Fisă Documentare 1

Circuitul deseurilor și reziduurilor din industria alimentară

Definiție
Conform legislaţiei naţionale, deşeurile sunt „substanţe, materiale, obiecte, resturi de materii
prime provenite din activităţi economice, menajere şi de consum, care şi-au pierdut, integral sau
parţial, valoarea iniţială de întrebuinţare, dintre care unele sunt reutilizabile după prelucrare” (art.1
din Legea nr.1347-XIII din 09.10.1997 privind deşeurile de producţie şi menajere).
Clasificare
Deşeurile sunt clasificate în:
- Deşeuri toxice;
- Deşeuri de producţie;
- Deşeuri menajere solide;
- Deşeuri rezultate la tratarea şi epurarea apelor
Deşeurile toxice
Prin stropirea viilor cu piatra vânătă soluţie ce conţine cupru,a transportării şi prelucrării
strugurilor şi a vinurilor în instalaţii din metale de calitate inferioară, în vinuri ajung ioni de fier,
cupru, aluminiu ş.a. Pentru înlăturarea acestor metale este necesară tratarea vinurilor cu soluţii de
hexaceanoferat (II) de potasiu. La interacţiunea ionilor de fier cu hexaceanoferatul de potasiu se
formează sedimentul albastru de Prusia. Dacă acesta este neutralizat pe cale chimică se formeaza
acidul cianhidric (HCN), substanţă extrem de toxice pentru oameni şi mediul înconjurător
Deşeuri galvanice
Deşeurile galvanice se formează în secţiile galvanice ale întreprinderilor constructoare de maşini,
utilaje şi aparataj în procesul de decapare a metalelor. Întreprinderile galvanice sînt cele mai
neecologice prin condiţiile lor nocive de muncă şi cantităţile mari de deşeuri generate. Anual se
deversează cca. 1 km3 de ape reziduale toxice, care conţin metale grele, acizi şi baze, iar 25-30% din
aceste ape nimeresc în bazinele acvatice.
Deşeurile petroliere (inclusiv uleiul folosit)
Deşeurile petroliere (inclusiv uleiul folosit) sunt generate de toate întreprinderile care utilizează în
activitatea lor produse petroliere şi uleiuri. Din lipsa tehnologiilor avansate de utilizare a deşeurilor
petroliere solide şi semilichide, aceste deşeuri reprezintă o problemă, care trebuie soluţionată de
urgenţă în scopul ameliorării stării mediului.
În perioada desfăşurării activităţilor economice, agenţii economici sunt obligaţi să respecte cerinţele
legislaţiei în vigoare şi să asigure un mediu sănătos.
Deşeuri din industria de prelucrare a pieilor (inclusiv cu conţinut de crom)
Industria de prelucrare a pieilor generează un spectru larg de reziduuri specifice animalelor ale
căror piei sunt prelucrate (ovine, vite mari cornute, porcine) şi reactivilor utilizaţi în procesul
prelucrării.
Independent de natura pieilor prelucrate, procesul de tăbăcire include următoarele etape principale:
înmuierea, spălarea, tăierea şi şlefuirea, descărnarea, degresarea, prelucrarea în pichel, spălarea
soluţiei de bază şi uscarea. În multe cazuri pentru prelucrarea pieilor se utilizează unii compuşi ai
cromului .
 În aceste cazuri deşeurile care conţin compuşii cromului trebuie acumulate separat şi transportate
ulterior la depozitele de păstrare a deşeurilor galvanice sau la unele puncte de prelucrare a
deşeurilor de crom.
Tuburi luminiscente uzate -În scopul excluderii poluării mediului cu mercur, care se conţine în
tuburile luminiscente, este necesară acumularea şi depozitarea lor organizată. Pentru prelucrarea
tuburilor luminiscente este necesară construirea unei secţii de prelucrare a lor prin metoda termică
sau utilizarea metodei chimice, care deja se aplică în ţară.
Acumulatoare, inclusiv bateriile uzate
Principalul pericol pentru mediul înconjurător îl prezintă acumulatoarele şi bateriile uzate, deoarece
conţin mari cantităţi de metale toxice: plumb, nichel, cadmiu, zinc ş.a.
Valorificarea acestor deşeuri impune organizarea colectării lor centralizate şi înfiinţarea unei secţii
tehnologice, care ar permite în faza iniţială a procesului extragerea mecanică a acestor metale grele în
scopul utilizării lor ulterioare în economia naţională.
Deşeuri de producţie
Deşeuri din industria energetică
Valorificarea acestor deşeuri ar permite nu numai excluderea poluării mediului înconjurător, ci şi
revalorificarea a peste 100 ha de terenuri arabile şi reducerea extragerii materialelor de construcţie
(nisip, pietriş, prundiş etc.).
Deşeuri ale întreprinderilor industriei alimentare şi industriei morăritului
La întreprinderile industriei alimentare se adună mari cantităţi de deşeuri (seminţe de legume, de
struguri, sâmburi de fructe). Au fost elaborate tehnologii de extracţie a uleiurilor şi glicozidelor din
aceste deşeuri, precum şi de fabricare a cărbunelui activat din seminţe de struguri şi sâmburi de
fructe.
Deşeuri provenite din sectorul zootehnic
O problemă extrem de importantă pentru ţara noastră este poluarea solului din localităţi cu diferite
deşeuri organice, resturi de furaje, dejecţii animaliere etc. În urma putrefacţiei şi mineralizării, azotul
organic din aceste deşeuri se transformă în nitraţi. Continuă poluarea apelor subterane prin infiltrarea
apelor uzate din colectoarele neimpermeabilizate.
Totodată, generarea adecvată a deşeurilor în zootehnie ar permite utilizarea lor în calitate de
îngrăşăminte organice, îmbunătăţind calitatea solului şi asigurând, concomitent, salubrizarea
localităţilor.
Deşeuri menajere solide
Deşeurile menajere solide (DMS) au următoarele componente: sticlă, hîrtie, plastic, cauciuc, metale
feroase şi neferoase, cartoane multimaterial, substanţe organice, aparatură de uz casnic, aparatură
electronică şi deşeuri chimice menajere.
Fiecare categorie poate fi subîmpărţită în diferite subgrupe sau tipuri
Sticla: în fluxul deşeurilor menajere sticla poate proveni din geamuri sparte, dar mai frecvent din
borcane (de gem, cafea etc.) şi din recipiente pentru băuturi (reutilizabile sau de unică folosinţă);
Hîrtie: ambalaje, ziare, corespondenţă, hîrtie de birou. Hîrtia de ziar este în mod tradiţional reciclată
în carton sau tot în hîrtie. Hîrtia de birou este adesea reciclată în hîrtie de mătase, hîrtie igienică,
şerveţele de hîrtie şi hîrtie pentru scris;
Metale feroase: fier, oţel;
Metale grele: plumb, cadmiu, crom, cobalt, mercur. Ele pot fi găsite chiar sub formă de ambalaje sau
în substanţele colorante. De exemplu, cadmiul este folosit pentru a obţine culoarea galbenă, iar
cobaltul pentru culoarea albastră;
Metale neferoase: aluminiu, staniu (cositor), cupru, nichel, alamă. Produsele din aluminiu, cum ar fi
containerele pentru băuturi, sunt extrem de energofage (producerea lor se realizează cu consumuri
foarte mari de energie). Pentru economisirea energiei şi protecţia mediului, precum şi alte scopuri
trebuie utilizat aluminiul reciclat. Însă din moment ce există alternative ecologice, ar fi mult mai
indicat să nu se producă deloc cutii din aluminiu;
Carton multimaterial: cutii de carton pentru sucuri şi lapte produse de companiile Tetra Pak,
Combibloc şi Europak. Sunt utilizate în unele ţări şi pentru ambalarea vinului, a hranei gata preparate
pentru sugari şi a condimentelor;
Bunuri de uz casnic: frigidere, maşini de spălat, aparate pentru bucătărie, cuptoare cu microunde,
echipamente electronice;
Deşeuri chimice menajere: vopsea, soluţii pentru curăţat, detergenţi, acumulatoare pentru
automobile sau baterii pentru echipamente electrice, uleiuri pentru automobile;
Cauciuc/anvelope: cauciucul uzat se găseşte sub formă de protectori / armotizoare pentru vehicule,
tălpi pentru încălţăminte, în umplutura pentru pavajele cu asfalt, în materialul izolator pentru
conducte şi poate fi utilizat la fabricarea de ţevi pentru irigare;
Substanţe organice: deşeuri din curţi, lemn, frunze, alimente. Compostul ameliorează solul,
intensifică creşterea plantelor, facilitează drenajul apei, inhibă germinaţia buruienilor, previne
eroziunea solului cu până la 20% şi minimizează folosirea de fertilizatori chimici.
Plastic:
polipropilenă (PP): ponderea polipropilenei recuperate provine din carcasele bateriilor
(acumulatoarelor) pentru vehicule, din care 40% este reciclată în carcase noi pentru astfel de baterii.
PP se mai foloseşte frecvent pentru izolaţii termice;
polietilenă (PE): este folosită la producerea de pungi şi găleţi de plastic, jucării şi folie pentru uz
agricol (pentru sere). Polietilena reciclată se utilizează din ce în ce mai mult de obicei în amestec cu
răşini polietilenice noi sau este stratificată între straturile de bază;
policlorură de vinil (PVC): cunoscută sub denumirea de vinil, este una din cele mai toxice mase
plastice produse şi trebuie să fie evitată procurarea unor anumite articole ce o conţin, pentru a
minimiza fluxul acestui deşeu. PVC se conţine în capacele sticlelor pentru băuturi minerale
(carbogazoase), cărţile de credit, jucării, discuri, perdelele pentru cabine de duş, conducte şi în cutiile
pentru margarină;
polistiren (PS): este folosit pentru producerea paharelor din sfirospumă şi materialelor de ambalat;
tereftalat de polietilenă (PET): se conţine în recipientele pentru sifon/băuturi carbogazoase.
Reciclarea plasticului este o metodă relativ recentă, dar din ce în ce mai utilizată, având în vedere
creşterea ofertei ei pe piaţa de produse din plastic reciclat, în umpluturi pentru covoare, frânghii,
ţesături, amortizoare pentru autoturisme şi spaţii de parcare, pensule pentru vopsit;
polietilenă de înaltă densitate (HDPE): se poate conţine în vasele pentru produsele alimentare şi
este reciclată în conducte de canalizare, conuri pentru bararea traficului rutier, ghivece, în suporturile
recipientelor pentru apă carbogazoasă şi în navetele pentru sticle de lapte;
polietilenă de joasă densitate (LPDE): se conţine în cea mai mare parte a maselor plastice aruncate
(mai mult decât oricare răşină plastică) şi o găsim sub formă de pungi pelicule foto, învelişuri pentru
alimente (folii), alte ambalaje, rigle şcolare. Peliculele foto şi ambalajele sunt fabricate de asemenea
din MDPE, PP, PS, PVC şi PET.
LDPE este reciclată în pungi (sacoşe) noi pentru magazinele alimentare şi în diverse containere din
plastic de uz alimentar sau nealimentar;
policarbonat (PC): se aplică în industria constructoare de automobile, de echipamente electronice şi
în cea a materialelor de construcţie. Este reciclat într-un mod special în produse similare (de obicei în
proporţie de 10:90 răşini noi - răşini reciclate).
Multe dintre aceste materiale se află printre componentele ambalajelor produse din deşeurile
menajere.
Resturile rezultate de la menajul propriu-zis, adică de la prepararea hranei, la care se mai adaugă şi o
cantitate însemnată de materiale provenite din ambalajele alimentelor şi chiar o serie de obiecte de uz
casnic sau personal deteriorate nu mai sunt nişte gunoaie de aruncat, ci o adevărată resursă secundară
de materie primă şi de materiale refolosibile
Deşeurile rezultate la tratarea şi epurarea apelor
Sursele principale de producere a deşeurilor sunt:
- staţiile de tratare a apei potabile;
- staţiile de epurare a apelor menajere şi industriale;
- staţiile de epurare a apelor meteorice şi a apelor de la spălarea automobilelor.

Fisă Documentare 2
Modalităţile de recuperare şi eliminare a deşeurilor
Deşeurile menajere solide, necesită a fi evacuate prompt din locurile generate. Există mai multe
modalităţi de recuperare şi eliminare a deşeurilor menajere solide. Managementul deşeurilor include
mai multe operaţiuni de colectare, transportare, recuperare, achiziţionare, prelucrare şi eliminare a
deşeurilor:
- Colectarea deşeurilor: colectarea la scară, colectarea în containere sau prin intermediul staţiunilor
de colectare. Colectarea deşeurilor poate fi mixtă sau separată.
Legislaţia naţională din domeniul gestionării deşeurilor promovează colectarea separată a deşeurilor.
Colectarea separată a deşeurilor, alături de motivaţia economică, contribuie la protecţia mediului prin
utilizarea raţională a resurselor naturale, inclusiv este exclus impactul cauzat mediului în urma
eliminării deşeurilor (fie prin înhumare, fie incinerare);
- Transportarea deşeurilor, include deplasarea deşeurilor, cu mijloace specializate, de la locurile de
producere sau de colectare la locurile de depozitare intermediară, de valorificare sau la cele de
depozitare finală;
- Recuperarea fracţiilor utile prin colectarea selectivă a deşeurilor. Conform ierarhiei
managementului deşeurilor, accentul se pune pe recuperarea fracţiilor utile din fluxul deşeurilor
menajere solide (DMS) generate, şi anume prin colectarea selectivă a acestora.
În acest sens se vor întreprinde următoarele acţiuni: selectarea deşeurilor reciclabile în sursa de
generare, promovarea pieţei deşeurilor reciclabile, utilizarea deşeurilor combustibile în calitate de
sursă alternativă energetică, stabilirea agenţilor economici care vor utiliza fracţiile recuperate.
Odată cu introducerea colectării selective a deşeurilor menajere solide, devine importantă definirea
deşeurilor recuperabile;
- Achiziţionarea deşeurilor se poate efectua prin metoda vânzării / predării deşeurilor către unităţile
de colectare / valorificare a deşeurilor (persoanele juridice autorizaţi în gestionarea (reciclarea)
deşeurilor) şi achiziţionarea deşeurilor de la persoanele fizice deţinători (vânzători) de deşeuri;
- Prelucrarea (reciclarea) deşeurilor, are drept scop - reducerea cantităţii de energie şi de materie
prime necesare fabricării de noi produse; - redarea circuitului economic importantele cantităţi de
materii prime; - reducerea cantităţilor de deşeuri depozitate la rampele de gunoi; - reducerea
riscurilor asupra sănătăţii populaţiei şi de poluare a mediului înconjurător;
- Eliminarea deşeurilor trebuie de făcut prin metode care nu periclitează sănătatea oamenilor şi fără
utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare mediului. Deşeurile care nu pot fi supuse
recuperării, reciclării sau valorificării materiale, urmează a fi eliminate prin metodele de: - Înhumare
sau depozitare pe sol (exemplu: depozite de deşeuri menajere solide); - Tratări prin contact cu solul
(exemplu: biodegradarea deşeurilor lichide sau a nămolurilor depozitate pe sol); - Tratamente
biologice, fizico-chimice (exemplu: evaporare, neutralizare etc)
 Fisă Documentare 3
Deseurile biodegradabile

Principalii producători sunt gospodăriile agricole; zootehnice şi cele individuale (atît cele de, cît,
mai ales, şi cele de la casele particulare), care elimină astfel de deşeuri din grădină, bucătărie;
autorităţile locale generatoare de deşeuri vegetale din parcuri şi spaţii publice, restaurant şi alte tipuri
de companii.
Deşeurile biodegradabile provenite din industria agro-alimentară sunt în cantităţi mari. care
Fluxul cel mai mare din deşeurile agroalimentare se atribuie deşeurilor din industria produselor şi
băuturilor, deşeurilor din fitotehnie şi de la creşterea animalelor etc.
Cantitatea de deşeuri biodegradabile depinde de:
 Gradul de dezvoltare socio-economică a ţării (localităţii);
 Gradul de dezvoltare tehnologică;
 Nivelul de trai al populaţiei;
 Nivelul de civilizaţie şi de conştientizare ecologică a problemei;
 Densitatea demografică a localităţii.
Principalele surse generatoare de deşeuri biodegradabile, pot fi considerate următoarele sectoare:

Fig.1- Surse generatoare de deşeuri biodegradabile

 Sectorul agrar.
Acest sector generează deşeurile provenite din activităţile agricole, fiind considerat ca unul din
cele mai importante surse generatoare de deşeuri biodegradabile şi a biomasei, precum şi cel mai
răspîndit sector din țară. Agricultura ocupă un loc semnificativ în economia naţională, contribuţia
ei la formarea deşeurilor

Sectorul industrial.

Industria alimentară și fabricarea produselor din tutun (CAEN 10, 12; sub-capitolele 0202-
0206 din Lista deșeurilor) generează 401.862 tone de deșeuri pe an, din care valorifică 323.224
tone de deșeuri pe an și elimină alte 48.982 tone de deșeuri pe an, în vreme ce sectorul fabricării
băuturilor (CAEN 11; sub-capitol 02 07 din Lista deșeurilor) generează anual 60.866 tone de
deșeuri, din care 55.347 tone de deșeuri sunt valorificate și 5.468 tone de deșeuri sunt eliminate
(datele se referă numai la deșeurile specifice activității de producție, și nu includ deșeuri similare
celor menajere și alte fluxuri de deșeuri, care nu rezultă din procesul de producție – de exemplu
deșeuri de ambalaje, deșeuri din construcții și demolări, uleiuri uzate, deșeuri de echipamente
electrice și electronice etc.), conform statisticilor Ministerului Mediului
Industria produselor alimentare şi a băuturilor reprezintă o sursă importantă de formare a deşeurilor
biodegradabile din sectorul industrial şi se bazează pe materia primă agricolă de origine vegetală şi
animală.
Bogaţi sau săraci, tineri sau bătrâni, cu toţii avem nevoie de alimente. Acestea reprezintă mult
mai mult decât nutriţie și o varietate bogată de gusturi când le consumăm.
Peste 4 miliarde de oameni depind de trei tipuri de culturi de bază — orez, porumb și grâu.
Aceste trei culturi ne furnizează două treimi din consumul nostru de energie. Dat fiind că există
peste 50 000 de specii de plante comestibile, meniul nostru zilnic pare de fapt foarte simplu,
numai câteva sute de specii contribuind la aportul de alimente.
Alimentele reprezintă doar un alt „bun”. Producerea acestora necesită resurse precum solul și
apa. Asemenea altor produse de pe piaţă, acestea sunt consumate sau folosite, și pot fi eliminate
ca deșeuri.
Sectorul alimentar și cel al deșeurilor alimentare se află printre domeniile cheie evidenţiate pe
„Foaia de parcurs spre Europa eficientă în planul resurselor” a Comisiei Europene din
septembrie 2011. Comisia Europeană calculează faptul că, numai în UE, 90 de milioane de tone
de alimente sau 180 de kg pe persoană sunt eliminate ca deșeuri în fiecare an. O mare parte din
aceste alimente sunt încă potrivite pentru consumul uman.
O cantitate semnificativă de alimente se elimină ca deșeuri, mai ales în ţările dezvoltate, iar
aceasta înseamnă și eliminarea resurselor utilizate pentru producerea alimentelor respective.
Ponderea anumitor produceri după volumul de deşeuri ale industriei alimentare este următoarea:
 fabricarea vinului – 18,1%,
 prelucrarea şi conservarea cărnii şi a produselor din carne – 14,0%,
 fabricarea produselor lactate – 11,3%,
 fabricarea pîinii şi a produselor de patisserie proaspete – 11,0%.
Sectorul industrial se reprezintă inclusiv şi ca sursă de poluare de la resturile produselor organice
rămase în urma procesării materiei prime.
 Deşeurile date pot fi sub formă de ape reziduale (zerul din producerea lactatelor, producerea
îngheţatei, berii) sau resturi de materie primă (de la abatoare, prelucrarea fructelor şi a legumelor,
producerea zahărului, fabricarea hîrtiei etc.).
Deşeurile provenite din sectoarele agrar şi industrial pot fi utilizate şi ca îngrăşăminte organice.
Acestea în mod obligatoriu se mărunţesc şi se împrăştie omogen pe teren, după care se încorporează
în sol, la lucrarea acestuia.
Conform unui studiu ştiinţific, la fiecare tonă de resturi vegetale se adaugă 10-15 kg de azot.
Încorporarea în sol a 3,0-3,5 tone de resturi vegetale şi 30-40 kg/ha de azot (100 kg/ha silitră
amoniacală) este echivalentă cu încorporarea a 2 tone de gunoi de grajd (recomandare la solicitarea
fermierilor).
Sectorul zootehnic.
Acest sector generează deşeuri animaliere şi de la păsări, constituind o cantitate însemnată de
deşeuri biodegradabile.
Întreprinderile zootehnice şi fermele mari de creştere a animalelor şi a păsărilor, aflate în
proprietatea publică şi privată a agenţilor economici, precum şi cele mici din cadrul gospodăriilor
ţărăneşti produc cantităţi mari de deşeuri şi dejecţii care necesită sisteme specifice de gestionare a
acestora, atît la nivel local, cît şi regional.
Sursele generatoare de deşeuri biodegradabile din sectorul zootehnic reprezintă cel mai înalt
potenţial de producere a îngrăşămintelor organice şi a biogazului prin tehnologia fermentării
anaerobe, care, cu regret, nu este utilizată în practica autohtonă
Clasificarea deşeurilor biodegradabile.
 Deşeuri din agricultură, horticultură, acvacultură, silvicultură, vînătoare şi pescuit de la
prepararea şi procesarea alimentelor;
 Deşeuri de la prelucrarea lemnului şi producerea plăţilor şi mobilei, pastei de hîrtie,
hîrtiei şi cartonului;
 Deşeuri de ambalaje biodegradabile, materiale absorbante, materiale de lucrări filtrante şi
îmbrăcăminte de protecţie, nespicificate în altă parte;
 Deşeuri de la instalaţii de tratare a rezidurilor, de la staţiile de epurare a apelor uzate şi de
la tratarea apelor pentru alimentarea cu apă şi uz industrial;
 Deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni
colectate separat.
Deşeurile industriale biodegradabile se clasifică în două grupe de reziduuri:
 Reziduuri ierboase, care includ deşeurile din ierburi oleagenoase şi leguminoase;
 Reziduuri din fructe şi legume, care includ deşeurile din seminţe, miez, pulpă etc.
După caracteristicile principale de tratare, deşeurile biodegradabile de compoziţie organică, se
clasifică sau se divizează în:
Deşeuri fermentabile: resturi alimentare, legume, fructe, dejecţii animaliere;
Deşeuri combustibile: resturi de hîrtie şi carton necondiţionat, lemn, rumeguş, biomasă;
Deşeuri refolosibile: resturi din hîrtie şi carton, lemn, resturi alimentare, resturi vegetale, legume,
fructe, dejecţii etc.;
Deşeuri agresive faţă de mediu: cele care sunt toxice, explozive, infecţioase, nocive etc., nefiind
gestionate adecvat şi reprezintă pericol pentru mediu şi sănătatea populaţiei.
 Fisă Documentare 4
Biomasa — importantă sursă energetică.

Biomasa reprezintă partea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor din agricultură,

inclusiv substanţele vegetale şi animale, din silvicultură şi industriile conexe, precum şi partea
biodegradabilă a deşeurilor industriale, municipale şi menajere ale gospodăriilor ţărăneşti.
Aceasta este una dintre cele mai importante resurse regenerabile de energie ale prezentului,
precum şi a viitorului, datorită marelui potential şi diferitor beneficii oferite pe plan economic, social
şi ecologic.
În scopul prevenirii unei crize energetice, biomasa devine o soluţie de utilitate energetică naţională.
Ea comportă în sine proprietatea de regenerare, reprezentînd totalitatea produselor şi deşeurilor
biodegradabile.
Biomasa conţine energia chimică stocată, care derivă din energiasolară şi se formează prin procesul
de fotosinteză, cînd plantele stochează energia solară sub forma unor compuşi chimici.
Astăzi biomasa este un termen generic care se referă la orice materie organică de origine vegetală
şi/sau animală, disponibilă şi regenerează prin procese naturale sau ca produs/subprodus al unei
acţiuni umane.
Dezvoltarea activităţilor industriale şi agricole duce la generarea a mari cantităţi de deşeuri
biodegradabile, cauzînd indirect, pe lîngă influenţele negative asupra mediului, pierderi de energie.
Utilizarea biomasei ca sursă de energie va crea premise pentru reducerea dependenţei faţă de
importuri, pentru creşterea securităţii energetice a statului, diminuarea costurilor, dezvoltarea unei
noi industrii şi crearea de noi locuri de muncă. Este necesară găsirea unei alternative energetice, iar
biomasa este una din cele mai importante resurse regenerabile şi impune şi un anumit comportament
ecologico-social.
Biomasa este energia regenerabilă se prezintă drept o soluţie de viitor, ţinînd cont că valorificarea
potenţialului bioenergetic ar putea acoperi cca 20 % din consumul energetic pînă în 2020.
Biomasa (paiele, peleţii, brichetele), în comparaţie cu alţi combustibili fosili utilizaţi în prezent,
va contribui la soluţionarea crizei energetice.
Biomasa serveşte drept materie primă şi la formarea biogazului. Biogazul generat conţine 70%
metan care este utilizat pentru încălzirea clădirii şi pentru producerea energiei electrice.
Principalele ramuri ale economiei, din activitatea cărora rezultă biomasa sunt:
 Fig.2- Sursele de formare a biomasei.

Fig.3- Sectoarele de producere şi de utilizare a biomasei

 Fisă Documentare 5
Colectarea, depozitare și evacuarea deșeurilor și reziduurilor din industria alimentară
Deșeurile alimentare se produc în fiecare fază a lanţului de producţie și de aprovizionare,
precum și în faza de consum. O parte din deșeurile alimentare sunt produse în urma aplicării
legilor, care sunt deseori implementate pentru a proteja sănătatea umană. O altă parte poate fi
legată de preferinţele și obiceiurile consumatorului. Toate fazele și motivele diferite trebuie să
fie analizate și stabilite drept necesare pentru a reduce deșeurile alimentare.
Impacturile deșeurilor alimentare asupra mediului nu se limitează numai la utilizarea
terenurilor și a apei. Conform foii de parcurs a Comisiei Europene, lanţul de valori alimentare și
de băuturi din UE determină o rată de 17 % din emisiile noastre directe de gaze cu efect de seră
și 28 % din utilizarea resurselor materiale.
Tristram Stuart, autorul și unul dintre organizatorii cheie ai iniţiativei „Feeding the 5k” (o
iniţiativă de furnizare de alimente pentru 5 000 de oameni în Trafalgar Square în Londra),
recunoaște că majoritatea ţărilor bogate aruncă între o treime și jumătate din toată cantitatea
lor de alimente.

„Nu este numai o problemă a lumii bogate. Ţările în curs de dezvoltare se confruntă uneori cu
niveluri de eliminare a alimentelor ca deșeuri la fel de ridicate ca și cele din ţările bogate,
însă din motive foarte diferite. O mare parte din vină o are lipsa unei infrastructuri agricole
adecvate, precum tehnologia post-recoltare. Puteţi estima că cel puţin o treime din aportul
total de alimente din lume se aruncă”, spune Tristram.

Foaia de parcurs a Comisiei Europene impune „un efort combinat din partea fermierilor, a
industriei alimentare, a comercianţilor cu amănuntul și a consumatorilor prin tehnici de
producţie eficiente în planul resurselor, opţiuni durabile de alimente”. Obiectivul european este
clar: reducerea la jumătate a cantităţii de alimente eliminate ca deșeuri.

Anul 2013 în UE a fost „Anul  european împotriva deșeurilor alimentare”.

„Nu există o soluţie unică pentru aceasta. Fiecare problemă în parte are nevoie de o soluţie
diferită,” spune Tristram adăugând: „Vestea bună este că putem reduce impactul nostru asupra
mediului, iar pentru aceasta nu trebuie să existe un sacrificiu. Aceasta nu înseamnă să cerem
oamenilor să zboare mai puţin, să mănânce mai puţină carne sau să conducă mai puţin.
Este posibil să trebuiască să facem și noi toate acestea. De fapt, este o oportunitate:

Pur  și  simplu trebuie să încetăm să mai aruncăm alimentele și, dimpotrivă, să ne bucurăm de
ele.”

Deseurile care rezulta in procesul tehnologic de obtinere a produselor alimentare, pot

constitui surse de contaminare pentru materiile prime si auxiliare, produse intermediare,
semifabricate, produse finite si pentru personal.
 Fisă Documentare 6

Clasificarea deseurilor din industria alimentara

Pentru a preveni asemenea contaminari, este necesar ca activitatile de colectare,
depozitare si evacuare a deseurilor sa fie controlate cu mare atentie.
Deseurile ce rezulta in unitatile de industrie alimentara pot fi:
- deseuri tehnologice;
- deseuri menajere;
- deseuri complexe.

Principalele metode de valorificare a deșeurilor din industria alimentară sunt

reciclarea/valorificarea substanțelor organice (R3) și utilizarea în agricultură (R10), conform
precizărilor Ministerul Mediului.
Cel mai recent studiu al Ministerului Mediului arată faptul că industria alimentară și
fabricarea produselor din tutun (CAEN 10, 12; sub-capitolele 0202-0206 din Lista deșeurilor)
generează 401.862 tone de deșeuri pe an, iar sectorul fabricării băuturilor (CAEN 11; sub-capitol
02,07 din Lista deșeurilor) generează anual 60.866 tone.
Utilizarea și depozitarea acestor deșeuri specifice este dificilă din cauza instabilității biologice,
a naturii potențial patogene, a nivelurilor ridicate în activitatea enzimatică, a conținutului mare
de apă și a potențialului de autooxidare.
Acestea reprezintă câteva dintre cele mai importante motive pentru care este
necesară reciclarea într-un procent cât mai mare și reutilizarea lor în producerea biogazului. Mai
mult decât atât, România trebuie să urmeze directiva programului Uniunii Europene 2020
”Living well, within the limits of our planet” care menționează faptul că, până în 2020, emisiile
gazelor cu efect de seră trebuie reduse cu 20% și reciclarea deșeurilor trebuie să se apropie de
100%.
În acest sens, companiile din industria alimentară pot recurge la câteva metode de îndepărtare
a deșeurilor solide, cum ar fi: incinerarea, compostarea, valorificarea lor în agricultură sau
zootehnie și fermentarea anaerobă.
Aceasta din urmă, în cazul deșeurilor care conțin un grad de umiditate de peste 50%, produce
metan și biogaz.
Inovația tehnologică a favorizat dezvoltarea numeroaselor metode eficiente de fermentare, cu
cogenerare de energie electrică și termică din biogaz, numită și energie verde, datorită generării
creditelor de carbon, care, conform protocolului de la Kyoto cu privire la reducerea emisiilor de
gaze cu efect de seră, pot fi comercializate.
Fermentarea anaerobă a deșeurilor organice provenite din industria alimentară reprezintă o
soluție atât eficientă economic, cât și optimă din punct de vedere al protecției mediului.
Prin fermentarea anaerobă se obține biogazul care se valorifică energetic într-un grup de
cogenerare care poate asigura o bună parte din consumul de electricitate și căldură al
instalațiilor unei clădiri.
În plus, prin fermentare și deshidratare, volumul deșeurilor se înjumătățește, iar nămolul
rezultat se poate folosi în agricultură ca îngrășământ de foarte bună calitate, explică Adrian
Moisa, Manager General Jetrun.
 Viziunea Jetrun și strategia de afaceri, bazată pe principii sustenabile, au condus la
promovarea sistemelor și instalațiilor de cogenerare pe biogaz, în special în stații de epurare ape
uzate și depozite de deșeuri menajere, cu scopul de a obține energie electrică și termică.
Cu ajutorul tehnologiei Jetrun, numeroase companii din industria alimentară și nu numai pot
aplica o strategie de business fundamentată pe dezvoltare durabilă și axată pe ocrotirea mediului
înconjurător.

Cum se face corect colectarea separataa deseurilor din gospodarie

DESEURILE MENAJERE SE IMPART IN 2 FRACTII:

A. Deșeuri Reziduale / Amestecate - Fractia Umeda
Deșeurile reziduale sunt totalitatea deșeurilor care nu se pot recicla.
Aceste deseuri se depoziteaza in recipientul gri (sau inscriptionat adecvat), destinat precolectarii
deseurilor menajere.
 Resturi de mâncare (carne, lactate, vegetale, ouă)
 Scutece de unică folosință
 Absorbante
 Reziduurile/excrementele animalelor de casă
 Conținutul sacului de la aspirator
 Mucuri de țigară
 Șervețele folosite
 Ambalaje foarte murdare
 Veselă de unică folosință foarte murdară
 Cenușa de la sobe (dacă în afară de lemn se ard și cărbuni)
 Resturi vegetale din curte (dacă sunt tratate cu pesticid)
 Lemn tratat sau vopsit ș.a.
 Deșeuri textile
 Încălțăminte
 Pământ, nisip, pietriș
 Deșeuri de echipamente electrice și electronice
 Baterii, acumulatori
 Componente ale autovehiculelor (piese din dezmembrări)
 Anvelope
 Deșeuri din construcții și demolări
 Deșeuri voluminoase (mobilier, covoare, saltele) etc.
Este important ca ambalajele depozitate sa nu mai contina resturi alimentare.
Pentru a folosi la maximum capacitatea pubelei sau a sacului galben, pliati, turtiti sau
striviti ambalajele.
 Lasati ambalajele voluminoase pliate langa pubela, pentru a fi ridicate de catre echipa
REBU.
Sacii galbeni NU se vor folosi pentru ambalaje din sticla.
B. DEȘEURI RECICLABILE - Fractia Uscata
1. Deseurile reciclabile se vor depozita in recipientul galben (sau inscriptionat adecvat) /sacul
galben. Aceast recipient / sac galben se va folosi pentru orice tip de ambalaj care poate fi golit
complet de continut si reciclat.

DA

Hartie si Carton
 Ambalaje din carton
 Maculatura (caiete, carti, ziare, reviste)
Metal
 Doze metal
 Conserve (doar ambalajele)
 Tuburi de alimente
 Cosmetice
 Folie de metal 
Plastic
 PET (suc, apa, bere)
 Folie de plastic
 Pungi si ambalaje din plastic
 Flacoane (sampon, detergent)
NU
 Deșeuri textile
 Încălțăminte
 CD – uri, DVD - uri
 Deșeuri de echipamente electrice și electronice
 Baterii,
 Acumulatori becuri
 Anvelope
 Ambalaje de hartie, Carton, Plastc, Polietilena care contin resturi alimentare Este import

Este important ca ambalajele depozitate sa nu mai contina resturi alimentare.

Pentru a folosi la maximum capacitatea pubelei sau a sacului galben, pliati, turtiti sau
striviti ambalajele.
Lasati ambalajele voluminoase pliate langa pubela, pentru a fi ridicate de catre echipa
REBU.
Sacii galbeni NU se vor folosi pentru ambalaje din sticla.
 B. DEȘEURI RECICLABILE - Fractia Uscata
2. Ambalaje din STICLA
In toate localitatile din mediul urban si rural sunt amplasate recipiente de culoare verde (sau
inscriptionate adecvat) in care se pot depozita numai ambalaje din sticla.

Da
 Ambalaje din sticlă (fără capac)
 Borcane (fără capac)
 Damigene,
 Ambalaje din sticlă de la produse cosmetice etc.

Nu
 Oglinzi
 Geamuri
 Produse din porțelan
 Ceramică
 Cristal/vase rezistente la căldură etc.

Este obligatoriu sa goliti recipientele inainte de depozitare.
Ambalajele din sticlă se clătesc înainte de debarasar
Este interzis sa aruncati in aceste recipiente:
 becuri si neoane - acestea vor fi depozitate in spatiile special amenajate din
magazinele de electrocasnice
 parbrize si oglinzi - acestea sunt deseuri voluminoase si vor fi ridicate in cadrul
unor campanii trimestriale care vor fi anuntate in prealabail
 sticla de geam

DESEURILE BIODEGRADABILE-deseurile din care se poate obtine compost, un excelent

îngrășământ pentru plantele din jurul casei și pentru pământul din grădină.

Aceste deseuri se depoziteaza in recipientul negru sau inscriptionat adecvat/sacul negru*.

Da
 Resturi de fructe şi de legume Proaspete sau gătite
 Resturi de pâine şi cereale
 Zaţ de cafea/resturi de ceai
 Coji de ouă
 Coji de nucă
 Cenuşă de la sobe (când se arde numai lemn)
 Rumeguş
 Fân şi paie
 Resturi vegetale din curte (frunze, Crengi şi nuiele mărunţite, flori)
 Plante de casă
 Bucăţi de lemn mărunţit
 Ziare, cartoane mărunţite - umede şi murdare
 Șervețele de hârtie
Nu
 Resturi de carne şi peşte, gătite sau proaspete
 Resturi de produse lactate (lapte, smântână, brânză, iaurt, unt, frişcă)
 Ouă întregi
 Grăsimi animale şi uleiuri vegetale
 Excremente ale animalelor de companie
 Cenuşă de la sobe (dacă se ard şi cărbuni)
 Resturi vegetale din curte tratate cu pesticide
 Lemn tratat sau vopsit

Daca ridicarea deseurilor biodegradabile nu este inclusa in contractul cu societatea

noastra, pentru ridicarea lor aveti doua posibilitati:
1. folositi pentru depozitare doar saci negri inscriptionati REBU, care au colectarea
inclusa in pretul de achizitie.
* Sacii Negri inscriptionati cu sigla REBU (de 240 litri) se achizitioneaza, contra cost,
de la orice casierie REBU.
2. contactati serviciul Vanzari REBU si faceti comanda/contract pentru ridicare
de deseuri vegetale, in acest caz veti plati separat ridicarea acestor deseuri si vi se va
pune la dispozitie, ptr. 24/48 ore, o cupa de contatiner pentru depozitarea lor.
COMPOSTORUL
Pentru deseurile biodegradabile (în mediul rural)
Dacă locuiti la casă, din deșeuri biodegradabile, utilizand un compostor puteti reduce
volumul de deseuri menajere din gospodaria dvs.
Dupa compostare, puteti utiliza materialul rezultat ca ingrasamant natural.
Pasii procesului de compostare sunt:
1. Adunati toate deseurile biodegradabile si vegetale din gospodarie: resturi de fructe si
legume, coji de oua, flori, ramuri, iarba, paie, fan, crengi. Nu uitati sa separati aceste tipuri de
deseuri de alte resturi.
2. La baza compostorului asezati un strat de 10-15 cm de crengi rupte sau alte resturi din
gradina.
3. Alternati cate un strat de deseuri biodegradabile cu cate un strat de sol uscat din gradina.
4. Utilizati compostul finit ca si ingrasamant natural.

Colectarea si predarea separata a deseurilor este obligatie legala pentru toti cetatenii!

3. ALTE TIPURI DE DESEURI

DESEURILE VOLUMINOASE - mochete, covoare, piese de mobilier, plapumi, saltele etc. - se ridică
contra cost de către operatorul de salubritate, la solicitarea beneficiarului.
DESEURI DIN DEMOLARI SI CONSTRUCTII – pamant din excavatii, moloz, beton, echipamente
sanitare, gresie, faianta, geam tras, tamplarie etc. - se ridică contra cost de către operatorul de
salubritate, la solicitarea beneficiarului.
DESEURI ELECTRICE, ELECTRONICE SI ELECTROCASNICE - frigidere, masini de spalat, televizoare,
roboti de bucatarie etc. - se ridică contra cost de către operatorul de salubritate, la solicitarea
beneficiarului.

Generatorii unor astfel de deseuri au obligatia de a anunta operatorul de salubritate cu

privire la necesitatea colectarii acestora.
Depozitarea lor in spatii neamenajate conduce la aplicarea sanctiunilor stipulate in
legile in vigoare.

DE CE TREBUIE SA COLECTAM SELECTIV?

1. RESPECTAM obligatiile prevazute de LEGISLATIA in vigoare*
2. CONSERVAM resursele naturale neregenerabile.
Adoptarea unui comportament ecologic responsabil TREBUIE sa faca parte din educatia noastra!
3. REDUCEM consumul de materii prime si, implicit, costul de realizare al produselor!
Colectarea selectivă/separată a deșeurilor este obligatorie începând cu 1 iulie 2019.
Conform legii, ”utilizatorii serviciului de salubrizare trebuie sa asigure precolectarea separata a
deseurilor pe care le-au generat in propria gospodarie sau ca urmare a activitatilor pe care le
desfasoara”.
Amenzile pentru persoanelor cetățenii care nu se conformeaza pot ajunge pana la 2 000 de lei, iar
cele pentru persoanele juridice, care nu respecta noile reglementări, sunt între 20 000 - 40 000 lei.

* Legislatia in vigoare:
Lg. 101/2006
Lg. 211/2011
OUG 74/2018
HCL 67/2019
Ordinul ANRSC nr. 82/2015 - Regulamentul Cadru al Serviciului de Salubrizare
Lg. 265/2006
Lg. 51/2006
HG 856/2002
HG 349/2005
OM 95/2005