Zaharoza

Zaharoza este cel mai abundent carbohidrat din natură. Compusul se găsește în fructe,
fructe de pădure, frunze de plante. O cantitate mare din substanța finită se găsește în
sfeclă și trestie de zahăr. Prin urmare, zaharoza nu este sintetizată, ci este excretată
prin acțiune fizică, digestie și purificare.
Sfecla sau trestia de zahăr sunt frecate mărunt și plasate în ceainici mari de apă
fierbinte. Zaharoza este spălată pentru a forma o soluție de zahăr. Conține diverse
impurități - pigmenți coloranți, proteine, acizi. Pentru a separa zaharoza, la soluție se
adaugă hidroxid de calciu Ca (OH) 2. Ca rezultat, se formează un precipitat și zaharat
de calciu C 12 H 22 O 11 · CaO · 2H 2 O, prin care este trecut dioxid de carbon (dioxid
de carbon). Carbonatul de calciu precipită, iar soluția rămasă este evaporată până se
formează cristale de zahăr.

Proprietăți fizice
Principalele caracteristici fizice ale substanței:

greutate moleculară - 342 g / mol;

densitate - 1,6 g / cm 3;
punctul de topire - 186 ° С.
Dacă substanța topită continuă să fie încălzită, zaharoza va începe să se descompună
cu o schimbare de culoare. Când zaharoza topită se solidifică, se formează caramel - o
substanță transparentă amorfă. În 100 ml apă în condiții normale, 211,5 g zahăr pot fi
dizolvate, la 0 ° C - 176 g, la 100 ° C - 487 g. În 100 ml etanol în condiții normale,
zahărul poate fi dizolvat doar 0,9 g zahăr.

Intrând în intestinele animalelor și oamenilor, zaharoza sub acțiunea enzimelor se

descompune rapid în monozaharide.

Structura
Molecula conține rămășițele a două monozaharide ciclice - α-glucoză și β-fructoză.
Formula structurală a unei substanțe este formată din formule ciclice de fructoză și
glucoză, conectate printr-un atom de oxigen. Unitățile structurale sunt legate între ele
printr-o legătură glicozidică formată între doi hidroxili.
Figura: 1. Formula structurală.

Moleculele de zaharoză formează o rețea cristalină moleculară.

Efectul zaharozei asupra organismului

În ciuda faptului că zaharoza nu este absorbită în forma sa pură, trebuie spus că este o
sursă de alimentare completă de energie pentru organism.

Prin lipsa acestui element, este asigurată funcționarea efectivă normală a organelor
umane.

De exemplu, zaharoza îmbunătățește semnificativ funcțiile de protecție ale ficatului,

activitatea creierului și asigură, de asemenea, o creștere a proprietăților de protecție ale
organismului de la pătrunderea substanțelor toxice.

Celulele nervoase, precum și unele părți ale musculaturii, primesc, de asemenea, o

parte din nutrienți din zaharoză.

În cazul unei deficiențe de zaharoză, corpul uman prezintă următoarele dezavantaje:

 pierderea vitalității și lipsa de energie suficientă;

 prezența apatiei și iritabilității;

  stare depresivă.

În plus, pot apărea amețeli, căderea părului și epuizare nervoasă..

Excesul de zaharoză, precum și lipsa acestuia, pot duce la consecințe grave, și anume:

1. apariția diabetului de tip 2;

2. apariția de mâncărime în zona genitală;

3. apariția bolii candidozei;

4. procese inflamatorii în cavitatea bucală, inclusiv boli parodontale și carii;