Dsadsadsadasda

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Studiul agentilor antimicrobieni folositi in combaterea si controlul

placii bacteriene gingivale
INTRODUCERE
„Arătaţi-mi dinţii voştri şi eu vă voi spune cine sunteţi”
G.Cuvier,zoolog şi paleontolog francez(1769-1832)
Pornind de la acest citat putem să întrevedem implicaţiile pe care le are dantura în viaţa
noastră cotidiană.Suntem înzestraţi de la vârste fragede de către natură cu tot ceea ce este necesară
pentru a supravieţui în condiţiile de mediu ale acestei lumi. Dantura este unul din atuurile pe care le
avem la dispoziţie pentru a ne hrăni.
Dar astăzi nu se mai pune problema satisfacerii numai a nevoii de hrană deoarece dinţii au
căpătat un rol profund estetic.Imaginea unui om de succes este dată în primul rând de încrederea pe
care el o are în sine dovedită majoritatea reclamelor sau prezentărilor printr-un zâmbet sclipitor,prin
perfecţiunea culorii şi a formei dinţilor.
Prezenţa dinţilor până la vârste înaintate atestă calitatea unei alimentaţii corecte şi a
menţinerii sănătăţii la limitele superioare.Dinţii sănătoşi înseamnă posibilitate de alimentaţie corectă
care se traduce prin sănătatea întregului organism.
Lipsa dinţilor,mai ales la tineri dar nu numai,s-a dovedit a fi un factor în apariţia afecţiunilor
psihice ,a căderiolor emoţionale,a scăderii încrederii şi preţuirii de sine ,lucru observat preponderent
la populaţia feminină a globului.
Pagina 1 din 52
Cauzele principale în pierderea dinţior sunt la ora actuală:
Parodontopatiile
Caria dentară
Accidentele
În etiologia parodontopatiilor,factorii locali cei mai des întâlniţi sunt:
Placa bacteriană
Tartrul dentar
Tratamente odontale şi protetice incorecte
Prin prezenta lucrare de diplomă mi-am propus să trec în revistă principalii agenţi
antibacterieni atât de sinteză cât şi de origine vegetală folosiţi la ora actuală în combaterea plăcii
bacteriene gingivale.
Capitolul 1
Placa bacteriană-factor local în apariţia parodontopatiilor
Definiţie şi clasificare
Placa bacteriană este termenul folosit pentru a descrie asociaţia de bacterii ce apare pe
suprafaţa dintelui.Ea poate fi definită ca un agregat de microorganisme unite între ele şi de
suprafaţa dintelui sau a altor structuri din caviatatea bucală,prin intermediul unei matrice
organice.[29]
Pagina 2 din 52
Materia albă reprezintă termenul ce descrie agergarea bacteriilor, leucocitelor şi a celulelor

epiteliale descuamate ce se acumulează pe suprafaţa plăcii bacteriene sau a dintelui, lipsită de
structura internă caracteristică plăcii.*29+
Deosebirea între cele două tipuri de depozite este determinată de calitatea aderenţei de
structurile subiacente.Dacă depozitul se poate îndepărta prin acţiunea mecanică a spray-ului de
apă,se vorbeşte de materie albă ,dacă însa aceasta rezistă, se numeşte placă bacteriană.*29+
După relaţia cu marginea gingivală, placa bacteriană se poate diferenţia în :
Supragingivală
Subgingivală
Placa supragingivală poate fi detectaă clinic dacă ea atinge o anumită grosime.O acumulare
mai mică devine evidentă numai dacă se coloreză prin impregnare cu pigmenţi din cavitatea bucală
sau cu soluţii revelatoare.
Placa subgingivală nu se poate detecta prin observare directă .Prezenţa ei se evidenţiază cu

ajutorul soluţiilor revelatoare de placă, sau plimbând sonda dentară de-a lungul marginii
gingivale.[29]
1.2 Compoziţie şi structură
Placa bacteriană este constituită în principal dintr-un ecosistem microbian în continuă

proliferare la care se adaugă leucocite, macrophage, celule epiteliale descuamate în diverse stadii de
integritate anatomică toate cuprinse intr-o matrice organică.Microorganismele reprezintă 70-80 %
din constituenţii enumeraţi. Un milimetru cub de placă bacteriană care cântăreşte aproximativ 1 mg
contine mai mult de 108 microorganisme, care sunt dispuse intr-un aranjament complex cuprinzand
intre 200 - 400 specii bacteriene.
Pagina 3 din 52
Complexitatea ecosistemului microbian al plăcii poate fi evidenţiată microscopic prin

coloraţia gram, care distinge microorganisme gram positive, gram negative, sau alte forme
mofologice (coci, bastonaşe, fusiforme, filamentoase, spirili spirochete)
Bacteriile gram pozitive formează exotoxine şi pot fi sensibile la peniclină sau alte antibiotice
înrudite, pe când cele gram negative formeaza endotoxine şi sunt de obicei sensibile la streptomicină
şi antibiotice asemanatoare.
Grupa cocilor gram pozitivi este reprezentată de genurile Streptococcus şi Staphylococcus.

De obicei Staphylococcus reprezinta mai mult de 1-2% cantitatea de microorganisme din placa
subgingivala iar Streptococcus 25-30%.[29]
Una din specii Streptococcus mutans, produce un polizaharid extracelular - dextranul - cu rol
in fenomenul de aderare microbiană dar şi levan cu rol in asigurarea substratului energetic pentru
microorganisme.
Fig1. Specii de germeni din placa bacteriană.
La început sunt germeni Gram +
Alte specii, ca Streptococcus sanguis, pot forma de asemenea glucanextracelular, inducand

apariţia plăcii bacteriene in vitro.*29+
Anumite grupuri toxonomice de streptococci sunt caracteristice pentru dosul limbii, şanţul
gingival şi aşa cum s-a amintit, pentru suprafeţele dentare.
Pagina 4 din 52
Grupa bastonaşelor gram pozitive reprezinta 1/4 din microorganismele cultivabile din placa.
Ele cuprind membrii din genul Corynebacterium,Nocunlia, Actinomyces, Bacterionema si
Lactobacillus. Una din specii,Actinomyces viscosus (Odontomyces viscosus) poate forma placa si
poate produce o forma de îmbolnavire parodontala la animale de experienţă, în special
hamsteri.[29]
Cocii gram-negativi. Din aceasta grupa se desprinde genul Veillonella care în cavitatea bucală
reprezintă mai mult de 10 % din microorganismele cultivabile din placa şi cele din genul Neisseria
care colonizeaza activ limba.
Bastonaşele anaerobe gram negative sunt diferite şi în acelaşi timp numeroase în şanţul
gingival. Ele apartin genului Bacteroides, Fitsobacterium,Vibrio, Selenomonas Lepltohrix sunt greu de
cultivat şi predomină în cazurile de igiena bucală defectuoasă.
Spirochetele reprezintă un procentaj variabil din totalul florei bacteriene,iar în caz de

parodontopatie pot depăşi 10% din totalul microorganismelor detectabile. Dintre acestea, patru
specii: Treponema denticola, Treponema macrodentium, Treponema oralis si Borrelia Vincenti pot fi
cultivate cu ajutorul unor metode speciale.[29]
Fig2. Multiple specii bacteriene din placa bacteriană
1.3 Formare şi biochimie
Pagina 5 din 52
0 serie de cercetari s-au ocupat de studiul microscopic al formării plăcii
bacteriene. Placa apărută pe suprafeţele naturale sau artificiale nu se deosebeşte

semnificativ in structură sau componentă microbiologică, în schimb primul strat de material organic
care se formează pe cele două suprafeţe enumerate diferă semnificativ.*29]
Primul strat poartă denumirea de peliculă, ce reprezintă structura organică distinctă care
apare pe suprafaţa dintelui sau a altor structuri dure din cavitatea bucală şi se formează înaintea
colonizării cu microorganisme.După colonizare pelicula se consideră a face parte din placa
bacteriană, alături de microorganisme şi matrice intercelulară, fiind constituită din
proteine,reprezentate de amilază. fosfatază, lizozim, IgA şi glicoproteine, provenite în principal din
salivă.
Glicoproteinele asigură vascozitatea salivei şi sunt de două feluri:
glicoproteine cationice, cu încărcătură electrică pozitivă care sunt nevâscoase şi

glicoproteine anionice, extrem de aderente de suprafeţele dentare. Se presupune că o salivă cu
vâscozitate mai mare facilitează formarea si aderenţa corespunzatoare a peliculei şi ulterior a
microorganismelor pe suprafeţele dentare.
Primul stadiu in formarea peliculei constituie absorbţia proteinelor pe suprafaţa apatitei,

mecanism care implică interacţiunea ionică între grupările fosfat din smalţ si macromoleculele
încărcate pozitiv, din salivă.*29+
După curaţirea suprafeţelor dentare cu ajutorul periei de dinţi aria examinată la microscop
apare cu mici ,,zgârieturi" şi material organic restant în micile defecte ale smalţului. În decurs de 20
de minute suprafaţa dintelui se acoperă de o masă amorfă dispusă sub formă de cupolă sau boltă,
care după o oră confluează fiind mai globuloase şi mai numeroase iar după 14 ore întreaga suprafaţă
devine coalescentă.*29+
Trecerea de la stadiul de peliculă la cel de placă bacteriană este extrem de rapidă. Primii
constituenţi bacterieni includ in special coci impreună cu un număr mic de celule epiteliale şi
leucocite polimorfonucleare. În general primele microorganisme formează un strat monocelular,
urmând ca prin aderare, ataşare şi implantare, în funcţie de factorul timp, să apară şi celelalte
bacterii.
Materialul organic cuprins între microorganismele plăcii poartă denumirea de matrice

intermicrobiană. Ea este constituită din dextran şi levan, galactoză şi metilpentoză, precum şi
endotoxine lipopolizaharidice.[29]
Pagina 6 din 52
Matricea conţne şi material-anorganic, reprezentat de calciu, fosfor,magneziu, potasiu si

sodiu.
Formarea plăcii implică două procese majore: aderarea iniţială a microorganismelor din
salivă la peliculă si înmulţirea bacteriilor odată ataşate cu aderarea lor de cele iniţiale. În ambele
cazuri determinantul ecologic primar este reprezentat de aderenţa bacteriană.
Microorganismele din cavitatea bucală diferă substanţial din punct de vedere al abilităţii lor
de aderare la diferitele suprafeţe. Există o anumită preferinţă a diferitelor specii pentru a coloniza
anumite suprafeţe orale. Astfel, Streptococcus mutans, Streptococcus sanguis şi Lactobacillus
colonizează în special suprafeţele dintelui, Streptococcus salivarius,suprafaţa dorsală a limbii, iar
Bacteroides şi spirochetele şanţul gingival sau punga parodontală.*29+
Alţi constititienţi al plăcii
Cu toate că microorganismele reprezintă componentul principal al plăcii s-a revelat existenţa

şi a unor componenţi adiţionali.
Celulele epiteliale apar în diferite stadii de integritate anatomică în aproape toate tipurile de
placă bacteriană. Se pot întâlni celule recent descuamate care mai prezintă nuclei şi chiar contur
celular (celule prokeratotice) pâna la celule încărcate cu numeroase microorganisme.
Leucocite care sunt în diferite grade de vitalitate, în funcţie de stadiile inflamaţiei. De

remarcat că celule din seria albă se pot gasi adiacent gingiei care apare clinic sănătoasă, dar şi în
gingivite sau parodontite. În ariile cu exudat seros sau puroi este greu de evideţiat celule cu vitalitate
păstrată printre numeroasele granulocite prezente.
Eritrocite apar în mod constant în plăcile bacteriene ce se acumulează adiacent gingiei

ulcerate.
Protozoare. Anumite specii de protozoare, dar în mod special
Entmoeba şi Trichomonas pot fi obscrvatc în probele prelevate în caz de gingivită acută sau
din pungile parodontale.
Pagina 7 din 52
Particulele alimentare.Ocazional, în câmpul microscopic pot aparea fragmente alimentare,

distingându-se cele musculare, care sunt uşor de recunoscut datorită striaţiunilor caracteristice.
Alte elemente. Sunt reprezentate de elemente nespecifice, în special particule cristaline,

care pot fi fragmente din placă supuse fenomenului de mineralizare.[29]
Placa bacteriană subgingivală
Placa supragingivala infuenţează direct sau indirect formarea şi chiar cantitatea de placă
subgingivală.Paralel cu acumularea şi maturarea plăcii supragingivale apar şi modificări ale raportului
dintre marginea gingivală şi suprafaţa dintelui. Edemul ce apare consecutiv instalării fenomenului
inflamator determină apariţia unui spatiu mai mare între gingie şi dinte - punga falsa - care mareşte
posibilitatea de colonizare bacteriană a ariei subgingivale. Acest spatiu protejează bacteriile de
tentativele de îndepartare şi în acelaşi timp favorizează acumularea unei cantităţi mai mari de fluid
gingival. Concomitent creşte rata de înnoire a celulelor epiteliale ce formeaza peretele pungii.
Rezultatul finalil reprezinta apariţia unui nou mediu ecologic, protejat de mediul supragingival care
în final influenţează atât ecosistemul microbian al plăcii subgingivale cât şi proporţia acestora.
Studiile efectuate cu microscopul electronic pe dinţi umani extraşi au permis diferenţierea

plăcii subgingivale în: placă subgivala asociata suprafetei dentrare, epiteliului şanţuilui gingival şi
ţesutului conjunctiv din gingie.*29+
Placa subgingivală asociată suprafeţei dentare
Are o structură apropiată cu cea a plăcii supragingivale, în care bacteriile
sunt depuse pe materialul cuticular ce acoperă suprafaţa radacinii. În stratul intern, aproape
de suprafaţa dintelui, flora ce predomină este gram – pozitiva filamentoasă la care se ataşează coci şi
bacili, dar pot fi prezenţi şi un numar mic de bacili şi coci gram - negativi.
Pagina 8 din 52
Marginea apicală a plăcii asociate dintelui este situată la distanţă de joncţiunea epiteliala iar
între placă şi epiteliu se interpune un numar mare de leucocite.În porţiunea apicală depozitul
bacterian este dominat de bacili gram-negativi cu orientaire particulară realizând aspectul în “perie
cu ţepi".*29+
Placa subgingivală asociată epiteliului
Se extinde de la marginea gingivală la joncţiunea epitelială. Ea conţine un singur strat în

contact cu celulele epiteliale.
Ecosistemul bacterian este constituit în principal de flora gram-negativă (coci, bacili) la care
se ataşează constant bacterii flagelate şi spirochete. Microorganismele nu au o orientare specifică şi
nu mai prezintă matrice organică.
Proporţia speciilor bacteriene ce alcătuiesc placa subgingivală asociată epiteliului par sa fie
în relaţie cu condiţiile oferite de parodonţiul gazdei.În leziunile rapid progresive asemănătoare celor
din parodontita juvenilă, placa asociată ţesutului epitelial conţine în exclusivitate bacili gram-negativi
mobili.
Acelaşi aspect apare şi în parodontita rapid progresivă, bacilii gram negativi asociaţi
epiteliului fiind consideraţi ..frontul de progresiune" al bolii.Studiile electromicroscopice ale
peretelui gingival al pungii au relevat zone cu acumulare masivă de microorganisme, dar şi regiuni cu
un răspuns puternic din partea gazdei, cu reacţie înflamatorie amplă, hemoragii şi ulceraţie. Prezenţa
acestor arii distincte pot să sugereze faptul că peretele pungii se schimbă constant datorită
înteracţiunii dintre epiteliu, bacterii şi condiţiile oferite de gazdă. Aceştia din urmă asigură
colonizarea şi cresterea bacteriilor specifice, permiţând apoi pătrunderea în ţesuturi a unor bacterii
subgingivale.[29]
Placa subgingivală asociată ţesutului conjunctiv din gingie
Pagina 9 din 52
Studiile microscopice au demonstrat prezenţa bacteriilor subgingivale în ţesutul conjunctiv al

gingiei în diferitele forme de îmbolnăviri parodontale.Prezenţa bacteriilor a fost demonstrată în
gingivita ulceronecrotică, parodontita avansată şi în parodontita juvenilă localizată.
1.4 Potenţialul patogenic al plăcii
Cu toate că există evidenţe de necontestat referitoare la faptul că microorganismele din

placa bacteriană pot cauza boala parodontală, mecanismul prin care acestea acţionează ramane încă
discutabil.
Patogenitatea plăcii bacteriene s-a putut demonstra prin injectarea microorganismelor

recoltate din şanţul gingival subcutanat la cobai, la care au aparut infecţii mixte şi formare de
abcese. Prezenţa Bucterodes melaninogenicus a fost de importanţă capitală în acest model
experimental. Formarea abcesului parodontal nu trebuie considerată însă tipică parodontopatiilor.
Caracteristica principală a bolii parodontale este inflamaţia continuă,persistentă a ţesutului

gingival la care se ataşează pierderea progresivă şi a elementelor ce ancorează şi menţin dintele în
alveolă (ligament, os, cement).Pentru apariţia acestui fenomen nu este nevoie de invadarea
ţesuturilor enumerate de către microorganisme. Este necesar însă ca un numar sufficient să adere
de suprafeţele dentare în apropierea gingiei o perioadă lunga de timp pentru a supune acest ţesut
acţiunii produşilor lor toxici.*29+
Dacă încă se mai pune la îndoială faptul că un microorganism sau un grup de

microorganisme pot în exclusivitate să determine distrucţia parodontală, este sigur că anumiţi
produşi toxici elaboraţi de acestea pot juca rol în apariţia afectiunii.
Mecanismele prin care ecosistemul microbian al plăcii contribuie în patogeneza bolii

parodontale sunt foarte diferite. Microorganismele parodontopatogene pot să determine distrucţia
ţesuturilor de susţinere ale dintelui prin:*29+
Invazie bacteriană
Exotoxine
Pagina 10 din 52
Componente celulare
Enzime
Mecanisme imunologice
Capitolul 2.
Clasificarea parodontopatiilor marginale
Scopul principal al stomatologiei moderne este menţinerea unei stări de sanătate perfectă
atât a ţesuturilor dentare dure, cât şi a parodonţiului pe toată perioada vieţii pacientului.
Pentru a atinge acest deziderat se impune ca boala parodontală să fie diagnosticată şi tratată
în perioada ei de debut, dar debutul şi evoluţia insidioasă a afecţiunii fac dificilă recunoaşterea ei.
Din aceste motive parodontopatia nediagnosticată devine o problemă pentru profesiune şi implicit
pentru pacient.
Criteriile moderne ce stau la baza clasificării elaborate în 1986 de către American Academy
of Periodontology se bazează pe următoarele:
afecţiunea este cauzată de bacterii;
boala apare ca rezultat al interacţiunii dintre microorganismele plăcii bacteriene şi gazdă,

considerându-se că parodontopatia este o boală infecţioasă;
inflamaţia ce cuprinde doar gingia este etichetată drept gingivită,iar extinderea acesteia la
ligamentul alveolo-dentar, cement şi osul alveolar, determină apariţia parodontitelor;
atât gîngivita cât şi parodontita indusa de cauze locale pot fi influenţate în expresia lor de
factorii sistemici (afecţiuni generale).
traumatismul ocluzal prin modificările pe care le determină în ţesuturile parodontale ca

rezultat al unor forţe ocluzale excesive, reprezintă un factor de co-distrucţie ce accelerează şi
modifică propagarea inflamaţiei în zonele mai profunde ale aparatului de susţinere al dintelui.*29+
Pagina 11 din 52
2.1 Clasificarea gingivitelor
Gingivita este un proces inflamator limitat la parodonţiul de înveliş, fără pierderea

ataşamentului parodontal. Majoritatea gingivitelor apar în corelaţie
cu placa bacteriană.
Gingivitele asociate plăcii bacteriene reprezintă forma cea mai comună a bolii parodontale
ce se caracterizează clinic prin modificarea de culoare, sângerare, modificare de volum şi
sensibilitate a papilelor interdentare şi a marginii libere a gingiei. Modelul clasic al acestui tip de
gingivită este reprezentat de gingivita experimentală obţinută de H. Loe în 1965 prin renunţarea la
măsurile de igienă bucală. Mărimea considerabilă a cantităţii de placă bacteriană ce se depune în
contact cu marginea gingivală induce apariţia gingivitei în aproximativ 21 de zile. Unii autori
subliniază faptul că acest tip de gingivită include forma localizată, generalizată, marginală, papilară şi
difuză.*29+
Există stări fiziologice în care pot apărea gingivite relaţionate nu numai cu placa bacteriană
dar şi cu hormonii sexuali.
Pubertatea este perioadă în care gingia se poate tumefia, apare inflamată, îsi modifică
culoarea, semen ce pot fi agravare în caz de malocluzie ce interesează zona dinţilor anteriori.
Graviditatea este de asemenea o perioadă capabilă să inducă sau să agraveze o

gingivită.Cele mai cunoscute modificări sunt proliferările denumite cu termenul de angiogranulom
de sarcină.Reprezintă mai degraba exacerbari ale inflamaţiei condiţionată de perturbarea echilibrului
hormonal în sarcină.
Contraceptivele pot determina modificări similare.
Se pare că aceste modificări sunt datorate efectului progesteronului asupra microvasculaţiei

ţesutului conjuctiv inflamat.
Pagina 12 din 52
Anticonvulsivantele cardiovasculare şi imunosupresoarele, în urma procesului de

administrare, pot determina exprimarea clinică şi histopatologică a gingivitelor.
Principalele modificări sunt:
Hipertrofia
Hiperplazia elementelor ţesutului conjunctiv din gingie.
Prototipul gingivitei hiperplazice de cauză medicamentoasă este cea care apare în cazul
hidantoinei. Aproximativ jumătate din pacienţii obligaţi
să recurgă la acest medicament vor dezvolta gingivită hiperplazică. Acelaşi aspect apare şi în
cazul administrării antagoniştilor de Ca (nifedipin).*29+
Bolile sistemice cum sunt discraziile sangvine dintre care patognomonică este leucemia pot
duce la afectarea parodonţiului marginal.
Diabetul, avitaminoza C determină apariţia unor gingivite care incontestabil sunt agravate de
placa bacteriană.
Uneori gingivitele apar brusc şi sunt acompaniate de durere. Unele sunt caracterizate prin
apariţia la nivelul papilei interdentare şi a marginii libere a gingiei şi unei ulceraţii care prin evoluţie
distruge o parte din structura elementelor enumerate. Inflamaţia şi durerea sunt prezente, iar
adenopatia, febra, pseudomembranele ce acoperă zonele afectate, reprezintă semne a căror
prezentă este variabilă. *29+
În marea lor majoritate gingivitele ulcero-necrotice prezintă în etiologie un ecosistem

microbian în care predomină spirochetele atât în tesutul necrotic cât şi sub ulceraţie. La aceste
microorgamisme se asociază Treponema Selenomonas împreuna cu Porphyromonas gingivalis şi
Prevotella intermedia.[29]
Există şi situaţii în care agentul patogen al gingivitei este reprezentat de un virus. În aceste
cazuri leziunea primară poate fi o veziculă, care are o existenţă efemeră în cavitatea bucală, şi care
lasă în urma sa o eroziune sau ulceraţie.
Pagina 13 din 52
Cel mai frecvent acest aspect îl întâlnim în caz de gingivostomatită herpetică şi

gingivostomatită aftoasă recidivantă.
2.2 Clasificarea parodontitelor
Parodontitele sunt afecţiuni ale parodonţiului marginal la care inflamaţia se extinde de la

gingie la elementele profunde ale parodonţiului adica ligament, os alveolar, cement.!Parodontita are
întotdeauna ca precursor gingivita deşi prin studii clinice s-a demonstrate că gingivita nu este
întotdeauna urmată de parodontintă chiar dacă igiena bucală este necorespunzătoare.
Elementul de diagnostic diferenţial între gingivită şi parodontită este reprezentat de

demineralizare sau resorbţie a osului alveolar.
Clasificarea parodontopatiilor marginale
1. GINGIVITE
1.1. Gingivite în corelaţie cu placa bacteriană
1.1.1. - Neagravate - gingivita simplă
1.1.2. – Agravate prin:
hormoni sexuali
substanţe medicamentoase
Pagina 14 din 52
afecţiuni generale
1.1.3. – Gingivite şi gingivostomatite acute
gingivita ulceronecrotică
herpetică acută şi herpangina
aftoasă recidivantă
2.1. Gingivite ce nu apar în corelaţie cu placa bacteriană
2.1.1. - Descuamative
2.1.2. - Idiopatică
2. PARODONTITE
2.1. Parodontita marginală cronică superficială
2.2. Parodontita marginală cronică profundă
2.2.1. prejuvenilă
2.2.2. juvenilă
Pagina 15 din 52
2.2.3. a adultului
2.3. Parodontita ulcero-necrotică
2.4. Parodontita rapid progresivă
2.5. Parodontita cronică, refractară
2.6. Parodontita distrofică (parodontopatie de tip atrofic)*29+
Fig.3 Parodontita marginală cronică a adultului-aspect radiografic
Capitolul 3.
Mijloace de control şi combatere a plăcii bacteriene
Pagina 16 din 52
În 1970 Loe şi Theilade au demonstrate că o anumită cantitate de microrganisme

accumulate nu afectează sănătatea gingiei, dar în cazul depăşirii de două- trei ori a acestei cantităţi
apare inflamaţia gingivală.
Mijloacele de combatere a plăcii bacteriene chimice sau mecanice duc la scăderea

microflorei de la nivelul interfeţei gingiei la un nivel compatibil cu starea de sănătate a acesteia.
Obiectivele instituirii unor măsuri corespunzătoare de combatere a
acumulării de placă bacteriană sunt urmatoarele:
scăderea numărului de microorganisme de pe suprafaţa dintelui şi din zona de contact

gingie-dinte;
activarea circulaţiei şi crearea unei hiperemii moderate;
stimularea, activarea keratinizării celulelor epiteliale ale gingiei, fapt ce conferă o rezistenţă
mai mare a gingiei ataşate faţă de acţiunea factorilor mecanici iritativi.*29+
În cabinet, procesul de instruire al pacientului trece prin trei etape: motivaţie, educaţie şi
instrucţie.
• Motivaţia este procesul de conştientizare a însemnătaţii bolii parodontale de către pacient

şi cum poate fi ea tratată implicând participarea conştientă a acesteia la succesul terapiei
parodontale.
• Educaţia. Medicul dentist trebuie sa sensibilizeze pacientul asupra importanţei periajului

dentar care este cel mai important procedeu preventive şi terapeutic la îndemâna lor, în ceea ce
priveşte boala parodontală.Se poate executa în scop educativ colorarea plăcii bacteriene pentru
observarea de către pacient a depozitelor de placă.
• Instrucţia. Medicul dentist oferă date despre peria dentară recomandată, pastele de dinţi
şi alte mijloace suplimentare de igienizare.
Pagina 17 din 52
3.1 Mijloace mecanice de combatere a plăcii bacteriene
Mijioacele mecanice urmaresc să împiedice fenomenele de colonizare implantare şi aderare

a microorganismelor pe matricea organica , sa stimuleze fenomenul de keratinizare caracteristica
epiteliului , ducand şi la îndepartarea microorganismelor de pe aceste celule şi sa activeze circulatia ,
combatandu-se hipoxia caracteristica inflamaţiei ce se înstaleaza în aparatui de sustinere al dintelui.
Suprimarea placii dentare microbiene prin mijioace mecanice este un mijioc efficient în
combaterea cariei şi parodontopatiilor . Îndepartarea mecanica a placii dentare constituie la ora
actuala modalitatea cea mai sigură şi de încredere , iar materialele ajutatoare ale acestor procedee
sunt la îndemana populaţiei într-un mod accesibil şi la un preţ convenabil.
Mijioacele utilizate pentru îndepartarea mecanica a plăcii sunt urmatoarele :
1. peria dentara — acţionată manual
— acţionată electric
2. dentifricele
3. mijioacele suplimentare de igienă .
— matasea dentara ( dental floss )
— stimulatoarele înterdentare
— periuţele interdentare
— hidropulsoarele bucale ( water pick ).
Igiena buco-dentară individuală se efectuează acasă de către omul sănatos .
Periuţele de dinţi diferă unele de altele prin lăţime, lungime, forma geometrică a părţii active
( dreptunghiulară , romboidală , trapezoidală ) , duritatea şi dispoziţia perilor. Această varietate de
perii de dinţi demonstrează faptul că nu s-a descoperit încă periuţa de dinţi ideală , o perie ideală
trebuie să aibă o lungime de 3-4 cm , lăţime de 1 cm , să cuprindă 10-13 smocuri pe lungime şi 4
smocuri pe lăţime. Principalele cerinţe pentru o perie de dinţi sunt următoarele :
Pagina 18 din 52
- tipul de periuţă ales să depindă de cerinţele individuale ale pacientului şi mai puţin de
superioritatea unui anumit tip de perie , de unde reiese că nu există o universalitate în această
privinţă .
- periuţa să aiba acces optim în toate zonele cavităţii bucale în general şi a arcadelor dentare
în special . Periuţele cu cap mic corespund acestor deziderate , dar dimensiunile trebuie corelate cu
vârsta pacientului.
- periuţa trebuie să fie adecvată tehnicii de periat recomandată de medicul stomatolog în

cadrul consultaţiei de preventologie şi supravegheată de asistenta de profilaxie.
Periajul excesiv sub aspectul frecvenţei şi intensităţii este agresiv atât asupra gingiei
generând retracţia ei cu expunerea coletelor dentare cât şi asupra ţesuturilor dure din zona cervicală
a dinţilor putând genera eroziuni cuneiforme. Când apar semnele uzurii periuţa trebuie schimbată, în
mod normal o dată la trei luni .
Periajul electric poate fi efectuat cu diferite aparate electromecanice care imprimă periuţei
mişcări liniare , circulare sau combinate . Periajul electric asigură o bună curăţire numai dacă este
efectuat direct . Este indicat la indivizii cu manualitate deficitară, indivizii handicapaţi fizic şi psihic.
Periajul electric este mai agresiv pentru ţesuturile parodontale .
Cercetările efectuate de Loe şi Lang au condus la concluzia că o igienă bucală constând într-
un singur periaj pe zi asigură o bună sănatate gingivală şi o îndepărtare redusă a plăcii dentare . Gray
şi Todal au arătat că rezultate mai bune se asigură cu două periaje pe zi. Se consideră că două periaje
pe zi dimineaţa şi seara , cu o tehnică corectă şi o durată optimă , asigură atât o curăţire mecanică a
suprafeţelor dentare cât şi o bună sănătate parodontală .
Dentifricele sunt preparate artificiale ajutătoare care potenţează acţiunea de curăţire a

dinţilor prin periaj . Pe lângă pastele de dinţi , în lume s-au răspândit pulberi şi soluţii dentifrice . În
Evul Mediu , acestea din urmă au constituit mijiocul principal care asigura igiena buco-dentară . Din
partea pastelor de dinţi se aşteaptă îndepărtarea plăcii dentare , să aibă efect inhibitor asupra cariei
dentare şi a parodontopatiilor marginale . Capacitatea de curăţire este conferită de componentele
abrazive şi de cele cu acţiune detergentă .
Din punct de vedere fizic şi chimic cerinţa primordiala este ca aceste dentifrice sa nu
afecteze dinţii şi mucoasele bucale , sa nu aiba un pH scazut aceste valori de preferinţa sa fie neutre
sau uşor alcaline .
Pagina 19 din 52
Aşa cum nu se poate vorbi de o perie de dinţi universală , nu există nici o pasta de dinţi
universală .
Pasta de dinţi se aplică între smocuri şi se distribuie uniform pe arcade dupa care se
procedeaza la efectuarea sistematică a periajului . Eficienţa unui periaj constă în suprimarea plăcii
dentare , eliminarea resturilor alimentare , stimularea keratinizării gingivale, activarea
microcirculaţiei locale prin intermediul masajului , fara a leza însa ţesuturile parodontale.
Metode de periaj:
Metoda Stilman - pretinde ca peria să fie angajată în unghi de 45° pe gingia fixa. De acolo ,
rămânând în contact cu gingia, periei i se imprimă o mişcare de rotaţie şi coborâre spre marginea
ocluzală sau incizală. Prin această metodă se îndepărtează placa dentară microbiană coronară şi se
realizeaza stimularea keratinizării şi activarea circulaţiei.
Metoda lui Bass - această metodă a mai fost numită şi periaj intrasulcular, deoarece
efectuată corect îndepartează depozitele muco-glico-proteice de pe 1/3 cervicală a dinţilor şi din
şanţul gingival. Periuţa se plasează cu smocurile oblice , în unghi de 45°, astfel ca vârful perilor să se
sprijine pe marginea gingiei şi pe feţele dinţilor. Se utilizează periuţe moi cu mişcări vibratorii în aşa
fel încât capul periuţei sa fie plasat paralel cu suprafaţa ocluzală. Peria este activată prin aplicarea
unei presiuni blânde în direcţie apicală, asociată cu mişcări vibratorii scurte. Se fac circa 20 de
mişcări pe fiecare segment de arcadă, cu mare grija să nu se lezeze gingia, dar printr-o insinuare
blândă în spaţiile interdentare să se cureţe corect suprafeţele. Metoda este cea mai utilizată tehnică
în SUA şi se recomandă atât la pacienţii sănătoşi cat şi la cei afectaţi parodontal.
Metoda Charters - se recomandă atunci cand papila interdentară nu ocupă în totalitate

ambraziunle . Periuţa se aplică în unghi de 45° faţă de axul dintelui, cu vârful perilor spre ocluzal , pe
toate regiunile arcadelor, pe feţele vestibulare şi orale . Feţele ocluzale se perie cu firele aşezate
perpendicular , cu mişcări scurte inainte - înapoi, faţa laterală a perilor este plasată spre gingia
marginală şi dinţi , vârful perilor pătrunzând în spaţiile interproximale. Se utilizează mişcări rotatorii,
vibratorii. Este o tehnică puţin utilizată şi dificil de învăţat. Această tehnică igienizează foarte bine
Pagina 20 din 52
suprafeţele proximale ale dinţilor, dacă spaţiile interproximale sunt libere, datorita retracţiei
gingivale .
În afară de tehnicile clasice de periaj, există posibititatea de a îndepărta placa dentară

microbiană în special din spaţiile interdentare sau de la nivelul bifurcaţiei sau trifurcaţiei cu ajutorul
dental floss-ului cerat sau necerat, scobitori special produse pentru îndepartarea plăcii dentare,
stimulatoare gingivale care sunt niste proeminenţe din cauciuc de formă triunghiulară, muchiat, care
se stopează pe capătul opus al părţii active a periei care introdus în spaţiul interdentar curaţă placa
dentară dar asigură menţinerea formei papilei interdentare. Aceste mijioace ajutatoare folosite
incorect pot determina apariţia leziunilor la nivelul parodonţiului marginal prin faptul că se
secţionează sau traumatizează papila interdentară .
3.2 Mijloace chimice de combaterea plăcii bacteriene
Mijioacele chimice de îndepărtare a plăcii bacteriene urmăresc interferenţa cu metabolismul

plăcii , controlând în acest fel formarea acesteia. Trecând în revistă variaţi agenţi şi căile prin care
pot fi folosiţi în controlul chimic al plăcii , aceştia s-au împărţit în 5 categorii :
1. agenţi antiseptici care distrug sau previn proliferarea tuturor organismelor din placă
2. antibiotice capabile să inhibe sau să distrugă grupuri specifice de bacterii
3. enzime sau combinaţii de enzime care pot distruge sau dispersa gelul sau matricea care
reuneşte placa sau modifică activitatea plăcii
4. agenţi neenzimatici care dispersează, denaturează sau modifică structura plăcii sau
activitatea metabolică a bacteriilor din placă
5. agenţi care pot interfera cu ataşamentul tuturor sau doar al câtorva din bacteriile orale pe
suprafaţa peliculei
Pagina 21 din 52
Fig.4 Pacient executând periajul mecanic. Este posibil ca efectul asupra plăcii bacteriene să
fie mărit prin suplimentarea cu procedeul de cu agenţi antibacterieni
Agenţii antiseptici sunt substanţe cu agresivitate marcată faţă de celulele microorganismelor

(bacterii, virusuri, fungi), cărora le inhibă creşterea şi multiplicarea putând induce chiar moartea
acestora fiind relativ puţin agresive faţă de celulele macroorganismului pot fi utilizate extern, pe
tegumente sau mucoase. Nu pot fi folosite pe cale internă. *8+
Subsanţele antiseptice trebuie:
să inhibe dezvoltarea sau să distrugă germenii, deci să aibă efect bacteriostatic sau
bactericid;
să aibă spectru antimicrobian căt mai larg;
să aibă indice terapeutic (doză toxică/doză eficace) cât mai mare;
să aibă efect rapid;
să nu determine reacţii adverse pe piele sau mucoase;
să fie compatibile cu alte substanţe aplicate concomitent;
Pagina 22 din 52
Mecanismul de acţiune al substanţelor antiseptice se realizează prin una sau mai multe din
următoarele modalităţi:
acţiune pe peretele celular sau pe membrana externă
acţiune la nivelul membranei celulare
acţiune la nivelul acizilor nucleici
acţiune asupra proteinelor celulare [8]
Farmacocinetica cavităţii bucale
Folosirea pe scară largă în scop terapeutic a agenţilor lichizi aplicaţi local(în speţă soluţiile de
clătire a cavitaţii bucale) va depnd3e de caracteristicile medicamentului care sunt avantajate de
condiţiile inice fiziologice şi anatomoce găsite în cavitatea bucală. Clasificate în acestă secţiune este
o largă gamă de principii farmacocinetice orale importante. *27+
Absorbţia
Vascularizaţia cavitaţii bucale, combinată cu un ţesut epitelial subţire care o acoperă,

permite absorbţia medicamentelor într-o rată mărită (rapidă).
Medicamentele nonionice, cum sunt nitroglicerina, profită de aceste caracteristici ale

ţesutului şi difuzează rapid prin mucoasa orală în fluxul sangvin. *27+
Spre deosebire de majoritatea medicamentelor, pentru care principalul obiectiv este să

introducă agentul (principiul) în fluxul sangvin cât mai rapid, scopul agenţilor de clătire este să fie cât
mai mult timp reţinuţi în cavitatea orală.
Pagina 23 din 52
Absorbţia poate duce la efecte toxice alundeva în organism şi o semnificativă reducere a

medicamentului liber în cavitatea bucală.De cele mai multe ori,medicamentele folosite în ţinerea
sub control a plăcii bacteriene sunt înalt ionizate şi în consecinţă, sunt în general incapabile de a
penetra mucoasa orală. *27+
Distribuţia
Odată ce un agent este aplicat topic în cavitatea bucală,medicamentul poate acţiona la

destinaţia primară(asupra bacteriei din placă)sau poate fi partiţionat în compartimente unde
medicamentul se leaga nespecific.Aceste rezervoare pentru medicament includ smalţul, dentina şi
sau cementul dintelui şi gingia sau mucoasa alveolară, componentele organice sau anorganice din
placă şi proteinele salivare. Fracţiunea din doza administrată care este nespecific legată de rezervele
orale este în mare parte dependentă de concentraţie, timpul şi natura chimică a agentului folosit.
[27]
De exemplu, o clătire de 1 minut cu soluţie 0,2% de clorhexidină va avea ca rezultat faptul că

doar 30% din cantitatea totală folosită va fi reţinută, în timp ce 3 minute de clătire cu soluţie 0,1%
florură de sodiu va avea ca rezultat faptul că mai puţin de 1% din doza administrată se va gasi în
cavitatea bucală după o oră.
Capacitatea agenţilor orali de a se lega specific şi reversibil de rezervoarele orale este o

importantă calitate în vederea unei susţinute eliberări a medicamentului.
Pagina 24 din 52
Ingestie (înghiţire) sau
Expectoraţie
Rezervoare tisulare Substanţa activă liberă Metabolismul
(dinte,mucoasa (în salivă) (epiteliu,microorganisme,

orală,limba etc.)
enzime salivare)
Loc de acţiune Absorbţie
(placa supragingivală) (prin mucoasa cavităţii bucale)
Reprezentarea schematică a factorilor farmacocinetici care afectează
compoziţia agenţilor de clătire (substanţe active)
Metabolismul
În cavitatea bucală, metabolizarea medicamentelor are loc în celulule epiteliale din mucoasă,
în microorganisme şi enzime găsite în salivă la fel ca şi în ţesutul renal şi hepatic odată ce
medicamentul este înghiţit.
Deşi biotransferul agenţtilor din cavitatea bucală este un potenţial aspect important de a
reduce concentraţiile evective ale medicamentelor, cantitativ acest lucru se întâmplă doar pentru un
mic procent în inactivarea medicamentului. [27]
Excreţia
Pagina 25 din 52
Fluxul salivar este extrem de important în îndepartarea multor agenţi din cavitatea bucala.
Saliva are un flux diurn care variază între 500 şi 1500 ml şi mai puţin de 10ml nocturn.
Rata clearence-ului unui medicament este în consecinţă de o importanţă crescutăîn

determinarea duratei în care medicamentul intră în contact cu suprafaţa dentară.
Substantivitatea
Perioada în care un medicament este în contact cu un substrat oarecare din caviatea bucală
este definit ca substantivitate.
Medicamentele care au o durată prelungită de contact sunt considerate a avea

substantivitate mărită. Substantivitatea în cavitatea bucală depinde de două trăsături
farmacocinetice importante:
gradul de reversibilitate(legarea nespecifică de rezervoarele din cavitatea bucală)
rata clearence-ului prin flux salivar
Rezervoarele orale sunt o importantă sursă pentru eliberarea continuă a medicamentului.

Compartimentele orale care acumulează un medicament trebuie să fie capabile de a lega reversibil
cantităţi mari din doza administrată şi de a elibera concentraţii terapeutice de substanţă activă (free
drug) la loc de acţiune de-a lungul unei perioade mari de timp.
În consecinţă, agenţii eficienţi de clătire antiplacă, ideal, nu se vor lega ireversibil sau cu
mare afinitate de rezervoarele orale. [27]
Fluxul salivar va afecta de asemenea semnificativ substantivitatea agenţilor lichizi aplicaţi

local. Clearence-ul unui agent din caviatea bucală este direct proporţoinal cu fluxul salivar. Rezultă
deci, că în timpul perioadelor cu flux salivar mărit va fi nevoie de o mai mare eliberare a
medicamentului din rezervoarele cavităţii bucale pentru a menţine o concentraţie terapeutică.
Strategii ce utilizează stimularea naturală sau indusă medicamentos a fluxului salivar scăzut pot
creşte substantivitatea unui agent oral.*27+
Pagina 26 din 52
Un număr de agenţi antimicrobieni au fost studiaţi în legătură cu controlul plăcii gingivale şi

ei pot fi împărţiţi în:
antiseptice bisguanidice
compuşi cuaternari de amoniu
fenoli
agenţi oxidanţi
ioni metalici
alte antiseptice
enzime
antibiotice
substanţe naturale
3.2.1.Antisepticele bisguanidice
Mai multe antiseptice bisguanidice posedă activitate antiplacă incluzăn clorhexidina,

alexidină şi octenidină. Clorhexidina gluconat, totuşi este cea mai studiată bisguanidă şi este una
asupra căreia există cele mai multe informaţii asupra toxicităţii. Antisepticele bisguanidice sunt
capabile de a distruge un spectru variat de microorganisme prin afectarea peretelui celular.
Proprietăţile antiplacă ale clorhexidinei sunt neîntrecute e alţi agenţi şi are un efect mult mai mare şi
mai prelungit decât al altor antiseptice similare. [7]
Aceasta se pare că este posibil datorită absorbţiei moleculei dicationice de clorhexidină pe

suprafeţele orale şi de eliberarea ei în concentraţii bactericide perioade crescute de timp.*7]
CLORHEXIDINA
Pagina 27 din 52
Proprietăţi generale
Clorhexidina este o moleculă cationică simetrică care este cel mai stabilă sub forma unei
sări. Cel mai des folosit preparat este digluconatul, foarte solubil în apă.
Datorită propritetăţii ei de a fi cationică, se leagă puternic de hidroxiapatită (componenta

minerală a smalţului dentar), de pelicula organică de pe suprafaţa dintelui, de proteinele salivare şi
de bacterii. În mare parte, legarea clorhexidinei în caviatea bucală are loc de membranele
mucoaselor, precum cea alveolară şi mucoasa gingivală, locuri de unde este încet eliberată în formă
activă.
Farmacocinetica
Rata clearence-ului clorhexidinei din caviatea bucală după o clătire a acesteia cu aproximativ
10ml dintr-o soluţie apoasă 0,2%urmăreşte o cinetică ce arată un timp de 30 de secunde şi o
concentraţie iniţiala de 150mg/ml.
Aceasta înseamnă că în urma unei unice clătiri cu soluţie 0,2% clorhexidină concentraţia
compusului depăşeşte concentraţia minumă inhibitorie (CMI) pentru streptococii orali (5mg/ml)
pentru aroape 5 ore. Substantivitatea pronunţată, ca şi susceptibilitatea pronunţată a streptococilor
din caviatea bucală, poate dovedi eficienţa mărită a clorhexidinei în inhibarea formării plăcii
gingivale. [27]
Mecanisme de acţiune
Deşi clorhexidina afectează aproape orice bacterie, bacteriile Gram + sunt mai susceptibile
dacât cele Gram -. Şi mai mult, S.mutans şi Actinomices viscosus par a fi în mod special sensibili S.
mutans a fost asociat cu formarea leziunilor carioase în fisuri şi pe suprafeţele interproximale şi a
Pagina 28 din 52
fost identificat într-un număr mare în placa bacteriană şi mostre de salivă a subiecţilor cu activitate
cariogenă crescută. *27+
A fost deasmenea demonstrat faptul că clorhexidina poate reduce aderenţa lui

Porphyromonas Gingivalis de celule epiteliale. Acest efect este probabil datorat legării clorhexidinei
de membrana bacteriană şi în consecinţă ar putea rezultate similare şi asupra aderenţei altor bacterii
din placă. *7+
Concentraţiile scăzute de clorhexidină au efect bateriostatic iar cele crescute au efect

bactericid. Efectul bacteriostatic este rezultatul legării clorhexidinei la peretele încărcat negativ al
celulei bacteriene (ex:de lipopolizaharide) unde interferează cu sistemele transport
transmembranare.
Streptococii din cavitatea bucală acumulează zaharuri via sistemului fosfoenol– piruvat–
mediat fosfotransferază (PEP-PTS). PEP-PTS este un sistem transport de grup-carrier mediat în care
un număr de enzime soluibile şi legate de membrană catalizează transferul radicalilor PEP la
substratul de zaharuri cu formarea de zaharuri fosfatate şi piruvate. Clorhexidina este cunoscută
pentru efectul ei de a aboli activitatea PTS la o concentraţie bactericidă. *27+
Concentraţii mari de clorhexidină cauzează precipitarea proteinelor intracelulare urmată de

moartea celulară. În ciuda efectelor pronunţate de inibarea formării plăcii bacteriene, nu au fost
semnalate schimbări în rezistenţa bacteriilor plăcii bacteriene chiar şi după studii de 6 luni având ca
mijloc terapeutic clătirea cavităţii bucale. [27]
Clorhexidina este capabilă de a inhiba formarea plăcii într-o cavitate bucală curată dar nu va
reduce în mod semnificativ placa într-una netratată. Din aceste considerente, apele de gură pe bază
de clorhexidină nu trebuie date pacienţilor înainte de executarea tratamentului periodontal şi va
trebui să fie folosită numai în cazurile bine specificate. *7+
Substantivitatea clorhexidinei
Această proprietate a clorhexidinei de a se absorbi prin mucoasă şi de a se lega de ţesuturile

moi şi cele dure din cavitatea bucală a fost descrisă prima dată în 1970. Substantivitatea a fost
Pagina 29 din 52
asociată cu capacitatea clorhexidinei de a menţine concentraţii eficiente pentru perioade prelungite

de timp lucru care a făcut-o potrivită pentru inhibarea formării plăcii.[7]
Siguranţa în folosirea clorhexidinei
Siguranţa unui agent antimicrobian ar trebui testată în studii pe animale înainte de folosirea
clinică. Orice efecte secundare găsite sunt apoi investigate în studii pe om.*7+
Experimentele pe animale cu clorhexidină radiomarcată au arătat că principala rută de

excreţie sunt fecalele. Nu au fost raportate prezenţa formaţiunilor cancerigene datorate
clorhexidinei. Clorhexidina este slab absorbită în tractul gastro-intestinal şi în consecinţă afişează o
toxicitate scăzută. Nu au fost semnalate alterări tetragenice în cursul folosirii îndelungate.*7+
Focus farmaceutic
Periajul dentar chimic
Abia recent,au început medicii dentari din SUA să aibă posibilitateade a prescrie
clorhexidină(a fost aprobată de FDA în 1986);oricum,nevoia pentru substanţe de clătire cu spectru
larg antibacterian a cavităţii bucale a fost recunoscută acum peste 100 de ani.În 1890 Willoughby
D.Miller un chirurg dentar american, a formulat în binecunoscuta sa carte „Microorganismele din
cavitatea bucală umană” ideea că „ar trebui să fim capabili prin material antiseptic bine ales ...să
prevenim cât şi să oprim bolile induse de microorganisme în cavitatea bucală”.
Din acel moment, numeroase ape de gură antibacteriene au fost prezentate publicului
,multe cu proprietăţi îndoielnice .În 1966,dentistul suedez Heintz Renggli,în teza sa de doctorat ,a
sesizat calităţile de reducere a plăcii bacteriene,tartrului şi gingivitei de către clorhexidină.
Deşi CHX s-a dovedit real folositoare în inhibarea plăcii şi a tartrului, doctorul nu a fost
impresionat de rezultatele” modeste” şi a privit cu scepticism folosirea unei ape de gură
antibacteriană pe bază de CHX.
Pagina 30 din 52
Dar după studii aprofundate, numeroşi cercetători au demonstrat efectele puternice ale CHX
asupra plăcii dentare şi azi,CHX în ape de gură,în general,este acceptată ca cel mai eficient agent
inhibitor al plăcii bacteriene disponibil în stomatologie.*27+
Folosirea clinică
În prezent există câteva ape de gură pe bază de CHX disponibile în Marea Britanie şi Europa.
Cele din Marea Britanie precum Corsodyl- ul conţin 0,2 % CHX şi se recomandă un volum de 10 ml
per clătire.*9+
Tratamentele tradiţonale în cazurile severe de gingivită cronică constau în îndepărtarea

plăcii bacteriene şi a tartrului şi a indicaţiilor de efectuare a igienei bucale.*27+
Reducerea consecutivă a inflamaţiei gingivale era dependentă îm mare parte de

îndepărtarea zilnică cu succes a plăcii bacteriene de către pacient.
Totuşi folosirea apei de gură pe bază de CHX în concentraţii 0,1-0,2%în paralel cu controlul
zilnic al acumulărilor de placă bacteriană va facilita eforturile pacientului de a vindeca gingivita. În
consecinţă,folosirea CHX este indicată în următoarele situaţii:
Dezinfectarea cavităţii bucale înaintea tratamentelor în cavitatea bucală
Ca adjuvant în timpul terapiei iniţiale,mai ales în cazurile de parodontită
rapid progresivă şi parodontită juvenilă localizată
După operaţiile periodontale
La pacienţii handicapaţi*27+
Pagina 31 din 52
Fig.5 Imaginea unui pacient care tocmai a suferit o operaţie parodontală. Acest pacient nu va
fi capabil să realizeze periaj în această zonă pentru aproximativ două săptămâni iar controlul plăcii
este necesar a fi menţinut prin folosirea unei ape de gură antiplacă eficientă cum este CHX
Este dificilă încorporarea CHX în pastele de dinţi şi geluri deoarece există legarea CHX de
componentele din pastă. Acest lucru reduce activitatea prin scăderea numărului de grupări cationice
active. Totuşi au fost găsite câteva formule pentru a evita această problemă. *9+
Mai recent unele paste de dinţi au fost în mod special concepute pentru a asigura o
disponibilitate mare a conţinutului antiseptic. Un asemenea tip de paste de dinţi pe bază de CHX a
fost investigat într-un studiu de 19 zile, dublu- orb, controlat placebo, încrucişat în cazuri de
gingivită. *9+
Pastele de dinţi au fost folosite sub forma menţinerii în cavitatea bucală şi plimbării lor timp
de un minut în timpul perioadei experimentale. Indicii de placă şi de gingivită au fost semnificativ
reduşi iar indicii de colorare au fost în mod semnifivcativ crescuţi în perioada de folosire activă a
pastei de dinţi în comparaţie cu perioadele placebo. Astfel formulele speciale de paste de dinţi pe
bază de CHX par să furnizeze o doză suficientă de CHX pentru un efect similar clinic ca şi în cazul
folosirii apei de gurăpe bază de CHX. *9+
CHX a fost de asemenea încorporată în gume fără zahăr (Fertin A/S, Vejle, Danemarca ), iar
în această formă moleculele de CHX rămân nelegate. Guma conţine 20 mg CHX diacetat şi a fost
comparată cu efectele clătirii cu 1,2% CHX şi a folosirii unei gume placebo într-un studiu clinic. [9]
Efecte adverse şi toxicitatea
Pagina 32 din 52
Cel mai evident efect secundar al CHX este dezvoltarea unei pete galen-maronii extrinsecă
pe dinţi şi ţesuturile moi la anumiţi pacienţi. Culoarea suprafeţelor dentare este profundă iar pentru
îndepărtarea acesteia este necesară utilizarea unor paste de dinţi puternic abrazive. Culoarea eset
dependentă de concentraţia CHX în apa de gură şi s-au observat variaţii în gravitatea fenomenului la
diferiţi indivizi.
Acest efect secundar este datorat naturii cationice a antisepticului. Au fost semnalate de
asemenea descuamări ale ţesuturilor moi la folosirea unei ape de gură având concentraţia în CHX
mai mare de 0,2% sau după folosire îndelungată.
Fig.6 Colorarea maronie a dinţilor rezultată din folosirea unei ape de gură
pe bază de CHX gluconat 0.2 % pe o perioadă de 4 săptămâni
Un alt efect secundar frecvent observat este alerarea senzaţiei gustative. S-a semnalat
fenomenul de alterare semnificativă a perceperii gustului sărat la clătirea cu o soluţie apoasă 0,2%
CHX digluconat dar neafectînd senzaţia gustativă pentru dulce amar şi acru. *27+
In vitro, CHX poate afecta ataşarea fibroblaştilor de suprafaţa rădăcinii. Mai mult, producţia
de proteine în fibroblaştii gingivali umani este mult diminuată la concentraţii ale CHX care nu ar
afecta proliferarea celulară. Asemenea descoperiri se adaugă unor studii precedente care au arătat
întârzierea în videcarea leziunilor mucozale standardizate după clătirea cu o soluţie 0,5% CHX.
Pagina 33 din 52
Ca şi agent de clătire a cavităţii bucale ,nu au fost raportate efecte toxice sistemice ale CHX
până în prezent. Din moment ce CHX se absoarbe slab în cavitatea bucală şi în tractul intestinal, o
mică parte sau chiar deloc ajunge în fluxul sangvin. 27+
Deşi clorhexidina este cel mai eficient agent antiplacă este extrem de amar.
Pentru a prepara formulele, este necesar să se folosească aromatizante şi îndulcitori, care

pot inhiba efectul antibacterian al CHX. Zaharină a fost considerată o substanţă compatibilă pentru a
putea fi folosită în gelurile sau apele de clăire cu CHX( totuşi efectul unor anumite concentraţii nu a
fost încă studiat.
Când o concentraţie de 1% gel CHX sugerat de Maltz si co.(1981) a fost aplicat la voluntari
folosind linguri individuale nu au fost relevate rezultate care să arate reducerea Streptococului
mutans salivar. Explicaţia noastră este că in vivo, activitatea antibacteriană a CHX este inhibată de
zaharină adăugată pentru a imbunatăţi gustul gelului. Considerând că zaharină nu a fost recunoscută
ca o substanţă incompatibilă cu CHX, s-a decis testarea ipotezei că efectul inhibitor s-ar putea datora
concentraţiei.
Activitatea antimicrobiană a fost evaluată prin metoda difuziei in agar folosind infuzia de
creier, inimă si agaruri Mueller Hinton.
La concentraţii de 0,02% sau 0,1%, zaharină nu a inhibat in mod semnifiacativ activitatea

antibacteriană a gelului 1% CHX. Totuşi la concentraţii de 0,5% şi 1% zaharina a redus semnificativ
activitatea antibacteriană indreptată spre Streptococul mutans a gelului 1%CHX, aşa cum a fost
demonstrată de zonele de inhibare din teste. Aceste date au fost confirmate de concentraţia minimă
inhibitoare a CHX(cmi). Adăugarea de 0,5% si1% de zaharină a redus activitatea antibacteriană de 4-
8 si 8-16 ori, respective, în comparaţie cu CHX standard, in timp ce 0,02% si 0,1% zaharină nu a
afectat semnificativ efectele anti-mutans ale CHX. În concluzie, aceste date obţinute in vitro
sugerează că depinzând de concentraţia zaharinei folosită pentru a face CHX acceptabilă la gust,
activitatea in vivo a CHX de inhibarea activitaţii bacteriene poate fi redusă. *4+
Alte efecte secundare foarte rare ale apelor de gură ce conţin CHX sunt eroziuni ale
mucoasei şi umflări ale parotidelor.
Din aceste motive, folosirea îndelungată a CHX ar trebui evitată la pacienţii cu ţesuturi
normale din punct de vedere periodontal. Este folositoare o utilizare de până la două săptămâni în
cazurile de infecţii orale acute sau în urma tratamentelor periodontale, când igiena este dificilă sau
Pagina 34 din 52
îngreunată. Mai poate fi folosită ca ajutător în igiena bucală la periajul dentar în perioada initială a
tratamentului periodontal.
Cu creşterea adâncimii pungii periodontale, placa subgingivală devine inaccesibilă atât

procedurilor de igienă orală cât şi agenţilor de clătire antibacterieni care în mod normal sunt eficienţi
în prevenirea gingivitei. În acest sens a fost demonstrat faptul că agenţii de clătire nu penetrează în
fisurile gingivale sau pungile periodontale. În consecinţă agenţii de clătire antibacterieni, pastele de
dinţi şi guma de mestecat nu-şi găsesc locul în tratamentul şi controlul periodontitelor. *9+
3.2.2. Compuşii cuaternari de amoniu
Compuşii cuaternari de amoniu precum clorura de cetil piridină (CPC), au activitate moderat
inhibitorie asupra plăcii bacteriene. Deşi au o retenţie iniţială mai bună la nivel oral şi o activitate
antibacteriană echivalentă cu a CHX, sunt mai puţin eficienţi în inhibarea plăcii şi prevenirea
gingivitei. Un motiv ar fi că aceşti compuşi sunt rapid eliminaţi de la nivelul mucoasei orale. A mai
fost de asemenea relatat că proprietăţile antibacteriene ale acestor compuşi sunt considerabil
reduse odată absorbiţi la o suprafaţă, lucru legat de natura monocationică a acestor compuşi.
Grupările cationice ale fiecărei molecule se leagă de receptori ai mucoasei producănd retenţia
mucozală dar datorită naturii monocationice ale acestor molecule acest proces lasă numai câteva
situri disponibile pentru funcţia sa antibacteriană. *9+
Un agent de clătire cu CPC foosit înaintea periajului ca adjuvant al igienei mecanice nu s-a
dovedit a fi de nici un beneficiu în plus asupra acumulării de placă. *9+
În legătură cu folosirea uzuală un studiu a comparat potenţialul de inhibare al plăcii la soluţii

concentraţie 0,05% şi 0,1% CPC şi 0,05% CHX în timpul folosirii sub formă de apă de gură de două ori
pe zi pe durata a patru zile fără folosirea periajului dentar. Soluţia 0,1% a avut cele mai mici scoruri
de inhibare a plăcii, fiind cu aproximativ 26% mai scăzută în activitate decât soluţia de control şi cu
7% mai scăzută decât soluţia 0,05% CHX. Soluţia 0,05% CPC şi CHX au avut efecte similare. Efectul
relativ scăzut al soluţiei 0,05% CHX şi CPC este fără îndoială datorat concentraţiilor scăzute ale
acestor formule care au o doză eficientă prea mică faţa de efectele aşteptate. De asemenea durata
Pagina 35 din 52
scăzută a acestui studiu face imposibilă detectarea efectelor asupra gingivitei lucru aşteptat în mod
normal de la o soluţie de CHX. Demonstrează totuşi că soluţia 0,1% CPC a produs o reducere limitată
dar statistic semnificativă în creşterea plăcii.
Toate formulele de CPC şi CHX (Peridex) produc pătarea dinţilor. 9+
3.2.3. Compuşii fenolici
Un amestec de uleiuri esenţiale constând în timol 0,06%,eucaliptol 0,09%, metilsalicilat

0,06% şi mentol 0,04% într-un vehicol de alcool 26,9% reprezintă componentele ce furnizează
proprietăţile de inhibare a plăcii ale agenţiolr de clătire cum este LISTERINE.
Uleiurile esenţiale pot reduce nivelul plăcii prin inhibarea enzimelor bactetiene şi reducerea
patogenităţii plăcii prin micşorarea cantităţii de endotoxină. Alocoolul prezent este probabil
responsabil pentru denaturarea pereţior celulelor bactetiene. Substantiviatea Listerinei se pare că
este destul de scăzută şi în consecinţă trebuie să fie folosită de cel puţin 2 ori pe zi pentru a fi
eficientă.
Mai multe studii clinice au demonstrat că Listerine este capabilă să reducă placa şi gingivita
pe perioade îndelungate ; totuşi gradul de reducere este variabil. Depinzând de ce fel de studii de
6luni au fost efectuate Listerine reduce placa şi gingivita de la valori între 14,9% -20,8% sau 6,5%-
27,7%.
Reacţii adeverse la Listerine includ prezenţa unui gust amar şi senzaţia de arsură în cavitate
bucală. Folosirea regulată a apelor de gură pe bază de alcool pot agrava leziuni existente în caviataea
bucală şi pot deshidrata mucoasele.Informaţii recente au sugerat că există o asociaţie între folosirea
cronică a agenţilor de clătire pe bază de alcool (>20%etanol) şi apariţia anumitor cancere orale. Până
în acest moment legătura dintre apele de clătire conţinând alcool şi cancer nu este concludentă şi nu
necesită schimbarea agentului de clătire.
3.2.4. Agenţi oxidanţi
Pagina 36 din 52
Agenţii oxidanţi precum peroxidul de hidrogen şi soluţia tamponată de peroxiborat şi

peroxicarbonat de sodiu au un efect benefic asupra gingivitei ulceroase acute probabil prin inhibarea
bacteriilor anaerobe.
Cum bacteriile condiţionat anaerobe sunt importante în evoluţia gingivitelor şi

periodontitelor aceste efecte ar putea fi folositoare. Informaţiile referitoare la valorile acestor agenţi
în controlul formării de placă supragingivală sunt limitate deşi unele întărzieri în creştera plăcii au
fost semnalate în momentul folosirii agenţilor oxidanţi. Datorită acestor efecte benefice în inhibarea
dezvoltării bacteriilor anaerobe aceşti compuşi merită a fi investigaţi în continuare.*9+
3.2.5. Ioni metalici
Un număr de ioni metalici a fost studiat în privinţa efectelor asupra plăcii iar zincul, cuprul şi
nichelul au demostrat că posedă activitate inhibitorie asupra plăcii. Cuprul şi nichelul ambii suferă de
efectul local de pătare. Unii compuşi floruraţi precum fluorura de staniu şi aminele florurate au de
asemenea activitate inhibitorie asupra plăcii dar nu ca rezultat al ionilor de fluor, ci mai degraba
datorită efectului ionului de staniu sau a proporţiei de amine active superficiale. Studiile asupra
efctului ionilor metalici asupra acumulării de placă au fost contradictorii iar factori precum
concentraţia şi frecvenţa folosirii ar putea explica diferenţele rezultate. A fost demonstrat totuşi că
zincul este retenţionat de placa bacteriană şi îi inhibă reapariţia fără a distruge ecosistemul oral
normal. De un interes deosebit este efectul sinergic al combinaţiei zinc – alţi ioni metalici şi alte
antiseptice. Acest efect a fost notat în legătură cu hexetidina, triclosanul şi sanguinarina.*9+
Se cunoaşte puţin din mecanismul prin care ionii metalici îşi exercită efectele. A fost sugerat
faptul că zincul poate ajuta la inhibarea glicozilării de către sanguinarină care în schimb limita
formarea de placă. A fost de asemenea semnalat faptul că ar putea îmbunătaţi activitatea
bactericidă a sanguinarinei împotriva anumitor organisme din cavitatea bucală şi să mărească
eficienţa altor antiseptice precum triclosanul şi hexetidina. *9+
3.2.6. Alte antiseptice
Pagina 37 din 52
HEXETIDINA (H)
Are o anumită activitate de inhibare a plăcii dar este scăzută în comparaţie cu a CHX.
Substantivitatea sa este între una şi trei ore, standard valabil pentru produsul Oraldene, din UK. Un
alt studiu a investigat proprietăţile H de vindecare a aftelor dar nu a putut evidenţia alt beneficiu în
afara rolului mecanic de curăţire a cavităţii bucale. Mai mult, acest agent la concentraţii mai mari de
0,1 % poate provoca ulceraţii orale. A mai fost de asemenea demonstrat că H în combinaţie cu Zn
are proprietăţi inhibitorii îmbunătăţite probabil prin mecanism sinergic. *9+
POVIODONA IODURATĂ (PI)
Nu pare a avea o activitate inhibitorie asupra plăcii când este folosită în concentraţie de 1 %
ca agent de clătire, iar absorbţia în cantitate semnificativă a Iodului prin mucoasa orală ar putea face
acest agent nesatisfăcător pentru folosirea îndelungată în cavitatea bucală. De asemenea, ar putea
cauza probleme indivizilor sensibilizaţi la Iod. *9+
TRICLOSANUL (T)
Este un triclor- 2- hidroxidifenil eter şi un antiseptic nonionic lipsit de efectul de pătare al

agenţilor cationici. A fost recent utilizat într-un număr de paste de dinţi şi ape de gură comercializate
şi produce inhibarea moderată a plăcii bacteriene cînd este folosit ca agent de clătire în combinaţie
cu Zn. [9]
Într-un studiu, combinaţia T-Zn în apă de gură, a produs inhibarea dezvoltării plăcii pe o
perioadă de patru zile cu abţinerea de la periaj dentar dar acest studiu a ridicat dubii în privinţa
contribuţiei individuale a T la acest efect. Folosirea combinaţiei T-Zn s-a bazat pe teoria conform
căreia agenţii cu diferite moduri de acţiune ar putea avea efecte sinergice sau adiţionale.
Pagina 38 din 52
Efectele combinaţiei T- Zn în apă de gură au fost examinate pe o perioadă de trei săptămâni

timp încare s-a produs abstinenţa de la periaj prin purtarea unui scut acrilic în zona test a cavităţii
bucale în timpul periajului. Două ape de gură conţinând 0,4 % sulfat de Zn şi 0,15 % T au fost
comparate cu o apă de gură ce conţinea 0,12 % CHX şi una placebo. Cele două ape de gură difereau
doar prin conţinutul lor de etanol şi umectant. Apele au fost utilizate de două ori pe zi, după periaj,
timp de trei săptămâni.
La subiecţii ce utilizau placebo, indicii de placă şi de sângerare s-au ridicat deasupra nivelelor
prestudiu. La subiecţii ce au foloosit prima apă de gură Zn-T indicii de placă au fost semnificativ mai
scăzuţi decât nivelul de control. Totuşi acest nivel nu a fost semnificativ şi pentru cea de-a doua apă
de gură. Prima apă Zn- T avea concentraţii mai crescute de etanol şi umectant ceea ce probabil i-a
îmbunătăţit efectele prin creşterea solubilităţii T ce are o solubilizare scăzută în apă. Cum era de
aşteptat, subiecţii ce foloseau CHX au avut cei mai scăzuţi indici. *9+
Efectele acestor două ape au mai fost comparate cu o apă de gură non-activă pe o perioadă
de 28 de săptămâni. Subiecţii au fost împărţii în trei grupe şi fiecăreia i-a fost dată una din apele de
gură pe care le-au folosit de două ori pe zi după periaj. S-au făcut aprecieri asupra statusului clinic al
nivelului salivar de Streptoccocus mutans. La patru săptămâni, indicii de placă şi tartru au fost scăzuţi
în comparaţie cu linia de bază pentru toate grupurile dar apoi au scăzut progresiv. Indicii de placă şi
de sângerare gingivală au fost semnifivativ mai scăzuţi la subiecţii ce foloseau apele de gură Zn- T
decât la cei ce foloseau apa non- activă- control. Indicii de tartru au fost de asemenea mai scăzuţi la
28 de săptămâni la subiecţii ce foloseau cea de-a doua apă de gură experimentală. Nu au fost
semnalate schimbări semnificative în numărul de S. Mutans. Singurul efect advers semnalat a fost în
unele cazuri de pătare a dinţilor. *9+
În timp ce T singur are o substantivitate scăzută sau nulă, există dovezi că retenţionarea sa în
cavitatea bucală poate fi crescută prin combinarea sa cu copolimeri de metoxietilenă şi acid maleic
(Gantrex, ISP Corp). Şi mai mult,există date ale A. D. A. Conform cărora combinaţia de 0,03 % T şi
Gantrex folosită ca agent de clătire înainte de periaj, poate produce efecte semnificative de
întrajutorare a igienei orale mecanice în reducerea plăcii şi a nivelului de gingivită. De asemenea
există dovezi că T poate să acţioneze ca antiinflamator în pastele de dinţi şi apele de clătire. În acest
sens, s-a demonstrat că reduce reacţia inflamatorie produsă pe gingie şi piele de Na lauril sulfat şi
reacţia pielii la hipersensibilitatea dată de Ni. În plus s-a demonstrat că reduce inflamaţia dermină
indusă de histamină şi că reduce severitatea şi perioada de vindecare a ulceraţiilor aftoase.
Mecanismul studiat in vitro, a arătat că T inhibă atăt ciclooxigenaza cât şi lipooxigenaza, reducând
astfel sinteza de prostaglandine şi leukotriene, mediatori cheie în reacţia inflamatorie. *9+
Pagina 39 din 52
Proprietăţile antibacteriene şi antiinflamatorii ale T sunt influenţate de solvenţii din

soluţie.Astfel T apă de gură reduce acumularea de placă dar la un nivel mult mai scăzut decât
CHX.Totuşi intensitatea efectelor de inhibare se pare că este direct proporţională cu prezenţa
coplimerilor ce măresc retenţionarea în cavitatea bucală a T.Pastele de dinţi cu citrat de Zn, T, T-
copolimer au produs o mai mare inhibare a plăcii bacteriene decât in cazul unui periaj simplu.*9+
Fig.7 Diagrama arata gradul de inhibare a dezvoltării speciilor bacteriene din placa
bacteriană.Triclosanul a inhibat în proporţie de aproape 100% de aceea nu este reprezentat.
DELMOPINOLUL(D)
Mai multe amine alcoolice substituite precum octapinol hidrocloric au fost considerate ca
având proprietăţi inhibitorii asupra acumulării de placă. Mai multe studii recente au fost consacrate
cercetării relaţiei între derivatele morfodinoetanolice precum D hidrocloric. Ambele studii in vitro şi
in vivo au demonstrat că inhibă dezvoltarea plăcii şi reduce gingivita. Un studiu a sugerat că D are o
substantivitate limitată în comparaţie cu CHX şi în acest sens inhibă bacteriile salivare pe o perioadă
de 30 minute în comparaţie cu CHX care realizează acest lucru pentru mai multe ore.
Totuşi testul de subtantivitate folosit în acest studiu a fost conceput pentru agenţi
antibacterieni ce acţionează direct pe bacterii reducandu-le astfel numărul. Din moment ce D nu
este un agent antibacterian adevărat în acest sens şi are o concentraţie inhibitorie aproape nulă, nu
este corect a fi testată substantivitatea în acest fel. O încercare cu D hidrocloric în concentraţie 0,1%
şi 0,2% în ape de gură ca adjuvante ale igienei orale normale a fost dusă la îndeplinire. *9+
Pagina 40 din 52
Această investigaţie a durat 6 luni, în particular, placebo- controlată, dublu- oarbă, aleatorie,
structurată conform indicaţiilor A.D.A. 450 de subiecţi sănătoşi cu niveluri moderate de placă şi
gingivită au fost recrutaţi şi li s-a dat una din apele de gură D sau placebo pentru a fi folosite de două
ori pe zi după periaj. S-au măsurat indicii de placă, de inflamaţie gingivală, de pătare a dinţilor, tartru
supragingival la start, la 3 şi la 6 luni. De asemenea a fost recoltată placă pentru analiză
microbiologică.
În plus a fost examinată mucoasa orală şi au fost chestionaţi despre reacţiile adverse. În
ultimul rând la start şi la sfărşitul experimentului, le-au fost făcute examinări medicale complete
incluzând teste hematologice şi biochimice. Au fost raportate câteva reacţii adverse şi simptome
acestea incluzând senzaţii de amorţire tranzitorii ale limbii, pătarea dinţilor şi a limbii, alterarea
gustului şi foarte rar eroziuni şi dureri mucozale.
Toate aceste efecte locale secundare au fost mai puţin raportate la 6 luni în comparaţie cu 3
luni şi doar 6 subiecţi s-au retras de la studiu datorită efectelor adverse. Toate grupurile au prezentat
scăderi ale indicilor de placă, de inflamaţie gingivală şi tartru cu mici diferenţe între ele dar au avut
diferenţe semnificative la indicii de placă în favoarea concentraţiei de 0,2 % D. Pătarea dinţilor a fost
raportată la grupurile ce foloseau D dar nu s-a evidenţiat tartru.
Scăderea indicelui de inflamaţie gingivală evidenţiată în acest studiu sugerează că D ar putea

avea efect antiinflamator şi în consecinţă antigingivită. În plus reducerea atât a plăcii cât şi a
gingivitei sugerează că D ar putea fi un agent antiplacă adevărat. *9+
Eficienţa concentraţiilor de 0,2 % D şi 0,2 % CHX în ape de gură au fost de asemenea

comparate pe o perioadă de 4 săptămâni într-un studiu dublu orb, aleator, placebo- controlat pe 57
de pacienţi cu gingivită. Toţi pacienţii au beneficiat de detrartraj profesional la start. Li s-a
administrat D, CHX sau placebo în ape de gură şi li s-a spus să folosească 10 ml de două ori pe zi
după periaj. Indicele de placă şi greutatea de placă umedă au fost folosite pentru calcularea indicelui
de placă şi a fluxului lichidului gingival ca probe martor pentru indicii de inflamaţie gingivală. În ceea
ce priveşte placa atât CHX cât şi D au prezentat indici ‚semnificativ scazuţi faţă de placebo şi nu s-a
observat diferenţe semnificative între CHX şi D. Totuşi, în ceea ce priveşte inflamaţia gingivală nu au
fost diferenţe semnificative între efectele D şi cele ale placebo. Acest studiu pune sub semnul
întrebării eectul antigingivită a D faţă de studiul raportat mai devreme. Acelaşi efecte adverse au fost
descrise ca în studiul de mai sus la ambele ape de gură active. Un efect anestetic tranzitor asupra
mucoasei a fost frecvent raportat la grupul ce folosea D în timp ce grupul ce folosea CHX a raportat
mai frecvent pătarea dinţilor şi a limbii decât grupul D. [9]
Pagina 41 din 52
În consecinţă se pare că D este bine tolerat şi produce inhibarea plăcii şi efect anigingivită. Se
conturează astfel posibilitatea folosirii acestui agent în apele de gură şi posibil pastele de dinţi.
SALIFLUORUL (S)
Are atât proprietăţi antibacteriene cât şi antiinflamatorii. Posibilitatea ca 5- alchil – salicilaţii

cum este S să inhibe placa bacteriană a fost sugerată d un studiu in vitro. Recent, o combinaţie de S
şi polivinil metil eter/ acid malic (OVM/ MA) a fost investigată in vitro şi combinaţia a demonstrat că
poate creşte absorbţia de S de către prismele de hidroxiapatită inconjurate de salivă şi că reduce
creşterea plăcii într-o cavitate artificială.
De asemenea, recent, trei studii relaţionate dublu- oarbe aletorii, incrucişate, clinice asupra
apelor de clătire conţinând S împotriva plăcii şi gingivitei au fost îndeplinite. În fiecare studiu 10
studenţi la stomatolgie sănătoşi medical şi dentar au fost testaţi cu ape de gură cu concentraţii 0,08,
0,12, 0,2 S şi 0,12 % CHX şi soluţie control şi au fost comparate efectele, cu o perioadă de clătire cu
apă între fiecare. *9+
La primul studiu s-a evidenţiat faptul că apele de clătire cu S-au fost în mod semnificativ mai
eficiente decăt soluţiile control şi la fel de eficiente ca şi soluţiile 1,12% CHX în întârzierea creşterii pe
o perioadă de 4 zile a plăcii. În al doilea studiu igiena orală a fost oprită oentru 2 săptămâni pentru a
induce gingivita iar apoi dinţii au fost curăţaţi profesional. Placa a fost apoi lăsată să se dezvolte pe o
perioadă de 4 zile timp în care au fost folosite apa de gură control, cea 0,12% S sau cea 0,12 % CHX.
Rezultatele au arătat că apa de gură conţinând 0,12 % S şi cea conţinând 0,12% CHX au inhibat
formarea de placă bacteriană în aceeaşi măsură în ambele situaţii de mucoasă inflamată şi
neinflamată dar efectele ambelor ape au fost mai scăzute pe mucoasa inflamată decât pe cea
neinflamată. *9+
În al treilea studiu igiena orală a fost oprită pentru 2 săptămâni şi în această perioadă una
dintre cele trei ape de gură 0,12% S, 0,12% CHX sau soluţii control au fost folosite. Măsurătorile
clinice şi probele de placă pentru microscopie cu fond întunecat au fost recoltate la start, la 4, la 7 şi
la 14 zile. Secvenţa a fost repetată pentru fiecare apă de gură cu o perioadă de clătire doar cu apă
între fiecare. Nu a existat nici o diferenţă între apele 0,12 % S şi 0,12% CHX în capacitatea lor de a
inhiba formarea de novo şi dezvoltarea gingivitei pe o perioadă de 14 zile. Examinarea microbiană a
arătat că în grupul de control procentul de coci a descrescut iar procentul de forme filamentoase,
Pagina 42 din 52
fusiforme şi spirochete a crescut în timp ce la grupurile S şi CHX nu s-a remarcat o schimbare în

compoziţia plăcii bacteriene supragingivale. *9+
Asfel, rezultatele acestor trei studii, au arătat că S este un agent antiplaă eficient. Totuşi,
mecanismul proprietăţilor antimicrobiene şi antiinflamatorii manifestate de S nu sunt încă suficient
de bine înţelese. În consecinţă folosirea clinică a S pe termen lung ar trebui în continuare studiată
pentru a include o evaluare detaliată a posibilelor efecte secundare înainte de a fi dat spre folosirea
clinică de rutină. *9+
FLORURILE
Florurile sunt larg folosite în prevenirea cariei ,în care s-au dovedit puternic
eficiente,administrarea sistematică via apă de băut (1mg/ml),tablete (0,25-0,5 mg) sau aplicaţiile
locale prin ape de gură (200-1000mg/l),geluri pentru folosinţă acasă(900mg/l)şi folosirea
profesionistă(9000-19000mg/l)şi paste de dinţi (1000mg/l)este folosită în prevenirea cariei.
În contrast cu eficienţa fluoruriolor în prevenirea cariilor, aceşti agenţi au relativ scăzute

proprietăţi antibacteriene!Beneficiul terapeutic modest al fluorurilor în gingivită este datorat
scăzutei inhibări a glicolizării în placa bacteriană.NaF ,monofluorofosfatul şi fuorura de staniu sunt
compuşii folosiţi în agenţii de clătire. *27+
Câteva studii clinice bine cntrolate au sugerat un potenţial efect de inhibare a plăcii de către
agenţii de clătire orală conţinând fluorură de staniu.Totuşi,nu au putut fi reproduse permanent.Este
posibil de formulat ipoteza că proprietăţile de inhibare a plăcii ar fi datorate ionului de staniu mai
degrabă decât fluorului. *27+
O uşoară pătare a dinţilor a fost observată după folosirea produselor cu fluorură de

staniu.ADA recomandă fluorurile pentru calităţile de inhibare a cariei dar nu şi pentru efectul de
inhibare a plăcii bacteriene gingivale. *27+
Enzime
Pagina 43 din 52
Teoretic, o serie de enzime pot să degradeze substanţa intercelulară de cemetare

microbiană, împiedicând astfel colonizarea bacteriană. Din această grupă se detaşează dextranaza
care este capabilă să distrugă dextranul, polizaharidul produs de anumite specii de streptococi.
Dextranul acţionează ca substanţă de aderenţă intermicrobiană.
Folosirea dextranazei în combaterea plăcii bacteriene are şi următoarele limite:
acţionează numai în perioada de formare a plăcii şi nu are efect pe placa adultă
difuzează încet în interiorul plăcii
tipul de dextranază trebuie să fie identic cu dextranul din placă
pot să rămână tulpini rezistente la dextranază *28+
Antibiotice
Tertraciclinele sunt oarecum unice în ceea ce priveşte faptul că sunt singura clasă de
antibiotice testate pentru a confirma că ating în lichidul gingival nivele mai mari decât în sânge.
Tetraciclina şi doxiciclina se concentrează în lichidul gingiva în nivele de 4- 22 de ori mai mari decât
în nivelele sangvine, dupămai multe doze.
Alte antibiotice folosite au fost eritromicina şi spiramicina ultima folosită în unele păriţi ale
Europei şi mai puţin în Canada ca substituent al penicilinelor orale.
Recent s-a studiat activitatea antimicrobiană a unui antibiotic macrolid- azitromicin, asupra
florei anaerobe din activitatea orală, şi anume Bacteroides, Prevortella, Porphyromonas,
Fusobacterium şi Peptostreptococcus aureus .Preparatul s-a găsit foarte eficient asupra Bacteroides.
Rezulatatele clinice şi bacteriologice au demonstrat eficacitatea medicamentului asupre microflorei
parodontopatogene.
Metronidazolul este un compus nitroimidazolic care distruge spirochetele iar la începutul

anilor 70 s-a confirmat faptul că metronidazolul esa bactericid pentru microorganismele obligat
anaerobe. Trei aspecte ale terapiei cu metronidazol au fost determinate pe modele animale.
Pagina 44 din 52
1. Capacitatea de inhibare a formării plăcii, gingivitei şi parodontitei
2. Acţiunea asupra plăcii formate şi inflamaţiei gingivale
3. Comparaţia cu diverse medicamenete
Realizarea unor experienţe pe câini şi maimuţe supuse unei diete ce favorizează depunerea
de placă, urmată de tratamentul acestora cu metronidazol au prezentat o floră formată în principal
din coci şi bacili, iar suprimarea anaerobilor împidică formarea plăcii şi gingivitei şi previne apariţia
parodontitei. Administrarea metronidazolului la câini cărora li s-a provocat gingivitp experimentală,
reduce depozitele sub formă de placă şi inflamaţie asociată gingivitei.
S-a comparat capacitatea metronidazolului, vancomicinei şi clindamicinei de a inhiba

microflora asociată gingivitei pe modele reprezentate de câini şi s-a raportat că acestea au prevenit
apariţia inflamaţiei gingivale în 90%, 80% şi respectiv 60% din zonele evaluate. Capacitatea
metronidazolului de a îmbunătaţi starea parodonţiului a fost evaluată în multe experienţe clinice iar
datele indică faptul că folosirea de rutină a acestuia în combinaţie cu tratamentul mecanic nu este
necesară.
Cu toate că antibioticele de tipul penicilinei, eritromicinei, vancomicinei, tetraciclinei aplicate

local reduc substanţial formarea plăcii bacteriene, folosirea lor în practică nu a câşigat teren din
cauza riscului de apariţie a rezistenţei microbiene şi a candidozei bucale. *28+
3.2.9 Agenţi antibacterieni de origine vegetală şi produse naturale
Alcaloizii benzofenantridinici
Pagina 45 din 52
Sanguinarina este un alcaloid benzofenantridinic extras din rădăcina plantei Sanguinaria

Canadensis .Compuşi similari cationici se găsesc ,spre exemplu,în beţişoarele de mestecat din Nigeria
,care au reputaţia de a avea proprietăţi antiplacă.Sanguinarina are spectru larg de activitate
împotriva germenilor G+ şi G- din cavitatea bucală ,mai ales specii asociate cu gingivita şi forme
avansate ale bolii parodonatle .Un produs comercial disponibil ce conţine SNGV este VIADENT apă
de gură,cu o concentraţie a compusului de 150 mg/ml.Asemănătoare CHX,SNGV prezintă afinitate
pronunţată pentru placa bacteriană,dar spre deosebire de aceasta nu este foarte eficientă în
inhibarea formării plăcii bacteriene in vivo.Acesta este probabil cuzată de afinitatea mare de legare a
compusului de rezervoarele orale, care, astfel, împiedică cocentraţia drogului de a atinge în salivă
cocentraţia terapeutică.În plus,cocentraţia iniţială găsită în Viadent apă de gură ar putea sănu fie
suficientă pentru a fi eficientă în inhibarea plăcii. *27+
Anumite surse de informaţie sugerează faptul că, SNGV are anumite proprietăţi de inhibare
a plăcii, dar efectul este minimal în comparaţie cu CHX.
Efecte secundare ale Viadent sunt doar puţine. O senzaţie de arsură a fost ocazional relatată
şi se pare că ea se datorează ionilor metelici care sunt încorporaţi în produsul comerciaI. *27+
VIADENT apă de gură nu are acceptul Asociaţiei Dentare Americane(ADA) ca şi agent de

reducere a plăcii.
Unele studii au comparat activiatatea SNGV cu a altor antiseptice antibacteriene.Un grup

restrîns de 14 volutari sănătoşi au fost utilizaţi în inducerea unei gingivite experimentale şi au folosit
SNGV sau CHX ca şi apă de gură.Acest studiu a arătat că CHX este în mod semnificativ mai eficientă
decît SNGV –Zn în inhibarea plăcii bacterieneşi în dezvoltarea gingivitei.[9]
Într-un alt studiu sa demonstrat că atât SNGV cât şi CHX inhibă placa bacteriană în
comparaţie cu o soluţie placebo. *9+
Un alt studiu realizat în SUA pe o perioadă de 6 luni a luata în comparare SNGV, CHX,şi
Listerine(extract de uleiuri volatile fenolice) şi o soluţie placebo ca şi ape de gură.Din nou conculzia a
fost că toate substanţele inhibă dezvoltarea plăcii dar numai CHX a fost capabilă de a reduce
semnificativ indicii de sângerare gingivală şi de placă.
În concluzie,SNGV este un agent antiplacă eficient dar mai putin eficient decât CHX.De
asemenea, spre deosebire de CHX,nu este capabilă de a preveni dezvoltarea gingivitei.Mai mult
,apele de clatire ale cavităţii bucale sunt mult mai eficiente comparativ cu pasta de dinţi care poate fi
Pagina 46 din 52
lipsită de activitate.Aceasta se poate datora legării anumitor componente din pastă la locurile
moleculare active ale SNGV. [9]
Propolisul
Este un produs natural provenit de la albine folosit de acestea pentru a sigila deschizăturile
din stupi.Constă în principal din ceară şi extracte din plante şi conţine flavone,flavonoizi şi flavonoli.A
fost folosit în tratamentele homeopate ca antiseptic,antiinflamator, antimicotic şi bacteriostatic şi
datorită acestor proprietăţi s-a sugerat folosirea sa ca constituent al apelor de gură cu proprietăţi
antiplacă.
Un studiu dublu orb,paralel al eficienţei propolisului în apele de gură a fost realizat cu

controale negative şi pozitive.Acest studiu a arătat o foarte scăzută eficienţă clinică şi faptul că în
comparaţie cu controlul negativ nu a avut eficienţă în inhibarea formări de novo a plăcii
bacteriene.În consecinţă, nu pare a avea utilitate ca şi apă de gură. *9+
Extractul din coaja boabelor de cacao
Extarctul din coaja de boabelor de cacao s-a dovedit a avea proprietăţi antibacteriene si
antiglucosiltransferază prin intermediul acizilor săi graşi nesaturaţi şi respectiv a polimerilor
epicatechinici.În studii recente, activitatea antibacteriană a CBH (extractul din coaja de boabe de
cacao-Cocoa bean husk) a fost examinată in vitro si in vivo.
Extractul a inhibat aderenţa Streptococului Mutans MT8148 la hidroxiapatita acoperită de

film salivar şi a redus acumularea de placă bacteriană artificial generată de către S.Mutans 8148 pe
sârma ortodontică.Numarul de S.MutansMT8148 în placa dentară a fost de asemenea semnificat
redus când placa dentară a fost expusa la CBH la 21 de copii la 37(C timp de o ora. Pentru studiile in
vivo ,28 de voluntari cu vârste între 19-29 de ani şi-au clătit cavitatea bucală cu CBH, înainte şi după
fiecare masa şi înainte de culcare noaptea timp de 4 zile fară a folosi alte procedee de igiena
orală.Depozitele de placa si numarul de streptococci au fost reduşi în comparaţie cu clătirea cu 1%
etanol simplu.Aceste rezultate arată că CBH poseda activitate antiplaca semnificativă observată in
vitro si in vivo. [28]
Pagina 47 din 52
Un nou studiu publicat in Medical Journal (LANCET(, arată ca consumul de ciocolată poate
prevenii cancerul si bolile de inima si chiar să lupte împotriva cariei.
Un studiu condus de cercetători de la Institutul Naţional pentru Sănătate Publică şi Mediu

din Olanda a arătat că ciocolata conţine antioxidanţi numiţi catechine şi fenoli. Acest studiu arată ca
ciocolata neagră conţine de 4 ori mai mulţi asemenea antioxidanţi decât ceaiul cunoscut până acum
ca având cea mai mare cantitate. S-a observat că ciocolata neagră conţine 53,5mg de catechine per
100mg ,ciocolata cu lapte,15,9mg per 100mg si ceaiul negru contine 13,9mg per 100 mg.
Cercetatorii cred ca majoritatea efectelor negative ale consumului de ciocolată sunt ori
exagerat de apreciate sau in intregime false.De exemplu, ciocolata nu a fost in mod clar dovedit ca
fiind raspunzatoare de provocarea de carii .Mai de grabă, ar ajuta la contracararea activităţii
bacteriilor din cavitatea bucală şi la oprirea procesului carios. *34+
Studiile au arătat că untul de cacao din ciocolată acoperă suprafaţa dintelui precum o
pelicula protectoare şi poate ajuta la protecţia ei de formarea de placa bacteriană. Zahărul din
ciocolata nu contribuie la formarea cariilor mai mult decat o face zaharul din alte produse
alimentare.
Cercetatorii cred ca agenţii antibacterieni din boabele de cacao modereaza efectul nivelului
ridicat de zahăr din ciocolata.Coaja boabelor de cacao, partea externă a boabei, care este de obicei
îndepartata in timpul procesului de fabricare al ciocolatei este o puternica sursa de agenţi
antibacterieni.
De asemenea s-a mai evidenţiat că parţi ale boabei de cacao ,pricipalul ingredient al
ciocolatei,contracareaza bacteriile din cavitatea bucală şi opresc procesul carios. *34+
Ceaiul negru
Un studiu efectuat la Universitatea Illinois din SUA a arătat că bacteriile prezente în placa
dentară s-au oprit din înmulţire când subiecţii supuşi experimentului şi-au clătit cavitatea bucală cu
ceai negru de 5 ori câte 30de secunde pe o perioadă de 15 minute.Componenţii din ceai care combat
placa se numesc polifenoli.Un studiu suedez anterior confirmă aceste descoperiri, arătând că
persoanele care îşi clătesc cavitatea bucală cu ceai negru timp de 1 minut, de 10 ori pe zi ,au un
Pagina 48 din 52
număr semnificativ mai scăzut de bacterii în placa bacteriană,comparativ cu cei carw se clătesc doar
cu apă.
Britanicii consumă dealtfel aproximativ 185 de milioane de ceşti de ceai negru pe zi! *35+
Beţişoarele Muswak
Conform unui articol apărut în Journal of Clinical Dentistry,folosirea beţişoarele muswak

folosite pentru curăţarea dinţilor la populaţiile din Africa şi cele de religie musulmană, continuă să fie
foarte răspândită mai ales datorită considerentelor religioase.În plus, Abu Hanifa menţionează
folosirea muswak-ului ca fiind cel mai eficient mijloc de curăţare a dinţilor deoarece face vorbirea
mai elocventă, eliberează limba, te scapă de senzaţia de moleşeală ce însoţeşte boala şi stimulează
pofta de mâancare şi oferă luciditate creierului.
Muswak-ul fiind un mijloc absolut natural de curăţare, nu conţine zahăr adiţionat şi nici
conservanţi.De asemenea, capătul tocit al beţişorului se îndepărtează de fiecare dată şi este ca şi
cum ar fi utilizată o periuţă nouă de dinţi zilnic. *30+
Macleya Cordata şi Prunella Vulgaris
Un studiu clinic dublu orb, placebo controlat a fost efectuat pentru a investiga o pastă de
dinţi pe bază de planteîn controlul gingivitei.Patruzeci de voluntari au luat parte la acest
studiu.Tuturor li s-a măsurat indicele de placă(PI),CPITN şi indicele de sângerare gingivală(PBI).Pasta
s-a dovedit eficientă în combaterea gingivitei lucru evidenţiat prin parametrii măsuraţi CPITN şi
PBI.Recent a fost studiată activitatea biologică a extractului de P.vulgaris L(Labiatae) şi s-au găsit
markeri citoprotectori ,antioxidanţi precum şi efecte antiinflamatorii atât in vitro cât şi in vivo.Planta
,cunoscută ca „leac”,a fost foarte populară în medicina tradiţională europeană în timpul secolului 17
ca remediu împotriva durerilor de gât,reducerea febrei şi accelerarea vindecării rănilor.Un
constituent major al P.vulgaris este acidul rosmarinic ,unantioxidant fenolic a cărui concentraţie
poate ajunge în plantă până la 6%. Studii fitochimice au că relevat în P.vulgaris se mai găsesc acizi
aleanolic,betulinic,ursolic,flavonoide şi taninuri.Izochinolinele alcaloide din M.cordata
R.Br.(Papaveraceae)sunt un alt grup de componente biologic active studiate recent în laborator.
Pagina 49 din 52
Principalii alcalozi ai acestei plante,sanguinarina cuaternară benzofenantridinică (QBA) şi cheleritrina

sunt printe substanţele antimicrobiene naturale cele mai active.Fracţiunile QBA din planta
Sanguinaria canadensis şi M.Cordata sunt folosite în pastele de dinţi şi apele de gură ca agenţi
antiplacă. *1+
Concluzia studiului a fost că preparatele de igienă orală pe bază de plante sunt în general mai puţin
eficiente decât cele ce conţin compuşi sintetici,în combaterea plăcii dar pe de altă parte au avantajul
de a combina frecvent mai multe efecte pozitive precum cele antiinflamatorii, antinmicrobiene şi de
vindecare.Compoziţia eficientă a pastelor de dinţi studiate îşi are originea în cunoscutele substanţe
sanguinarina şi cheleritrina şi a evidenţiat ,in vitro şi in vivo, efecte antioxidante şi antiiinflamatorii
ale p.vulgaris .Rezultatul studiului clinic a evidenţiat un efect statistic demonstrat antiinflamator al
pastei de dinţi pe bază de plante.Dar nu a putut demonstra strict efectul antiplacă.Acest studiu a
demonstrat că extractul de P.Vulgaris şi M.Cordata a fost eficient în combaterea gingivitei. [1]
Deviaţia standard a CPITN - Deviaţia standard de PBI -descreşte
descreşte semnificativ de la start la semnificativ de start la a doua şi ultima
final (săptămâna a 12- a de examinare) perioadă a experimentului (săptămâna 6-12)
p< 0,05 p< 0,05
Cap.4 Tendinţe în utilizarea agenţilor antiplacă
Conţinutul de alcool al apelor de gură
Pagina 50 din 52
Multe ape de gură coţin cantităţi semnificative de alcool lucru care poate avea anumite
dezavantaje:
mai întâi este important ca acestea să nu fie înghiţite accidental de către copii.
în al doilea rând datorită legăturii cunoscute între cosumul de alcool plus fumat şi cancerul
oro- faringeal s-a sugerat că folosirea frecventă a apelor de gură pe bază de alcool ar putea creşte
incidenţa acestei forme de cancer.
în al treilea rând s-a sugerat că folosirea apelor de gură care conţin alcool ar putea creşte
conţinutul de alcool expirat putând astfel să modifice valorile detectate la testele folosite de către
poliţie de determinare a concentraţiei de alcool din aerul expirat.
în al patrulea rând s-a arătat că apele de gură ce conţin alcool reduc duritatea compozitelor
şi a restauraţiilor din răşini hibride lucru proporţional cu conţinutul de alcool din apele de gură. În
plus s-a evidenţiat faptul că apele de gură ce conţin alcool pot altera culoarea unor răşini compozite
hibride.
La ora actuală se cercetează anumite substanţe care să îmbine substantivitatea cu efectul

antibacterian şi lipsa pătării dinţilor şi a ţesuturilor din cavitatea bucală. Bisguanidele sunt astfel
singurul grup de ape de gură cu eficienţă terapeutică şi toate celelalte sunt comparate cu acest
etalon. Alţi agenţi au efecte de inhibare a plăcii fără a prezenta substantivitate fiind astfel lipsiţi de
efecte terapeutice. În cel mai bun caz pot fi folosiţi ca adjuvanţi ai curăţării mecanice cum este
periajul dinţilor.
Alţi doi agenţi experimentali, delmopinonul şi salifluorul promit în această privinţă, amândoi
având proprietăţi antiinflamatorii şi deci antigingivită pe lângă efectele de inhibare a plăcii.
Concluzii
Siguranţa în folosirea agenţilor antimicrobieni ar trebui testată pe animale înainte de

folosirea clinică.
Pagina 51 din 52
CHX este la ora actuală cel mai eficient agent antibacterian folosit în combaterea plăcii atât
supra cât şi subgingival (când este folosit sub formă de chips).
CHX este capabilă de a inhiba formarea plăcii bacteriene într- o cavitate bucală curată dar nu
va reduce semnificativ placa într- o cavitate bucală netratată. Din aceste motive apele de gură pe
bază de CHX nu trebuie administrate pacienţilor înainte ca tratamentul priodontal necesar să fie
efectuat şi trebuie folosită doar în cazurile speciale menţionate.
Delmopinolul este un agent bacterian bine tolerat şi poate produce atât inhibarea plăcii cât
şi efecte antigingivită. Promite astfel să devină un agent de clătire folositor şi posibil încorporarea sa
în pastele de dinţi.
Salifluorul este un agent antibacterian, antiplacă eficient, totuşi mecanismul din spatele
proprietăţillor sale antimicrobiene şi antiinflamatorii nu este încă suficiecent cunoscut.
Antibioticele şi enzimele deşi au un efect antibacterian dovedit nu se folosesc la ora actuală

în mod curent în controlul plăcii bacteriene.
În populaţia actuală un procent în creştere de oameni pereferă produsele de igienă orală pe

baze de extracte de plante medicinale sau produşii lor.
Deşi eficienţa în combaterea plăcii bacteriene este mai scăzută în cazul produselor pe bază
de plante acestea nu prezintă efectele secundare ale produselor ce conţin substanţe sintetice.
Extractele naturale din plante prezintă aproape toate efecte antiinflamatorii, antibacteriene,
cicatrizante simultane.
Pagina 52 din 52

Dsadsadsadasda

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dsadsadsadasda

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Studiul agentilor antimicrobieni folositi in combaterea si controlul

„Arătaţi-mi dinţii voştri şi eu vă voi spune cine sunteţi”

G.Cuvier,zoolog şi paleontolog francez(1769-1832)

Cauzele principale în pierderea dinţior sunt la ora actuală:

În etiologia parodontopatiilor,factorii locali cei mai des întâlniţi sunt:

Tratamente odontale şi protetice incorecte

Placa bacteriană-factor local în apariţia parodontopatiilor

Materia albă reprezintă termenul ce descrie agergarea bacteriilor, leucocitelor şi a celulelor

După relaţia cu marginea gingivală, placa bacteriană se poate diferenţia în :

Placa subgingivală nu se poate detecta prin observare directă .Prezenţa ei se evidenţiază cu

1.2 Compoziţie şi structură

Placa bacteriană este constituită în principal dintr-un ecosistem microbian în continuă

Complexitatea ecosistemului microbian al plăcii poate fi evidenţiată microscopic prin

Grupa cocilor gram pozitivi este reprezentată de genurile Streptococcus şi Staphylococcus.

Fig1. Specii de germeni din placa bacteriană.

La început sunt germeni Gram +

Alte specii, ca Streptococcus sanguis, pot forma de asemenea glucanextracelular, inducand

Spirochetele reprezintă un procentaj variabil din totalul florei bacteriene,iar în caz de

Fig2. Multiple specii bacteriene din placa bacteriană

1.3 Formare şi biochimie

0 serie de cercetari s-au ocupat de studiul microscopic al formării plăcii

bacteriene. Placa apărută pe suprafeţele naturale sau artificiale nu se deosebeşte

Glicoproteinele asigură vascozitatea salivei şi sunt de două feluri:

glicoproteine cationice, cu încărcătură electrică pozitivă care sunt nevâscoase şi

Primul stadiu in formarea peliculei constituie absorbţia proteinelor pe suprafaţa apatitei,

Materialul organic cuprins între microorganismele plăcii poartă denumirea de matrice

Matricea conţne şi material-anorganic, reprezentat de calciu, fosfor,magneziu, potasiu si

Alţi constititienţi al plăcii

Cu toate că microorganismele reprezintă componentul principal al plăcii s-a revelat existenţa

Leucocite care sunt în diferite grade de vitalitate, în funcţie de stadiile inflamaţiei. De

Eritrocite apar în mod constant în plăcile bacteriene ce se acumulează adiacent gingiei

Protozoare. Anumite specii de protozoare, dar în mod special

Particulele alimentare.Ocazional, în câmpul microscopic pot aparea fragmente alimentare,

Alte elemente. Sunt reprezentate de elemente nespecifice, în special particule cristaline,

Placa bacteriană subgingivală

Studiile efectuate cu microscopul electronic pe dinţi umani extraşi au permis diferenţierea

Placa subgingivală asociată suprafeţei dentare

Are o structură apropiată cu cea a plăcii supragingivale, în care bacteriile

Placa subgingivală asociată epiteliului

Se extinde de la marginea gingivală la joncţiunea epitelială. Ea conţine un singur strat în

Placa subgingivală asociată ţesutului conjunctiv din gingie

Studiile microscopice au demonstrat prezenţa bacteriilor subgingivale în ţesutul conjunctiv al

1.4 Potenţialul patogenic al plăcii

Cu toate că există evidenţe de necontestat referitoare la faptul că microorganismele din

Patogenitatea plăcii bacteriene s-a putut demonstra prin injectarea microorganismelor

Caracteristica principală a bolii parodontale este inflamaţia continuă,persistentă a ţesutului

Dacă încă se mai pune la îndoială faptul că un microorganism sau un grup de

Mecanismele prin care ecosistemul microbian al plăcii contribuie în patogeneza bolii

Clasificarea parodontopatiilor marginale

afecţiunea este cauzată de bacterii;

boala apare ca rezultat al interacţiunii dintre microorganismele plăcii bacteriene şi gazdă,

traumatismul ocluzal prin modificările pe care le determină în ţesuturile parodontale ca

2.1 Clasificarea gingivitelor

Gingivita este un proces inflamator limitat la parodonţiul de înveliş, fără pierderea

Graviditatea este de asemenea o perioadă capabilă să inducă sau să agraveze o

Contraceptivele pot determina modificări similare.

Se pare că aceste modificări sunt datorate efectului progesteronului asupra microvasculaţiei

Anticonvulsivantele cardiovasculare şi imunosupresoarele, în urma procesului de

Principalele modificări sunt:

Hiperplazia elementelor ţesutului conjunctiv din gingie.

În marea lor majoritate gingivitele ulcero-necrotice prezintă în etiologie un ecosistem

Cel mai frecvent acest aspect îl întâlnim în caz de gingivostomatită herpetică şi