ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ FUNDENI

An şcolar: 2015-2016
Profesor: Bolborici Stana
Clasa: III AMG M
Data:23.09.2015

PROIECTARE DIDACTICĂ

Modulul: Psihologie Medicală

Subiectul lectiei: Comportamente protectoare si de risc – stresul si adaptarea la stres
Tipul lecţiei: mixtă
Durata: 2h
Scopul lecţiei: Acumularea de noi cunoștințe
Locul de desfăşurare: sala de curs

Competență specifică: Determinarea factorilor psihici în dinamica sănătății/bolii

Obiective operaţionale:
Elevii vor fi capabili:
- Să explice conceptele utilizate în cadrul lecției;
- Să analizeze trăsăturile imunogene și disumogene de personalitate;
- Să identifice cauze ale stresului psihic;
- Să enunţe care sunt factorii de risc ai profesiei medicale;
- Să stabilească elementele psihofiziologice ale stresului psihic.

Strategia didactică:
a) Metode didactice utilizate:expunerea, conversația, exemplificarea, studiul de caz, problematizarea;
b) Mijloace didactice:suport de curs, prezentare ppt, planșe, suport audio-video, teste psihologice;
c) Moduri de activitate cu elevii: grupuri de lucru, lucru individual, activități frontale.

Bibliografie surse informaţionale:

 Iamandescu, I., B., (2010), Manual de Psihologie Medicală, Editura Infomedica, București
 Iamandescu, I., B., (1993),Stresul psihic și bolile interne, Editura All, București

Secvenţele lecţiei:

1) Moment organizatoric: - notarea absenţelor

Activitatea profesorului:
- Verificarea materialului de predat;
Comunicarea titlului lecţiei de predat:„Comportamente protectoare si de risc – stresul si adaptarea la stres”
Activitatea elevului: pregătirea elevului pentru luarea notiţelor.

2) Verificarea cunoştinţelor dobândite în lecţia precedentă prin întrebări orale:

- Pregătirea elevilor pentru asimilarea noilor cunoştinţe;
- Prin conversaţia introductivă se reactualizează cunoştinţele necesare înţelegerii noţiunilor noi.
Întrebări

3) Predarea lecţiei noi:

1
 - Comunicarea de noi cunoştinţe
Titlul lecţiei
Comportamente protectoare si de risc – stresul si adaptarea la stres
Schema generală a lecţiei

Stresul psihic
Cauzele stresului
Stresul poate aparea ca urmare a urmatoarelor situatii:
1. Experiente traumatizante
2. Evenimente stresante
3. Conflictele intrapersonale;
4. Graba
5. Nesiguranta;
6. Lipsa de control asupra evenimentelor;
7. Competitia exacerbata;
8. Ambitia dupa putere;
9. Dorinta de a aduna cat mai multe bunuri materiale;
10. Culpabilizarea
11. Perfectionismul
Distresul
Eustresul
Tulburari psihice si somatice ale stresului psihic
1) tulburari de concentrare a atentiei si memorarii care duc la scaderea randamentului intelectual;
2) tulburari functionale psihice (insomnia, fragilitate) si psihosomatice (modificari ponderale, tulburari de
apetit, de tranzit, tulburari de dinamica sexuala);
3) epuizare fizica si psihica ce duc la imbolnaviri frecvente.
Mecanisme de coping
Exista 3 tipuri de coping coping:
a) coping centrat pe problema;
b) coping centrat pe emotii;
c) reevaluarea pronblemei (analiza resurselor).
Elementele psihofiziologie ale stresului psihic
1) captarea informatiilor senzoriale si interpretarea lor;
2) generarea emotiilor pe baza evaluarilor;
3) feedback intre cortex si sistemul limbic;
4) implicarea unor raspunsuri neuro-vegetative si endocrine;
5) impulsuri vegetative si secretii hormonale.
Scale de evaluare
Trasaturi disumogene de personalitate
Anxietatea
Angoasa
Atacul de panica
Starea depresiva
Nevrozismul
Trasaturi imunogene de personalitate
1) Optimismul;
2) Rezistenta
3) Locul controlului intern
4) Autoeficacitatea
5) Simtul coerentei
Factorii de risc pentru profesia medicala
1

2
Elevii notează noţiunile prezentate şi sunt atenţi la elementele expuse.

4) Fixarea cunoştinţelor predate – secvenţa etapei de verificare:

A. Întrebări orale:
- Care au fost cele mai stresante evenimente din viața dvs?
- Cum se adapteaza mecanismele de coping în funcție de fiecare caz în parte?

B. Tema de lucru: program de combatere a stresului prin imagini

a) Aplicarea unui chestionar penstru stabilirea nivelului de stres psihic;
b) Aplicarea unui exercițiu de combatere a stresului.

5) Secvenţa de încheiere:profesorul le mulțumește elevilor pentru implicarea pe tor parcursul orelor.

SCHEMA TABLEI

Stresul psihic
Cauzele stresului
Distresul
Eustresul
Tulburari psihice si somatice ale stresului psihic
Mecanisme de coping
Elementele psihofiziologie ale stresului psihic
Scale de evaluare
Trasaturi disumogene de personalitate
Trasaturi imunogene de personalitate
Factorii de risc pentru profesia medicala

3
 Suport de curs

COMPORTAMENTE PROTECTOARE SI DE RISC – STRESUL SI

ADAPTAREA LA STRES

Stresul psihic
Stresul psihic reprezinta reactia generala nespecifica a organismului la actiunea externa a unor factori –
agenti stresori - de natura fizica, chimica, biologica si psihica. Stresul psihic duce la manifestari
comportamentale si la tulburari functionale (psihosomatice). Stresul psihic este un sindrom constituit de
exacerbarea dincolo de nivelul unor simple ajustari homeostazice a unor reactii psihice si a corelatelor lor
somatice (afectand cvasitotalitatea comportamentelor organismului) in elegatura cu excitatia interna si externa
exercitata de o configuratie de factori declansatori (agenti stresori) ce actioneaza intens, surprinzator/brusc si
avand uneori un caracter simbolic de amenintare, alteori un rol extrem de favorabil pentru subiect (perceputi
sau anticipate ca atare de catre subiect).

Cauzele stresului
Agentii stresori sunt excitanti cu valoare de simbol in mare parte stimuli verbali, inclusiv limbajul
intern). Un rol important in etiologia stresului psihic il au particularitatile cognitive, tactile, afective,
motivational-aspirationale si volitionale, modelate de experienta de viata personala si profesionala implicand si
experientele psihotraumatizante. Unele persoane prezinta vulnerabilitate (inascuta sau dobandita) la actiunea
agentilor sresori in plan psihic, adica vulnerabilitatea unor organe si aparate (inclusiv psihicul), receptivitatea
scazuta fata de stresori. Exista si cauze iminente de la care individul nu se poate sustrage: calamitati naturale,
razboaie, evenimente biografice majore. Agentii stresori pot fi: cuvinte, idei, procese ale gandirii dar si stimuli
senzoriali interni si externi.
Agentii stresori pot proveni atat din imprejurari exterioare (locul de munca, familie, scoala, mediu), cat
si dinauntrul nostru (temperamentul sau nivelul autocontrolului, modalitatea de solutionare a problemelor si/sau
de luare a deciziilor).
Stresul poate aparea ca urmare a urmatoarelor situatii:
12. Experiente traumatizante (razboaie, accidente, violuri, cutremure, uragane, inundatii, etc);
13. Evenimente stresante (experientele negative cum ar fi moartea unei persone apropiate, problemele
sexuale, necazurile zilnice, zgomotul, lipsa spatiului vital si/sau a spatiului personal, dar si experientele
favorabile, ca de exemplu promovarea pe un post mai bun si mai bine platit);
14. Conflictele intrapersonale;
15. Graba (multe persoane devin stresate atunci cand trebuie sa lucreze in urgenta sau cu termene limita);
16. Nesiguranta;
17. Lipsa de control asupra evenimentelor;
18. Competitia exacerbata;
19. Ambitia dupa putere;
20. Dorinta de a aduna cat mai multe bunuri materiale;
21. Culpabilizarea (parintii care se simt vinovati pentru handicapul copilului lor; copiii care se simt vinovati
pentru divortul parintilor, supravietuitorii unor tragedii sau accidente care se simt vinovati de moartea
celorlalti, sotul care se simte vinovat pentru ca isi inseala sotia etc);
22. Perfectionismul (pentru multe persoane greselile sunt o sursa de regret si stres, spre deosebire de altele
care vad in fiecare greseala o ocazie de a progresa).

Distresul
Distresul reprezinta stresurile care au potential nociv pentru organism. Agentii stresori pentru distres
sunt amenintarea, frustrarea, conflictul, dificultatea in rezolvarea unor probleme, pierderile, subsolicitarea,

4
remanenta unor stari negative readuse la suprafata constintei prin vise si asociatii de idei. Distresul apare cand
exista un dezechilibru intre solicitarile obiective si posibilitatile pe care subiectul le considera ca le are pentru a
le face fata.

Eustresul
Eustresul este o stare de stres insotita de reactii fiziologice, stimuli cu semnificatie benefica pentru
individ.

Tulburari psihice si somatice ale stresului psihic

1)tulburari de concentrare a atentiei si memorarii care duc la scaderea randamentului intelectual;
2)tulburari functionale psihice (insomnia, fragilitate) si psihosomatice (modificari ponderale, tulburari de apetit,
de tranzit, tulburari de dinamica sexuala);
3)epuizare fizica si psihica ce duc la imbolnaviri frecvente.

Mecanisme de coping
Mecanismele de coping sunt strategii constiente (cognitive si comportamentale) de ajustare sau
acomodare printr-o adaptare nuantata elabotrate de individ pentru a face tolerabila tensiunea interioara indusa
de o situatie potrivnica (ce depaseste resursele).
Exista 3 tipuri de coping coping:
a) coping centrat pe problema;
b) coping centrat pe emotii;
c) reevaluarea pronblemei (analiza resurselor).

Elementele psihofiziologie ale stresului psihic

1) captarea informatiilor senzoriale si interpretarea lor;
2) generarea emotiilor pe baza evaluarilor;
3) feedback intre cortex si sistemul limbic;
4) implicarea unor raspunsuri neuro-vegetative si endocrine;
5) impulsuri vegetative si secretii hormonale.

Scale de evaluare
Scala Holmes-Rahe. Cei doi autori au evaluat principalele evenimente grupate in patru categorii (starea
sanatatii, munca, casa si familia, viata personala si viata sociala) acordand punctaje in functie dfe urmatoarea
ierarhizare:
- moartea unuia dintre soti;
– divort;
– starea de arest;
– spitalizarea;
– imbolnavirea unui membru din familie;
– situatii profesionale;
– pensionarea/concedierea;
– casatoria recenta.
Instalarea stresului psihic depinde si de factorii de rezistenta care depind de personalitatea individului,
deci vulnerabilitatea la stres apare ca un element favorizant pentru bolile psihice dar si pentru cele
psihosomatice (boli psihosomatice) in cadrul carora ea se asociaza cu o vulnerabilitate de organ. Tulburarile
somatice psihice iminente oricarei boli psihosomatice sunt amplificate de un tip de personalitate cu
vulnerabilitate crescuta, in special in sfera afectiv-emotionala.

Trasaturi disumogene de personalitate

1) Anxietatea excesiva este o stare de neliniste, de trauma, chiar de frica, nemotivata de existenta unui
pericol real, identificabil (frica fara obiect).

5
 Angoasa este o stare afectiva cu continut somatic intens exprimat (dificultatea de a respira) si
concomitenta cu o mare tristete. Anxietatea ar fi primul stadiu al angoasei, sau angoasa fara manifestari neuro-
vegetative.
Simptome ale anxietatii: dispneea (hiperventilatia), hipersudoratia, tremurul, insomnia. Forma majora de
exprimare a anxietatii este atacul de panica. Atacul de panica debuteaza brusc si atinge intensitatea maxima in
10 minute. Se caracterizeaza prin frica plus cel putin patru dintre urmatoarele simtome somatice si cognitive:
 palpitatii;
 transpiratie;
 tremur;
 senzatii de strangulare;
 senzatii de sufocare;
 durere sau disconfort precordial;
 greata sau disconfort abdominal;
 senzatie de ameteala, dezechilibru, vertij sau lesin;
 sentiment de derealizare sau de depersonalizare;
 frica de a innebuni;
 frica de moarte;
 parestezii;
 frisoane sau valuri de caldura.
2)Starea depresiva este o reactie in plan afectiv caracterizata printr-o dispozitie disforica, stare de
deprimare concretizata in plan psihic prin senzatie de neputinta, cu astenie si tulburari de concentrare a atentiei,
pana la imposibilitatea de a duce la capat activitati simple, de lipsa de interes pentru problemele obisnuite ale
vietii si prin sentimente de autorepros.
3)Nevrozismul - anxietate si ostilitate, izolare, impulsivitate, culpabilitate, sensibilitate.

Trasaturi imunogene de personalitate

1) Optimismul;
2)Rezistenta cu cele trei elemente: control constient al evenimentelor, sfidarea dificultatilor si
implicarea;
3) Locul controlului intern - ceea ce i se intampla i se datoreaza lui si are responsabilitatea de a actiona
singur;
4) Autoeficacitatea - include controlul intern al stresului si increderea in fortele proprii de a limita
actiunea nociva;
5) Simtul coerentei - intelegere, administrarea resurselor si implicarea totala cognitiva si afectiva.

Factorii de risc pentru profesia medicala

1
Munca asistentilor este foarte dificila si este considerata cu risc de imbolnavire. Personalul medical este
expus bolilor contagioase, radioactivitatii si substantelor chimice agresive. In aceasta profesie efortul fizic si
psihic depus este foarte mare.Trebuie sa manipuleze pacienti cu greutate mare si, adesea, este stresat de
responsabilitatea pe care o are fata de pacienti. Efectul acestor factori de risc asupra asistententilor este divers.
Multe dintre efecte apar după un timp foarte mare de la expunere. De exemplu, terapia cu citostatice sau
radioterapia poate avea efecte negative abia dupa cateva decade.
Pe langa efortul fizic si riscul asociat infectiilor, o problema foarte grava o reprezinta stresul psihic.
Stresul fizic si psihic sunt factori de risc pentru accidentele de munca si pot avea repercursiuni grave. Chiar
daca medicii examineaza pacientii si efectueaza interventiile chirurgicale dificile, asistentii sunt aceia care au
contact permanent cu pacientul. Acestea, pe langa activitatea profesionala care include administrarea
medicatiei, a injectiilor, asigura pacientilor, de asemenea, suport psihic, servicii minore si o atentie constanta. Ei
trebuie sa fie disponibili, atunci cand pacientul are nevoie de ajustarea patului, cand trebuie mutat din pat sau
cand are nevoie sa i se dea ceva de pe noptiera.

6
 La fel de important ca si epuizarea fizica a asistentilor este stresul psihic la care acetia sunt supusi in
timpul programului de lucru. Problemele legate de stres sunt adesea uitate, mai ales in departamentele de terapie
intensiva sau oncologie. La fel este si in departamentele de geriatrie sau in clinicile de bolnavi cronici.
Cerintele ridicate la locul de munca, necesitatea de a oferi performante maxime, lipsa personalului
medical calificat, salariile mici sunt factori de stres care contribuie la oboseala si epuizarea personalului.
Oboseala pe termen lung devine cronica si se asociaza cu istovirea si scaderea rezistentei la oboseala. Pot
rezulta boli mentale si fizice grave.
Asistentii sunt cei mai afectati de sindromul Burn-out datorita stresului pe termen lung. In ultimul timp,
se vorbeste despre acest sindrom asociat progresului. Afecteaza, in general, persoanele cu profesii ce presupun
comunicare. Sindromul se asociaza cu depresia, pierderea increderii in propria persoana, sentimentul de
singuratate.
Un mediu de lucru placut si un echipament adecvat contribuie la reducerea stresului personalului
medical. Folosirea culorilor potrivite reduce semnificativ oboseala si creste randamentul muncii. La polul opus,
un design inadecvat poate ingreuna activitatea asistentilor medicali si a medicilor.