Conf.Univ.dr.

Zaharia Agripina
Curs

RESTAURARI PROTETICE PE DINTII TRATATI ENDODONTIC

RESTAURARI PROTETICE PRIN SUBSTITUIREA COROANELOR

Metoda substituirii: definitie - consta in inlocuirea coroanei naturale a dintelui cu o restaurare

protetica agregata la radacina printr-un DCR.

DCR este format din doua segmente:

1. un segment radicular (DR)
2. un segment coronar (DC) care poate fi chiar o coroana artificiala iar ansamblul se numeste
coroana de substitutie.
Reusita depinde de: starea tesuturilor dure radiculare care trebuie sa fie nealterate si sa
depaseasca rebordul gingival.
Pentru radacinile situate sub rebordul gingival s-a inventat tehnica egresiilor radiculare.
Radacinile se pot prelungi si chirurgical dar sunt inestetice.

Egresia radiculara

Principiul metodei:
 aducerea radacinii intr-o zona vizibila depasind rebordul gingival; se tractioneaza
radacina utilizand diferite dispozitive;
 se pot utiliza:
-bracket-uri ortodontice (sunt voluminoase, inestetice, dificil de plasat);
-si aparate mobile dar necesita cooperarea pacientului.
Literatura descrie tehnica lui Osterle si Wood ce utilizeaza ancorajul adeziv cu sarma a radacinii
de dintii vecini.
-se realizeaza tratamentul endodontic, se fixeaza un DR in radacina, deasupra radacinii se
plaseaza o coroana provizorie care care mentine spatiul si restaureaza fizionomia; DR
permanent va fi mai scurt cu 3 mm ocluzal pentru a se crea spatiul de egresie.
-in coroana provizorie se insurubeaza un pin TSM sub forma de carlig in centrul meziodistal al
fetei vestibulare aproape de gingie pentru a facilita retentia unui elastic;
-se confectioneaza un arc vestibular prevazut cu 3 bucle, se extinde pe cate 2 dinti de o parte si
de alta a radacinii.
-intre bucla centrala a arcului si TMS se aplica un elastic.
Estetica se impune aducerea osului alveolar si gingiei la nivelul corespunzator dintilor vecini.
-restaurarea finala se realizeaza la aproximativ 1 luna dupa procedeul chirurgical.
O alta varianta este:
-ancorarea prin elastic a unei radacini cu distructie subgingivala in cazul prezentei dintilor vecini
cu procese carioase sau obturatii defectuoase.; Se aplica un DCR acrilic cu un carlig metalic
cimentat provizoriu in canalul radicular si un DR orizontal de titan sau alt material ancorat
adeziv la cavitatile preparate pe dintii vecini; tractiunea elastica se realizeaza prin plasarea unui
inel de cauciuc intre carlig si DR orizontal.

Indicatiile si contraindicatiile metodei de substituire:

1
  leziuni coronare intinse
 discromii
 anomalii de pozitie
 anomalii de forma si volum
 dinti abrazati la care lungimea coroanei sub 3 mm nu ofera o ancorare corecta;
 dinti stalpi scurti cu tratament endodontic sau chiar si vitali
 in protezarile scheletate prin fixarea mijloacelor speciale

Contraindicatiile sunt legate de imposibilitatea prepararii canalului radicular conform cerintelor

impuse.

Oportunitatea restaurarii prin substituire:

 cand persista mai mult de ½ din structura dentara coronara nu se aplica DCR
 daca se preconizeaza prezenta fortelor ocluzale crescute, sau daca dintele va fi
stalp sau daca are fisuri se aplica un DCR.

Dintii frontali:
-dntii anteriori cu obturatii radiculare nu necesita restaurare prin acoperire decat daca au obturatii
proximale mari si tesuturi dure dentare nesustinute.
- nu s-a demonstrat experimental ca dintii depulpati ar fi mai fragili structural decat cei vitali

Dezavantajele utilizarii de rutina a DR cimentate

 plasarea unui DR constituie o procedura aditionala
 presupune indepartarea de tesuturi dure suplimentar
 daca DR esueaza restaurarea ulterioara devine dificila
DR complica sau face imposibil un viitor tratament endodontic.
- dintii cu modificari cromatice in urma tratamentului endodontic: daca dintele este relativ
intact se prefera procedeul de albire sau fatetare a coroanei.
- daca dintele urmeaza a fi acoperit cu o CMMC datorita distructiei coronare extensive se
face un DR.

Conditii:
 DR sa aiba minim lungimea coroanei pe care o va suporta sau 2/3 din lungimea
radacinii in care se va ancora.
 apexul ramane obturat 5 mm pentru prevenirea dislocarii sau infiltratii obturatiei
radiculare restante;

Dintii laterali
 DL tratati endodontic suporta o incarcatura functionala mai mare ca cei frontali;
 se impune echilibrarea ocluzala atenta
 DL tratati endodontic se acopera cu coroane de invelis pentru a se impiedica
fracturarea
 tratamentul minim necesar pentru un premolar depulpat este acoperirea ocluzala gen
Onlay MOD (efect de incercuire);

2
  in cazul distructiilor dentare severe sau acoperirii cu o CM se indica ancorarea DR
sau reconstituirea portiunii coronare cu amalgam (utilizam DCR pe premolari doar
daca au radacini voluminoase, lungi, drepte);
 pentru DL care nu au substanta dentara restanta se alege solutia cu atentie; se face o
incercuire axiala verticala de 1-2 mm a bontului radicular protejand dintele impotriva
fracturii; Marginile coroanei restaurative se fixeaza pe structura dentara restanta altfel
creste riscul fracturii;
 se pot folosi si metodele de alungire: egresia, alungirea ortodontica

Particularitati de preparare
1. Conservarea tesuturilor dentare
-prepararea canalului, nu se largeste excesiv; rezistenta unei radacini preparate pentru DR vine
de la periferie;
-canalul se prepara cu un ac de marime imediat superioara celui mai mare ac de canal care a
actionat la nivelul celor 2/3 coronare

 prepararea tesuturilor dure coronare:

-indepartarea portiunilor subminate de dentina
-extensia peretilor axiali ai restaurarii protetice unidentare spre apical face sa creasca rezistenta
ansamblului dinte-restaurare

2. Forma de retentie
- dintii frontali: retentia DCR depinde de:
-geometria preparatiei canalului radicular
-lungimea si diametrul DR
-textura suprafetei DR si agentul de cimentare

Geometria preparatiei:
-centralii superiori au sectiuni radiculare circulare, se pot pregati cu ace si freze dandu-le forma
de cavitate cu peretii paraleli sau usor inclinati si putem folosi dispozitivele prefabricate;
convergenta apicala minima;

Lungimea dispozitivului radicular

-retentivitatea DR creste o data cu lungimea sa
-ideal DR cat mai lung fara a afecta etansietatea obturatiei apicale 3-5 mm;

Diametrul DR
-diametrul DR sa nu depaseasca 1/3 din diametrul radacinii;

Textura suprafetei DR:

DR filetat rugos mai retentiv decat unul in suprafata neteda

Cimenturi de fixare
- agentii adezivi sunt buni dar sunt afectati de materialele de obturatie care contin eugenol si care
se indeparteaza prin irigatie cu etanol sau gravaj cu acid fosforic 37 % ;
-ordinea: cimenturile rasina, CIS, PCZ, FOZ

3
Molarii distrusi cu cuspizi lipsa:
-reconstituire prin metoda directa
-DR cresc retentia restaurarii
-se plaseaza in canalele largi (distal molarii inferiori si palatinal molarii superiori)
-distructie severa se recurge la DCR turnat din 2 bucati cu zavor;
- alta varianta: DCR turnat dintr-o bucata prin prepararea canalului larg pentru ancorarea DR
principal si al prepararii unui DR accesoriu mai scurt;

3. Forma de rezistenta
 distributia strssului cat mai uniform

4. Rezistenta antirotationala
-sa nu se roteasca in timpul incarcarilor functionale;
se realizeaza:
-un mic lacas la nivelul canalului radicular, pe peretele voluminos al radacinii folosindu- ne si de
un crampon dentinar auxiliary
-incercuirea completa a bontului radicular
-un DR suplimentar mai scurt, paralel;
-cavitate aditionala
-prepararea suprafetei radiculare in acoperis de casa

Metoda de lucru:
Tehnici directe: presupun inserarea unuia sau sau mai multe DR prefabricate si restaurarea cu
RA, cimenturi PCZ, CIZ, RDC compomeri; agenti de cimentare: RC, FOZ, PCZ, CIS.

Etape:
-dezobturarea canalului radicular
-alegerea tipului de RDC
-calibrarea canalului radicular
-prepararea structurii dentare coronare
-cimentarea DR
-reconstituirea coronara directa;

Dezobturarea canalului radicular:

-ace plugger incalzite sau instrumentar rotativ alaturi de agenti chimici.
-lungimea de lucru nu se stableste cu freze de canal cu varf activ; se utilizeaza instrumentele cu
varf de siguranta Peeso-Reamers sau Gates-Glidden
Freza de canal activa se utilizeaza doar pentru paralelizarea peretilor.
-suprapunem pe o Rx o freza de canal Peeso si determinam lungimea de lucru si se marcheaza pe
freza cu un stoper.

Frezele de canal cu varf de siguranta sunt: -Peeso-Reamers si Gates-Glidden

-instrumentarul rotativ se va alege incat sa fie mai ingust decat canalul.
Selectarea tipului de DR
-cunoastem dimensiunile medii ale dintilor

4
-sa ramana 1 mm transversal
-grosimea sa nu depaseasca 1/3

Rezistenta la coroziune

DR prefabricate (design):
-DR convergente netede,
-DR convergente striate
-DRconvergente insurubate
-DR paralele striate
DR paralele insurubate

Tehnici semidirecte: se realizeaza machetele din ceara, RA, RDC; Tehnicile directe presupune
realizarea DCR in laborator

Coroana de substitutie clasica: RP unidentara formata din DR cu placuta, inel si DC sub forma
de caseta sau semicaseta; cele doua componente turnate impreuna sau separat.
Scheletul metalic se toarna din aliaje rigide: Au cu Pt-Ir, Au-+12 % Pt, Cr-Co;
DC prevazut cu o caseta in care se aplica o fateda fizionomica;

Suprafata de sectiune se prepara in 2 planuri:

-ce formeaza un unghi diedru (acoperis de casa)
- bontul preparat cu o piatra diamantata efilata, in flacara, peretii axiali paraleli intre ei,
bont cilindric
- se infunda peretele vestibular cu 0, 5 mm subgingival pentru a masca colereta metalica.
- Astazi CS clasica este de domeniul istoriei si se prefera DCR si coroana de invelis
datorita urmatoarelor avantaje avantaje:
- DCR este distinct de RF
- adaptarea marginala a RF nu este conditionata de adaptarea DR
- RF este adaptata pe un bont conceput conform necesitatilor clinice
- DCR se poate realiza pastrand tesuturile dure restante
- ca dinte stalp axul intraradicular de insertie nu trebuie paralelizat cu axul celorlalti DS
- se pot folosi o gama de DR
- RF poate fi inlocuita la nevoie si acesta este marele avantaj

In practica ne confruntam cu necesitatea acoperirii cu coroane de invelis a unor dinti devitalizati

sau care urmeaza a fi devitalizati fie in scop protetic fie datorita leziunilor pe care le prezinta.
Prognosticul dintelui poate fi bun daca este tratat corect si el isi poate relua functiile si poate
deveni chiar stalp protetic pentru o proteza partiala fixa sau mobilizabila. Acest lucru a devenit
posibil datorita progreselor obtinute in terapia endodontica ce permit pastrarea acestor dinti care
altadata erau sortiti extractiei fara ezitare. Dupa realizarea unui tratament protetic corect apar
probleme legate de restaurarea coronara si protejarea structurilor dentare restante.
Majoritatea dintilor care a suferit tratamente endodontice prezinta distructii coronare severe fie
datorita evolutiei procesului carios, fie obturatiilor repetate sau a prepararii accesului pentru
tratament endodontic. Daca ar fi sa acoperim cu coroane de invelis acest gen de dinti ei nu pot

5
oferi retentia pentru coroana artificiala, mai mult decat atat uneori pentru retentie nu poate fi
folosita decat radacina dintelui respectiv.
Camera pulpara a mai fost folosita si in trecut pentru retentia unei coroane de invelis dar aceasta
metoda a ramas de domeniul istoriei. Un rezultat mult mai bun se obtine prin metoda in 2 timpi:
1. intii realizam DCR (metoda indirecta) si apoi
2. se amprenteaza bontul artificial coronar si realizam coroana de invelis.

Recent multi autori recomanda executarea in timpi separati a DR si coronar prin metode directe.
Se pare ca aceasta abordare in 2 timpi determina o adaptare marginala mai buna.

La ora actuala literatura de specialitate este saturata de noi materiale si tehnici pentru restaurarea
dintilor tratati endodontic.

DIAGNOSTICUL SI PLANUL DE TRATAMENT AL DINTILOR DEVITALI CE

URMEAZA A FI RESTAURATI PRIN PROTEZE UNIDENTARE

Atitudinea terapeutica este precedata intotdeauna de examenul clinic si radiografic. De datelor

culese depinde diagnosticul si alegerea procedeului cel mai adecvat cazului respectiv Nu exista
un tip de restaurare ideal care sa fie aplicabil in toate circumstantele clinice.

A. Examenul clinic consta:

 examenul dintelui ce va fi restaurat

 statusul endodontal
 statusul parodontal
 raporturile dintelui cu restul dintilor
 parafunctii
 starea de sanatate a pacientului
 factori economici si de dotare tehnica.

B. Examenul radiografic va cuprinde:

 statusul radiologic endodontal

 statusul radiologic parodontal

Radiografiile endobucale vor fi folosite in cursul tratamentului pentru masurarea frezelor de

canal.
Daca conditiile endodontale, periapicale si/sau parodontale marginale nu sunt indeplinite
se instituie tratamentul preprotetic adecvat. Daca reuseste si avem confirmarea clinica si
radiologica se procedeaza la elaborarea planului de tratament protetic.
In cazul dintilor care prezinta distructii severe extinse subgingival se poate folosi procedeul de
egresie radiculara pentru repozitionarea lor favorabila. ( procedeu descris de catre Heithersay
1973). In urma finalizarii tratamentului ortodontic urmeaza cel protetic special.
In caz de rezectiii apicale, chiuretaj periapical ele pot influenta atat atitudinea terapeutica cat si
succesiunea obisnuita a fazelor de tratament. Restaurarea protetica poate fi executata inainte de

6
tratamentul endodontic, cimentarea ei facandu-se in cursul actului chirurgical. Avantajul ar fi
realizarea unui dispozitiv radicular de lungime maxima si obturarea apexului sub control vizual
dupa adaptarea restaurarii.
Exista diferente morfologice, topografice si functionale dintre dintii frontali si laterali si
acest lucru impune ca ei sa fie tratati diferit dupa terapia endodontica.

METODE SI TEHNICI DE RESTAURARE A DINTRILOR CU TRATAMENT

ENDODONTAL

Restaurarea dintilor cu tratament endodontic presupune existenta a 4 elemente:

 dispozitiv radicular
 crampon
 dispozitiv coronar
 restaurare coronara propriu-zisa.

1. Dispozitivul radicular ( sinonime: post si dowel in engleza; pivot si tenon in franceza

si stift in germana) este cimentat sau infiletat in canalul radicular.

Rol:
-retentioneaza portiunea coronara a restaurarii si protejeaza structurile coronare restante. Functia
de retentie este dictata de insasi indicatia majora a metodei. distructii coronare severe care nu
ofera agregarea coronara a restaurarii; ofera rigiditate dispozitivului coronar previne deformarea
marginilor coroanei si degradarea cimentului.

Clasificarea dispozitivelor radiculare:

 dispozitive turnate ( aliaje nobile sau nenobile), prin metoda indirecta (amprenta) sau
directa ( macheta din ceara sau acrilat autopolimerizabil).

 Dispozitivele prefabricate pot fi cilindrice sau tronconice, filetate sau nefiletate,

netede sau zimtate, prevazute sau nu cu santuri de refluare. Sunt 6 tipuri de baza.

2. Crampoanele numite si pin-uri sunt dispozitive metalice care se mentin intr-un lacas
dentinar prin cimentare, frictiune sau infiletare; in prezent se folosesc cele autoinfiletate. Se pot
folosi in asociere cu dispozitivul radicular pentru imbunatatirea retentiei dispozitivului coronar
sau in exclusivitate.

3. Dispozitivul coronar inlocuieste structurile pierdute ale coroanei dintelui. El poate deveni
coroana insasi sau este conceput sa ofere retentie si stabilitate restaurarii coronare finale si are
forma de bont coronar realizat fie din AA, RDC, sau turnat din aliaje metalice impreuna cu DR
(adica DCR).

4. Restaurarea finala este coroana de invelis metalica turnata, ceramica sau mixta care se
cimenteaza peste DC. Asamblarea DR, DC si a restaurarii coronare se face in functie de metoda
si tehnica folosita.

7
In cazul coroanei de substitutie toate componentele radiculare si coronare sunt turnate sau sudate
intr-o piesa metalica unitara care ofera lacas sau suport pentru componenta estetica.
Daca DR se realizeaza prin turnare ele devin DCR –ri si acest DCR este tot un fel de restaurare.
Daca folosim DR prefabricate se asociaza si cu realizarea DC din materiale platice, amalgam de
argint sau rasini compozite. Dupa priza acestora ansamblul poate fi echivalat cu DCR turnat;
urmeaza finalizarea coroanei de invelis care se agrega la DCR finalizand substituitia coronara
care spre deosebire de coroana de substitutie clasica se executa in doua etape.

FAZELE CLINICE ALE PREPARARII CANALELOR RADICULARE PENTRU

DISPOZITIVE RADICULARE.

Scopul este prepararea unui lacas endoradicular pentru adaptarea si agregarea DR. Didactic se
descriu trei tipuri de executie.

Conditionarea clinica, principii si tehnica de pregatire a canalului pentru DR.

Conditia primordiala este sa ne asiguram de integritatea anatomica a radacinii, tratamentul
endodontal corect si verificat radiografic, posibilitatea permiabilizarii canalului si parodontiul
marginal sanatos. DR asigura retentie si protectie. Prepararea canalului radicular presupune
indepartarea unei cantitati minime de substanta dentara din canal; largirea exagerata poate
perfora sau slabi radacina care se poate fractura in timpul fixarii DR sau a functiilor.

Lungimea: reprezinta 2/3 din lungimea canalului si sa fie egala cu inaltimea viitoarei coroane
(raport optim 1,5:1) canalul ramane obturat pe o distanta de 3-5 mm pana la apex , se realizeaza
o convergenta apicala minima ca la orice coroana turnata.
Grosimea DR sa nu fie mai mare decat 1/3 din diametrul transversal al radacinii. La DR turnate
canalul radicular se prepara cu pereti usor convergenti spre apex reprezentand 1/3 din grosimea
radacinii indiferent de nivel. La dispozitivele prefabricate grosimea se refera la o 1/3 din
grosimea radacinii in zona cu diametrul cel mai mic; peretii dentinari sa aiba peste tot o grosime
de 1 mm. Canalul radicular se largeste atat cat sa se adapteze DR pentru a asigura rezistenta si
retentie. Largirea nu se face mai mare decat una sau doua unitati dimensionale acelor folosite
pentru tratamentul endodontic.
CR va fi centrat si va reproduce conturul coletului. Trebuie sa evitam terminatiile subtiri
efilate care reprezinta zone de concentrare de stress si provoaca fracturarea peretelui radicular.
Pregatirea canaluluii radicular se face cu instrumente de mana si rotative urmarind transpunerea
principiilor enuntate. Prima data efectuam obturatia de canal si apoi preparam canalul radicular
acest lucru asigura inchiderea canalelor laterale. In cazul existentei unui con de argint acesta se
indeparteaza din canal urmand retratarea dintelui si obturat cu gutaperca sau un sealer si con de
gutaperca.Totdeauna se calculeaza lungimea DR care trebuie sa fie egala cu inaltimea coroanei
anatomice (sau 2/3 din lungimea radacinii) dar lasam si 5 mm de gutaperca apical. In cazul clinic
al dintilor scurti nu este posibila intrunirea ambelor restrictii si trebuie facut un compromis. Este
necesara si in acest caz un minim de 3 mm de obturatie de canal in zona apicala.pentru sigilarea
canalelor laterale.Dupa ce aflam lungimea DR lungimea spatiului se poate determina cu
usurinta.Se are in vedere reperul incizal sau ocluzal si de aceea nu trebuie sa indepartam
prematur structura coronara.

METODA DE LUCRU

8
  se dezobtureaza canalul radicular pana in 1/3 apical cu ace Kerr si pile de canal si
solventi materialului din care s-a facut obturatia de canal; se ramoleste conul de
gutaperca cu instrumente de forme si marimi adecvate incalzite la flacara; frezele
globulare cu tija lunga sunt de mare ajutor; frezele rotative de tip Beutelrock sunt
contraindicate in aceasta faza pentru ca se pot crea cai false sau perforarea peretelui
dentinar. Daca avem un con de gutaperca voluminos se poate folosi freza Gates care
are varful bont.
 dupa indepartarea gutapercii urmeaza conformarea canalului cu instrumente
endodontice de mana sau freze tip burghiu la turatie mica. Rezultatul este inlaturarea
neregularitatilor si prepararea canalului pentru a permite agregarea unui dispozitiv
radicular de dimensiune adecvata fara largirea excesiva a canalului; este obligatorie
cunoasterea lungimilor medii ale radacinii, instrumentarul folosit sunt frezele Peeso
ofera securitate deoarece au varf bont care ajuta la centrarea frezei in canal frezele
sunt numerotate de la 1-6 cu diametrul de 0,6 mm la 1,6 mm. Largirea se incepe cu
freza ce are diametrul cel mai mic, adancimea la care a ajuns se controleaza cu
radiografia; largirea se face treptat pana se ajunge la diametrul maxim pe dintele
respectiv.

Dimensiuni orientative:
Peeso numarul 4 cu diametrul de 1,2 mm serveste la:
-prepararea incisivilor inferiori
-premolarii superiori
-molari

Peeso numarul 5 cu diametrul de 1,4 mm serveste la:

-incisivii laterali superiori
-caninii inferiori

Peeso nr 3- 6 cu diametrul 1,6 se indica la:

incisivii centrali superiori
-caninii superiori
premolarii inferiori.

DISPOZITIVE PREFABRICATE SI RECONSTITUIREA BONTULUI CU AMALGAME

SAU RASINI

Dintii tratati endodontic pot fi restaurati si prin inserarea unui DR prefabricat inserat in canalul
radicular de care se solidarizeaza un DC pe care se aplica coroana de invelis.
Avantaje:
 varietatea mare de produse si multitudinea cercetarilor intreprinse
 nu implica o manualitate deosebita din partea practicianului
 este expeditiva
 reduce numarul sedintelor de tratament.

9
Nu exista o disputa absoluta intre DR prefabricate si cele turnate. Fiecare dintre ele isi are
indicatia clinica precisa. DR turnate se adapteaza foarte bine la peretii canalului si ca atare sunt
preferate cand morfologia canalului este excentrica (de exemplu canalul caninului este oval iar
daca folosim DR prefabricat contactul acestuia cu peretii este minim); restul este ocupat de un
strat de ciment gros si apare riscul de decimentare a DR. Incercarea de a adapta un DR mai mare
creaza riscul fracturarii si perforarii radacinii.
DCR turnate mai sunt indicate in caz de distructii severe iar acolo unde nu exista distructii mari
se pot aplica dispozitive prefabricate asta si pentru faptul ca armonizarea liniei de insertie a
dispozitivului coronar cu cel radicular ar trebui sa sacrifice prea multa structura dentara coronara.
Scopul DCR –ului este de a asigura retentia pentru o coroana care in mod normal ar fi obtinuta
din structura dentara; in indeplinuirea acestui obiectiv intervine si cimentul care asigura o
sigilare de-a lungul canalului radicular.

Selectarea DR prefabricate este destul de greoaie pentru ca:

 DCR prefabricat nu se potriveste fiecarei situatii clinice;
 numarul mare de componente ale DCR existente pe piata complica procesul de
selectare mentionam ca multe din ele nu sunt testate decat in laborator “in vitro”.
 criteriile biomecanice si folositoare pentru evaluarea componentelor DCR prefabricat
nu sunt inca disponibile pentru medicul dentist.

Dispozitivele radiculare

Obiectivul principal este de a asigura retentie pentru dispozitivul coronar. Retentia DR este
influentata de:
 conturul canalului
 marimea dispozitivului
 forma DCR-ului
 suprafata configuratiei
 agentul de cimentare.

Formele de baza ale DCR-lor: caracteristici

 unele se cimenteaza in canalele radiculare cu diametru mai mare decat cel al
dispozitivului
 altele sunt insurubate in canale cu diametru mai redus decat cel al DR
 la formele de DCR –uri cilindrice este nevoie de insurubare fiind necesara
prefiletarea peretilor canalului.

Clasificarea DCR-urilor prefabricate:

 convergente-netede
-striate
-insurubate
 paralele -netede
-striate
-insurubate

10
DCR care se insurubeaza implica dentina si sunt considerate active iar acelea care nu vin in
contact cu peretii canalului dar se sprijina pe ciment se numesc pasive.

DR active sau infiletate sunt mult mar retentive decat cele pasive iar cele cu pereti paraleli sunt
mai active ca cele conice.
Cercetatorii au demonstrat in studiile lor ca DCR-urile infiletate cu peretii paraleli sunt mai
retentive decat DR paralele striate iar DR netede cu peretii paraleli sunt mai retentive decat cele
conice.
DCR –urile care sunt active si se bazeaza pe filete care se angajeaza in dentina creaza stress mai
mare in cursul inserarii si al solicitarii.

Reducerea stress-ului se poate face prin:

-prefigurarea canalelor radiculare pentru DR-uri
-limitarea numarului filetelor DR si revenirea cu o spira a filetului
Cel mai mare stress este creat de DR conic autoinfioletat
SR conice pasive au un sistem de refluare propriu si creaza un stress mic in timpul inserarii.
Cu toate acestea sistemele conice indiferent ca sunt active sau pasive au un mare potential de
fracturare a radacinii; DR striat cu pereti paraleli prevazut cu sant de refluare distribuie stress-ul
mai egal decat oricare model DR conventionale:
 realizate din otel inoxidabil, titan si aliajele sale, platina aur-paladiu, aliaje cu
continut in crom; trebuie evitate cele confectionate din alama sau bronzuri de
aluminiu deoarece genereaza fenomene de coroziune intracanaliculara cu distrugerea
radacinilor. Recent s-au introdus dispozitivele radiculare nemetalice din rasini
epoxidice, fibra de carbon, care par sa promita. Pana la ora actuala piata este
dominata de DR metalice.

Cand alegem DR tinem cont de :

 rezistenta mecanica si la coroziune. Aliajele din titan sunt rezistente la coroziune dar
sunt mai putin rezistente decat otelurile inoxidabile sau cele pe baza de crom-cobalt-
molibden; otelulul inoxidabil si alama nu rezista la coroziune; cele mai bune sunt
aliajele pe baza de platina- aur- paladiu, titan, crom-molibden au calitati de rezistenta
si rezistenta la coroziune. Alama dupa Iacobi si Schillingburg trebuie evitata deoarece
nu are rezistenta mecanica si la coroziune. Aliajele de nichel si ele trebuie evitate
deoarece sunt alergene.

Tipurile de baza de dispozitive radiculare

1. Dispozitive convergente netede si cimentate:

 din aliaje nobile, crom-cobalt si otel inoxidabil
 de grosimi variabile (0,50-1,40 mm)
 marimea si convergenta corespund frezei cu care se prepara canalul
 au o retentie redusa comparativ cu alte sisteme
 nu solicita peretii canalului in timpul adaptarii dar in timpul functiei ocluzale
actioneaza ca ic; actiune diminuata de tesuturile dentare restante coronare si protectia
realizata de coroana de invelis.

11
  retentia bontului coronar este asigurata de diverse elemente de retentie.
 la pluriradiculari retentia poate fi imbunatatita prin adaugarea de dispozitive multiple
dispuse neparalel.

Dispozitive paralele si cimentate:

 au suprafete netede sau striate
 se cimenteaza in canale preparate putin mai largi decat diametrul DR.
 folosite sunte sunt cele striate cu sant de refluare a cimentului.

Dispozitive paralele:
 sunt mai retentive decat cele convergente;
 stress dezvolta doar formele care nu sunt prevazute cu sant de refluare si este posibil
sa nu se adapteze complet in canalul preparat.
 formele prevazute cu nervuri distribuie egal pe toata suprafata radiculara cu care vine
in contact; cimentul joaca rol de tampon, amortizand fortele; distributia fortelor este
mai buna decat la oricare alt tip de dispozitiv prefabricat.
 adaptare in canal facila
 exista riscul perforarii peretelui, deoarece freza de canal are varful activ.
 indicatiile limitate de morfologia canalului
 la canale largi cum ar fi caninul inferior si superior retentia este minima cu variatii
mari in ceea ce priveste grosimea cimentului si posibilitatea mobilizarii ulterioare a
dispozitivului.
 diametru minim al dispozitivului este de 0,9 mm iar la canalele inguste pentru a
asigura o lungime adecvata se poate subtia canalul si chiar perfora canalul.

Dispozitivele convergente autoinfiletate

 se aseamana cu un surub cu suprafetele convergente spre varf care taie singur filete in
dentina
 se fabrica in grosimi si lungimi variate, din diferite aliaje;
 sunt mai retentive decat cele cimentate
 stress-ul produs in timpul infiletarii este mare si adaugat si solicitarea ocluzala
radacina se poate fractura sau fisura;
 dispozitivele scurte au un grad mai mare de convergenta si efect de ic mai pronuntat.
 acest tip de DR prezinta cel mai mare potential de abuz; de aceea se recomanda
prepararea canalului putin mai mare decat DR pentru limitarea efectului de ic.

Dispozitivele paralele si filetate

 sunt cele mai retentive; cunoscute sistemul Star Radix Anchor si Kurer Anchor
 Sistemul Star Radix Anchor isi creaza singur filetul in peretele dentinar in timp ce
sistemul Kurer retentivitatile se creaza cu un instrument actionat manual cu o tehnica
precisa de curatire a rumegusului dentinar pentru a nu aparea fracturi
 la sistemul Kurer, DC este atasat de cel radicular.
 dupa adaptarea lui pe suportul dentinar se contureaza pana se obtine forma de bont.
 stress-ul la adaptare este minim la ambele tipuri

12
  sarcinile functionale sunt distribuite mai bine datorita suprafetelor paralele;
 indicatiile sunt conditionate de retentie si morfologia radiculara, in special cand este
nevoie de o retentie mai mare ( incisiv central cu radacina scurtata din diverse motive:
rezorbtie, rezectie apicala) si nu se poate insera un DR cu lungime ideala,
 indicatie limitata la radacinile cu canal ingust deoarece diametrul minim este de 1,48
mm

Dispozitivele radiculare consolidate cu rasina compozita

 in caz de radacini deteriorate structural sever sau dezvoltare imatura, canale

radiculare cariate, sau suprainstrumentat sau restaurat anterior cu un DR prea
mare; peretele subtire restant poate compromite prognosticul pentru o
restaurare reusita pe termen lung
 sistemul da rezultate si consta in folosirea materialelor si tehnicilor adezive
pentru consolidarea intraradiculara a radacinilor cu pereti subtiri; structura
radiculara restanta este consolidata cu rasina care adera de dentina, marind
grosimea radacinii iar DR se cimenteaza cu ajutorul unui ciment compozit in
spatiul canalului radicular refacut.
Crampoanele:
 cimentate, mentinute prin frictiune sau autoinfiletate au urmatoarele indicatii:
-obstacole pe canalul radicular ce nu pot fi indepartate;
-asigurarea unei retentii suplimentare sau rezistenta la rotatie;
-cand morfologia canaliculara nu permite prepararea unui canal adecvat pentru dispozitiv.
-in jurul crampoanelor ramane o zona dentinara de 1 mm care previne aparitia fisurilor si
fracturilor dentinare; sa avem grija intotdeauna ca dentina devitala este fragila iar insurubarea
crampoanelor se face cu blandete.

Dispozitivul coronar
 asigura forma de retentie si rezistenta pentru restaurarea finala
 DC este conformat din amalgame de argint, rasini compozite sau ciment ionomer de
sticla
 (amalgamul se manipuleaza usor si are o mare rezistenta la compresiune si
caracteristici reduse de percolare, rezistenta crescuta la abraziune servind uneori si
ca restaurare provizorie cand intarzie turnarea.
 dezavantaje ar fi timpul de priza cat si lipsa de adeziune la structurile dentare ( au
aparut o serie de adezivi care dupa unele studii imbunatatesc sau nu retentia
amalgamului de argint)
 rasinile compozite au rezistenta mecanica adecvata, capacitati de adeziune si o
stabilitate dimensionala scazuta
 exista rasini compozite cu destinatie precisa pentru DCR: Rebilda-Voco si Cavex
Clearfil Core-Cavex Holland BV)
 cimenturile ionomer de sticla manifesta o adeziune importanta la structura dentara
elibereaza fluor si un coeficient termic redus de expansiune termica; rezistenta
mecanica lipseste, fragilitatea sunt dezavantaje de luat in seama,

13
  cimenturile ionomer de sticla armat cu argint sunt usor de aplicat usor de manevrat
rezistente la contaminare cu saliva totusi mai putin rezistente decat rasinile
compozite si rezistenta mecanica inadecvata.
 DR prezinta la extremitatea coronara diverse sisteme de retentie: se pot crea
retentivitati suplimentar si in tesuturile restante, se pot fixa crampoane in dentina; cu
cat distructia coronara este mai mare cu atat devine necesara o retentie suplimentara.
 in cazul folosirii amalgamului de argint folosim o matrice circulara si condesam
amalgamul foarte bine; in sedinta urmatoare se slefuieste bontul dentar respectand
toate principiile biomecanice
 pentru compozite se folosesc conformatoare din celuloid de forma adecvata
 este important ca atat DR cat si crampoanele sa fie prinse in masa de reconstituire
(amalgam de argint, compozit, sau ciment ionomer de sticla).

Dispozitive corono-radiculare turnate

indicatii:
-dintii monoradiculari cat si pluriradiculari
-canale ovoidale cu canale largi

Fazele clinice:
 pregatirea dintelui amprentarea pentru dispozitiv (sau confectionarea directa
a machetei)
 adaptarea si cimentarea DCR
 amprentarea pentru coroana de invelis
 adaptarea si ciomentarea coroanei de invelis

Pregatirea dintelui:
 bontul coronar preparat cu un instrument diamantat efilat rotunjit
 exereza cu freza globulara a tesuturilor cariate si indepartarea vechilor restaurari
 evaluarea tesuturilor coronare restante pentru a fi cuprinse in lucrare
 nu se face amputare coronara, se indeparteaza peretii subtiri si tesuturile subminate
 se prepara canalul radicular
 cream lacasul antirotational si de orientare cu o freza cilindro-conica din carbid-
tungsten in peretele dentinat cel mai voluminos cu dimensiuni de 1mm adancime si 4
mm lungime
 cream un bizou larg circular la nivel ocluzal cu instrumentul diamantat in forma de
flacara; asiguram in felul acesta spatiu pentru colereta metalica ce incercuieste
circumferinta ocluzala a prepararii; previne fracturile dentinare in cursul cimentarii
opunandu-se actiunii de ic a DCR-ului.
 se toarna din aliaje nobile si crom-cobalt
 amprentarea se face prin tehnici directe si directe, modelarea machetei din acrilat
autopolimerizabil sau din ceara.

Amprentarea canalului radicular se poate obtine cu:

14
  RA , masa termoplastica sau ceara; rezulta o amprenta macheta peste care se
construieste macheta DC in cavitatea bucalaa sau se ia o supraamprenta (tehnici
combinate);
 elastomeri de sinteza utilizand ca suport o tija metalica (tehnica indirecta);
 adaptarea, cimentarea DCR-ului, amprentarea pentru coroana de invelis, adaptarea si
cimentarea coroanei de invelis.

Tehnici alternative de executare a DCR-ului

 DCR pentru coroana integral ceramica:

-pragul circular in jurul DC, prag mai larg care permite o grosime mai mare a ceramicii.

 Prepararea canalului radicular la dintii cu rezectie apicala:

se pastreaza cat mai mult posibil din structurile coronare

 Extinderea procesului carios sub nivelul crestei gingivale:

-se practica gingivoplastia pentru a evidentia marginea radiculara si se modifica conturul DCR
-coroana de invelis se sprijina pe un prag metalic
-se lustruieste constiincios metalul in contact cu marginea gingivala;
-daca radacina restanta prezinta margini situate subgingival pe o suprafata mare se
confectioneaza DCR cu colereta metalica circulara si prag pentru adaptarea coroanei;
 Realinierea coronara a dintilor in malpozitie
-dintii palatinizati, vestibularizati si care din cauza varstei nu mai beneficiaza de tratament
ortodontic pot fi realiniati in portiunea coronara cu ajutorul DCR; modificvand angulatia dintre
DR si cel DC (pana la 30 de grade) iar coroana de invelis va restabili estetica.

 Dispozitive corono-radiculare asociate supraprotezarii

-edentatii subtotale: se pot mentine radacinile corect tratate pentru a asigura sprijin protezei
totale ( creste retentia si stabilitatea protezei), se intarzie rezorbtia crestei). Retentia capei
metalice care acopera bontul radicular se realizeaza cu ajutorul unui DR de 3-4 mm lungime;
-mijloacele suplimentare de retentie cer ca DR sa fie mai lung, marginile capei metalice vor fi la
nivelul crestei marginale, grosimea capei de 1 mm iar portiunea cea mai proeminenta la 2 mm de
nivelul crestei marginale; sunt folosite solitar sau ca EA a barelor Dolder.

Restaurarea dintilor laterali:

-retentie DCR-urilor tine cont de calitatea si cantitatea de tesut dur coronar restant si configuratia
radacinilor;
-indicatie:
-cand nici un cuspid nu este sustinut de dentina sanatoasa;
-radacini conice cele care au pe sectiune forma ovala.
-celelalte cazuri se indica un DC din amalgam, compozit, sau ciment ionomer de sticla si retentie
cu crampoane sau DR prefabricat si DC din amalgam, compozit sau ciment ionomer de sticla.

Avantajele DR turnat:
-este bine adaptat necesita o reducere minima a structurilor radiculare

15
se va foplosi radacina cea mai voluminoasa pentru agregarea DR si doar la nevoie se mai poate
folosi o radacina cu un pivot mai scurt cu rolul de a stabiliza si orienta axul de insertie.
-datorita formei ovale DR va rezista fortelor de rotatie (de aceea nu este nevoie sa se prepare mai
multe canale pentru DR aditionale);
-la molarii superiori, radacina palatinala ofera maximum de retentie iar la molarii inferiori
radacina distala;
-in caz de radacini scurte si subtiri aplicam si DR suplimentare (aditionale); se prepara lacasuri
dentinare de adancime de 0,6-0,7 mm paralele cu canalul radicular in aceste canale se adapteaza
conuri de plastic si se executa macheta din acrilat autopolimerizabil.

Restaurarea finala

Conformarea DC corespunde si respecta principiile biomecanice de preparare a bontului.

Coroana de invelis trebuie sa protejeze structurile dentare restante, sa refaca functia ocluzala si
contribuie la mentinerea starii de sanatate a parodontiului marginal
-protejarea infrastructurii dinte-dispozitiv corono-radicular si depinde de raportul coroana si zona
terminala:
-marginile cervicale ale coroanei se adapteaza pe tesuturile dentare restante apical de jonctiunea
dinte DC;
-colereta metalica cu rol de incercuire de manson depaseste 2 mm jonctiunea dinte-restaurare
pentru a preveni fracturarea dintelui.

16