Negru pe alb 

Negru pe alb sau Scrisori la un prieten inaugurează o specie nouă în literatura noastră beletristică
: scrisorile literare în proză. Avînd o tematică variată, aceste scrisori cuprind amintiri, descrieri
de oameni şi locuri, aspecte din viaţa socială care ne ajută la cunoaşterea primei jumătăţi a
secolului al XlX-lea. Scrisorile intitulate Calipso, Un poet necunoscut, Păcală şi Tîndală ne
furnizează materiale în legătură cu literatura cultă şi populară. 

In Calipso ni se descoperă împrejurările în care C. Negruzzi l-a cunoscut pe Al. Puşkin la

Chişinău. Deşi unele informaţii privitoare la Puşkin nu se confirmă documentar, trebuie să
reţinem din această scrisoare puternica impresie pe care i-a făcut-o lui C. Negruzzi marele poet
rus. 

In scrisoarea Un poet necunoscut, C. Negruzzi zugrăveşte portretul poetului Daniel Scavinschi

(„Daniil cel trist şi mic" din poezia Epigonii a lui M. Eminescu). „De o statură microscopică... şi
de o constituţie foarte delicată". Scavinschi era un om ciudat, care nu iubea decît trei lucruri:
poezia, medicina şi mustăţile sale. Tînărul poet, un bolnav închipuit, lua zilnic tot felul de
medicamente, pe care singur şi le prescria. A murit la vîrsta de 32 de ani, intoxicat cu mercur. 

Scrisoarea Păcală şi. Tîndală cuprinde o culegere de proverbe şi zicători grupate cu dibăcie. Intre

ele un loc însemnat îl ocupă proverbele în care sînt criticaţi cei de la conducere : „Mai bine este
să fii c-un om vrednic la pagubă, decît c-un mişel la dobîndă. Nu te vîrî în judecăţi. In ţara
orbilor, cel c-un ochi e împărat. Cel mai tare e şi mai mare şi dreptul îmbla totdeauna cu capul
spart. La judecători, ce intră pe o ureche iese pe alta, căci sătulul nu crede celui flămînd, şi mai
bine e o învoială strîmbă, decît o judecată dreaptă. Să n-ai a face cu cei mari. Corb la corb nu
scoate ochii. Ce iese clin mîţă şoareci prinde şi lupul părul schimbă, iar năravul ba. Nu te încrede
în ciocoi" etc. 

Intr-un ciclu de scrisori cu titlul Critică, apoi în Slavonisme şi în Despre Limba romînească, C.

Negruzzi discută probleme în legătură cu limba literară şi ortografia. El respinge sistemele
artificiale recomandate de latinişti. Afirmă că dacă s-ar aplica principiul de purificare a limbii s-
ar ajunge la o limbă „căreia nimic nu i-ar lipsi alta decît a fi romînească". Limba literară trebuie
să aibă la bază limba vorbită de popor.

Atunci cînd simt nevoia, scriitorii o pot îmbogăţi cu neologisme şi cuvinte vechi. Limba literară
trebuie să aibă un caracter unitar, de aceea C. Negruzzi se străduieşte să înlăture
moldovenismele: .,Eu sînt acel care am scris urmînd gramaticii muntenilor". Admirator al lui Ion
Eliade Rădulescu, consideră operele acestuia apărute înainte de 1840 ca mode'e de limbă literară.
într-o scrisoare către Eliade, datînd dinaintea rătăcirilor lingvistice ale acestuia, spune: „Ne place
a te avea mode! în scrierile şi traducerile noastre şi a vă aduce lauda ce se cuvine unui literat
reformator şi legiuitor al limbii". 

In scrisoarea Reţetă, scriitorul satirizează curiozitatea bolnăvicioasă a boierimii tinutaşe.

în Fiziologia provinţialuluicreează tipul boierului provincial, incult, flecar, fanfaron,
maimuţărind pe boierii, din capitală. Din categoria scrisorilor cu caracter satiric face parte
şi Istoria unei plăcinte.