Strategie educațională utilizată în procesul de incluziune a unei

persoane cu tulburări de comportament

În cazul tulburărilor de comportament orice terapie administrată are o eficență

mult mai mare dacă se începe prin prevenirea unor astfel de manifestări.
De obicei, copilul cu tulburări de comportament face parte din rândul elevilor
indisciplinați sau slabi pregătăți din punct de vedere academic. Acesta încalcă des
regulamentul școlar și normle social-morale fiind în cele din urmă sancționat
disciplinar.
Datorită acestor motive, copilul cu tulburări de comportament prezintă un
sentiment de respingere de către colegii de clasă sau profesori. Acesta își caută un
mediu unde este acceptat și astfel intră în anturaje dubioase, cu alte persoane la fel de
marginalizate, întărind comportamentele deviante.
O bună strategie educațională în vederea incluziunii unei persoane cu tulburări
comportamentele este ca profesorii să construiască un mediu de clasă în care
interacțiunile pozitive sunt recompensate și consecințele punitive sunt reduse la
minimum. Cercetările indică faptul că mediile coercitive sau punitive promovează de
fapt un comportament antisocial.
Consolidarea relațiilor pozitive cu toți elevii poate fi prima și cea mai importantă
strategie, urmată îndeaproape de metode instructive eficiente, reguli simple și clare în
clasă, limite clare și un accent puternic pe participarea pozitivă la comportamentele
dorite și adecvate ale elevilor.
De multe ori, un aport important în ceea ce privește reducerea unui
comportament negativ din partea elevului, se află în mâna profesorilor. Aceștia pot
ajuta la crearea unui mediu pozitiv în clasă, la o implicare sporită a elevilor și la
oportunități de învățare mai eficiente. În același timp, profesorii își pot reduce stresul
și pot crește plăcerea învățăturii lor și plăcerea elevilor în experiențele lor de învățare
zilnice.
Profesorul poate începe prin a oferi atenții pozitive sau stimulente numai în acele
perioade în care elevul arată comportamente sociale și academice adecvate. Aceeași
atenție sau consecințe pozitive sunt reținute în perioadele în care elevul se comportă
greșit sau nu se implică în mediul academic. Identificarea şi valorificarea permanentă
a punctelor tari/elementelor pozitive pe care elevul o are reușind în cele din urmă ca
stima elevului să crească.
Cercetările au arătat faptul că întărirea pozitivă poate duce la un comportament
îmbunătățit. O regulă generală bună este că feedback-ul pozitiv ar trebui să apară de
trei ori mai frecvent decât feedback-ul negativ. Feedback-ul pozitiv nu trebuie
întotdeauna să fie verbal - poate include și îmbrățișări, zâmbete, strângeri de mână etc.
În cazul unui comportament neadecvat, este necesară o abordare în privat a
elevului. Profesorul se apropie în liniște de elev, subliniază comportamentul
problematic și modul în care acesta interferează cu munca în clasă sau întrerupe
lecția. Elevului i se oferă posibilitatea de a explica acțiunile sale. Acestuia i se oferă
politicos alegerea de a îmbunătăți comportamentul sau de a accepta o consecință
negativă.
 Abordarea privată a unui elev îl poate ajuta să reducă probabilitatea ca acesta să
devină defensiv sau sfidător. Observaţiile sau avertismentele verbale trebuie să fie
clare și să nu se ajungă l o frecvenţă prea mare, care poate declanşa reacţii/conduite
opuse;
În consecință, relațiile interpersonale dintre elevi și profesorii acestora au o
semnificație mai mare. De asemenea, deoarece atenția cadrelor didactice funcționează
ca întăritor, construirea relațiilor pozitive cu elevii este o strategie importantă, care
poate servi la reducerea comportamentului perturbator. (Sutherland et al., 2008)
Colaborarea permanentă între psihologul/consilierul școlar și profesor este
necesară deoarece ajută la consolidarea programului de incluziune a persoanei cu
tulburări de comportament.

Bibliografie
Patterson, S.T. (2009). The effects of teacher-student small talk on out-of-seat
behaviour. Education and Treatment of Children 32(1), 167-174

Sutherland, K. S., Lewis-Palmer, T., Stichter, J., & Morgan, P. L. (2008). Examining
the influence of teacher behaviour and classroom context on the behavioural and
academic outcomes for students with emotional or behavioural disorders. Journal of
Special Education, 41(4), 223-233