23.03.

2018

(MUCEGAIURI)

microorganisme pluricelulare
cu talul reprezentat de filamente tubulare, septate sau nu, denumite hife;
hifele sunt de obicei ramificate şi aglomerate formând miceliul
Hife neseptate, nepigmentate (hialine), cu diametru
neregulat la fungii inferiori (zygomicete)
Hife septate, hialine, uneori pigmentate in vitro, niciodată in vivo ( fungi superiori hialini)
Hife septate, pigmentate în brun, de regulă atât in vivo cât şi in vitro ( fungi dematiacei)

Fungi prezenți în mediul ambiant

sol
vegetale
materie organică în descompunere (fructe, boabe de
cereale, resturi de alimente)

ZYGOMYCETE
(mucegaiul pâinii)

phylum
Zygomycota simbionți ai
potențial patogeni
artropodelor
ai omului

1
 ordin
ordin Mucorales
Entomophthorales

zygomycete de interes medical – 12 genuri, 25 de specii

Mucor spp.
Absidia spp.
Rhizopus spp.
Rhizomucor spp.

Oportuniști redutabili prognostic infaust

Redutabili contaminanți în laboratoare

Se izolează frecvent în prelevate clinice (cutanate, fecale…)

Macroscopic:
colonii
cu aspect lânos,
culoare alb cenușie,
creștere rapidă, invazivă

O importantă trăsătură fiziologică a majorităţii zygomicetelor

capacitatea lor de dezvoltare la 37°C,
ceea ce explică localizarea profundă a infecţiilor cu aceste
microorganisme;
Microscopic:
prezenta miceliului neseptat,
format din hife hialine, cu diametru neregulat unele specii sunt termofile, putându-se dezvolta şi la
temperaturi mai ridicate:
Absidia corymbifera (52°C),
Apophysomyces elegans (42°C),
Rhizomucor pusillus (60°C).

prin endospori produși in interiorul unei structuri = sporociști (sporangi)

sporociștii conțin sporangiospori , care sunt eliberați in mediul ambiant prin dehiscenta peretelui sporocistului.

se realizează prin
homotalism (între structuri ale aceluiași individ)
heterotalism( intre structuri ale unor indivizi diferiti)
se materializează prin formarea zigosporilor (spori sexuați)
 Filamentul micelian care susține sporangele =sporocistofor (sporangiofor)
Joncțiunea dintre cele doua elemente =apofiza

contaminarea pacienților
tegumentară (traumatisme)
ingestie ZYGOMICOZA
la pacienți debilitați prin
acidoză diabetică
a 3-a infecție fungică invazivă ca frecvență: malnutriție
imunodeprimați
arsuri severe
aspergiloză - candidoză – mucormicoză (zygomicoză) administrare intravenoasă de droguri
leucemie
limfoame maligne
terapie
imunosupresivă
corticosteroizi

Zygomicoza infecția apare

evoluție acută, fulminantă în urma inhalării sporangiosporilor
interesează inițial în sinusurile paranazale
zona craniană se extinde la
plămânii orbită
tractul gastro-intestinal palatul moale
tegumentul față
nas
creier
zygomicetele invadează vasele sistemului arterial
cauzează embolie și implicit necroza țesutului adiacent vasului
 infecția apare prin
inhalarea sporangiosporilor
în bronhiole și alveole
infarct pulmonar – necroză – cavitație

reoperative chest roentgenogram illustrating cavitary lesion in the right upper lobe (arrow)
reoperative chest computed tomographic scan illustrating the cavitary lesion in the right upper lobe with the contained fungus ball (arrow).

rară
asociată cu
malnutriția severă
boli digestive care distrug integritaea mucoasei
infecție primară
ingestia elementelor fungice
aspect
ulcere necrotice

Paul S. et al.; Ann Thorac Surg 2006;82:338-340

Copyright ©2006 The Society of Thoracic Surgeons

5. Zygomicoza diseminată
pustule, ulcerații, abcese profunde, zone de necroză complicație a oricărei forme de zygomicoză amintite anterior
tegumentară
 administrare de droguri intravenos
implantare traumatică
abces cerebral

zygomicoză cutanată ulcerată

zygomicoză subcutanată debridată

dificil
de obicei stabilit post-mortem
 cultură pozitivă din situsuri sterile

izolare repetată din situsuri nesterile și număr mare de colonii

examen direct pozitiv cu morfologie caracteristică a

formațiunilor fungice din țesutul necrozat adiacent

standard pentru forma localizată sau diseminată:

tratament medicamentos:
amfotericina B lipozomală (1 – 1,5 mg / kgc / zi) (Fungizone, Ambisome, Abelcet) SAU
posaconazol
debridare chirurgicală cât mai radicală
ajustarea imunodepresiei
tratarea acidozei
atenuarea neutropeniei

contaminanți ai substraturilor cu umiditate mare colonii confluente, pufoase, aspect de blăniță

habitat alb-cenușiu-gălbui
sol
foarte puține specii parazitează
plante, animale, om

izolat din
secreții faringiene – la 2,9% persoane
materii fecale – 4,9 – 8,3% persoane

Sporangiofori neramificați sau ramificați simpodial (alternativ pe o parte și cealaltă)

Nu produce rizoizi

filamente neseptate, ramificate

sporangiofori rectilinii, simpli sau ramificați
 sporangi globuloși, cenușii-negricioși
spori unicelulari, sferici/elipsoidali

specii condiționat patogene, oportuniste

afectează persoane cu rezistența scăzută
MUCORMICOZA
infecție exogenă
infecție endogenă
foarte rar

localizare
aparat respirator: rinosinusită – extindere la vase (tromboflebită) – plămân - encefal

Orbitorhinocerebral mucormycosis is the most common type, usually occurs in conjunction with sinus or nasal involvement. may also affect other parts of the body, including the lungs, gastrointestin

specii nepatogene, contaminante

alcătuire
rizoizi
sistem radicular bine dezvoltat
ramificat
gros
se fixează în substrat
absoarbe elementele nutritive
alcătuire alcătuire
hife sporange
ramificate globulos
neseptate culoare neagră

sporangiofori spori (sporangiospori)

drepți în interiorul sporangelui
simpli rotunzi/ovalari
neramificați suprafața neregulată
dilatarea extremității apicale
columelă rotundă/ovalară
 sporocist de Rhizopus

spori

columelă

Sporangiofori singulari sau în grupuri

Rizoizi produși la baza sporangioforilor – pigmentați în brun
Sporange (sporocist) cu o columelă bine reprezentată

Sporangiofori ramificați
Columelă conică
 Rizoizi produși la nivel internodal – între sporangiofori

nepretențioasă
colonizează substraturile vegetale

crește rapid pe mediul cu extract de cartof

colonii cenușii, lânoase

patogenitate
persoane debilitate: HIV/SIDA, malnutriție severă
spori pătrunși pe cale aerogenă/digestivă
leziuni granulomatoase în limfonodulii aparatului respirator/digestiv
poate exista și localizare meningeală, sinusală, renală

conidiofor neramificat

hife septate, uneori pigmentate in vitro, niciodată in

vivo

înmulțire asexuată prin spori externi – CONIDII

conidiile sunt produse la nivelul unor hife specializate,

cu morfologie particulară – CORPI FRUCTIFICANȚI sau CONIDIOFORI

conidiofor ramificat
celulele producătoare de conidii – FIALIDE (sterigme) ramificatia conidioforului = RAMI ramificația RAMI = METULĂ
ramificațiile METULEI = FIALIDĂ sau STERIGMĂ FIALIDELE produc CONIDII

sol
aer
Aspergillus plante
A. fumigatus, A. niger, A. flavus etc
insecte
 Penicillium
peste 200 specii
P. notatum, P. marneffei etc

Fusarium
peste 100 de specii
F. solani, F. oxysporum

Acremonium
peste 100 de specii

ubicuitar
peste 400 de specii
imbolnăviri rar
persoane cu imunitatea deprimată
patogene frecvente
A.fumigatus
A. flavus
A. niger

aspergillum
aspergillum
Denumirea genului
(Pier Antonio Micheli, 1729)

uctural, fungii acestui gen se caracterizează prin

a unor formaţiuni de fructificare cu aspect particular, cunoscute sub denumirea de capete aspergilare
 pe veziculă se prind unul sau două rânduri de celule conidiogene alungite
în funcţie de numărul rândurilor de celule conidiogene, capetele aspergilare pot fi
uniseriate (un singur rând de celule conidiogene – fialidele)
sau biseriate (două rânduri de celule conidiogene –metule + fialide).
speciile genului Aspergillus pot fi
uniseriate (prezintă doar capete aspergilare uniseriate),
unibiseriate (prezintă în aceeaşi cultură atât capete aspergilare uniseriate, cât şi biseriate)
sau biseriate (prezintă doar capete aspergilare biseriate).
aceste fialide produc și eliberează prin strangulare - conidiile dispuse sub formă de lanțuri

Specii uniseriate de interes medical

A. clavatus, A. glaucus, A. restrictus, A. fumigatus

Specii uni-biseriate de interes medical

A. niger, A. candidus, A. ochraceus, A. flavus

Specii biseriate de interes medical

A. versicolor, A. nidulans, A. ustus, A. terreus
conidiofori mici, pigmentați în brun

biseriat, metulele și fialidele acoperind jumătatea superioară a veziculei

cleistoteci conținând ascospori (forma sexuată –

Emericella nidulans)

celule Hulle abundente

formă clavată (“bâtă de base-ball”) a veziculei

Aspergiloză pulmonară invazivă acută

Aspergiloză bronşică obstructivă
Sinuzită acută invazivă
Aspergiloză cerebrală
Aspergiloză cutanată
Aspergilom pulmonar
Aspergiloză pulmonară cronică necrozantă
Sinuzită cronică invazivă
Endocardită
Osteomielită
Endoftalmită
Aspergiloză bronho-pulmonară alergică
Sinuzită alergică
Otită externă
 peste 700 de specii ubicuitare

habitat – solul
de aici, ele contaminează aerul, apa şi implicit suprafeţele din diverse încăperi.

majoritatea au abilitatea de a se dezvolta pe substraturi nutritive vegetale

pe care le degradează
sau cărora le induc un anumit grad de toxicitate prin elaborarea micotoxinelor.

e sunt uşor de recunoscut:

rapidă
maturitate în 5-7 zile),
albă la început, apoi verzuie, albastră-verzuie, rar gri
tică,
atifelat, pufos sau granular

e unor specii pot produce un pigment de culoare gălbuie, purpurie sau roșie-brună, difuzibil în mediu

Penicilul poate fi monoverticilat, biverticilat sau terverticilat, în funcţie de gradul de ramificare al coni
u ramificaţi sub formă de verticil,
at terminal.
al format din conidioforul ramificat sau nu, fialide şi lanţurile de conidii poartă numele de penicil.

Singura specie recunoscută ca patogenă

P. marneffei
fung dimorfic
se dezvoltă în interiorul organismului
sub forma unor celule levurice alungite, de 3-6 μm lungime, monoseptate transversal.
este endemică în Thailanda, Vietnam şi ţările din regiune.

celelalte specii de Penicillium nu sunt capabile să determine infecţii la om, în mod obişnuit;
unele dintre cazurile excepţionale descrise în literatură sunt discutabile.
În laboratoare, speciile genului Penicillium se întâlnesc frecvent ca agenţi contaminanţi.
Alergii severe la personalul din locațiile de producere a brânzeturilor
peste 100 specii de fungi fitopatogeni sau saprobioţi în sol.

coloniile au creştere rapidă, atingând un diametru de peste 7 cm în 10 zile (PDA).

textura coloniilor este lânoasă, iar culoarea aversului şi reversului variază în limite largi: albă, roz, crem, galbenă, purpurie, roşie, brună, albastră sau albastră-ver

microscopic
hife hialine, septate,
care dau naştere din loc în loc unor conidiofori aciculari,
terminaţi cu fialide producătoare de conidii.
conidiile sunt de două tipuri:
macroconidii –
lungi, cu 2-5 septe, fusiforme sau curbate sub formă de
„păstaie”
microconidii –
scurte, uni- sau bicelulare, elipsoidale, sferice, clavate sau reniforme, dispuse în grămezi (solidarizate într-o masă gelatinoasă) sau
 Speciile de interes clinic au fost izolate din
endoftalmite,
fungemii,
keratite,
endocardite,
infecţii cutanate
(complicaţii postcombustionale, post-traumatice),
sinuzită,
infecţii diseminate,
artrită,
micetoame,
peritonite.

coloniile se dezvoltă moderat rapid

de obicei fără să depăşească 3 cm în 10 zile

pot fi catifelate, sau dimpotrivă, membranoase-glabre, cu suprafaţa umedă

culoarea coloniilor poate îmbrăca nuanţe variind între alb- gălbui şi roz sau roz-somon

celulele conidiogene (fialidele) sunt

hialine,
(lungi şi subţiri, îngustându-se progresiv către apex), având cca. 2 μm diametru.
conidiile sunt
unicelulare (rar bi- sau tricelulare),
de obicei hialine, netede, cu peretele subţire,
de formă sferică, ovoidală sau cilindrică
şi se grupează în grămezi neregulate la extremitatea liberă a fialidelor

majoritatea infecţiilor cu specii aparţinând genului

Acremonium, se produc prin inoculare traumatică.
leziuni de tipul micetoamelor,
infecţii sistemice
(fungemie de cateter, afectare cerebrală),
endoftalmii
peritonite
endocardite
keratite etc.

La baza prezentărilor au stat

prezentări pp ale Dr. Mihai Mareș (Iași)

Tratat de microbiologie clinică, ediția a II-a – D.Buiuc,

M. Neguț (2008)
cap.38 M.Mareș, Olimpia Bazgan
cap 39 Maria Dan, M. Mareș

Micologie medicală aplicată – I.Coman, M.Mareș (2000)

Tehnici de laborator în micologia medicală – M.Mareș

(2007)