Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
9 Tulburări-Funcţionale
9 Tulburări-Funcţionale
GASTROINTESTINALE.
CRITERIILE ROMA IV
Scepticism
medical
(reducţionist, separă Puţin explicabile ştiinţific
corpul de suflet) (conceptul medical dualist)
Slab supuse tratamentului
Abordarea integrativă -
modelul biopsihosocial Din 1988 – la Roma
(1977, G. Engel ) Working Team Committee
(prof.D.A.Drossman)
Dificultăţi
•Abilităţi de psihosociale •Prezente,
adaptare la stres •Reacţii
gastritele bacteriene
dezadaptive
sau alte tulburări
intestinale –
pot dezvolta sindrom
asimptomatice sau TFGI
neesenţiale (ex. SII sau DF
•Astfel, se închide cercul vicios, deoarece prezenţa postinfecţioase)
simptomelor şi comportamentul maladiv afectează şi devin pacienţi ce
severitatea tulburării, contribuind la menţinerea fac vizite repetate la
bolii în calitate de factori psihosociali suplimentari medici.
(secundari) [6].
MECANISMELE SIMPTOMELOR
Factorii psihosociali (modulatorii experienţei,
comportamentului şi prezentării clinice).
prezentării clinice
infecţia
inflamaţia
degranularea mastocitelor
creşterea activităţii serotoninice
alterarea receptorilor sensitivi ai mucoasei
gastrointestinale şi plexurilor mezenterice,
alte niveluri: tracturi nervoase senzitive,
amplificări de stimuli la nivelul SNC.
În prezent TFGI sunt acceptate ca entităţi
medicale legitime, bazate pe următoarele trei
principii [1; 2]:
1. Drossman DA, Corazziari E, Talley NJ et al., eds. ROME II. The Functional
Gastrointestinal Disorders. Diagnosis, Pathophysiology and Treatment: A
Multinational Consensus. 2nd ed. McLean, Va: Degnon Associates; 2000.
2. Drossman DA, Swantkowski M. History of Functional Disorders. The UNC Center for
Functional GI & Motility Disorders. http://www.med.unc.edu/ibs
SCOPUL FUNDAŢIEI DE LA ROMA
Sporirea recunoaşterii clinice şi
legitimarea TFGI,
precum şi dezvoltarea înţelegerii mai
bune a mecanismelor patofiziologice
în ordinea optimizării tratamentului.
Clasificarea TFGI
B Tulburări funcţionale
conform Criteriilor gastroduodenale
Roma IV B1 Dispepsia funcţională
28 entităţi pentru adulţi şi 17 B1a. Distres sindrom
pediatrice postprandial
A1 Pirozis funcţional
A3 Disfagia funcţională
A4 Globus
PIROZISUL FUNCŢIONAL
Acuze la pirozis prezintă 20-40% din populaţia adultă din ţările
Occidentale.
Dintre persoanele care s-au adresat la gastroenterolog cu pirozis,
10% au pirozis funcţional (ceilalţi BRGE).
DISFAGIE FUNCŢIONALĂ
Istoric sau examen
clinic sugestiv pentru da Diagnostic şi Date pentru
tratament spasm nu Disfagie nu
cauză nonesofagiană a
disfagiei? esofagian, cervicală?
acalazie
da
nu Video-
FEGDS cu biopsie fluoroscopie
Radioscopie
Leziuni structurale?
nu baritată Disfuncţie
da da
Leziuni structurale? Manometrie proximală?
esofagiană nu
nu +/-
Stricturi, inele,
Simptome impedanţa
esofagită, tumori, nu da
de reflux?
compresii etc.
da
Tratament
empiric cu IPP
Incidenţa ~ 1% anual3
◼ Durere epigastrică
SDE
◼ Arsură epigastrică
Semnele de alarmă
(pierdere ponderală
inexplicabilă, vomă
recurentă, disfagie IPP
progresivă, hemoragii GI)
Aspirină, AINS
C2 Meteorism funcţional
C3 Constipaţie funcţională
C4 Diaree funcţională
C5 Tulburări funcţionale intestinale nespecificate
C 6 Constipatie indusa de opioizi
D Sindromul durerii abdominale funcţionale
SINDROMUL DE INTESTIN IRITABIL
DEFINIŢIE
EPIDEMIOLOGIE
75
50 SII-C
SII-M
25
SII-N SII-D
0 25 50 75 100
nu
Simptome de alarmă? Medicamente Constipaţie
cu efect de
da funcţională
constipaţie?
Investigaţii (colonoscopie,
screening biochimic) Modificarea stilului de
viaţă, dietă, laxative
nu simple
Identificarea patologiei?
da Ameliorarea
da simptomelor?
Elaborarea
planului de nu
Cr colorectal, maladii anorectale,
durată
hipotireoidism, hipercalciemie
Evaluare fiziologică a funcţiilor
anorectale, tranzitului colonic,
etc.
DIAREE FUNCŢIONALĂ
Prezenţa următoarelor simptome, valabile pentru
ultimele 3 luni, dar cu debut cel puţin 6 luni
anterior:
Scaun lichid sau semilichid în lipsa durerii în cel
puţin 75% din defecaţii
DUREREA ABDOMINALĂ
FUNCŢIONALĂ
Prezenţa următoarelor simptome, valabile pentru
ultimele 3 luni, dar cu debut cel puţin 6 luni
anterior:
Durere abdominală continuă sau aproape
continuă
Lipsa sau interrelaţii ocazionale a durerii cu
evenimentele fiziologice (mâncare, defecaţie,
menses)
Scădere uşoară a funcţionării diurne
Durerea nu este simulată
Simptome insuficiente pentru alte TFGI care ar
putea explica simptomele
DURERE ABDOMINALĂ CONSTANTĂ
SAU FRECVENTĂ. ALGORITM
PACIENT CU DURERE ABDOMINALĂ CONSTANTĂ
/FRECVENTĂ în ultimele 6 luni:
Referire către
•Neasociată cu boală sistemică cunoscută
specialist în
•Asociată cu scăderea funcţionării zilnice, inclusiv sănătate mintală
lucrul sau socializarea pentru a exclude
simularea
Consideraţii pentru
SII, SDE sau alte TFGI,
Evaluări Sindrom de
sau ischemie
diagnostice
mezenterială. Alte durere
adecvate
diagnosticuri posibile
semnelor de abdominală
– tulburări
alarmă existente funcţională
ginecologice
dureroase
ex.endometrioza.
Criteriile diagnostice Roma IV pentru
proctalgia cronică (F2a)
Criteriile de suport:
Durerea se poate asocia cu unul sau
mai multe simptome ca:
nausea şi/sau voma;
durerea iradiază în spate, în
regiunea infrasubscapulară dreaptă;
din cauza durerii pacientul se
trezeşte la mijlocul nopţii.
CRITERII DE DIAGNOSTIC ÎN DISFUNCŢIILE DE
SFINCTER ODDI DE TIP BILIAR
Includ:
•criteriile pentru disfuncţiile vezicii biliare şi ale sfincterului
Oddi;
•nivel normal de amilază serică şi lipază.
Criteriile de suport:
•activitatea sporită a transaminazelor serice (ALT, AST), a
fosfatazei alcalină şi/sau bilirubinei conjugate,
•relatarea a două sau mai multor episoade recente
dureroase.
CRITERIILE DE DIAGNOSTIC ÎN DISFUNCŢIILE DE
SFINCTER ODDI DE TIP PANCREATIC
Includ:
criteriile pentru disfuncţiile vezicii
biliare şi ale sfincterului Oddi;
nivel sporit de amilază şi lipază serică.
Diagnosticul disfuncţiei sf. Oddi
Includ:
Criteriile pentru disfuncţiile vezicii biliare şi
sfincterului Oddi
Prezenţa vezicii biliare;
Drossman DA. The functional gastrointestinal disorders and the Rome III process. Gastroenterology, 2006
DISPEPSIA FUNCŢIONALĂ.
FARMACOTERAPIA SPECIFICĂ