ROLUL INDIVIzilor ÎN PROCESUL INOVAȚIEI

Datorită mediului turbulent, organizațiile trebuie să își conducă afacerea către constantă
dezvoltarea de produse, servicii și procese. Inovația ca parte a afacerii
strategia pare a fi alegerea deliberată a companiilor care doresc să aibă succes. Această strategie
include resurse adecvate, orientare strategică a companiei, cultură organizațională și
climat deschis pentru inovații. Diversitate și intensitate economică, tehnologică
iar factorii sociali care influențează inovația fac acest proces și mai dificil de gestionat.
Factorul uman este un element esențial al managementului inovației. Inovațiile apar atunci când
angajații își afirmă individualitatea. Aceasta include flexibilitatea și deschiderea companiilor
către
idei noi, precum și un grad ridicat de control, îndrumare și stimulente datorită incertitudinii sale
natură. Elementele comportamentului inovator produc indicatori de performanță calitativi, care
sunt dificil de măsurat. Companiile care folosesc inovația ca instrument strategic trebuie să se
stabilească
mecanisme de evaluare a acestor inovații și rolul general al indivizilor unici în
proces de inovare.
Importanța inovației pentru succesul organizațional
Este larg recunoscut faptul că inovația este esențială pentru performanța economică a firmelor.
Creştere
iar dezvoltarea companiilor inovatoare este mult mai rapidă, iar profitul lor este mult mai mare
[1].
Ideile noi, sub formă de produse, servicii și procese, sunt esențiale pentru succesul
companie modernă [2]. Analizând numeroase studii despre succesele și eșecurile noilor
produse, se pot identifica factorii cheie ai succesului său:
Orientarea spre piață
Eficiența dezvoltării
Utilizarea eficientă a tehnologiei
Comunicare internă eficientă
Rolul persoanelor cheie (manageri și angajați) [2].

Inovația este funcția specifică, un element important și baza succesului în

 antreprenoriat, indiferent dacă este vorba despre marea afacere existentă, companii de servicii
publice,
instituții sau o nouă întreprindere. „Este mijlocul prin care fie antreprenorul creează noi
resurse producătoare de bogăție sau conferă resurselor existente un potențial sporit pentru
creând bogăție ”[3]. Procesul de creare și exploatare a noilor idei face ca
inovaţie.
Principalii factori care disting organizațiile de succes de cele mai puțin de succes sau
nereușite sunt:
A face un efort de cercetare și dezvoltare de calitate, bazat pe interfețe puternice cu clientul
Având un produs superior din punct de vedere tehnic, cu caracter unic al produsului
Fiind primul pe piață și având un mediu de piață pozitiv
Furnizarea unui produs sau serviciu care oferă o valoare semnificativă clientului
Dezvoltarea de produse care se bazează pe tehnologiile și organizațiile existente ale firmei
competențe [2].
Având în vedere că inovația este ceva nou care necesită cunoștințe și creativitate și este o
dezvoltare bazată pe cercetări care rezultă cu o valoare semnificativă pentru client, corelație
între succes și inovație este evidentă.
Literatura actuală [4] [5] [6] indică importanța achiziției sistematice a cunoștințelor
și utilizarea sa eficientă pentru a îmbunătăți performanța organizațională și competitivitatea.
Acest proces este măsurat prin dezvoltarea cu succes a produselor noi sau îmbunătățite,
inovarea și implementarea strategiilor inovatoare.
Kanter afirmă că caracteristicile tradiționale ale procesului de inovare sunt:
Incertitudine. Condițiile pentru inovare sau inovare în sine sunt foarte imprevizibile.
Cunoștințe intensive. „Procesul de inovare generează noi cunoștințe intensiv,
bazându-se pe inteligența și creativitatea umană individuală și implicând învățarea interactivă ”
Controversă. Inovațiile sunt întotdeauna urmate de concurență cu activități alternative.
Trecerea granițelor. Cele mai bune idei apar dintr-o combinație de abilități diferite și din
cooperarea între discipline eterogene [7].
Este evident că caracteristicile de bază ale procesului de inovare pot fi legate de
caracteristicile comportamentului uman. Acest lucru indică importanța factorului uman, cu toate
elementele sale
caracteristici, în procesul de inovație.
 Etapele majore ale inovației (Figura 3):
1. Generarea de idei
2. Realizarea ideii
3. Comercializare.
Prezența factorului uman este evidentă în fiecare etapă, iar necesitatea acestuia în prima etapă
etapa este incontestabilă. Dacă nu există indivizi cu propriile idei, nu vor exista
condiții pentru inovare.
Prin urmare, inovația este un proces care necesită flexibilitate, acțiune rapidă și terapie
intensivă,
conectivitate și cultură organizațională sănătoasă care încurajează talentele individuale,
colaborare și muncă în echipă.
Rolul indivizilor în inovația organizațională
Se presupune că indivizii produc idei inovatoare prin procese raționale,
raționament deductiv legat de satisfacerea nevoilor și obiectivelor pieței [9].
Este dificil să înțelegem cu adevărat rolul oamenilor de știință în procesul de inovație, dar este
fără ambiguitate că sunt o sursă vitală de inovație atât în produse, cât și în procese.
Martin Heidegger a formulat elemente ale naturii umane care pot fi folosite în bine
explicarea rolului indivizilor neconvenționali pentru succesul inovării. El a identificat trei
elemente ale naturii umane [10]: (1) natura umană este practic implicată într-un complex
mai degrabă decât implicată rațional cu o lume simplificată conceptual: (2) este umană
natura să fie autentică (adică neconvențională neconfigurată în paradigma cuiva) cel puțin o
parte din
timpul; și (3) natura umană este cooperarea.
Momentele de inovație au loc atunci când oamenii de știință își afirmă individualitatea, se
eliberează de
gândirea tradiționale și sintetizează interpretări noi care
mută proiectele în direcții noi. Filosofia inovației oferă managerilor un mijloc pentru
înțelegerea și interpretarea elementelor umane ale anumitor proiecte de inovare [10].
Este vital să înțelegem care sunt factorii motori ai inovației de succes. Creativitatea
organizațională
mecanismele reprezintă abordări și instrumente formale pe care o organizație le-a instituit
 încurajează comportamentul inovator în cadrul organizației. Un nivel mai înalt de inovație poate
fi
realizat prin combinarea practicilor de management care sporesc creativitatea cu individul
mecanisme. Este necesar să se examineze rolul eforturilor de creativitate a echipei în
consolidare
performanță inovațională cu scopul de a înțelege în general îmbunătățit creativitatea, învățarea,
și inovație în cadrul organizațiilor [11].
Scott și Bruce au definit trei factori determinanți ai comportamentului inovator:
1. conducere,
2. stilul individual de rezolvare a problemelor,
3. relația grupului de lucru și
4. climat pentru inovare [12].
În modelul dezvoltat de Scott și Bruce (Figura 2), comportamentul inovator individual este
prezentat ca rezultatul a patru sisteme care interacționează - individual, lider, grup de lucru și
climat pentru inovație.
Angajații care au raportat că au relații cu managerii lor caracterizați de înaltă
nivelurile de sprijin, încredere și autonomie au raportat, de asemenea, că organizația ar susține
inovare și a considerat că oferta de resurse este ridicată. Se pare că fiind sistematic
rezolvatorul de probleme inhibă comportamentul de inovație [12].
Pe baza modelului lui Scott și Bruce și cu consultarea literaturii contemporane, noi
a sugerat patru atribute individuale care sunt importante pentru comportamentul de inovare al
persoanelor.
Acestea sunt inteligența, creativitatea, educația și autenticitatea.
Bass afirmă că comportamentul inovator al oamenilor de știință nu a fost afectat de
comportamentul lor
așteptările rolului managerilor, probabil din cauza nivelului lor ridicat de educație și a nivelului
ridicat
independență [13].
Termenii de comportament „creativ” și „inovator” sunt folosiți interschimbabil foarte des.
Creativitatea poate fi definită ca producerea de idei noi și utile [14] și inovație
se referă la producerea sau adoptarea de idei utile și implementarea ideilor [15].
În literatură, diferiți autori au fost de acord că există câteva etape ale inovației individuale:
 1. Inovația individuală începe cu recunoașterea unei probleme și generarea de
idei sau soluții posibile;
2. A doua etapă implică căutarea de sponsorizare pentru idee;
3. În etapa finală a procesului de inovare, individul inovator completează ideea cu
crearea unui prototip sau model al inovației [16].
Inovația este caracterizată mai degrabă de activități sporadice decât de etape regulate [17],
astfel se poate
să se aștepte ca inovatorii să fie implicați în orice combinație a acestor comportamente și
etape.
Rolul inteligenței în inovație este vital. Exemplu pentru acest lucru este atunci când organizațiile
fac
răspunsuri neinovatoare la probleme complet noi și complexe [18] sau, dimpotrivă,
atunci când firmele dau răspunsuri inovatoare la întrebări sau probleme care ar fi rezolvate de
rutină [19].
Inovația organizațională se bazează pe inteligențele individuale și organizaționale

Evaluarea inovației
Evaluarea inovațiilor este caracterizată de medii în care incertitudinea este mare și
contextul strategic este slab înțeles. Supraîncrederea este o prejudecată majoră și cea mai
importantă. Aceasta
determină indivizii să își supraestimeze sistematic capacitățile de evaluare [22].
Funcția evaluării este de a arăta inovatorului semnificația realizării sale și a acesteia
succes. Rolul evaluării în inovația individuală este important pentru inovatorul însuși.
Evaluarea are o importanță mult mai mare pentru agențiile și comitetele care susțin sau
limitează
viața sau sfera inovației. Acesta este motivul pentru care evaluarea este aproape obligatorie
inovații de o importanță mai mare care necesită o finanțare mai mare [23].
Recomandări pentru evaluare după fiecare etapă a procesului de inovare:
1. generarea ideilor: numărul de idei inovatoare sugerate, calitatea ideilor, frecvența
de idei, încadrarea lor în context;
2. realizarea ideilor: fezabilitatea ideilor, capacitatea inovatorilor de a conduce adoptatul
idei;
 3. comercializare: numărul de produse sau servicii inovatoare lansate și ale acestora
succes pe piață, acceptare pe piață, difuzare, Return on Sales (ROS), Return
pe investiții (ROI).

Concluzii
Inovația reprezintă o funcție specifică, un element important și baza succesului în
antreprenoriat.
Procesul de inovare necesită cunoaștere și creativitate, unde cercetarea și dezvoltarea
procesele rezultă cu o valoare semnificativă pentru client.
Sunt necesare diverse resurse pentru procesul de inovație. Cele mai dinamice și cele
cele mai importante surse de inovație sunt resursele umane, cu o unicitate a fiecărui individ.
Ideile inovatoare sunt produse prin procesul raționamentului rațional, deductiv, în scopul de a
satisface nevoile pieței și obiectivele organizaționale.
Inovația de succes este condusă de mecanismul de interacțiune a muncii individuale, a liderului
climat și grup organizațional [12]. Rezultatul este un comportament inovator al organizației
care va duce la poziția dorită pe piață. În această lucrare am sugerat patru persoane
atribute care sunt importante pentru comportamentul de inovare al indivizilor: inteligență,
creativitate,
educație și autenticitate.
Importanța și rolul indivizilor trebuie măsurate pentru a obține o perspectivă asupra
contribuția individuală la succesul organizațional. Evaluarea și monitorizarea arată
semnificația realizării fiecărui individ. Acest lucru este deosebit de relevant pentru inovațiile de
importanță mai mare care necesită investiții mai mari.