UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

ŞCOALA DOCTORALĂ. DOMENIUL PSIHOLOGIE

ASPECTE PSIHOSOCIALE ALE IMAGINII DE SINE

ȘI INTEGRĂRII SOCIALE LA ADOLESCENȚI

Rezumatul tezei de doctorat

Conducător ştiinţific:

Prof.univ.dr. NICOLAE MITROFAN

Doctorand:

Asistent universitar Zaharia Alina

BUCUREȘTI 2012
 Cuprinsul tezei de doctorat

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. PROCESUL INTEGRĂRII SOCIALE ȘI ÎNVĂȚĂRII SOCIALE-

CADRU CONCEPTUAL

1.1. Formarea şi evoluţia personalităţii în plan psihosocial

1.2. Forme şi mecanisme ale învăţării sociale

1.2.1. Teorii ale învăţării sociale

1.3.Integrarea socială

1.3.1. Factori care intervin în procesul integrării sociale

1.4. Perspective psihosociale privind adaptarea

1.5. Orientarea adolescentului către mediul social

1.6. Consideraţii personale

CAPITOLUL 2. STRUCTURA ȘI DINAMICA PERSONALITĂȚII LA ADOLESCENȚI

2.1.Delimitări conceptuale

2.2.Teorii şi modele privind personalitatea

2.2.1. Teorii psihanalitice asupra personalităţii

2.2.2. Personalitatea ca sistem energetic şi pulsional- Teoria lui A.H. Maslow

2.2.3. Personalitatea ca ansamblu de trăsături

2.2.4. Modelul dezvoltării stadiale a personalităţii

2.2.5. Teoria personalităţii la B.F. Skinner

1
 2.2.6. Teoria personalităţii la Albert Bandura

2.2.7. Personalitatea ca sistem psihosocial şi sociocultural

2.3. Adolescenţa-trecut. prezent. viitor

2.4. Personalitea la adolescenţi

2.5. Grupurile sociale - medii de formare şi manifestare a personalităţii

2.6. Consideraţii personale

CAPITOLUL 3. EUL ȘI IMAGINEA DE SINE ÎN STRUCTURA PERSONALITĂȚII

3.1.Structura şi formele Eului

3.2. Formarea şi evoluţia Eului şi imaginii de sine

3.3. Imaginea de sine şi stima de sine

3.4. Schema Sinelui

3.5. Consideraţii personale

CAPITOLUL 4. PROCESUL SOCIALIZĂRII ȘI INTEGRĂRII SOCIALE LA

ADOLESCENȚI

4.1. Conceptul de socializare

4.1.1.Tipuri de socializare şi agenţii socializării

4.1.2. Socializarea în ciclurile de viaţă

4.3. Rolul imaginii de sine în procesul integrării sociale

4.4. Rolul socializării în mediul şcolar

4.5. Consideraţii personale

CAPITOLUL 5. DESIGNUL CERCETĂRII

5.1. Obiective
2
 5.2. Ipoteze

5.3. Lotul de subiecți

5.4.Metode

5.5. Desfășurarea cercetării

5.6. Modelul statistic

CAPITOLUL 6. PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA

REZULTATELOR CERCETĂRII

6.1. Prezentarea datelor cercetării

6.2. Confirmarea ipotezelor

6.2.1. Aspecte psihosociale privind imaginea de sine și stima de sine

6.2.2. Rolul imaginii de sine în procesul integrării sociale

6.3. Interpretarea psihologică a datelor

6.3.1. Studii de caz

6.4. Concluziile cercetării

6.5. Contribuții personale. Strategie privind optimizarea imaginii de sine și facilitarea

procesului integrării sociale la adolescenți

CONCLUZII GENERALE. SUGESTII ȘI DIRECȚII DE CERCETARE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Cuvinte cheie: Eu, imagine de sine, adaptare socială, învățare socială, integrare socială,
socializare, adolescența.

3
 INTRODUCERE

Lucrarea pe care o expunem în continuare prezintă o importanţă deosebită atât pentru

procesul instructiv-educativ, cât şi pentru societate în general. Viitorul societăţii se bazează pe
tineri, iar adolescenţii reprezintă grupul generaţional care trebuie să fie pregătit să îşi asume
calitatea autoconducerii, a coordonării familiei, comunităţii şi societăţii, care va menţine şi va
îmbunătăţii viaţa umană. Studiul adolescenței realizează colaborarea dintre datele conceptuale şi
cele empirice pentru a aduce o contribuţie atât stiinţei, cât şi societăţii.

Scopul realizării acestui studiu îl constituie studierea relaţiei ce se stabileşte între nivelul
calitativ (structural şi funcţional) al imaginii de sine, pe de o parte, şi o serie de indicatori
referitori la integrarea socială a adolescenţilor şi tinerilor, respectiv gradul de integrare şi
adaptare a acestora în grup, în speţă în colectivul şcolar din care fac parte. În acest sens, ne-am
propus să evidențiem rolului imaginii de sine în procesul adaptării și integrării sociale a
adolescenților și să elaborăm o strategie care să vizeze optimizarea procesului de integrare socială
şi profesională a adolescenţilor şi tinerilor, printr-o mai bună gestionare a imaginii de sine.

Structura generală a lucrării:

Lucrarea ilustrează două părţi:

1. O parte teoretică care investighează aspectele conceptuale legate de personalitate, Eu,

imaginea de sine, învățare socială, adaptare socială, procesul socializării şi integrării
sociale.
2. O parte cu caracter preponderent aplicativ, în care sunt expuse mijloace specifice prin
intermediul căreia am studiat relaţia dintre imaginea de sine şi procesul integrării sociale a
adolescenţilor.

Lucrarea se finalizează prin avansarea unui strategii privind integrarea şcolară şi socială a
adolescenţilor în grup, direcții și sugestii viitoare de cercetare.

4
Structura analitică a lucrării:

I. Partea teoretică a lucrării

CAPITOLUL 1. PROCESUL INTEGRĂRII SOCIALE ȘI ÎNVĂȚĂRII SOCIALE-

CADRU CONCEPTUAL

În cadrul primului capitol sunt prezentate conceptele cheie referitoare la procesul

adaptării, integrării și învățării sociale.

Învăţarea socială este mecanismul prin care se realizează ambele niveluri ale socializării:
socializarea primară, prin care individul îşi formează structurile cognitive, axiologice
fundamentale (valori, norme, modele de conduită personale) şi socializarea profesională şi
ideologică, prin care individul acumulează valorile, normele, convingerile și aspirațiile în
conformitate cu profesia aleasă, promovate de organizația la care aderă.

Învăţarea socială reprezintă o premisă esențială a dezvoltării, maturizării, integrării şi

adaptării sociale. Învăţarea socială permite conturarea și formarea concepţiei despre aspectele
importante ale vieții, adoptarea unor modele de viață, unui stil de viață, dezvoltarea unor
atitudini, concepții, idealuri şi valori personale, stiluri proprii de gândire şi acţiune, capacității de
autocontrol, imaginii de sine şi capacității de autocunoaştere şi intercunoaştere, autoapreciere şi
apreciere a diferitelor situaţii sociale, unor capacităţi empatice, stiluri relaționale, capacității de a
alege, de a lua decizii, de a se orienta în viaţă (în plan personal și profesional), capacității de
interiorizare a rolurilor sociale conform poziţiilor statuare, capacității de a înlătura și gestiona
eficient comportamente antisociale, inadecvate sau conflictuale. (Cristea, D., 2012)

Modalitatea principală de materializare a consecințelor procesului socializării şi învăţării

sociale o constitue integrarea socială. Societatea prin intermediul sistemului axiologic promovat,
a modelelor psihosociale prețuite, condiționează educația indivizilor, prin intermediul sistemelor
de recompense și pedepse, individul învață să distingă între ceea ce este dezirabil și ceea ce este
indezirabil.
Grupurile de apartenență, opinia publică, instituțiile condiționează procesul socializării,
însă familia îndeplinește un rol fundamental în procesul dezvoltării și formării individului. În
mediul familial sunt trasate primele reglementări care îndrumă acțiunile și conduitele individului,

5
tot aici sunt însușite primele valori și modele comportametale. Primele relații interpersonale pe
care individul le inițiează sunt cele cu părinții, de calitatea acestor relații depinde maniera în care
acesta va interacționa la maturitate.
Imaginea de sine este puternic influențată de relația dintre copil/adolescent și părinte.
Imaginea pe care părinții o proiectează asupra copilului/adolescentului este preluată și
interiorizată, devenind componentă a imaginii de sine. Dacă părinții reflectă o imagine pozitivă
asupra copilului/adolescentului atunci acesta va avea tendința să se descrie în termeni pozitivi, se
va autoaprecia și autovaloriza, iar dacă părinții proiectează o imagine defavorabilă asupra
copilului/adolescentului, atunci acesta se va descrie în termeni nesatisfăcători, nu va avea
încredere în forțele proprii, va manifesta tendința de a se autodevaloriza, autodeprecia. Părinții
constitue primele modele cu care individul se identifică, fapt ce condiționează conturarea Eului
ideal.
Adaptarea socială se referă la armonia dintre conduita personală și modelele de conduită
specifice societății, echilibru stabilit între preluarea unor informații şi aclimatizarea socială.
Un subcapitol este dedicat orientării adolescentului către mediul social, fiind subliniată
astfel importanța grupului de egali, a contextului social pentru dezvoltarea armonioasă a
adolescentului. Adolescentul manifestă dorința accentuată de a interacționa cu ceilalți, de a lega
relații în special cu persoanele de aceeași vârstă, de a se compara și de a-și evalua competențele
în funcție de capacitățile membrilor grupului de egali.
Adolescentul încearcă să își formeze o identitate printr-o permanentă raportare și
comparare socială cu ceilalți membrii ai societății, mai ales cu membrii grupului de egali. Pe de o
parte adolescentul își dorește să aibă preocupări, aspirații, concepții, idealuri, valori și modele
comune cu ale grupului, din nevoia de a fi acceptat și plăcut de ceilalți, pe de altă parte acesta
simte nevoia să se diferențieze de grup, să caute acele elemente prin care reușește să se distingă
față de alții, să-și contureze o identitate unică, originală.
Adolescenții testează diferite roluri sociale, intră în relație cu diferite persoane, grupuri și
instituții, toate acestea ajută la consolidarea unei identități de sine stabile și coerente, la formarea
unei imagini de sine reale, concrete, la îmbunătățirea relațiilor interpersonale. Noile situații
sociale îi determină să se adapteze, să se acomodeze, să ia decizii, să fie responsabili, iar
adolescenții sunt încântați că își manifestă autonomia relațională, cognitivă sau afectivă.

6
 Incapacitatea adolescentului de a se adapta și integra, de a se acomoda la situațiile sociale,
la diferitele grupuri de apartenență, confruntarea în mod repetat cu eșecul pot conduce la
adoptarea unor comportamente antisociale. Aceste probleme pot avea la bază conturarea unor
obiective și idealuri neadecvate, nerealiste, precum și urmarea unor modele psihosociale
nepotrivite. Dacă adolescentul se percepe corect, conștientizează care sunt punctele forte și
reușește să le valorizeze, comportamentul acestuia se racordează facil la mediul social.

CAPITOLUL 2. STRUCTURA ȘI DINAMICA PERSONALITĂȚII LA ADOLESCENȚI

Cel de-al doilea capitol înglobează principalele teorii și modele ale personalității:

 Teoria lui Sigmund Freud

 Teoria lui Carl Gustav Jung

 Teoria lui Alfred Adler

 Teoria lui A.H. Maslow

 Teoria lui Gordon Allport

 Teoria lui Raymond Cattell

 Teoria lui Erik Erikson

 Teoria personalităţii la B.F. Skinner

 Teoria personalităţii la Albert Bandura

 Personalitatea ca sistem psihosocial şi sociocultural

Se impune ca personalitatea să fie înțeleasă, evaluată și interpretată în plan
psihoindividual, psihosocial şi sociocultural, adoptând o viziune globală. Perspectiva psihosocială
interpretează personalitatea din perspectiva a două aspecte: a manierei în care personalitatea
umană interrelaționează cu alte personalităţi şi a manierei în care personalitatea se cristalizează în
urma relațiilor inițiate.

7
 Abordarea personalităţii ne oferă un aspect contradictoriu: nu există unanimitate cu
privire la natura obiectului său de cercetare, nu există un model unic al personalităţii, ci modele
eterogene, deoarece termenul personalitate are semnificaţii diferite în contexte diferite.
Abordarea multidisciplinară a personalităţii conduce la înţelegerea vieţii omului şi cunoaşterea
complexă a diferitelor profiluri umane. (Ţuţu, M., 2005)

O parte însemnată a capitolului vizează caracteristicile definitorii ale personalității

adolescenților, precum și maniera specifică de exprimare a acestora în cadrul grupului de egali.

În adolescenţă are loc o acțiune intensă şi complexă de modificare, conturare şi

reorganizare a personalităţii, proces care condiționează fundamental următorul ciclu al vieţii, cel
de maturizare. Maniera în care sunt depășite problemele, conflictele și confruntările specifice
vârstei condiționează modul în care individul se va comporta la maturitate.

Perioada adolescenţei este controlată de adaptarea la starea adultă, de nevoia câştigării

identităţii și intelectualizării conduitei. Cristalizarea personalităţii în adolescenţă presupune multe
aspecte de continuitate faţă de stadiile anterioare, dar în acelaşi timp au loc multe modificări,
încât adolescenţa poate fi apreciată ca o a doua naştere a individului. Se semnalează modificări ce
rezidă în stabilizarea unor elemente, restructurarea altora, în înfiriparea unora noi, mai ales cele
din subsistemul de orientare al personalităţii: un sistem normativ și axiologic propriu, atitudini
despre sine însuși, despre ceilalți, despre diverse aspecte ale vieţii, sentimentul apartenenţei la
generaţie.

Grupul de egali joacă un rol primordial în viața adolescentului, îndeplinind următoarele

funcții:

- creează adolescenţilor premisele necesare pentru a-și satisface trebuinţe precum cele de
integrare sociale, de apartenenţă la grup, de supunere sau dominare
- cucerirea identităţii de sine

- realizează concilierea nevoilor interindividuale ale membrilor cu cerințele mediului social

- oferă protecția și sprijinul moral, afectiv și social de care adolescentul are nevoie pemtru a
se manifesta și exprima liber
- salvează adolescentul de încorsetajul părinților

8
 - acordă adolescentului protecția de care are nevoie, îl ajută să-și contureze un nou ideal,
noi scheme de acţiune, noi motivaţii şi noi nevoi afective
- satisfacerea dorinței de autonomie individuală (intelectuală, morală, afectivă)

CAPITOLUL 3. EUL ȘI IMAGINEA DE SINE ÎN STRUCTURA PERSONALITĂȚII

În cadrul acestui capitol sunt prezentate principalele concepte ale lucrării: Eu, imagine de
sine, stima de sine.

Eului este perceput ca element nodal al activităţii psihoindividuale şi al ansamblului

relaţiilor psihosociale pe care persoana le inițiează și le întreține cu sine însăşi, cu ceilalţi şi cu
societatea în general, una dintre cele mai esențiale preocupări ale psihologiei personalităţii o
constituie descifrarea originii, configurației şi atribuțiilor Eului.

Sharon S. Brehm evaluează aspectele sinelui din perspectiva psihologiei sociale şi

identifică:

- concepţia despre sine (self concept), sau componenta cognitivă, ce înglobează ansamblul de
concepții și convingeri față de sine însuși;
- stima de sine (self-esteem), sau componenta afectivă, ce se referă la valoarea acordată
propriei persoane;
- prezentarea de sine (self-presentation) care se referă la strădaniile atitudinale şi acționale prin
care culege putere, influenţă, simpatie şi aprobare din partea celorlalţi;
Concepţiile despre sine se conturează, având la bază informaţii preluate prin intermediul
activităților de interacţiune socială, în care individul își formează o părere despre sine în funcție
de atitudinile și concepțiile proiectate de ceilalți asupra sa. Acestea evoluează continuu de-a
lungul copilăriei şi adolescenţei datorită dezvoltării capacităţilor cognitive, intensificării şi
multitudinii experienţelor și relațiilor sociale întreprinse, asumării și interiorizării sistemului
normativ și axiologic promovat de societate.

În adolescență se manifestă intens tendința de a referi la propria persoană prin intermediul

calității relațiilor interpersonale inițiate, mai ales cu membrii grupului de egali prin imaginea pe
care persoanele semnificative o proiectează asupra lor.

9
 Eul constitue punctul central al personalităţii, pivotul cheie al ei, ce se dezvoltă şi
evoluează o dată cu ea, iar dacă considerăm că personalitatea individului este originală,
înglobează mai multe fațete, atunci și Eul este unic, constituit din mai multe fațete distincte.
Maniera proprie de îmbinare a faţetelor Eului generează dezvoltarea unor tipuri de Euri, cu
profile specifice, precum Euri omogene şi armonios dezvoltate, dedublate, instabile, accentuate.
( Zlate, 2004)
Principalele forme de exprimare ale Eului sunt imaginea de sine şi conştiinţa de sine, între
care identificăm o relaţie de intercondiţionare şi implicare reciprocă.
Imaginea de sine constitue modul subiectiv prin care individul devine conștient de propria
persoană, se reprezintă pe sine din punct de vedere al sentimentelor, trăsăturilor, capacităților,
gîndurilor, atitudinilor, concepțiilor și convingerilor. Ea se conturează în urma acțiunii reflexive,
având la bază sentimentul de identitate şi persistență a propriei persoane.
Imaginea de sine se referă la părerea conștientă pe care o persoană o are față de sine,
percepție ce înglobează aspecte cognitive, iar stima de sine constitue o componentă evaluativă a
sinelui ce include atât aspecte cognitive cât şi comportamentale şi afective.

Dezvoltarea imaginii despre sine se poate efectua mulțumită abilității de autoscindare

caracteristică conştiinţei umane, aceea de a fi obiect și subiect al analizei și evaluării. Prin
intermediul acestei abilități individul joacă rolul de subiect (cel care efectuează procesele de
prelucrare-integrare a informaţiei) şi de obiect (cel care oferă informaţii, cel care suportă analiza
cognitivă). Imaginea de sine se conturează progresiv şi se modifică continuu, întreaga viaţă.
Funcţiile îndeplinite de imaginea de sine au o mare importanţă pentru progresul
individului. Imaginea de sine garantează trăinicia vieții psihice şi îl protejează de agenții exteriori
cauzatori de stres și tensiune. (V. Ceauşu). Aurora Liiceanu (1982) apreciează că imaginea de
sine armonizează şi sistematizează viaţa psihică, îndeplinind un rol esențial în achiziția sistemului
axiologic și aspirațional. (apud. Modrea, 1997)

Stima de sine este una dintre dimensiunile esențiale ale personalităţii, relevă raportul pe
care îl are fiecare cu sine însuşi. În viziunea lui Chr. Andre, este o analiză a propriei persoane,
necesară stabilirii unei vieți psihice armonioase. Asocierea ei cu o valență pozitivă, ghidează
conduita individului spre parcurgerea eficientă a obstacolelor vieții. (Chr. André, Fr. Lelord,
1999).

10
 Stima de sine reprezintă abilitatea de a te considera apt pentru biruirea problemelor de
bază ale vieții și pentru trăirea sentimentului de fericire. Dintre toate judecăţile formulate de
individ pe parcursul vieţii, cea mai mare importanță o are cea referitoare la noi înşine ( Branden,
N., 2008).

CAPITOLUL 4. PROCESUL SOCIALIZĂRII ȘI INTEGRĂRII SOCIALE LA

ADOLESCENȚI

Socializarea reprezintă un proces dinamic de comunicare, ce are drept scop dezvoltarea

personală şi influenţa socială. Ea exprimă maniera proprie de captare, interiorizare, evaluare și
manifestare a experiențelor sociale. Individul recepționează și asimilează influenţele mediului în
funcție de stilul cognitiv caracteristic și schema acțională adoptată.

Socializarea asigură stabilitatea, consistența și menținerea societății, împărtășind valori,

norme și modele psihosociale generațiilor viitoare. Socializarea îl învață pe individ să asocieze
valorilor valențe pozitive sau negative și să adopte conduite și scheme acționale dezirabile.
Sistemul normativ, axiologic și atitudinal este preluat și asimilat în mod activ, este metamorfozat
în concordanță cu propriile obiective și aspirații și în raport cu structura socială la care aderă
individul, devine un ansamblu de valori, norme și modele personale. Procesul socializării este
unul dinamic, și nu o planificare culturală a societății. (Schifirneț, 1997)

O parte însemnată a acestui capitol este dedicată rolului imaginii de sine în procesul
socializării și importanței socializării în mediul școlar. Un mecanism psihologic ce joacă un rol
deosebit de important în timpul adolescenţei este modul în care indivizii percep şi reflectă
caracteristicile lor individuale, rezultatele comportamentale, poziţiile sociale. Modalităţile prin
care se percepe un adolescent în timp sau spațiu au fost înglobate în conceptul de identitate. În
timpul adolescenţei persoana explorează diferite alternative ale rolului de adult. Perceperea de
sine într-un mod particular ajută un individ să-şi construiască o identitate. Deşi identitatea prin
definiţie se referă la autostructura unui individ, marea majoritate a cercetăriilor în domeniu s-au
bazat pe paradigma statutului de identitate a lui Marcia, care se concentrează asupra proceselor ce
se presupune că aduc la formarea identităţii mai degrabă, decât la conţinutul de identitate de sine.
(apud Steinberg, L., 2001)

11
 Tinerii și adolescenții care și-au conturat aprecieri de sine înalte şi care sunt acceptați de
către grupul de apartenență, manifestă interes pentru sarcinile școlare primite și consideră că au
capacitățile necesare pentru a le rezolva în mod eficient. Ei îşi exprimă concepțiile cu încredere și
tărie și nu sunt dominați de conflicte și tensiuni interioare. Tineri și adolescenții care și-au
conturat aprecieri de sine joase, își exprimă cu dificultate punctul de vedere, le este teamă de
eșec, de faptul că ar putea intra în conflict cu ceilalți, preferă să stea în umbră, manifestă tensiuni
puternice interioare.
Procesul educațional presupune însușirea și asimilarea unor noi roluri și statusuri,
distincte de cele învățate în mediul familial, care influențează procesul adaptării și integrării
sociale, maniera în care individul va reuși să depășească diferitele provocări ale vieții.
Apartenența la grupul școlar permite compararea socială, confruntarea propriilor capacități cu
cele ale unor persoane de aceeași vârstă, confruntare ce are un impact puternic asupra formării
imaginii de sine.
Succesul funcţiei de socializare a mediului instructiv - educativ depinde de maniera în
care profesorii și părinții reușesc să înfluențeze conduita copilului/ adolescentului ținând cont de
capacitățile acestuia, dar și de particularitățile societății moderne și de măsura în care sistemul
educațional reușește să preia din sarcinile educative, ce în trecut erau efectuate de familie.

II. Partea aplicativă a lucrării

CAPITOLUL 5. DESIGNUL CERCETĂRII

1. Obiective
Obiectivul general al cercetării îl constituie studierea relaţiei ce se stabileşte între nivelul
calitativ (structural şi funcţional) al imaginii de sine, pe de o parte, şi o serie de indicatori
referitori la integrarea socială a adolescenţilor şi tinerilor, respectiv gradul de integrare şi
adaptare a acestora în grup, în speţă în colectivul şcolar din care fac parte.

Obiective specifice:

1. Studierea aspectelor psihosociale ale relaţiei ce se stabileşte între nivelul calitativ

(structural şi funcţional) al imaginii de sine şi stimai de sine la adolescenţi.

12
 2. Evidenţierea rolului stimei de sine în formarea imaginii de sine reale şi a imaginii de
sine ideale.

3. Evidenţierea influenţei unor dimensiuni ale personalităţii (dominare/supunere,

expansivitate/nonexpansivitate, adaptare/inadaptare socială, stabilitate/instabilitate emoţională,
internalitate/externalitate) în procesul formării imaginii de sine.

4. Studierea aspectelor psihosociale ale relației ce se stabilește între imaginea de sine,

stima de sine și nivelul temerilor la adolescenți și tineri.

5. Evaluarea diferenţelor ce apar în constituirea imaginii de sine la adolescenţi şi tineri.

6. Evidențierea rolului imaginii de sine în procesul integrării sociale a adolescenților și

tinerilor.

7. Evidențierea rolului imaginii de sine în procesul adaptării sociale a adolescenților și

tinerilor.

8. Evidenţierea rolului unor factori de ordin psihofiziologic (sex,vârstă), de ordin

psihosocial (performanţe şcolare, statutul sociometric, perceperea poziţiei în cadrul grupului,
gradul de autocunoaştere) în procesul integrării sociale și formării imaginii de sine.

9. Elaborarea unei strategii care să vizeze optimizarea procesului de integrare socială şi

profesională a adolescenţilor şi tinerilor, printr-o mai bună gestionare a imaginii de sine.

10. Propunerea unei intervenţii formative, care să direcţioneze şi să corecteze procesul

constituirii şi maturizării imaginii de sine, cu efecte benefice asupra integrării sociale şi
profesionale a adolescenţilor şi tinerilor.

2. Ipoteze
Ipoteza generală 1. Presupunem existenţa unei strânse corelaţii între gradul de structurare a
imaginii de sine şi nivelul stimei de sine.

Ipoteze de cercetare:

1.1. Presupunem că adolescenţii cu un nivel ridicat al stimei de sine au o imagine de sine

pozitivă.

13
1.2. Presupunem că adolescenţii cu un nivel scăzut al stimei de sine au o imagine de sine scăzută.

1.3. Presupunem că stima de sine joacă un rol esenţial în formarea imaginii de sine ideale.

Ipoteza generală 2. Presupunem că stima de sine influenţează în mod distinct faţetele eului.

2.1. Presupunem că adolescenții cu un nivel ridicat al stimei de sine inițiează cu ușurință relații
interpersonale.

2.2. Presupunem că adolescenții cu un nivel ridicat al stimei de sine sunt responsabili și eficienți
în rezolvarea sarcinilor primite.

2.3. Presupunem că adolescenții cu un nivel ridicat al stimei de sine sunt capabili să-și controleze
emoțiile și stările stresante.

Ipoteza generală 3. Presupunem că factorii de personalitate (adaptare/inadaptare socială,

stabilitate/instabilitate emoţională) joacă un rol esenţial în procesul formării imaginii de sine a
adolescenţilor.

Ipoteze de cercetare:

3.1. Presupunem existenţa unei corelaţii pozitive semnificative între nivelul imaginii de sine şi
stabilitatea emoţională.

3.2. Presupunem existenţa unei corelaţii pozitive semnificative între nivelul adaptării sociale şi
imaginea de sine.

Ipoteza generală 4. Presupunem existența unei strânse corelații între factorii de personalitate și
fațetele Eului.

Ipoteze de cercetare:

4.1. Presupunem că adolescenții echilibrați emoționali, cu un SupraEu stabil, puternic conturat

sunt capabili să gestioneze emoțiile și situațiile stresante.

4.2. Presupunem că adolescenții expansivi, direcți, echilibrați emoțional inițiează cu ușurință

relații interpersonale.

14
4.3. Presupunem că adolescenții maturi din punct de vedere social, ce au un loc al controlului
intern sunt eficienți și responsabili în rezolvarea sarcinilor primite.

Ipoteza generală 5. Presupunem că imaginea de sine a adolescenţilor variează semnificativ în

funcţie de stilul atribuţional.

Ipoteze de cercetare:

5.1. Presupunem că adolescenţii cu o imagine de sine pozitivă au un loc al controlului interior.

5.2. Presupunem că adolescenţii cu o imagine de sine negativă au un loc al controlului exterior.

Ipoteza generală 6. Presupunem existența unei strânse legături între imaginea de sine și nivelul
temerilor la adolescenți și tineri.

Ipoteze de cercetare:

6.1. Presupunem că adolescenții cu o imagine de sine bună au un nivel scăzut al temerilor.

6.2. Presupunem că adolescenții cu o imagine de sine negativă au un nivel ridicat al temerilor.

6.3. Presupunem că tinerii cu o imagine de sine bună au un nivel scăzut al temerilor.

6.4. Presupunem că tinerii cu o imagine de sine negativă au un nivel ridicat al temerilor

Ipoteza generală 7. Presupunem existența unei strânse legături între nivelul stimei de sine și
nivelul temerilor la adolescenți și tineri.

Ipoteze de cercetare:

7.1. Presupunem că adolescenții cu un nivel ridicat al stimei de sine au un nivel scăzut al

temerilor.

7.2. Presupunem că adolescenții cu un nivel scăzut al stimei de sine au un nivel ridicat al

temerilor.

7.3. Presupunem că tinerii cu un nivel ridicat al stimei de sine au un nivel scăzut al temerilor.

7.4. Presupunem că tinerii cu un nivel scăzut al stimei de sine au un nivel ridicat al temerilor.

15
Ipoteza generală 8. Presupunem că dinamica procesului de constituire a imaginii de sine
variează în funcţie de factori de ordin psihofiziologic.

Ipoteze de cercetare:

8.1. Presupunem că dinamica procesului de constituire a imaginii de sine variează în funcție de

vârstă.

8.2. Presupunem că dinamica procesului de constituire a imaginii de sine variează în funcție de

gen.

Ipoteza generală 9. Presupunem că dinamica procesului de constituire a imaginii de sine a

adolescenţilor nu variează semnificativ în funcţie de factori de ordin psihosocial-şcolar.

Ipoteze de cercetare:

9.1. Presupunem că dinamica procesului de constituire a imaginii de sine a adolescenților nu

variează semnificativ în funcție de profilul de studiu.

9.2. Presupunem că dinamica procesului de constituire a a imaginii de sine a adolescenților nu

variează semnificativ în funcție de performanță școlară.

Ipoteza generală 10. Presupunem că imaginea de sine influenţează procesul integrării şi

adaptării sociale.

Ipoteze de cercetare:

10.1. Presupunem că adolescenţii și tinerii care au o imagine de sine pozitivă se vor adapta mai
bine la grupul formal din care fac parte, iar integrarea socială va fi mai facilă.

10.2. Presupunem că adolescenţii și tinerii care şi-au format o imagine de sine negativă vor
întâmpina dificultăţi în ceea ce priveşte integrarea socială.

10.3. Presupunem că adolescenţii și tinerii care au încredere în forţele proprii şi un Eu puternic

configurat, cu deschidere către relaţiile cu alţii, se vor adapta mai bine la grupul formal din care
fac parte, iar integrarea socială va fi mai facilă.

16
10.4. Presupunem că adolescenţii și tinerii care nu au încredere în forţele proprii, Eu slab şi
sentimente de culpabilitate, vor întâmpina dificultăţi în ceea ce priveşte integrarea în grupurile
şcolare şi extraşcolare.

3. Lotul de subiecți

260 subiecţi

124 adolescenţi 126 tineri

65 adolescenţi 69 adolescenţi 69 tineri 67 tineri

4. Metode
profil real profil tehnic profil uman profil real

4. Metode

 Inventarul de personalitate PT/Berkeley

 Testul sociometric
 Testul „Cine sunt eu ?”
 Chestionarul H.S.P.Q. şi 16 PF
 Scala LOC-Rotter
 Scala The Nowicki – Strickland
 Scala stimei de sine Rosenberg
 Studiu de caz
 Observaţia – ca metodă complementară în evaluarea psihologică a imaginii de sine

17
CAPITOLUL 6. PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR CERCETĂRII

1. Aspecte psihosociale privind imaginea de sine și stima de sine

Pentru verificarea ipotezelor 1.1 și 1.2 am utilizat analiza de corelație bivariată dintre
variabilele imaginea de sine și stima de sine. Valoarea coeficientului Pearson ne permite să
admitem că între imaginea de sine și stima de sine există o corelație pozitivă semnificativă în
cazul adolescenților, o imagine de sine pozitivă este asociată cu un nivel ridicat al stimei de sine,
iar o imagine de sine negativă este asociată cu un nivel scăzut al stimei de sine, fapt ce ne
confirmă ipotezele formulate.

Adolescenți

- imagine de sine- stima de sine

- p= 0.878”, Sig.0.000

” Corelația este semnificativă la nivelul 0.01 level (2-tailed)

Adolescenții mulțumiți de propriile caracteristici fizice, psihice, sociale sunt persoane

care se prețuiesc pe sine, sunt persoane încrezătoare în forțele proprii, mulțumite de realizările
sale, de modul în care relaționează cu ceilalți. Adolescenții care se descriu în termeni pozitivi își
respectă propria persoană, se valorizează în proprii ochi, dar și în relațiile cu persoanele din jur.

Liceenii care se descriu în termeni sumbrii, sunt persoane care nu au încredere în propriile
forțe, au tendința să se devalorizeze în proprii ochi, dar și în cei ai celor din jur. Adolescenții care
nu se prețuiesc pe sine, nu-și apreciează propriile realizări, nu sunt respectați nici de persoanele
cu care interacționează.

Pentru verificarea ipotezei 1.3, am analizat relația dintre stima de sine și cele cinci fațete
ale Eului ideal.

18
 Adolescenți

- stima de sine- stil expresiv (p=0.026, Sig. 0.776)

- stima de sine- stil interpersonal (p=0.039, Sig.0.668)

- stima de sine- stil de muncă (p=0.764”, Sig. 0.001)

- stima de sine- stil emoțional (p=0.804”, Sig. 0.001)

- stima de sine- stil intelectual (p=0.146, Sig.0.105)

” Corelația este semnificativă la nivelul 0.01 (2-tailed)

Valoarea coeficientului de corelație Pearson ne indică o legătură stânsă pozitivă între

stima de sine și două fațete ale Eului ideal: stilul de muncă și stilul emoțional. Liceenii ce au
încredere în forțele proprii, se respectă și se prețuiesc pe sine sunt mulțumiți de maniera în care
rezolvă sarcinile școlare, satisfăcuți de controlul emoțiilor, anxietății și al stresului. Siguranța de
sine, încrederea în reușită îl mobilizează pe adolescent, îi dă energia necesară pentru a duce la
bun sfârșit sarcinile primite, îi conferă sentimentul că poate trece cu bine peste obstacolele ivite,
poate controla eficient situațiile neplăcute sau stresante.

Ipoteza 1.3 s-a confirmat doar parțial, identificăm o relație semnificativă între nivelul
stimei de sine și două dintre fațetele Eului ideal, stilul de muncă și stilul emoțional. Adolescenții
cu un nivel ridicat al stimei de sine sunt persoane satisfăcute de modul în care muncesc, de
maniera în care gestionează emoțiile. Discrepanța redusă între Eul real și Eul ideal (ceea ce este
adolescentul în realitate și cum și-ar dori să fie) este asociată cu un nivel ridicat al stimei de sine.

Pentru confirmarea ipotezei 2 am utilizat analiza corelațională bivariată. Evidenţierea

rolului stimei de sine în formarea imaginii de sine reale, s-a realizat prin analiza dintre stima de
sine și cele cinci fațete ale Eului real. Investigarea relației dintre variabile ne-a condus la
următoarele rezultate:

Adolescenți

- stima de sine- stil expresiv (p= 0.123, Sig. 0.173)

19
 - stima de sine- stil interpersonal (p=0.756’, Sig.0.004)

- stima de sine- stil de muncă (p=0.670”, Sig. 0.000)

- stima de sine- stil emoțional (p=0.756”, Sig. 0.000)

- stima de sine- stil intelectual (p=0.133, Sig. .141)

” Corelația este semnificativă la nivelul 0.01 (2-tailed)

’ Corelația este semnificativă la nivelul 0.05 (2-tailed)

Între stima de sine și stilul interpersonal există o corelație pozitivă semnificativă, indicată
de valoarea coeficientului Pearson egală cu 0.756 (Sig.0.004), fapt ce ne permite confirmarea
ipotezei 2.1. Adolescenții ce-și prețuiesc și respectă propria persoană sunt capabili să lege relații
pozitive, să interacționeze cu ușurință cu cei din jur, să-i respecte și să-i înțeleagă pe ceilalți.

Între stima de sine și stilul de muncă identificăm o legătură pozitivă (p=0.670”, Sig.
0.000), ceea ce permite validarea ipotezei 2.2. Liceenii care au un nivel ridicat al stimei de sine
sunt persoane capabile să ducă la bun sfârșit activitățile desfășurate, iar încrederea în forțele
proprii, credința că pot reuși le determină să rezolve în mod eficient sarcinile primite.

Între stima de sine și stilul emoțional observăm o legătură strânsă directă, (p=0.756”, Sig.
0.000), fapt ce ne permite confirmarea ipotezei 2.3. Adolescenții care își respectă propria
persoană și caută să o valorizeze în relațiile cu persoanele din jur sunt capabili să facă față
evenimentelor stresante sau tensionate, să-și controleze și să exprime în mod pozitiv emoțiile.
Credința în reușita personală și siguranța de sine îi determină să treacă cu bine peste situațiile
dificile.

Ipoteza 2 se confirmă, identificăm o legătură semnificativă directă între stima de sine și

trei fațete ale Eului real: stilul interpersonal, stilul de muncă, stilul emoțional. Nivelul stimei de
sine este asociat cu modul în care indivizii relaționează, se implică în rezolvarea sarcinilor
școlare, capacitatea de a rezista agenților stresori. Liceenii cu o stimă de sine înaltă sunt persoane
calde și receptive în relațiile cu ceilalți, responsabile și eficiente, capabile să-și gestioneze
emoțiile.

20
 Pentru evidențierea influenţei unor dimensiuni ale personalităţii ( adaptare/inadaptare
socială, stabilitate/instabilitate emoţională) în procesul formării imaginii de sine am utilizat
analiza corelațională. Pentru testarea ipotezelor 3.1 și 3.2 am investigat relația dintre variabilele
imaginea de sine și trăsăturile de personalitate, adaptare socială și stabilitate emoțională.

- Factorul G, maturitate socială (p=0.718”, Sig. 0.000)

- Factorul C, forța Eului (p=0.834”, Sig. 0.000)

” Corelația este semnificativă la nivelul 0.01 (2-tailed)

Între imaginea de sine și factorul maturitate socială există o corelație directă puternică,
indicată de valoarea coeficientului Pearson (p=0.718”, Sig. 0.000), fapt ce ne permite să admitem
că ipoteza 3.1 este confirmată. Adolescenții care se descriu în termeni pozitivi, au o părere bună
față de propria persoană, propriile abilități, reușite au conturat un SupraEu puternic, sunt capabili
să respecte normele și valorile promovate de societate, au bine dezvoltat simțul datoriei, sunt
conștiincioși și perseverenți în activitățile desfășurate.

Identificăm o legătură directă semnificativă între imaginea de sine și factorul maturitate

emoțională, valoarea coeficientului de corelație Pearson este egală cu 0.834”, iar valoarea lui
Sig.este 0.000, ceea ce ne permite să confirmăm ipoteza 3.2. Adolescenții care se prețuiesc pe
sine, sunt siguri pe sine, își apreciează calitățile fizice, psihice, au conturat un Eu puternic, stabil,
coerent, sunt persoane calme și echilibrate.

Observăm că adolescenții maturi din punct de vedere emoțional și social, echilibrați din
punct de vedere emoțional, adaptați din punct de vedere social sunt persoane cu o imagine de sine
pozitivă. Valoarea coeficientului de corelație este semnificativă (Sig. 000), ne permite să
confirmăm cele două ipoteze.

Evidențierea relației dintre factorii de personalitate: dominare/supunere,

expansivitate/nonexpansivitate, adaptare/inadaptare socială, stabilitate/instabilitate emoţională,
internalitate/externalitate și cele cinci fațete ale Eului s-a realizat prin analiza corelațională
bivariată.

21
 - stilul emoțional corelează în cazul adolescenților cu factorul C forța Eului (p=0.821”,
Sig. 0.000), factorul G maturitate socială (p=0.644”, Sig. 0.000) și stilul atribuțional
(p=0.607”, Sig. 0.000)

” Corelația este semnificativă la nivelul 0.01 (2-tailed).

Ipoteza 4.1 a fost verificată prin analiza de corelație bivariată între variabila stil emoțional
și variabilele forța Eului și maturitate socială. În urma analizei dintre variabile identificăm o
relație semnificativă directă, adolescenții echilibrați din punct de vedere emoțional, cu un
SupraEu puternic reușesc să gestioneze eficient stările de tensiune și cauzatoare de stres.
Valoarea lui Sig. ne indică confirmarea ipotei 4.1.

Subiecții stabili din punct de vedere emoțional sunt persoane care își controlează în mod
eficient emoțiile, stările de tensiune, anxietate, stres, persoane care se consideră responsabile
pentru faptele și conduitele proprii.

- stilul interpersonal corelează în cazul adolescenților cu factorul C forța Eului

(p=0.615”, Sig. 0.000) și factorul F expansivitate/nonexpansivitate (p=0.875”, Sig.
0.000)

” Corelația este semnificativă la nivelul 0.01 (2-tailed)

Valoarea lui Sig. și a coeficientului de corelație Pearson ne permite să afirmăm că ipoteza

4.2 s-a confirmat, adolescenții cu un Eu stabil, bine conturat, expansivi, entuziaști, plini de
energie au abilități de relaționare, sunt persoane ce leagă cu ușurință relații sociale.

- stilul de muncă corelează în cazul adolescenților cu factorul G maturitate socială (p=

0.764”, Sig.0.000) și stilul atribuțional (p= 0.708”, Sig.0.000)

” Corelația este semnificativă la nivelul 0.01 (2-tailed)

Testarea ipotezei 4.3. s-a realizat prin analiza corelațională bivariată dintre variabila stilul
de muncă și variabilele stilul atribuțional și factorul maturitate socială. Observăm o legătură
puternică pozitivă, indicată de valoarea lui Sig. și a coeficientului de corelație Pearson,
adolescenții adaptați din punct de vedere social, ce-și asumă atât succesul, cât și insuccesul sunt

22
eficienți și responsabili în rezolvarea sarcinilor școlare primite, fapt ce ne permite să confirmăm
ipoteza de la care am plecat.

Adolescenții care au dezvoltat un SupraEu puternic sunt persoane responsabile, eficiente,

care se dedică activităților academice. Maniera de implicare și rezolvare a sarcinilor academice
corelează cu modul în care adolescenții își explică propriul comportament și propriile acțiuni.
Liceenii care au un stil atribuțional bazat pe factorii interni sunt persoane implicate în activitățile
academice desfășurate.

Pentru confirmarea ipotezelor 5.1 și 5.2 am utilizat analiza corelațională bivariată dintre
variabilele imaginea de sine și stilul atribuțional. Valoarea coeficientului de corelație, Sig.000,
ne indică o relația directă semnificativă între cele două variabile, coeficientul de corelație
Pearson egal cu 0.857, ne arată o legătură puternică între imaginea de sine și stilul atribuțional.

Adolescenții care au încredere în forțele proprii, au o părere bună față de sine, sunt
persoane ce-și asumă atât succesul, cât și insuccesul, care consideră că acțiunile și
comportamente lor sunt datorate propriilor abilități, competențe, trăsături de personalitate.

Liceenii care se descriu în termeni negativi au un loc al controlului exterior, consideră că

tot ceea ce li se întâmplă le este dat și nu pot schimba cursul evenimentelor, nu își asumă faptele
și acțiunile.

Pentru testarea ipotezei generale 6 am utilizat analiza de corelație bivariată între

variabilele imaginea de sine și nivelul temerilor. Valoarea lui Sig. este egal cu 0.000, în cazul
adolescenților și 0.002, în cazul tinerilor, ne indică că între imaginea de sine și nivelul temerilor
există o corelație pozitivă semnificativă în cazul adolescenților și tinerilor, ipoteza este
confirmată. Valoarea ridicată a coeficientului de corelație Pearson, atât în cazul adolescenților,
dar și al tinerilor, ne arată o legătură puternică între variabile.

Adolescenți Tineri

- imagine de sine- nivel al temerilor - imagine de sine- nivel al temerilor

- p= 0.749”, Sig.0.000 - p= 0.634’. Sig. 0.002

” Corelația este semnificativă la nivelul 0.01 level (2-tailed)

23
 Adolescenții și tinerii care o imagine de sine pozitivă tind să dezvolte un sine netămător.
Ceea ce ne permite să confirmăm ipotezele 6.1 și 6.3. Persoanele mulțumite de reușitele și
performanțele obținute, ce au încredere în propriile abilități și competențe nu se tem că pe viitor
ar putea să înlocuiască succesul cu eșecul, că ar putea să clacheze și să nu facă față diferitelor
provocări ale vieții. Adolescenții apreciează că au calitățile necesare pentru a reuși în viață atât pe
plan personal, cât și profesional.

Adolescenții și tinerii care au o imagine de sine negativă tind să dezvolte un sine temător,
fapt ce indică confirmarea ipotezelor 6.2 și 6.4. Persoanele care au o părere sumbră față de
propria persoană consideră că în viitor nu vor reuși să depășească diferitele probleme cu care se
vor confrunta, se tem că nu vor interacționa eficient cu ceilalți, că nu au resursele necesare pentru
a rezolva sarcinile primite, că nu vor reuși să gestioneze evenimentele stresante.

Pentru testarea ipotezei 7 am recurs la analiza corelațională bivariată între variabile stima
de sine și nivelul temerilor. Valoare lui Sig. egală cu 0.000, în cazul adolescenților și 0.002, în
cazul tinerilor ne arată o relație semnificativă între cele două variabile, iar valoarea ridicată a
coeficientului Pearson, în cazul ambelor loturi de subiecți, ne arată că legătura este una puternică.

Adolescenții și tinerii care nu-și apreciează și respectă propria persoană, propriile realizări
tind să dezvolte un sine temător, ceea ce conduce la confirmarea ipotezelor 7.1 și 7.3. Perspectiva
sumbră asupra propriei persoane conduce la dezvoltarea nesiguranței, incertitudinii, sentimentului
de neputință.

Adolescenții și tinerii care se prețuiesc și se apreciează pe sine consideră că pe viitor vor

fi mulțumiți de reușitele personale, de calitatea relațiilor întreprinse, de modul în care își vor
rezolva sarcinile profesionale, fapt ce ne permite să admitem că ipotezele 7.2 și 7.4 sunt
confirmate. Viziunea pozitivă față de propria persoană conduce la sporirea încrederii în reușita
personală, atât în plan personal, cât și profesional.

Adolescenți Tineri

- stima de sine- nivel al temerilor - stima de sine- nivel al temerilor

- p= 0.649”, Sig.0.000 - p= 0.514’, Sig. 0.002

24
 ” Corelația este semnificativă la nivelul 0.01 level (2-tailed)

Am recurs la analiza de varianță factorială, Anova two-way, pentru a pune în evidență

semnificația diferențelor dintre mediile unor eșantioane și pentru a confirma ipotezele 8 și 9.

Pentru testarea ipotezei 8 am investigat relația dintre imaginea de sine (variabila

dependentă) și sex, vârstă (variabile independente), precum și eventualul efect asupra acestei
relații determinat de interacțiunea dintre cele două variabile independente vârstă-sex.

Testul Leneve, care analizează egalitatea varianțelor între subgrupuri. Valoarea lui Sig.
0.000, mai mică de 0.05 indică o varianță inegală între grupuri, fapt ce conduce la confirmarea
ipotezei 8.

Valoarea lui F (19.695, Sig. 0.000), testează efectul global, care este semnificativ în cazul
nostru, al genului și vârstei.

Valoarea lui F (19.952, Sig. 0.003), denotă un efect principal semnificativ al factorului
vârstă asupra imaginii de sine. Valoarea eta pătrat egală cu 0.41 indică o intensitate relativ
importantă a relației dintre cele două variabile.

Pentru evidențierea diferențelor intergrupale, am analizat relația dintre cele cinci fațete ale
imaginii de sine reale (stilul expresiv, stilul interpersonal, stilul de muncă, stilul emoțional, stilul
intelectual- variabile dependente) și vârsta, sex.

Valoarea lui F ( 19.952, Sig. 0.000) denotă un efect principal semnificativ al factorului
vârstă asupra stilului expresiv, dar și un efect global semnificativ al variabilelor independente
vârstă-gen asupra varibilelei dependente ( valoarea lui F este egală cu 21.539, Sig. 0.000).

Observăm un efect global semnificativ al variabilelor independente vârstă-sex asupra

variabilei dependente, stilul de muncă (valoarea lui F este egală cu 8.135, Sig. 0.004).
Variabilele independente analizate separat nu relevă diferențe semnificative asupra stilului de
muncă.

Constatăm un efect principal semnificativ al variabilei gen și al variabilei vârstă asupra

stilului emoțional (valoarea lui F este egală cu 11.830, Sig. 0.001, pentru variabila vârstă,
valoarea lui F este egală cu 9.935, Sig. 0.002 pentru variabila gen).

25
 Identificăm un efect principal semnificativ al variabilei gen asupra stilului intelectual,
valoarea lui F este egală cu 15.766, Sig. 0,000.

Dinamica procesului de constituire a imaginii de sine variează în funcție de vârstă, în ceea

ce privește stilul expresiv și emoțional.

În adolescență este pregnantă nevoia, dorința de a ieși în evidență, de a se distinge de

ceilalți, de a se afirma în cadrul grupului de egali. Adolescenții sunt mai sociabili, deschiși, plini
de energie, dominatori, chiar uneori agresivi, decât tinerii, care tind să fie mai precauți și
rezervați în manifestarea comportamentului social.

În perioada tinereții Eul este stabil, clar definit, atinge un nivel înalt de structurare, tinerii
sunt în general mai calmi, au mai bine dezvoltată abilitatea de a controla sfera afectivă și depăși
evenimentele stresante, decât adolescenții.
Dinamica procesului de constituire a imaginii de sine variează în funcție de gen, în ceea
ce privește stilul expresiv și intelectual.

Adolescentele sunt mai rezervate și mai prudente decât băieții, cele mai multe dintre ele
aflându-se între prudență și entuziasm, adolescenții de sex masculin sunt extrem de sociabili,
deschiși, dominatori și plini de energie, fapt ce este explicat prin dorința băieților de a ocupa o
poziție cât mai înaltă în cadrul grupului.

În cazul tinerilor, studentele sunt mai sociabile și deschise decât băieții. Fetele sunt mai
deschise către problemele semenilor, au abilități de relaționare și comunicare mai bine dezvoltate
decât băieții.
Adolescentele și tinerele sunt mult mai dornice să învețe și să încerce lucruri noi decât
subiecții de sex masculin, sunt mai receptive la stimulii noi, au o perspectivă globală asupra
situațiilor și evenimentelor.

Pentru testarea ipotezei 9 am investigat relația dintre imaginea de sine (variabila

dependentă) și variabile independente: profil de studiu și performanță școlară, precum și efectul
dintre cele două variabile independente asupra imaginii de sine. Valoarea lui F este egală cu
0.655, Sig. 0.420 pentru variabila performanță școlară și egală cu 1.371, Sig. 0.244, pentru
variabila profil de studiu, denotă un efect nesemnificativ al variabilelor independente asupra

26
 variabilei dependente, ceea ce indică confirmarea ipotezei de la care am plecat. Dinamica
procesului de constituire a imaginii de sine a adolescenţilor nu variează semnificativ în funcţie de
factori de ordin psihosocial-şcolar, performanță școlară și profil de studiu. Procesul de cristalizare
al imaginii de sine variează în funcție de trăsături de personalitate precum maturitate emoțională,
adaptare socială, stil atribuțional și în funcție de calitatea relațiilor interpersonale cu persoanele
semnificative din viața adolescentului.

2. Rolul imaginii de sine în procesul integrării sociale

Pentru evidențierea influenței imaginii de sine în procesul adaptării sociale am utilizat

regresia multinomială simplă, unde variabila criteriu este gradul de adaptare socială, iar variabila
predictor este imaginea de sine. Analiza de regresie este utilizată pentru testarea ipotezelor 10.1
și 10.2.

Tabel nr. 1 Analiza de regresie liniară- adolescenți

imagine de sine-adaptare socială

R Std. Error Change Statistics

Squar Adjusted of the R Square Sig. F Durbin-
vârsta R e R Square Estimate Change F Change df1 df2 Change Watson
adolescenți .618a .469 .463 10.631 .469 44.838 1.000 122 .000 1.990
a. Predictors: (Constant), imaginea de sine
b. Dependent Variable: adaptare
socială

În tabelul nr. 1 sunt prezentate principalele rezultate obținute în urma analizei de regresie
multiplă. Valoarea lui R, indică puterea de predicție, în cazul de față 0.618, ceea ce ne arată o
predicție puternică.
Valoarea ridicată a lui Adjusted R Square ne indică faptul că coeficientul de determinare
tinde să fie mare. Valoarea lui Standard error of the estimate ne indică acuratațea modelului de
predicție, în cazul de față ne arată o predicție sigură.

27
 Valoarea lui Sig. F change ne arată că modelul de predicție este semnificativ, imaginea de
sine influențează procesul adaptării sociale în cazul adolescenților. Testul Durbin-Watson ne
oferă informații cu privire la condiția de independență a variabilelor. În cazul de față valoarea
1.990 este apropiată de 2, ne indică respectarea condiției de independență a erorilor.

Tabel nr. 2 Anova- adolescenți

imagine de sine-adaptare socială
Sum of
vârsta Squares df Mean Square F Sig.
adolescenți Regression 11.045 1 11.045 44.838 .000a
Residual 30.052 122 .246
Total 41.097 123
a. Predictors: (Constant), imaginea de sine
b. Dependent Variable: adaptare socială
În tabelul nr. 2 sunt prezentate rezultatele testului de semnificație F pentru modelul de
predicție. Coeficientul de regresie este semnificativ statistic (Sig.=0.000).

Tabel nr. 3 Analiza de regresie liniară- tineri

imagine de sine-adaptare socială
Std. Change Statistics
Adjusted Error of
R R the R Square Sig. F Durbin-
vârsta R Square Square Estimate Change F Change df1 df2 Change Watson
tineri .689a .239 .534 .40199 .439 42.179 1.000 134 .000 1.688
a. Predictors: (Constant), imaginea de sine
b. Dependent Variable: adaptare
socială
În tabelul nr. 3 sunt prezentate principalele rezultate obținute în urma analizei de regresie
multiplă. Valoarea lui R, indică puterea de predicție, în cazul de față 0.689, ceea ce ne arată o
predicție puternică.

28
 Valoarea a lui Adjusted R Square egală cu 0.534 ne indică faptul că coeficientul de
determinare tinde să fie mare. Acuratațea modelului de predicție este în funcție de valoarea lui
Standard error of the estimate, în cazul de față ne arată o predicție sigură.
Valoarea lui Sig. F change egal cu 0.000 ne arată că modelul de predicție este
semnificativ, imaginea de sine influențează procesul adaptării sociale în cazul tinerilor. Testul
Durbin-Watson ne oferă informații cu privire la condiția de independență a variabilelor. În cazul
de față valoarea este egală cu 1. 688, condiția de independență a erorilor este respectată.

Tabel nr. 4 Anova- tineri

imagine de sine-adaptare socială
Sum of
vârsta Squares df Mean Square F Sig.
tineri Regression 6.816 1 6.816 42.179 .000a
Residual 21.654 134 .162
Total 28.471 135
a. Predictors: (Constant), imaginea de sine
b. Dependent Variable: adaptare socială

În tabelul nr. 4 sunt prezentate rezultatele testului de semnificație F pentru modelul de

predicție. Coeficientul de regresie este semnificativ statistic (Sig.=0.000).

Valoarea lui Sig. egală cu 0.000, atât în cazul adolescenților, dar și al tinerilor, ne permite
să afirmăm că ipotezele 10.1 și 10.2 se confirmă. Imaginea de sine îndeplinește un rol primordial
în procesul adaptării sociale, părerea bună despre sine facilitează procesul adaptării sociale.
Tinerii și adolescenții care se descriu în termeni pozitivi, sunt capabili să-i perceapă pozitiv și pe
cei din jur, să valorifice experiențele anterioare, să-și exprime emoțiile și opiniile în mod asertiv.
Pentru evidențierea influenței imaginii de sine în procesul integrării sociale am utilizat
regresia multinomială simplă, unde variabila criteriu este gradul de integrare indicat de statutul
sociometric ocupat de subiecți în cadrul grupului, iar variabila predictor este imaginea de sine.

29
 Tabel nr. 5 Analiza de regresie liniară- adolescenți
imagine de sine-integrare socială
Change Statistics
Std. Error R
R Adjusted of the Square df Sig. F Durbin-
vârsta R Square R Square Estimate Change F Change 1 df2 Change Watson
Adolescenți .568a .272 .564 10.634 .472 9.439E0 1 122 .003 1.282

a. Predictors: (Constant), imaginea de sine

b. Dependent Variable: integrare socială

În tabelul nr. 5 sunt prezentate principalele rezultate obținute în urma analizei de regresie
multiplă. Valoarea lui R, indică puterea de predicție, în cazul de față 0.568, ceea ce ne arată o
predicție puternică.
Valoarea a lui Adjusted R Square egală cu 0.564, ne indică faptul că coeficientul de
determinare tinde să fie mare. Acuratațea modelului de predicție este în funcție de valoarea lui
Standard error of the estimate, în cazul de față ne arată o predicție sigură.
Valoarea lui Sig. F change egal cu 0.003 ne arată că modelul de predicție este
semnificativ, imaginea de sine influențează procesul integrării sociale în cazul adolescenților.
Testul Durbin-Watson ne oferă informații cu privire la condiția de independență a variabilelor. În
cazul de față valoarea este egală cu 1. 282, condiția de independență a erorilor este respectată.

Tabel nr. 6 Anova- adolescenți

imagine de sine-integrare socială

Sum of
vârsta Squares df Mean Square F Sig.
adolescenti Regression 3.357 1 3.357 9.439 .003a
Residual 43.385 122 .356
Total 46.742 123
a. Predictors: (Constant), imaginea de sine
b. Dependent Variable: integrare socială

30
 În tabelul nr. 6 sunt prezentate rezultatele testului de semnificație F pentru modelul de
predicție. Coeficientul de regresie este semnificativ statistic (Sig.=0.003).

Tabel nr. 7 Analiza de regresie liniară- tineri

imagine de sine-integrare socială

Std. Change Statistics

Error of R Sig. F
R Adjusted the Square F Chan Durbin-
vârsta R Square R Square Estimate Change Change df1 df2 ge Watson
tineri .526a .216 .509 10.447 .016 2.160 1 134 .003 1.076
a. Predictors: (Constant), imaginea de sine
b. Dependent Variable: integrare socială

În tabelul nr. 7 sunt prezentate principalele rezultate obținute în urma analizei de regresie
multiplă. Valoarea lui R este egală cu 0.526, ceea ce ne indică o predicție puternică.
Valoarea a lui Adjusted R Square egală cu 0.564, coeficientul de determinare tinde să fie
mare. Acuratațea modelului de predicție este în funcție de valoarea lui Standard error of the
estimate, în cazul de față ne arată o predicție sigură.
Valoarea lui Sig. F change egal cu 0.003 ne arată că modelul de predicție este
semnificativ, imaginea de sine influențează procesul integrării sociale în cazul tinerilor. Testul
Durbin-Watson ne oferă informații cu privire la condiția de independență a variabilelor. În cazul
de față valoarea este egală cu 1. 282, condiția de independență a erorilor este respectată.

Tabel nr. 8 Anova- tineri

imagine de sine-integrare socială

Sum of
vârsta Squares df Mean Square F Sig.
tineri Regression .763 1 .763 2.160 .003a
Residual 47.354 134 .353
Total 48.118 135
a. Predictors: (Constant), imaginea de sine
b. Dependent Variable: integrare socială

31
 În tabelul nr. 8 sunt prezentate rezultatele testului de semnificație F pentru modelul de
predicție. Coeficientul de regresie este semnificativ statistic (Sig.=0.003).

Valoarea lui Sig. egală cu 0.003, în cazul adolescenților, dar și în cazul tinerilor, ne indică
confirmarea ipotezelor 10.3. și 10.4, imaginea de sine condiționează procesul integrării sociale.
Prezentarea și aprecierea propriei persoane în termeni pozitivi, valorizarea propriilor abilități, dar
și a propriei persoane în relațiile cu ceilalți facilitează integrarea socială. Adolescenții și tinerii
care au o reprezentare pozitivă față de propria persoană sunt apreciați și respectați de cei din jur.
Doar dezvoltarea unei imagini de sine pozitive corecte, bazate pe abilități și fapte reale, conduce
la integrarea optimă a adolescenților și tinerilor în diferitele grupuri de apartenență, școlare sau de
loissir.

CONCLUZII GENERALE

Prin studiul realizat am dorit să surprindem relaţia care se stabileşte între nivelul calitativ
(structural şi funcţional) al imaginii de sine, pe de o parte, şi o serie de indicatori referitori la
integrarea socială a adolescenţilor, respectiv gradul de integrare şi adaptare a acestora în grup, în
speţă în colectivul şcolar din care fac parte. Cercetarea a evidențiat următoarele concluzii cu grad
mare de generalitate:

● imaginea de sine și stima de sine sunt condiționate istoric, cultural și social, conduitele
adolescenților vor fi în concordanță cu mediul social, conform modelelor psihosociale și
schemelor acționale promovate.

● imaginea de sine pozitivă se asociează unui nivel ridicat al stimei de sine, adolescenții
care au o percepție și o reprezentare pozitivă față de propria persoană se evaluează
pozitiv, manifestă respect față de sine însuși.

● stima de sine joacă un rol esenţial în formarea imaginii de sine ideale, adolescenții
care își prețuiesc și valorizează propria persoană manifestă dorința de a se autodepăși,
autodezvolta.

32
 ● o reprezentare de sine și o încredere de sine dezvoltate corect, echilibrate pe baza unor
abilități, competențe și performanțe reale ale adolescentului, conduce la acțiuni și
conduite prosociale, relații armonioase și constructive cu cei din jur, facilitarea procesului
integrării sociale.

● adolescenţii care au o reprezentare de sine pozitivă se adaptează mai bine la grupul din
care fac parte, sunt capabili să-și ajusteze conduita în așa fel încât să răspundă armonios
mediului social.

● dificultăţile de adaptare şi integrare socială sunt condiţionate de factori

psihoindividuali: profilul personalităţii individului; factori sociali: grupul de apartenenţă,
valorile, normele și modele promovate de grup, relaţia cu părinţii şi cu persoanele
apropiate, statutul social ocupat în grupul de egali şi în cel şcolar; factori socioculturali:
modele şi valori promovate de societate, caracteristicile perioadei istorice

● strategiile care urmăresc facilitarea procesului integrării sociale trebuie să vizeze

procesul cunoașterii de sine, aprecierea de sine, respectul de sine, relația adolescentului cu
părinții, grupul de egali.

Tema prezintă o importanţă deosebită atât pentru procesul instructiv-educativ, cât şi

pentru societate în general, având în vedere particularităţile societăţii noastre actuale: globalizare,
tehnologizare, informatizare.

- adolescenţii se identifică tot mai mult cu falsele modele promovate de mass-media

(afectează reperele axiologice, cognitive, afective ale adolescenţilor)

- întâlnim tot mai des cazuri de comportamente antisociale (de agresivitate şi delicvenţă) în
rândul adolescenţilor

Studiul propune în final o strategie care să vizeze îmbunătățirea imaginii de sine,

facilitarea adaptării și integrării sociale în cadrul diferitelor grupuri de apartenență. Strategia care
au ca scop adaptarea și integrarea eficientă a adolescenților în grup trebuie să ia în considerare
procesul cunoașterii de sine, aprecierea de sine, respectul de sine, caracteristici psihoindividuale
și particularități ale grupului social.

33
 Având în vedere particularitățile perioadei adolescenței, dar și caracteristicile societății
actuale propunem o strategie prin intermediul căreia urmărim optimizarea imaginii de sine și
facilitării integrării sociale. Strategia pe care o înaintăm determină:

- dezvoltarea unei personalități echilibrate și armonioase

- îmbunătățirea procesului instructiv-educativ, precum și a relației dintre adolescent și

profesori

- dezvoltarea unor legături armonioase cu părinții, colegii și prietenii

- pregătirea adolescentului pentru perioada maturității și pentru depășirea obstacolelor vieții

- obținerea performanțelor sociale și profesionale

Strategia propusă urmărește facilitarea drumului parcurs de adolescent, îmbunătățirea

procesului instructiv-educativ, dezvoltarea armonioasă și echilibrată a viitorilor adulți ai
societății, metamorfozarea adolescenților în adulți capabili să obțină performanțe în plan
personal, social și profesional.

Problemele de adaptare şi integrare socială ale adolescenților pot fi generate de profilul

psihosocial, nivelul stimei de sine, imaginea de sine, tipul de educație adoptat de părinți, relațiile
defectuoase cu părinții și persoanele apropiate, poziția socială precară ocupată în cadrul grupului
de egali, alegerea unor modelele ideale nepotrivite, evenimente semnificative cu efecte nocive, ce
nu au fost gestionate eficient.

Dificultățile de integrare ale adolescenților pot fi depășite prin suport afectiv, moral,
social oferit de părinți, profesori, persoane semnificative din viața acestuia. Sprijinul și atenția
acordate adolescentului determină depășirea problemelor specifice vârstei.

Concluziile acestor cercetări ar putea creiona direcții de intervenții pentru pedagogi,

consilierii școlari, profesori și părinți, care să îmbunătățească procesul adaptării și integrării
sociale și ar putea optimiza procesul autocunoașterii și autoevaluării, îmbunătățirea imaginii de
sine și a stimei de sine în cazul adolescenților.

34
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Allport, W. (1991). Structura şi dezvoltarea personalităţii. Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică
2. Alpay, E. (2000). Self Concept and Self esteem Education Psychology Interactive.
Readings and Educational Psychology. Voldosta: State University
3. André, Chr; Lelord, Fr. (1999). Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege cât mai
bine cu ceilalţi. Bucureşti: Editura Trei

4. Aniţei, M. (2000). Introducere în psihologia experimentală. Bucureşti: Casa de Editură şi

Presă
5. Boeree, G., (2006). Personality Theories. Shippensburg: University Shippensburg

6. Bonchiș, E., Drugaș, M. (2006). Introducere în psihologia personalității. Oradea: Editura

Universității din Oradea

7. Branden, N. (2008). Cei şase stâlpi ai încrederii în sine. Bucureşti: Editura

Amsta Publishing
8. Brehm, S., Kassim, M. (1990). Social psychology. Boston: Houghton Mifflin Company
9. Ceauşu, V. (1983). Autocunoaştere şi creaţie. Bucureşti: Editura Militară
10. Cosmovici, A.. Iacob, L. (2005). Psihologie școlară. Iași: Editura Polirom

11. Crețu, T. (2001). Psihologia adolescentului și adultului. Adolescența și contextul ei de

dezvoltare. București: Editura Credis

12. Cristea, D. (2012). Tratat de psihologie socială.vol І. Bucureşti: Editura Renaissance

13. Cristea, D. (2012). Tratat de psihologie socială.vol І І. Bucureşti: Editura Renaissance

14. Dubar, C. ( 2001). La crise des identités. l’ interprétation d’ un mutation. Paris: Presses
Universitaires de France
15. Eccles, J. S., Midgley, C., Wigfield, A., Buchanan, C. M., Reuman, D., Flanagan, C.,
& MacIver, D. (1993). Development during adolescence: The impact of stage-
environment fit on adolescents’ experiences in schools and families. American
Psychologist, 48, 90–101

35
16. Foschi R., Lombardo G.P. (2006), Lewinian contribution to the study of personality as
the alternative to the mainstream of personality psychology in the 20th century. In:
Trempala, J., Pepitone, A. Raven, B. Lewinian Psychology. vol. 1, pp. 86–98

17. Fuligni, A. J., & Eccles, J. S. (1993). Perceived parent-child relationships and early
adolescents’orientation toward peers. Developmental Psychology, 29, 622–632.

18. Holdevici, I. (2001). Psihologia personalităţii şi diferenţială – Note de curs. Bucureşti:

Editura Academiei Naţionale de Informaţii
19. Lerner, R. M., Fisher, C. B., & Weinberg, R. A. (2000). Toward a science for and of the
people: Promoting civil society through the application of developmental science. Child
Development, 71, pp. 11–20.

20. Lerner, R.M., & Benson, P. L. (2003). Developmental assets and asset-building
communities: Implications for research, policy, and practice. New York: Kluwer
Academic Plenum.

21. Marcus, H., Cross, S. (1990). The personality Self în L.A. Pelvin (coord) Handbook of
Personality: Theory and research. pp. 576-608, New York: Guilford

22. Minulescu, M. (1996). Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică.

București: Editura GarEll Publishing House

23. Mitrofan, N. (2005). Testarea psihologică. Iași: Editura Polirom

24. Modrea, M. (2006). Imagine de sine şi personalitate în adolescenţă. Focşani: Editura

Aliter

25. Nurmi, J.-E. (2001). Adolescents’ self-direction and self-definition in age-graded

sociocultural and interpersonal contexts. In J.-E. Nurmi (Ed.), Navigating through
adolescence: European perspectives (pp. 229–250). New York: Routledge Falmer
26. Nurmi, J.-E., Aunola, K., Salmela-Aro, K., & Lindroos, M. (2002). Success
expectation, task avoidance and academic performance and satisfaction: Three studies on
antecedents, consequences and correlates. Contemporary Educational Psychology, 28, 59–
90.

36
27. Schifrineț, I. (1999). Sociologie. București: Editura Economică

28. Steinberg, L. (2001). We know some things: Parent-adolescent relationships in retrospect

and prospect. Journal of Research on Adolescence, 11, 1–19.
29. Steinberg L, Morris A. S. (2001). Adolescent development. Journal of psychology, 52,
pp.83–110
30. Țutu, M. (2005). Psihologia personalităţii. București: Editura Fundaţiei România de
Mâine

31. Zamfirescu, V-D. (2003). Introducere în psihanaliza freudiană şi postfreudiană.

Bucureşti : Editura Trei
32. Zlate, M. ( 2000). Fundamentele psihologiei. Bucureşti: Editura Pro Humanite
33. Zlate, M.. (2004). Eul şi personalitatea. Bucureşti: Editura Trei

37