O

AM
G
M
Schizofrenia

AM
R
Bu
ză
u
 u
ză
Definitie

Bu
Schizofrenia este o tulburare psihotica, caracterizata prin:

R
• dezorganizarea profunda a gandirii si afectivitatii, afectand limbajul,

AM
rationamentul, perceptia si simtul identitatii,
• pierderea interesului fata de alti oameni si lumea din afara.
M
Ea are o evolutie cronica, marcata de episoade de intensificare a
G

simptomelor psihotice, predominant pozitive, ce se desfasoara pe fundalul

AM

sindromului negativ, constant ca prezenta , dar de intensitate variabila.

O
 u
Istoric

ză
Bu
Conceptul modern al schizofreniei a fost conturat de catre Kraepelin in
1896. El a facut diferenta intre schizofrenie, psihoza maniaco-depresiva si

R
dementa asociata cu varsta inaintata, pe care mai tarziu a numit-o boala

AM
Alzheimer.
Simptomele caracteristice descrise de acesta includeau: halucinatiile,
perturbarile de atentie, tocirea afectiva si elementele catatonice.
M
El a identificat 3 forme de schizofrenie:
G

1. paranoida
AM

2. hebefrenica
3. catatonica
O
 u
ză
Istoric

Bu
• In 1911, Bleuler a introdus termentul de schizofrenie (scindare, disocire a

R
mintii) si a impartit simptomele in :

AM
1. disfunctii psihologice primare sau fundamentale – cei patru de A

- Asociatii afectate,
M
- Afect modificat,
G

- Ambivalenta,
AM

- Autism
2. disfunctii secundare ( idei delirante si halucinatii).
O
 u
ză
Istoric

Bu
In 1959, Kurt Schneider a conceput:

R
• simptome de prim rang

AM
• simptome de rangul al doilea.
Strauss propune in actualul concept:
M
• simptome pozitive- halucinatii, idei delirante, gandire dezorganizata
G

• simptome negative – tocire afectiva, retragere emotionala, deficite

AM

cognitive.
O
 u
ză
Istoric

Bu
Crow, plecand de la predominanta simptomelor pozitive sau respectiv

R
negative propune 2 tipuri de schizofrenie:

AM
• tipul I- caracterizat prin dezechilibru biochimic, simptome predominant
pozitive, raspuns favorabil la tratament
M
• tipul II- caracterizat prin pierdere de tesut cerebral si simptome
G
predominant negative.
AM
O
 u
ză
Prevalenta

Bu
• corespunde numarului de cazuri observate la 1000 de persoane din

R
populatia tinta la un moment dat sau pe o perioada definita. Aceasta este

AM
estimata, in medie la 1% de indivizi in populatia generala peste tot in lume,
insa cifrele observate pot sa varieze in functie de criteriile diagnostice
M
utilizate sau de populatia studiata. Media prevalentei se situeaza intre 1,4
G
si 4.6 ‰.
AM

• cifrele cele mai scazute au fost raportate in SUA, Ghana, Taiwan.

• prevalentele cele mai ridicate pot fi observate in Suedia, Finlanda si
O

Norvegia.
 u
Incidenta

ză
• reprezinta numarul de cazuri nou aparute la 1000 de persoane vizate intr-o perioada

Bu
determinata de timp, de obicei un an. Incidenta anuala a schizofreniei este de
0,15 ‰. In prezent nu exista o definitie unanima referitoare la debutul schizofreniei.

R
Debutul social vizibil coincide rareori cu debutul simptomelor necesare

AM
diagnosticului. Debutul simptomelor psihotice este de obicei precedat de o faza
prodromala de durata variabila, iar semnele si simptomele care preceda schizofrenia
M
pot aparea timpuriu. Acest interval se poate extinde pe 2-6 ani. Incidenta in functie de
prima internare sau de primul contact variaza intre si 0,17 si 0,54‰ pe an. Studiul a
G

fost realizat in 10 tari, ofera date comparabile pentru populatii diferite, deoarece aplica
AM

tehnici identice in 12 arii epidemiologice.

O
 u
ză
Comorbiditatea

Bu
• reprezinta un aspect important si se refera la boli somatice comune, boli sau

R
anomalii rare, tulburari psihice sau de comportament. Un procent de 46 – 80%

AM
dintre pacientii spitalizati si 20-43% din ambuator au fost depistati ca suferind de
boli somatice. La 46% dintre pacienti s-a considerat ca boala somatica agraveaza
starea psihica si la 7% ca reprezinta risc vital. Pacientii cu schizofrenie au risc
M
crescut de infectii si, in special, tuberculaza pulmonara. Ei par sa prezinte de
G
asemenea un risc considerabil de boala aterosclerotica si infarct miocardic. S-au
AM

constatat pe de alta parte aparitia mai redusa a artritei reumatoide precum si valori
scazute ale mortalitatii prin neoplazii in comparatie cu populatia generala.
O
 u
ză
Mortalitatea

Bu
• atinge valori de 1,6 ori mai mare decat in populatia generala. Cea mai comuna

R
cauza de moarte ramane suicidul. Factorii de risc: varsta tanara, sexul masculin,

AM
experienta unei boli cronice handicapante cu multiple recaderi si remisiuni,
dependenta excesiva de tratament. Moartea datorata unor cauze nenaturale este
diferita la cele 2 sexe, pe cand cea datorata cauzelor naturale este similara.
M
In afara sinuciderilor, detin o pondere importanta in mortalitate : bolile infectioase
G

bolile cailor respiratorii, mortile subite.

AM

Mortalitatea ar putea fi corelata si cu modificarile survenite in managementul

schizofreniei in perioada postinstitutionala.
O
 u
ză
Simptomatologia schizofreniei

Bu
• este marcata de tulburari definite prin caracterul de ciudat, distantare si

R
ruptura in contactul interuman al persoanei, tenta psihotica, care in

AM
conditiile tratamentului cu neuroleptice tinde sa se stearga.
• in concordanta cu DSM- IV, ca diagnosticul de schizofrenie sa fie pus,
M
tulburarea trebuie sa intruneasca urmatoarele criterii:
G
➢ Simptome caracteristice
AM

➢ Disfunctie sociala/ocupationala
➢ Durata
O
 u
ză
Simptomatologia schizofreniei

Bu
➢ Simptome caracteristice: doua sau mai multe, trebuie sa fie prezente, ca

R
semnificative, pe durata unei luni de zile (sau mai putin daca tulburarea

AM
este tratata cu succes):
✓ delir
M
✓ halucinatii
G
✓ vorbire dezorganizata (ex. frecvent relaxarea asociatiilor ideice sau
AM

incoerenta)
✓ comportament evident dezorganizat sau catatonic
O

✓ simptome negative, de exemplu: tocirea afectiva, alogie sau avolitie.

 u
ză
Simptomatologia schizofreniei

Bu
➢ Disfunctie sociala/ ocupationala pentru o perioada semnificativa de timp,

R
de la debutul tulburarii, unul sau mai multe domenii majore de functionare

AM
cum ar fi munca, relatiile interpersonale sau grija de propria persoana sunt
sub nivelul realizat inainte de inceputul bolii, pe o perioada semnificativa
M
de timp ( sau cand debutul are loc in copilarie ori adolescenta, incapacitatea
G
de a atinge nivelul asteptat de realizari interpersonale, scolare sau
AM

profesionale).
O
 u
ză
Simptomatologia schizofreniei

Bu
➢ Durata: semnele tulburarii persista continuu cel putin 6 luni. Aceasta

R
perioada trebuie sa cuprinda cel putin o luna de simptome din criteriul A,

AM
simptome prodromale sau reziduale. In cursul acestor perioade prodromale
sau reziduale, semnele perturbarii se pot manifesta numai prin simptome
M
negative ori prin doua sau mai multe simptome mentionate anterior,
G
prezente sub o forma mai atenuata cum ar fi;convingeri stranii, experiente
AM

perceptuale neobisnuite.
O
 u
ză
Simptomatologia schizofreniei

Bu
Simptomele caracteristice au fost impartite in:

R
• Simptome pozitive

AM
• Simptome negative
M
G
AM
O
 u
ză
Simptome pozitive:

Bu
a) dimensiunea psihotica: delirul si halucinatiile

R
✓ Delirul este o credinta eronat sustinuta cu fermitate, in ciuda evidentei de

AM
contrariu, care, de obicei, implica o interpretare gresita a perceptiilor sau
experientelor.
M
✓ Halucinatiile pot apare in orice modalitate senzoriala, dar cele auditive
G
sunt cele mai frecvente. Halucinatiile sunt voci percepute distinct de
AM

propriile ganduri ale individului.

O
 u
ză
Simptome pozitive:

Bu
b) dimensiunea de dezorganizare: vorbirea si comportamentul dezorganizat.

R
✓ Gandirea dezorganizata – denota o lipsa a conexiunilor intre idei, si poate fi

AM
constatata in gandirea lipsita de logica a pacientului, derapand de la un
subiect la altul. Rareori vorbirea este dezorganizata sever, aproape de
M
neinteles. Dezorganizarea gandirii sau vorbirii apare in timpul perioadelor
G
prodromale si reziduale.
✓ Comportamentul dezorganizat se manifesta de la comportament natang la
AM

agitatie imprevizibila. Conduita catatonica comporta o scadere marcata a

reactivitatii la mediu pana la stupor-ul catatonic.
O
 u
ză
Simptomele negative:

Bu
R
A. tocirea afectiva- se identifica prin lipsa mobilitatii si reactivitatii mimice,

AM
prin contact vizual sarac si o conversatie indigena.
B. alogia sau vorbirea paupera se exteriorizeaza in replici scurte , laconice,
M
care transmit putina informatie.
G
C. avolitia este inabilitatea de a initia si mentine activitatile cu scop precis.
AM

Individul sta, perioade lungi de timp, inactiv, cu un interes scazut pentru

activitatile ocupationale sau sociale.
O
 u
Subtipurile de schizofrenie

ză
Bu
ICD 10 recunoaste urmatoarele forme:
a) paranoida
b) hebefrenica

R
c) simpla

AM
d) catatonica,
e) reziduala
M
f) depresia post-schizofrenie
g) nediferantiata
G

La copil si adolescent exista forme clinice asemanatoare cu cele intalnite la adult,

AM

respectiv: paranoida, catatonica, hebefrenica, forma simpla.

Formele clinice se individualizeaza in functie de aspectul manifestarilor psihologice
O

dominante.
 u
ză
a) Schizofrenia paranoida

Bu
• Tabloul clinic este dominat de sindromul paranoid, respectiv delir

R
nesistematizat halucinatoriu, cu prezenta ideilor delirante, a pseudo-
halucinatiilor ce se desfasoara pe un fond de luciditate a constientei.

AM
Manifestarile se desfasoara mai mult sau mai putin acut. In cazul formelor
cu debut insidios, tendinta la izolare, acte si atitudini bizare, pot fi singurele
semne sesizabile de anturaj.
M
Este dominat de un delir relativ stabil acompaniat de obicei de halucinatii.
G
Halucinatiile si ideatia deliranta trebuie sa fie proeminente, iar tocirea
afectiva, inadecvarea afectiva , simptomele catatonice sau incoerenta nu
AM

trebuie sa domine tabloul clinic, desi pot fi prezente intr-o mai mica masura.
O
 u
ză
Bu
• Halucinatiile cele mai frecvente sunt cele auditive, verbale ( voci care
ameninta sau dau comenzi) si non-verbale ( sueraturi, mormait, ras).
Se mai intalnesc si alte halucinatii cum ar fi cele olfactive, gustative,

R
senzatii sexuale sau alte senzatii corporale.
Halucinatiile vizuale pot aparea , dar sunt rareori predominante.

AM
Ideile delirante pot fi de orice tip, mai frecvent intalnite fiind cele de
persecutie, referinta, filiatie, misiune speciala , modificari corporale sau
gelozie. Sunt considerate caracteristice cele de control, influenta sau
M
pasivitate si persecutie.
Delirul de persecutie poate fi mai putin frecvent in anumite populatii sau
G
culturi.
Dezorganizarea gandirii, a comportamentului, catatonia, tocirea sau
AM

inadecvarea afectiva NU sunt proeminente.

Desi tulburarile de gandire pot fi evidente in faza acuta, ele nu impiedica
subiectul sa descrie clar delirul si halucinatiile.
O
 u
b) Schizofrenia hebefrenica sau

ză
dezorganizata

Bu
• Are un statut controversat, statut subminat datorita impunerii conceptelor de
schizofrenie afectiva.

R
• Debutul este la 15 - 25 de ani caracterizandu-se prin veselie bizara, netransmisibila,

AM
comportament dezinhibat, imprevizibil, manierisme, grimase, limbaj vulgar, glume
grosolane, toate prezente in contextul general al disocierii gandirii. Debutul este
M
insidios, sub forma unor comportamente neasteptate, greu de inteles, de explicat,
absurde.
G

• Halucinatiile sau ideile delirante nu trebuie sa domine tabloul clinic desi pot fi
AM

prezente, intr-o mica masura in comparatie cu alte forme.

O
Schizofrenia hebefrenica sau

u
ză
dezorganizata

Bu
Este evidenta prezenta dezorganizarii vorbirii, comportamentului, precum si a
aplatizarii sau inadecvarii afective. Se exclud totodata, criteriile pentru catatonie.
In hebefrenie tulburarile afective, volitionale si cele de gandire sunt proeminente.

R
Delirul si halucinatiile sunt fragmentare, schimbatoare, sarace, putin exprimate.

AM
Comportamentul este la randul sau iresponsabil, imprevizibil, pueril, fara scop, marcat
de manierisme.
Pacientul poate exprima preocupari superficiale referitoare la religie, filozofie sau alte
M
teme abstracte, care il fac pe interlocutor sa urmareasca mai greu cursul gandirii, iar
vorbirea este incoerenta cu dispozitie schimbatoare si inadecvata.
G
Aceasta forma de schizofrenie are un prognostic rezervat datorita aparitiei rapide a
simptomelor negative, in special tocirea afectiva si avolitie.
AM

Acesti pacienti au in mod frecvent tendinta la timiditate si izolare.

Se recomanda o perioada de observatie de 2-3 luni inaitea diagnosticarii .
O
 u
ză
c) Schizofrenia simpla

Bu
Este caracterizata prin tocire afectiva, pustiire afectiva treptata, pierderea

R
AM
progresiva a intereselor, a initiativei, apato-abulie, absenta sau slaba reprezentare a
manifestarilor productive. Debutul este insidios, cu evolutie neintrerupta, lent
progresiva. In mod obisnuit, tulburarile se instaleaza pe nesimtite, evolueaza sub
M
forma tendintei de insingurare, restrangerea continua a sferei trairilor, intereselor,
G
preocuparilor ce devin sarace, stereotipe, bizare, fara scop si finalitate. Gandirea
AM

saraceste, prezinta o indiferenta goala, marcata fata de tot ce-l inconjoara si fata de
sine.
O
 u
ză
d) Schizofrenia catatonica

Bu
Se caracterizeaza prin prezenta sindromului catatonic costituit din fenomene

R
cataleptice, negativism, sugestibilitate catatonica, stereotipii. Este forma clinica in

AM
care in mod exceptional este alterata claritatea constientei. Debutul poate fi brusc in
fazele acute sau instalarea simptomelor se poate face in decurs de zile, saptamani.
M
Manifestarile catatonice pot fi asociate cu simptomatologie caracteristica altor
G
forme de schizofrenie dand tablouri mixte hebefreno-catatonic si catatono-
paranoid.
AM

Simptomatologia psiho-motorie poate alterna de la stupor la hiperkinezie sau de la

ascultare automata la negativism.
O
 u
e) Schizofrenia reziduala

ză
Bu
Este considerata ca un stadiu in desfasurarea unei schizofrenii, in care a existat o
evolutie progresiva de la un stadiu timpuriu, cu simptome floride, catre un stadiu

R
tardiv caracterizat prin simptome negative si un grad de deteriorare, durabile, dar

AM
nu neaparat ireversibile. Criteriile generale de diagnostic au fost intrunite la un
moment dat in trecut dar nu mai sunt intrunite in prezent.
Se caracterizeaza prin:
M
• absenta unor simptome proeminente ca: idei delirante, halucinatiile, limbajul
G
dezorganizat si comportamentul catatonic sau dezorganizat;
AM

• existenta continuitatii perturbarii, indicate de prezenta simptomelor negative ori a

doua sau mai multe simptome mentionate in criteriul A, prezente intr-o forma mai
atenuata.
O
 u
f) Depresia post-schizofrenie

ză
Bu
Acest diagnostic se poate pune conform ICD- 10 daca:
• au fost intrunite criteriile generale ale schizofreniei in ultimele 12 luni, fara sa mai

R
fie prezente la momentul respectiv;
• unul dintre simptomele schizofreniei trebuie sa fie inca prezent;

AM
• simptomele depresive trebuie sa fie suficient de prelungite, severe si proeminente
pentru a intruni cel putin criteriile pentru un episod depresiv usor.
M
In absenta oricaror simptome de schizofrenie, se pune diagnosticul de episod depresiv,
G
iar daca simptomele de schizofrenie sunt floride si proeminente se pune diagnosticul
AM

de schizofrenie. Se subliniaza ca este imposibil de delimitat in ce masura simptomele

depresive sunt o parte intrinseca a schizofreniei sau o reactie psihologica la aceasta.
O

Ceea ce trebuie retinut este riscul foarte mare de suicid la acesti pacienti.
 u
ză
g) Schizofrenia nediferentiata

Bu
Este o forma in care nu se remarca predominanta anumitor simptome. Conform

R
ICD- 10 diagnosticul se pune in prezenta criteriilor generale ale schizofreniei, in

AM
conditiile in care, fie nu exista suficiente simptome pentru a intruni criteriile pentru
nicio alta forma, fie dimpotriva, simptomele numeroase ar putea intruni criteriile
M
mai multor forme. Aceasta forma include pacientii care intrunesc criteriile de
diagnostistic pentru schizofrenie, dar nu si pe cele pentru formele catatonica,
G

paranoida sau dezorganizata. Este o forma de schizofrenie in care nu se remarca

AM

predominanta anumitor simptome .

O
 u
Diagnostic diferential

ză
Bu
Schizofrenia se diferentiaza de tulburarea psihotica acuta si de tulburarea

schizofreniforma, prin durata prezentei simptomatologiei psihotice , de cel mult o

R
luna si respectiv, intre o luna si sase luni. Tulburarea deliranta se diferentiaza de

AM
schizofrenie prin absenta altor simptome psihotice, prezenta unui delir non-bizar,
bine sistematizat si o mai buna functionare socio-profesionala.
M
O tulburare psihotica poate avea numeroase cauze medicale cum ar fi:
neoplasmele, afectiunile infectioase cerebrale sau cerebro-vasculare, epilepsia,
G
tulburari metabolice, afectiuni neurologice, intoxicatii cu metale grele. Dupa
AM

eliminarea unei afectiuni somatice se face diagnosticul diferential cu alte tulburari

psihotice. In tulburarea schizo-afectiva exista o succesiune diferita de aparitie a
O

simptomatologiei.
 u
ză
Evolutia si prognosticul

Bu
A. Evolutia .
Debutul simptomatologiei psihotice are loc in adolescenta tarzie sau la adultii

R
tineri. Varsta de debut este cu aproximativ 5 ani mai tarzie la femei decat la barbati.

AM
Debutul este mai acut la femei, fata de debutul mai insidios la barbati, iar femeile
au un nivel premorbid mai bun. La barbati debutul are loc mai frecvent intre 15 si
M
25 de ani, iar la femei intre 25 si 30 de ani.
G
Este recunoscut faptul ca debutul schizofreniei nu coincide cu primul consult
AM

psihiatric si nici cu primele simptome psihotice. O descriere a evolutiei

schizofreniei trebuie sa faca referire mai intai la faza premorbida si prodromala,
desfasurate cu mult inaintea aparitiei simptomelor psihotice evidente.
O
 u
A. Evolutia

ză
Bu
Evolutia schizofreniei se imparte in 3 faze:
A.1. premorbida

R
A.2. prodromala

AM
A.3. psihotica

A.1. Premorbida
M
Cuprinde o functionare aproape de normal, desi persoana poate prezenta in
G
antecedente evenimente care pot contribui la aparitia ulterioara a schizofreniei, cum
AM

ar fi complicatii in perioada fetala sau la nastere, traume si stresori familiali in

timpul copilariei si adolescentei.
O
 u
ză
Fazele evolutiei

Bu
• A.2. Prodromala
Implica o modificare fata de functionarea premorbida si se continua in timp cu

R
debutul simptomelor psihotice. Aceasta faza poate dura numai cateva saptamani sau

AM
luni, dar media este intre 2 si 5 ani.
• A.3. Psihotica
Este un eveniment traumatizant pentru pacienti ca si pentru familie. Nu are cauze
evidente in cazul majoritatii subiectilor. Factorii precipianti pot fi reprezentati de
M
evenimente psiho-traumatizante, precum pierderea unei persoane apropiate, dar si
de evenimente mai putin stresante, cum ar fi pierderea serviciului sau plecarea la
G
facultate. Abuzul de substante (canabisul si amfetaminele) pot duce la declansarea
AM

bolii.Exista o corelatie intre varsta la care are loc primul consum de substante la o
persoana vulnerabila si dezvoltarea siptomelor psihotice. Cu cat consumul are loc
mai devreme , ca atat riscul aparitiei simptomelor psihotice este mai mare si risca
sa persiste sub diferite forme.
O
Evolutia schizofreniei este dependenta de

u
ză
cel putin 4 factori :

Bu
• forma clinica de boala
• nivelul cultural si profesional al pacientului

R
• calitatea relatiilor interpersonale si sociale

AM
• durata non-spitalizarii.
Factorii de risc ce pot anticipa o recadere sunt:
M
• discontinuitatea tratamentului de intretinere
G
• cresterea stresului
• pierderea relatiilor interpersonale si /sau disfunctie sociala.
AM
O
 u
Factorii predictivi ai recaderii pot fi grupati in

ză
urmatoarele categorii:

Bu
• simptomatologia, accentuarea tensiunii intrapsihice, sentimental de tristete,
anhedonie, insomnie, instabilitate psihomotorie;
• de mediu: proasta adaptare socio-profesionala pre-morbida, stresul intra-familial;

R
• rezistenta la tratament;

AM
• biologici.
Recaderile se pot dezvolta rapid, in cateva zile, sau gradat, pe parcursul a cateva
M
luni.
G
Recaderile trebuie diferentiate de sindromul de sevraj caracterizat prin anxietate,
AM

insomnie si agitatie psiho-motorie ce poate apare dupa o administrare prelungita de

1-2 ani.
O
 u
ză
B. Prognostic

Bu
• Prognostic – schematic se poate descrie astfel:

R
• 1/3 duc o viata apropiata de normalitate

AM
• 1/3 prezinta o afectare moderata
• 1/3 sunt sever afectati de boala.
M
Se considera ca probabil jumatate dintre cei 20-30% care duc o viata apropiata de
G
normal nu mai prezinta alte episoade, aproximativ 20-30% dintre bolnavi prezinta
simptome moderate, iar majoritatea de 40-60% raman sever afectati de boala.
AM

Dintre acestia, 10-15% raman psihotici pe perioade lungi de timp.

O
 u
ză
Un prognostic bun este asociat cu:

Bu
• sex feminin
•

R
coeficient de inteligenta ridicat
• varsta inaintata

AM
• antecedente heredocolaterale de tulburari afective
• lipsa antecedentelor familiale de schizofrenie
• suport familial si social bun
M
• funcionare premorbida buna sociala si profesionala
•
G
prezenta factorilor precipitanti
• simptome afective si in special depresive
AM

• Subtip paranoid si simptome predominant pozitive ( delir si halucinatii)

• debut tardiv
• debut acut
O

• episoade reduse ca numar si durata, etc.

 u
ză
Un prognostic prost este asociat cu:

Bu
• sex masculin
• coeficient de inteligenta scazut
•

R
antecedente heredocolaterale de schizofrenie
• functionare premorbida proasta sociala si profesionala

AM
• necasatorit, divortat si vaduv
• suport familial si social slab
• debut precoce
M
• debut insidious
• absenta factorilor precipitanti
G
• recaderi frecvente
AM

• istoric de agresivitate
• semne si simptome neurologice
• multiple comorbiditati
•
O

comportament retras si autist

• simptome de dezorganizare, etc.
 u
ză
TRATAMENT

Bu
Schizofrenia este o boala cronica, in care episoadele de recadere psihotica alterneaza

R
cu perioadele de remisiune, perioade in care pacientul prezinta anumite deficite la

AM
diverse niveluri. Tratamentul necesita o abordare multipla care sa includa atat
tratamentul medicamentos, cat si interventii psiho-sociale. Tratamentul trebuie
instituit cat mai repede posibil.
M
In cazul in care pacientul prezinta agitatie psiho-motorie marcata sau refuza medicatia
G

orala, se recurge la tratamentul injectabil. Medicatia orala, atunci cand este

AM

acceptata, este la fel de eficienta ca si formele injectabile intramuscular. Formele

orodispensabile sau solutiile orale costituie o alternativa pentru acesti pacienti.
O
 u
ză
TRATAMENT

Bu
Principalele obiective ale tratamentului sunt :
• scaderea frecventei si severitatii episoadelor de exacerbare psihotica,

R
• mentinerea unei perioade de remisiune de durata cat mai lunga,

AM
• imbunatatirea capacitatii functionale si calitatii veitii acestor indivizi.
• controlarea evolutiei bolii, reducerea la minim a efectelor sale, parcurgerea etapelor
M
firesti de dezvoltare corespunzatoare varstei, intrucat boala apare de obicei in prima
G
tinerete, intre 16-30 ani;
AM

• controlarea evolutiei bolii presupune medicatie neuroleptica, mediu propice

nevoilor de ingrijire si prevenirea recaderilor. Exista riscurile de supra-medicatie,
repaus excesiv si de neglijare a altor obiective;
O
 u
ză
TRATAMENT

Bu
• reducerea la minimum a efectelor bolii urmareste recuperarea, activarea persoanei

R
si socializarea ei. Riscurile presupun dezvoltarea unei dependente excesive de altii,

AM
de serviciile de sanatate, adoptarea rolului de bolnav datorita in parte si supra-
protectiei;
• parcurgerea etapelor firesti, corespunzatoare varstei, include spijinirea dezvoltarii
M
persoanei, a constiintei de sine, a identitatii, precum si castigarea autonomiei
G

independentei acesteia, castigarea unei vieti sexuale mature, incadrearea

AM

profesionala si sociala. Riscurile posibile sunt date de expresia emotionala,

manifestari de ostilitate, presiuni crescute din partea familiei, suprastimulare, toate
O

ducand la cresterea pericolului de recadere.

 u
ză
Terapia medicamentoasa

Bu
• Tratamentul va fi efectuat in functie de simptomatologie , pe principiul

R
simptomului tinta, in doze moderate, in etape diferentiate in perioada acuta si in cea

AM
de combatere a sindroamelor efectuale reziduale si a riscurilor de recadere. El va fi
individualizat in functie de toleranta la medicatie.
Tratamentul episodului acut cuprinde:
M
- neuroleptice standard- clasice (tipice) si atipice
G
- neuroleptice cu actiune prelungita
- benzodiazepine
AM

- substante medicamentoase alternative

- corectoare antiparkinsoniene.
O
 u
ză
• Tratamentul de intretinere se realizeaza cu ajutorul neurolepticelor depozit sau cu

Bu
doze mici de neuroleptice tipice, atipice.
• Formele de depozit prezinta avantaje indiscutabile, ameliorarile clinice crescand

R
substantial.

AM
• Studiile arata ca 25% pana la 50% din pacientii cu schizofrenie nu raspund la
tratamentul cu neuroleptice clasice, iar 35% dintre acestia prezinta recaderi severe
M
in fiecare an. Rata mare de non-receptivitate terapeutica la neurolepticele clasice
“tipice”este accentuata de scaderea compliantei la tratament datorita efectelor
G
secundare extrapiramidale. Neurolepticele atipice sunt definite ca antipsihotice, cu
AM

efecte extrapiramidale reduse si eficienta terapeutica in schizofreniile reziduale.

O
 u
ză
Managementul schizofreniei include:

Bu
• tratamentul episodului acut, inclusive al re-acutizarilor

R
• reducerea rapida a simptomatologiei pozitive

AM
• tratamentul specific si limitarea simptomelor negative
• preventia recaderilor
• combaterea stresului social si familial
M
• reabilitarea.
G

In comparatie cu populatia generala, speranta de viata a pacientului cu schizofrenie

AM

este mai mica, cauzele cele mai frecvente de deces fiind sinuciderile, cu o rata de pana
la 10% din cazuri. Frecventa a crescut la schizofreni dupa introducerea
neurolepticelor.
O
 u
Tratamente aditionale

ză
Bu
Unii dintre pacientii cu schizofrenie pot munci, in ciuda afectiunii lor, iar uni dintre
ei pot prezenta abilitati semnificative in anumite domenii. Programele de reinsertie
vocationala au o influenta pozitiva asupra activitatilor legate de munca, precum si

R
asupra unor elemente clinice: aderenta la tratament, ameliorarea simptomatologiei,

AM
reducerea riscului de recadere.
O preocupare majora pentru pacientul cu schizofrenie este reabilitarea si reinsertia
M
sociala.
Metode utilizate:
G

• terapia comportamentala
AM

• psihoterapia individuala
• psihoterapia de grup
O

• psihoterapia de orientare familiala

 u
ză
Terapia comportamentala

Bu
Planul terapeutic pentru schizofrenie trebuie sa tina cont atat de abilitatile cat si de

R
deficientele beneficiarului. Tehnicile comportamentale se bazeaza pe folosirea de

AM
recompense si invatarea de abilitati sociale care au ca scop imbunatatirea
comportamentului social, a abilitatilor practice si a comunicarii interpersonale.
M
Comportamentele adaptative sunt incurajate folosind laude, recompense pe care
pacientii le considera dezirabile.
G

In felul acesta, frecventa comportamentelor deviante – cum ar fi vorbitul tare,

AM

vorbitul de unul singur in public, adaptarea unor pozitii corporale – poate fi redusa.
O
 u
ză
Psihoterapia individuala

Bu
Acest tip de psihoterapie este de ajutor si contribuie la imbunatatirea efectelor

R
pozitive ale terapiei medicamentoase. Cele mai importante tipuri de terapii sunt

AM
terapia sportiva si terapia orientate catre intelegerea de sine.
Scopul terapiei sportive este:
M
• redobandirea abilitatilor sociale;
• dobandirea unui sentiment de participare la viata colectiva;
G

• intelegerea situatiei pe care o traverseaza, mobilizandu-si fortele adaptative intr-o

AM

atmosfera de acceptare si securitate.

O
 u
Psihoterapia de grup

ză
Bu
Terapia de grup pentru pacienti cu schizofrenie, este orientata catre aspectele
pragmatice ale vietii, cum ar fi ingrijirea corporala, auto-intretinerea, relatiile cu

R
ceilalti. Grupurile terapeutice sunt foarte utile in reducerea izolarii sociale, in

AM
crearea unui sentiment de coeziune cu membrii grupului, precum si ca mediu in
care pacientii cu schizofrenie pot supune testului realitatii multe dintre ideile lor
delirante. Rezultatele terapiilor de grup in schizofrenie sunt relativ modeste in ceea
M
ce priveste imbunatatirea adaptarii sociale si a metodelor de adaptare.
G
Sunt exclusi cei care prezinta halucinatii sau idei delirante severe, precum si cei
AM

dezorganizati sau cu un control redus al impulsurilor. Sunt selectati pacientii cu o

testare a realitatii destul de buna si care sunt relativ compensati si echilibrati.
O
 u
Psihoterapia de orientare familiala

ză
Bu
Astfel de terapii sunt utile in recuperarea bolnavului schizofren si in
managementul general al acestuia. Pentru ca adesea pacientii sunt
externati din spital intr-o stare partial remisa, familia in mijlocul careia

R
se intoarce pacientul, poate beneficia de o scurta dar intense terapie.

AM
La externare, pacientul cu schizofrenie, trebuie supravegheat in
continuare. In acest sens asistentul medical are rolul de a instrui familia
si pe cei apropaiti pacientului in legatura cu tratamentul de sustinere si
M
pasii necesari in urmarirea comportamentului acestuia.
G
In ciuda eforturilor depuse de echipa terapeutica, familie, persoanele
apropiate, schizofrenia ramane boala psihica care produce cele mai mari
AM

perturbari in viata pacientului si a celor apropiati.

O
 u
ză
• Ergoterapia si terapia ocupationala sunt utile in vederea reeducarii profesionale. Scopul

Bu
acestor abordari sunt insa multiple. Ele nu se limiteaza la munca propriu-zisa, ci isi propun
sa contribuie la structurarea unui program zilnic si la stimularea increderii in propriile forte,
la pacientii cu schizofrenie.

R
Ergoterapia se desfasoara in ateliere cu profil specific: gradinarit, croitorie, tamplarie. Ea

AM
pregateste pacientul pentru abordari mai complexe.
• Terapia ocupationala promoveaza cresterea autonomiei, socializarea, dezvoltarea unor
abilitati specifice si determina, astfel, cresterea sanselor ca pacientul sa raspunda adecvat in
M
situatii sociale concrete, pe baza experientelor acumulate.
G
• Aceste abordari folosesc deci activitatea, pentru a ajuta clientii in achizitionarea unor noi
AM

abilitati, indeplinirea sarcinilor cotidiene, gasirea unui lor de munca in societate, promovand
astfel sanatatea si crescand calitatea vietii.
O
 u
ză
Biblografie:

Bu
1. Schizofrenia – ghid terapeutic dr. Adrian St. Ionescu editura ALPHA MDN S.A

R
– Buzau 1998

AM
2. Psihiatrie clinica Dan Prelipceanu, EDITURA MEDICALA Bucuresti 2011
3. Vademecum in schizofrenie Shon W Lewis , Robert W Buchnan, Editura Farma
M
Media 2016
4. Manual de nursing psihiatric, Bucuresti 2004, colectiv: Dana Boca, Elena
G

Branaru, Nicoleta Cindea, Felicia Delcea.

AM

5. Sinteze de psihiatrie, editura Pim, Cristina Dodu, Carmen Bordianu, Calin

Scripcaru
O
O
AM
G
M
AM
R
Bu
ză
u