Sunteți pe pagina 1din 3

Page |1

Sintaxa frazei
Propoziția subordonată circumstanțială de timp sau temporală

Propoziția circumstanțială de timp sau temporală arată timpul în care se petrece acțiunea
exprimată de un verb din regentă și corespunde complementului circumstanțial de timp.

Această subordonată poate fi introdusă:


a) prin adverbul relativ când, folosit singur sau cu prepoziții: când, de când, pe când, până
când etc., sau prin compuse ale adverbului când: oricând,orișicând etc.:
Când a amurgit de-a binelea, / Filip tot mai găsea ceva de notat. / (V.Em.Galan, ”Bărăgan”)
De când era pe pământ / își ducea rostul singur. / (Emil Gârleanu, ”Furnica”)
Îl poți vedea / oricând vrei. /
b) prin locuțiunile conjuncționale de timp: în timp ce, în vreme ce, până ce, până să, după
ce, îndată ce, (mai) înainte ca să, de câte ori, ori de câte ori etc. :
Și-n timp ce ei dormeau, / ... afară ploile vuiau. / (Eusebiu Camilar, ”Negura”)
Obs. În exemplul de mai sus, și nu are rol de element de relație în frază, rolul lui e pur
semantic, de a continua vorbele povestitorului / naratorului.
Merse, / merse, / până ce i se sparseră și opincile aceste. / (Petre Ispirescu, ”Porcul cel
fermecat”)
... după ce ne-a așezat bunicul în gazdă..., / s-a întors. / (Ion Creangă, ”Amintiri din copilărie”)
Înainte ca Sultana să se mărite, / Miai începuse să ia din nou drumul satelor.... / (Camil
Petrescu, ”Un om între oameni”)
c) prin adverbele cum (cu sensul îndată ce) și cât (cu sensul cât timp):
Cum îl scoli / cere de mâncare. / Cât îi mic / prinde muște cu ceaslovul... / (Ion Creangă,
”Amintiri din copilărie”)
După cum se vede din exemplele date, propoziția circumstanțială de timp poate sta după
regentă sau înaintea acesteia.

De multe ori adverbul care introduce propoziția temporală are în regentă un adverb
corelativ. Adverbul când are corelativul atunci:
Când nu gândești, / atunci te trezești cu el. /
Adverbul relativ cum (cu sensul îndată ce) are corelative variate, dar toate cu sensul
îndată:
...cum mă scol, / îndată mă și trimite mama cu demâncare în țarină... / (Ion Creangă, ”Amintiri
din copilărie”)
Cum ne-a văzut, / pe loc (îndată) ne-a sărit înainte... / (Ion Creangă, ”Amintiri din copilărie”)
...cum ajunge acolo, / Ipate se și (îndată) prinde în joc.. / (Ion Creangă, ”Povestea lui Stan
Pățitul”)
...cum ajunge la fântână, / cum (îndată) începe a bea lacom la apă. / (Ion Creangă, ”Povestea lui
Harap-Alb”)
Obs. În ultima frază, trebuie acordată atenție corelativului cum și sensului lui, pentru a nu
fi confundat cu elementul de relație al temporalei.
Aceste adverbe corelative au rolul de a arăta că acțiunea din regentă s-a petrecut imediat
după aceea din temporală. În același timp, ele precizează sensul temporal al subordonatei.
Page |2

Această precizare făcută prin adverbele corelative îți poate servi ca mijloc de control pentru
funcția temporală a propoziției introduse prin adverbul relativ cum.

Propoziția circumstanțială de timp poate fi intercalată în regentă sau între regentă și


elementul introductiv al acesteia, dacă și regenta este o propoziție subordonată:
Eu, fiind ascuns în cămară, /1 cum aud unele ca aceste, /2 iute mă sui în pod./ 1 (Ion Creangă,
”Amintiri din copilărie”)

1. P
P

2. CT

De cu toamnă își iau de la noi făină pentru toată iara, /1 că, /2 de cum se lasă zăpada, /3 nu mai e
chip de răzbătut./2 (Al. Vlahuță, ”România pitorească”)

1. P
P

2. CZ

3. CT
Page |3

O regentă poate avea două sau mai multe propoziții temporale coordonate:
Așa au petrecut ei mulți ani, /1 până când domnița a început a nu mai fi mică / 2 și (subînțeles
până când) barba împăratului de până la brâu i-a trecut peste genunchi. /3 (B.Șt. Delavrancea,
”Poveste”)

1. P
P

până când (până când)

2. CT și 3. CT

cop.

Dacă două sau mai multe acțiuni se petrec în același timp, propoziția subordonată
temporală poate avea două sau mau mai multe regente:
Câtu-i ziulica de mare /1 toarcem, /2 coasem, /3 citim./4 (Petre Ispirescu, ”Porcul cel fermecat”)

2. PP juxt. 3. PP juxt. 4. PP

(cât)
câtu (cât)

1. C
T

- Bibliografie: Ștefania Popescu, ”Gramatică practică a limbii române cu o culegere de


exerciții”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983)

S-ar putea să vă placă și