corect:

 are efect antiinflamator puternic;

 este contraindicat copiilor sub 6 luni;
 poate produce sindrom reye la copii cu infecţii virale;
 inductoarele enzimatice îi accentuzează biotransformarea la metabolitul toxic hepatic.

#138. Următorul enunţ despre analgezicele antipiretice este incorect:

 efectul analgezic are mecanism central şi periferic;

 au efect miorelaxant central;
 nu produc toleranţă şi dependenţă;
 se asociază cu analgezice opioide.

#139. Următorul enunţ despre aspirină este incorect:

 are efect analgezic şi antipiretic;

 poate agrava astmul bronşic;
 determină acetilarea reversibila a COX-2;
 favorizează microhemoragiile şi anemia.

#140. Nu se administrează ca antitermic la copii cu viroze:

 Paracetamolul;
 Ibuprofenul;
 Metamizolul;
 Aspirina.
#141. Următorul enunţ depre metamizol este incorect:

 este contraindicat la copii sub 6 ani;

 poate produce agranulocitoză;
 are şi efect antispatic musculotrop util în terapia colicilor biliare;
 se administrează oral, intrarectal, parenteral.

#142. Antiinflamatorul nesteroidian cu intensitatea cea mai mare a efectelor

adverse gastrointestinale este:

 Piroxicam;
 Ketoprofen;
 Ibuprofen;
 Dexketoprofen.

#143. Următorul enunţ despre AINS este incorect:

 pot avea acţiune antiagregantă plachetară;

 nu modifică evoluţia procesului patologic în bolile reumatice;
 cresc efectul antihipertensivelor;
 la pacienţii deshidrataţi pot produce insuficienţă renală acută.

#144. Inhibarea formării AMPc de către β1-adrenolitice are ca rezultat:

 stimularea tuturor celor cinci funcţii ale inimii;

 stimularea miocardului contractil şi deprimarea miocardului excite-conductor;
 deprimarea tuturor celor cinci funcţii ale inimii;
 deprimarea miocardului contractil şi excitarea miocardului excite-conductor.

#145. Prezintă şi acţiune bacteriostatică:

 Xilometazolina;
 Tetrizolina;
 Oximetazolina;
 Nafazolina.

#146. Produsele farmaceutice cu pseudoefedrină sunt contraindicate în

următoarele situaţii, cu excepţia:

 Glaucom;
 Astm bronşic;
 Adenom de prostată;
 Diabet.

#147. La administrarea pseudoefedrinei ca decongestionant apar urmatoarele

reactii adverse, cu excepţia:

 hiperglicemie;
 midriază până la fotofobie;
 tremor;
 somnolenţă,
#148. Următoarele enunţuri despre nicergolină sunt adevarate, cu exceptia:

 este vasodilatator prin două mecanime: α-adrenolitic şi musculotrop;

 are şi efect antiagregant plachetar;
 determina ca efect advers senzaţie de căldură şi roşeaţă cutanată;
 se administrează după o masă frugală.

#149. Butilscopolamina se poate administra în următoarea situaţie:

 adenom de prostată;
 glaucom;
 dismenoree;
 asociere cu alcool.

#150. La administrarea parasimpatoliticelor apar următoarele efecte adverse, cu

excepţia:

 diaree;
 uscăciunea gurii şi tulburări de deglutiţie;
 creşterea presiunii intraoculare;
 rărirea micţiunilor şi disurie.