TOLERANŢA

1. Definiţie
Toleranţa înseamnă cunoaşterea, recunoaşterea şi acceptarea modului de a fi al
persoanelor şi grupurilor. Aceasta presupune alegerea deliberată de a nu interzice, a nu împiedica, a
nu interveni în comportamentul unei persoane sau al unui grup chiar dacă noi dezaprobăm aceea
purtare şi avem şi cunoştinţe şi puterea de a interzice sau împiedica.

2. Manifestări ale toleranţei

-la nivelul indivizilor: toleranţa cere să acceptăm diferenţele individuale, oricât de diferite
ar fi de valorile noastre.
-la nivelul instituţiilor şi a relaţiilor noastre cu acestea:
* presupune să-i ascultăm pe cei care au opinii diferite şi să analizăm cu obiectivitate
argumentele acestora;
* să nu considerăm că cei care au opinii diferite sunt duşmanii noştri;
*să ne susţinem propriile opinii cu argumente solide;
*să acceptăm că, uneori, opiniile noastre pot fi greşite;
*să acceptăm că, uneori, opiniile celorlalţi pot fi valoroase.
-la nivelul societăţilor: la nivelul comunităţii mondiale, într-o lume a interdependenţelor,
inter şi multiculturalitatea reprezintă o condiţie esenţială a manifestării toleranţei.

3.Caracteristicile toleranţei
*respectul diversităţii şi alterităţii
*respectul libertăţii de alegere
*solidaritatea
*dialogul social
*responsabilitatea
Responsabilitatea individuală şi implicarea civică sunt trăsături care se dezvoltă
când există condiţii prielnice; de pildă, într-o democraţie există condiţii pentru a împărţi
reciproc sarcinile la nivelul unui grup, sarcini care conduc la obţinerea binelui public, a
ordinii, precum şi a independenţei personale. Responsabilitatea individuală implică existenţa
unei sensibilităţi faţă de nevoile şi problemele grupului. O persoană cu simţ de
responsabilitate personală atrage atenţia grupului asupra situaţiilor care funcţionează în
detrimentul grupului. Persoana respectivă poate să propună o serie de schimbări ale
metodelor de acţiune ale grupului, pentru binele acestuia. 
Responsabilitatea individuală mai înseamnă obedienţa conştientă şi voluntară faţă de
toate măsurile pe care grupul le ia în scopul de a încerca să-şi rezolve problemele. Aceasta nu
înseamnă supunerea pasivă faţă de cerinţele grupului, pur şi simplu pentru a nu-ţi atrage
neplăceri din partea acestuia; este un act voluntar, susţinut de dorinţa de a ajuta promovarea
intereselor grupului.
Grupurile pot manifesta o responsabilitate colectivă cu păstrarea responsabilităţii
individuale a fiecărui membru al grupului. Ca alternativă, caracterul colectiv al
responsabilităţilor de ordin moral poate conduce la individualizarea responsabilităţii morale.
Aceasta înseamnă că, dacă fiecare dintre noi este cel mai bun judecător şi promotor al
propriilor interese, atunci cea mai bună metodă de a ajunge la o răspundere distribuită în grup
pentru binele grupului este de a-i delega fiecăruia responsabilitatea pentru propriul bine.
4. Manifestări ale intoleranţei în raport cu:
*rasa
*credinţele religioase
*opţiuni politice
*sex opus sau diferite practici sexuale
Manifestările intoleranţei pot duce la: încălcarea libertăţii şi demnităţii persoanei, privarea
de libertate, marginalizarea, persecuţia sau chiar suprimarea fizică. Intoleranţa este sinonimă cu
discriminarea. În România după 1989 se fac eforturi pentru construirea unei societăţi democratice.
In acest scop statul român a conceput mai multe principii de diminuare a discriminării pe care
încearcă să le implementeze în societatea românească. Acestea sunt:
-politica şanselor egale, chiar şi prin legislaţie;
-reprezentativitatea în organismele de decizie;
-tratamentul egal al persoanelor, respectând diversitatea şi diferenţierea individuală;
-monitorizarea permanentă din partea societăţii civile.

5. Pentru a deveni tolerant, trebuie să parcurgeţi următoarele etape:

să aflaţi care este „povestea” altei persoane, rugând-o să vă spună câte ceva despre sine;
 să ascultaţi fără să emiteţi judecăţi;  
să puneţi întrebări ca să vă asiguraţi că aţi înţeles bine, să vă comparaţi convingerile cu
cele ale celuilalt;  
 să identificaţi similitudinile şi diferenţele dintre sistemul dumneavoastră de convingeri
şi cel al altuia;  
 să evaluaţi diferenţele;
 să stabiliţi, prin argumente pro şi contra, dacă sistemul de convingeri al unuia sau al
celuilalt sunt deschise revizuirilorsă verificaţi legalitatea şi caracterul etic al ambelor
poziţii.

Lista comportamentelor observabile

Acţiuni recomandabile:

1. Ascultarea
2. Realizarea contactului vizual
3. Formularea comentariilor, chiar dacă acestea contrazic opiniile formulate, pentru a
semnala că  problema a fost înţeleasă;comentariile se fac pe un ton neutru, pentru a-l
încuraja pe vorbitor să continue

Acţiuni nerecomandabile:

1. Interpretarea
2. Formularea comentariilor negative
3. Atitudinea rău-voitoare
4. Întreruperea discuţiei
5. Evitarea contactului vizual