Grafenul 

(pron. grafen]; variantă: grafenă) este varianta bidimensională

a grafitului; este format dintr-un aranjament planar (bidimensional)
de atomi de carbon dispuși într-o rețea hexagonală.
Grafenul este cel mai bun conductor de electricitate și căldură cunoscut.[1]
A fost descoperit și izolat în 2004, prin exfolierea grafitului, de către un grup de
cercetători britanici de la universitatea din Manchester condus de profesorul
olandez Andre Geim, care pentru aceasta a fost distins cu Premiul Nobel pentru
Fizică 2010, împreună cu colaboratorul său Konstantin Novoselov, ambii de
origine rusă.[1]
Distanța dintre atomii de carbon ai grafenului este de 0,142 nm. Grafenul este
elementul structural de bază al altor alotropi ai carbonului incluzând
grafitul, nanotuburile de carbon și fulerenele.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]
Grafenul are un șir întreg de proprietăți deosebite, care îi conferă un potențial
extraordinar, atât pentru fizica teoretică fundamentală, cât și pentru realizarea
practică a unor noi aplicații:

 grafenul se întâlnește în natură în mari cantități;

 foliile de grafen sunt foarte stabile, chiar în condiții de temperatură și
presiuni obișnuite/normale, deci nu e nevoie de măsuri de mediu deosebite;
 foliile de grafen au o structură extrem de regulată, încă nu s-au descoperit
defecte de structură;
 grafenul are o rezistență mecanică foarte mare și este foarte rigid (pe o
direcție), dar și flexibil (pe alte direcții);
 grafenul este format dintr-un singur strat de atomi de carbon, și de aceea este
materialul cel mai subțire posibil; astfel, pentru a atinge o grosime totală de
numai 1 mm sunt necesare 3.000.000 straturi de grafen alăturate. Din cauza
subțirimii lor, foliile de grafen luate individual sunt transparente.
 cu toate că este alcătuit numai din carbon, producerea și izolarea grafenului
nu sunt tocmai ieftine, în special atunci când e nevoie de folii de mari
dimensiuni; totuși, folii de grafen de dimensiuni normale sunt relativ ușor de
obținut.
 oxidul de grafen este mai ușor de produs.

Aplicații ale grafenului deja realizate în practică[modificare | modificare sursă]

 Purtător de specimen în microscopia electronică cu transmisie. Avantaje:

grafenul este practic transparent și nu deranjează vederea specimenului; ca
specimen se utilizează de obicei atomi de substanțe, care însă se atașează de
grafen atât de tare încât nu mai vibrează și pot fi cercetați în liniște; ar putea fi
chiar filmați; chiar și decursul reacțiilor chimice la nivelul atomilor poate fi
fotografiat și filmat live (acesta este visul oricărui chimist); rezoluția rezultantă
 este foarte mare, astfel s-au putut deja pentru prima dată studia atomi singulari
de hidrogen (care sunt foarte mici în comparație cu alți atomi); în fine, pentru
asta se pot folosi microscoapele electronice cu transmisie existente,
nemodificate.[2]
 Byung Hee Hong și colegii săi de la universitatea Sungkyunkwan (Coreea)
au reușit de curând (2009) să creeze filme de grafen flexibile cu o suprafață de
până la 4 cm². Până la el dimensiunile filmelor erau abia de ordinul
micrometrilor.
 O grupă de cercetători de la Georgia Institute of Technology din Atlanta,
Georgia, SUA condusă de Elisa Riedo a reușit să graveze conductoare electrice
din grafen de numai 12 nm lățime pe un substrat de oxid de grafen. Metoda
folosește vârful încins al unui microscop cu forță atomică (tip AFM). Procedeul
este direct (necesită un singur pas), fiabil, flexibil, necostisitor, rapid, lipsit de
uzură, și de aceea foarte promițător pentru producerea circuitelor integrate la
scara nanometrică. Metoda se pretează de asemenea și la cercetarea semnalelor
electrice în celule vii (v. revista Science vol. 328 din 11 iunie 2010, p. 1373,
precum și în web la [1]).
 Prin prelucrarea unor membrane relativ mari formate dintr-un singur strat de
grafen crescute prin depunere chimică de vapori, cercetători de la MIT, Oak
Ridge National Library (ORNL) și din alte centre au descoperit că materialul
are defecte intrinseci, găuri în armura sa de mărimea unui atom. În experimente
s-a observat că molecule mici precum sărurile au trecut ușor prin porii unei
membrane de grafen, în timp ce molecule mai mari nu au putut penetra
membrana.
Rezultatele, spun cercetătorii, subliniază posibilitatea unor aplicații promițătoare,
cum ar fi membrane care pot filtra contaminanți microscopici din apă, sau care
separă anumite tipuri de molecule din probe biologice.[3]

Posibilități interesante pentru viitor[modificare | modificare sursă]

 cercetare fundamentală în domeniul mecanicii cuantice, fără a necesita

cheltuieli enorme de ordinul chiar al miliardelor de euro, cum este cazul până
acum la acceleratorii de particule și la telescoapele actuale; cu ajutorul
grafenului, mecanica cuantică poate fi cercetată acum și în laboratoare;
 dovedirea unor fenomene cuantice deosebite sau neașteptate;
 tranzistori și circuite integrate deosebit de mici și rapide, mult mai rapide
decât cele be bază de siliciu; toate aplicațiile actuale electronice se vor putea
realiza mult mai bine pe bază de grafene;
 producția de fulerene și nanotuburi;
 producția de noi materiale compuse, extrem de dure și rigide (pe o direcție),
dar eventual flexibile (în altă direcție), pentru display-uri noi,
flexibile, hârtie specială, laminate și folii speciale, computere cu punct de
cuante, celule solare și multe altele.
În 2010, doi cercetători de la Universitatea din Manchester deveneau laureaţii
Premiului Nobel pentru descoperirea unui „material minune”: grafenul, cel mai
subţire dintre toate materialele care există în Univers. De la identificarea acestui
material şi până astăzi, oamenii de ştiinţă din diferite domenii i-au găsit numeroase
utilizări acestui material versatil ce are potenţialul să ne transforme viaţa în
următoarele decenii.

Ce este grafenul?

Grafenul este compus în totalitate din carbon, la fel ca diamantul şi cărbunele. Spre
deosebire de aceste materiale, atomii de carbon ce formează grafenul sunt aşezaţi
în „fâşii” bidimensionale, făcând acest material extraordinar de rezistent şi totodată
flexibil.

 Descoperire majoră despre diamantele aflate în adâncurile Pământului

 Cum datează arheologii obiectele descoperite și lumea care ne înconjoară

Grafenul este cel mai subţire material identificat până acum – o „foaie” de grafen
are o grosime de doar un atom, motiv pentru care oamenii de ştiinţă afirmă că este
primul material 2D identificat de omenire. Grafenul este un conductor electric mai
bun decât cuprul, fiind totodată de 300 de ori mai puternic decât oţelul şi având
proprietăţi optice unice. De asemenea, deşi este aproape transparent, grafenul este
atât de dens încât nici heliul, cel mai mic atom de gaz, nu poate trece prin el.
Metoda prin care Andre Geim şi Kostya Novoselov au obţinut grafenul este una
extrem de simplă: cei doi cercetători de la Universitatea din Manchester au aplicat
o bandă adezivă peste o bucată de grafit, detaşând din ea prin desprinderea benzii
fulgi de grafit. Folosind alte bucăţi de bandă adezivă, ei au dezlipit straturi
succesive de grafit, subţiind fulgii. Apoi, banda adezivă a fost dizolvată în acetonă,
iar stratul de grafit rezultat a fost lipit de o plăcuţă de siliciu. Unii fulgi, măsurând
doar un atom în grosime, s-au ataşat de plăcuţa de siliciu.
Grafitul este cunoscut mai ales ca materialul din care se fabrică mina de creion,
fiind format din straturi de carbon suprapuse. Cercetătorii estimează că un
milimetru de grafit este format din aproximativ trei milioane de straturi de grafen.
Creioanele produc o dâră neagră atunci când scriem cu ele deoarece frecarea duce
la dezlipirea unor fulgi de grafit. De aceea, profesorul Geim afirmă că este foarte
probabil ca toţi cei care au scris vreodată cu un creion să fi produs grafen, însă fără
să observe rezultatul.
Cum ar putea fi folosit grafenul?

„Proprietăţile superioare ale grafenului justifică supranumele de «material

minune»”, consideră Kostya Novoselov, profesorul care a izolat pentru prima dată
acest material în 2004, alături de Andre Geim, la Universitatea din Manchester.

Trăsăturile extraordinare ale grafenului fac posibilă utilizarea lui în nenumărate

domenii. Profesorul Geim consideră că este imposibil de identificat cea mai
promiţătoare schimbare pe care o poate provoca. „Gama posibilelor utilizări este
atât de vastă şi se dezvoltă cu o asemenea viteză încât a ne concentra pe una
singură ar însemna să subestimăm amploarea efortului ştiinţific în desfăşurare”, a
explicat laureatul premiului Nobel.
În electronică, grafenul ar putea fi folosit pentru producerea de tranzistori
ultrarapizi, display-uri flexibile sau LED-uri. Materialul ar putea spori eficacitatea
laserelor şi a fotodetectorilor şi ar putea transforma domeniile producţiei şi stocării
energiei, contribuind la modificarea a numeroase dispozitive precum bateriile şi
celulele solare. De asemenea, folosirea grafenului în materiale compozite ar
permite îmbunătăţirea structurii aripilor de avion, ceea ce le-ar reduce acestora
greutatea. În medicină, grafenul ar putea fi folosit pentru conceperea de ţesuturi şi
retine artificiale şi pentru a transporta medicamentele la ţesutul care are nevoie de
ele.

„Ecranele de tip touch screen care au grafenul drept element conductiv pot fi
tipărite pe plastic foarte subţire, în loc de sticlă, astfel că ar fi uşoare şi flexibile.
Telefoanele mobile ar putea fi la fel de subţiri ca o coală de hârtie, fiind atât de
uşor de îndoit încât ar intra în orice buzunar. Datorită rezistenţei extraordinare a
grafenului, aceste telefoane ar fi foarte greu de distrus”, explică specialiştii
American Chemical Society.

Supratik Guha, şeful diviziei de cercetare în fizică din cadrul IBM, anunţă că
specialiştii companiei americane lucrează la tranzistori de frecvenţă înaltă pe bază
de grafen şi la dispozitive care folosesc regiunea terahertz din spectrul
electromagnetic. Această regiune, aflată între frecvenţele infraroşu şi microunde,
promite să ofere numeroase aplicaţii în imagistica medicală şi în comunicaţiile pe
distanţe scurte. Undele terahertz trec prin materiale plastice şi prin ţesuturile vii,
dar până acum oamenii de ştiinţă nu au reuşit să le controleze. „Cu ajutorul
grafenului putem modula şi controla radiaţiile în terahertz”, spune Guha.

De asemenea, grafenul ar putea permite conceperea unor panouri solare uşoare şi

flexibile, care ar putea acoperi toate suprafeţele exterioare ale clădirilor, nu doar
acoperişul. Grafenul absoarbe doar 2% din lumina care îl atinge, indiferent de
lungimea de undă. De asemenea, este un foarte bun conductor electric. Astfel, dacă
o celulă fotovoltaică este amplasată între două straturi de grafen, lumina ar tranzita
grafenul şi ar atinge celula fotovoltaică. Aceasta ar genera electricitate, care ar fi
transportată cu ajutorul straturilor de grafen. Combinaţia ar permite crearea de
panouri solare flexibile ce pot fi folosite în nenumărate feluri: pe automobile,
haine, genţi, dispozitive electronice sau pe oricare altă suprafaţă atinsă de lumină.
Aşadar, graţie grafenului, energia solară ar putea deveni mult mai uşor de folosit şi
mai răspândită decât ne-am putea imagina astăzi.
Medicina este alt domeniu care promite să fie transformat de grafen. Pentru că
acest material este subţire, flexibil şi rezistent la soluţiile sărate ce formează
ţesuturile vii, grafenul este un material ideal pentru conceperea dispozitivelor
bionice. Spre deosebire de elementele metalice, care rezistă în corpul uman doar
câţiva ani, dispozitivele din grafen pot fi utilizate toată viaţa. De asemenea, pentru
că grafenul este conductor electric, el ar putea fi folosit pentru a transmite
impulsuri electrice către neuroni, permiţând oamenilor paralizaţi să-şi recapete
controlul asupra membrelor în urma unui accident soldat cu vătămarea măduvei
spinării. Acelaşi mecanism ar putea fi folosit pentru a permite controlarea
membrelor artificiale, prin utilizarea grafenului pentru a transmite semnale
electrice către motoarele care le pun pe acestea în mişcare.

Cursa pentru brevete şi investiţiile extraordinare în grafen

Potenţialul extraordinar al grafenului a stimulat guvernele şi organizaţiile din

întreaga lume să investească sume importante în cercetări asupra acestui material,
din dorinţa de a nu rata „revoluţia grafenului”. Profesorul Andre Geim estimează
că se fac anual cheltuieli de mai mult de un miliard de dolari în cadrul cercetărilor
asupra materialului-minune.