Scrie un eseu de 2-3 pagini despre ideologia promovata de revista "Dacia literara"

si modul cum se reflecta aceasta intr-o opera literara studiata.

Perioada pasoptista (1830 - 1860) este scena unor evenimente decisive pentru soarta natiunii
noastre (Revolutia de la 1848, Unirea Principatelor), un rol tot mai important in cadrul vietii spirituale
ocupandu-l literatura care incepe sa se diferentieze treptat de celelalte domenii ale activitatii culturale.
Totusi, personalitati importante ale epocii (Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu, Nicolae Balcescu,
Dimitrie Bolintineanu, Alecu Russo, Ion Ghica) sunt in primul rand luptatori pentru crearea unei constiinte
nationale puternice in randul romanilor si numai in al doilea rand scriitori. Preocupati de probleme
ideologice si implicati in viata politica, scriitori pasoptisti adopta o pozitie comuna in domeniul cultural.
Un rol esential in stabilirea unei directii unitare revine celor trei reviste influente ale epocii: "Dacia
literara", "Propasirea" si "Romania literara".
Marele eveniment publicistic al anului 1840 este aparitia, la Iasi, a revistei "Dacia literara", sub
redactia lui Mihail Kogalniceanu, in colaborare cu Vasile Alecsandri si Costache Negruzzi. Desi cenzura a
suprimat revista dupa numai trei numere, programul enuntat in paginile ei a corespuns atat de precis
aspiratiilor momentului incat s-a fixat in constiinta publica si a devenit linie directoare pentru evolutia
literaturii romane.
Ca mentor al generatiei pasoptiste, Kogalniceanu publica in primul numar articolul-program
"Introductie", considerat manifestul literar al romantismului romanesc. Artiolul debuteaza cu un omagiu
adus initiatorilor presei romanesti (Heliade Radulescu si Gheorghe Asachi) si continua cu exprimarea
intentiei de a le duce mai departe opera, intregindu-le preocuparile, dar evitandu-le erorile. Revista isi
propune, dupa cum o arata si titlul ei simbolic, sa se adreseze locuitorilor din toate provinciile romanesti
si sa devina astfel "un repertoriu general al literaturii romanesti".
Marele merit al revistei consta in promovarea sustinuta a directiei nationale si populare in
literatura. Daca prdecesorii incurajasera deopotriva creatiile originale si traducerile, "Dacia literara"
afirma ca originalitatea este "insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi" si descurajeaza imitatiile, care
"omoara in noi duhul national". Punctul de vedere al lui Kogalniceanu este ferm: "Traductiile nu fac o
literatura". Aceasta pozitie nu implica refuzul total, ci atrage atentia asupra abuzurilor si asupra "maniei
primejdioase" de a imita, fara discernamant, literatura occidentala.
Direct legat de dezvoltarea romantismului romanesc este apelul adresat scriitorilor de a se inspira
din literatura autohtona, indicandu-le sursele principale: istoria, natura si tezaurul culturii populare.
Indemnul adresat de Kogalniceanu scriitorilor este urmatorul: "Istoria noastra are destule fapte eroice,
frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa
putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam la alte natii."
Un alt punct programatic precizeaza ca revista va lupta pentru constituirea unei limbi si a unei
literaturi comune tuturor romanilor si insista asupra instituirii unei atitudini critice obiective si
constructive: "Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana".
Pentru a sustine toate dezideratele mentionate, revista avea patru sectiuni: prima gazduia
compunerile originale ale redactorileor, a doua reproducea articole semnificative din presa romaneasca, a
treia se ocupa de critica noutatilor editoriale, iar a patra publica note informatice cu caracter literar si
stiintific.
 In paginile revistei sunt tiparite creatii literare originale, de o valoare neatinsa pana la momentul
respectiv: Costache Negruzii cu "Alexandru Lapusneanul", Vasile Alecsandri cu prima sa proza in limba
romana, "Buchetiera de la Florenta" si Grigore Alexandrescu cu meditatia "Anul 1840".
O figura exemplara a epocii pasoptiste este Grigore Alexandrescu (1810-1885), poet cu o
constiinta artistica net superioara contemporanilor sai. Prin imaginarul poetic si prin mijloacele artei sale,
este un preromantic. Ca poet pasoptist, se defineste nu numai prin apartenenta la epoca, ci si prin
atitudinea responsabila, prin angajarea sociala a atrei sale.
Calatoria pe care o face in Oltenia, in 1842, alaturi de prietenul sau Ion Ghica, are consecinte
artistice faste: "Memorialul de calatorie" si trei poeme, capodoperele liricii sale, "Umbra lui Mircea. La
Cozia", "Rasaritul lunei. La Tismana" si "Mormintele. La Dragasani".
Poezia "Umbra lui Mircea. La Cozia" este publicata initial in 1843, in revista "Propasirea", si inclusa
in volumul "Poezii" din 1847, in a carui prefata autorul isi exprima crezul despre menirea artei: "Eu sunt
din numarul acelora care cred ca poezia, pe langa neaparata conditie de a placea [...] este datoare sa
exprime trebuintele societatiii si sa destepte simtaminte frumoase si nobile care inalta sufletul prin idei
morale."
Intr-o perioada de mari framantari istorice, care vor culmina cu Revolutia de la 1848, Grigore
Alexandrescu raspunde la apelul revistei "Dacia literara" si militeaza pentru cladirea constiintei nationale
si pentru crearea unei literaturi originale.
Poezia imbina doua dintre sursele de inspiratie indicate de Mihail Kogalniceanu in articolul-
program "Introductie": istoria natioala si natura. Intr-un cadru crepuscular de o stranietate specifica
preromantica, este descrisa vechea ctitorie a lui Mircea cel Batran, manastirea Cozia, ale carei turnuri se
reflecta halucinant in valurile spumegate ale Oltului. Pe masura ce cadrul se intuneca, natura personificata
este strabatuta de un fior care prevesteste aparitia unei "fantome-ncoronate" a carei prezenta invie un
intreg ev mediu romanesc si face sa vibreze toate provinciile istorice. Pentru identificarea fantomei, se
realizeaza o incursiune in istorie si sunt evocate figuri emblematice pentru definirea fiintei noastre
nationale, ca Traian si Decebal, alaturi de eroi ai istoriei universale ("cavaleri ai credintei, ai Tibrului
stapan"). Ampla sceventa interogativa isi gaseste raspuns intr-o exclamatie dezvoltata, cu ecouri
impresionante. Natura intreaga ("dealurile, raurile, Dunarea" si chiar "marea" - aluzie la teritoriul vechii
Dacii) reverbereaza numele domnitorului. Din acest moment, intentiile evocarii devin transparente:
alaturi de poet, toti fiii Romaniei venereaza eroul medievval si isi exprima admiratia fata de faptele sale.
Domnitorul, a carui intentie a fost de a realiza unirea romanilor este evocat pentru a da exemplu
contemporanilor. Maretia trecutului este o chezasie pentru capacitatea generatiei prezentului de a
infaptui aspiratiile seculare. La fel ca in lirica eminesciana de mai tarziu, Alexandrescu inclina balanta in
favoarea trecutului glorios, comparativ cu un prezent inferior, dar, spre deosebire de Eminescu, el are
incredere in forta trecutului de a influenta prezentul. O secventa poetica distincta este consacrata
meditatiei asupra razboiului, definit metaforic ca "bici groaznec", si asupra beneficiilor pacii pentru
dezvoltarea sitiintelor si a artelor. Ultimele doua catrene reiau datele esentiale ale tabloului nocturn
initial, marcand intoarcerea la pacea anterioara aparitiei fantomatice. Linistea se restabileste, dar ramane
amintirea unui moment istoric cu valore exemplara si mobilizatoare.
Poezia "Umbra lui Mircea. La Cozia" raspunde nu numai sugestiilor tematice, ci si exigentelor
artistice impuse de revista "Dacia literara". Adecvarea limbajului la continutul ideatic al textului, patosul si
exaltarea tipic romantice, dar mai ales realizarea artistica a cadrului nocturn care deschide textul fac din
aceasta poezie o capodopera o liricii pasoptiste.
 Eu cred ca revista "Dacia literara" are marele merit de a fi instituit un program cultural national,
de a fi unit fortele intelectuale dispersate ale scriitorilor din toate provinciile romanesti si de a le fi dat o
directie comuna. Configuratia literaturii romane din prima jumatate a secolului al XIX-lea i se datoreaza in
cea mai mare masura, deoarece i-a jalonat traseul pana la aparitia "Junimii", un sfert de veac mai tarziu.