Gilbert Durand - Structurile antropologice ale imaginarului

TABLA ANALITICA DE MATERII

PREFAŢĂ LA CEA DE-A UNSPREZECEA EDIŢIE /7

PREFAŢĂ LA CEA DE-A ZECEA EDIŢIE /9
PREFAŢĂ LA CEA DE-A ŞASEA EDIŢIE /14
PREFAŢĂ LA CEA DE-A TREIA EDIŢIE /16

INTRODUCERE Imaginile de trei parale

Critica teoriilor clasice ale imaginaţiei. - Imaginarul la Sartre.- Derikpsychologie. - Confuzia
clasică între semiologie şi semantism.- Simbolul şi omogenitatea semnificantului şi
semnificatului. - Bogăţia imaginii / 21-29
Simbolul şi motivaţiile sale
Non -linearitatea semanticului. - Critica clasificărilor simbolice. - Naturalismul lui Krappe şi
Eliade, materialismul elementar al lui Bachelard, sociologismul lui Dumerii şi Piganiol,
evoluţionismul lui Przyluski. - Psihanaliză şi refulare. Metoda antropologică. - Respingerea
„psihologismului" şi „cultura-lismului". - Noţiunea de „traseu antropologic" - Motivaţiile
sociopete şi sociofuge / 29-38

Metodă de convergenţă şi psihologism metodologic

Convergenţă, analogie şi omologie. - Noţiunile de izomorfism, de polarizare, de constelaţie de
imagini". - Necesitatea discursului. -Psihologismul ca simplă metodă. - Axiomele dinamice
ale imaginarului. -Reflexe dominante şi gesturi primordiale. - Cele trei reflexe dominante
după Betcherev şi şcoala sa. - Dominanta posturală, dominanta digestivă, dominanta ritmico-
sexuală. - Motricitate şi reprezentare /38-45

Somaţii antropologice, plan şi vocabular

Mediul înconjurător tehnologic. - Complexul tehnologic şi obiectual. - Complementele directe
ale reflexelor dominante: ustensile şi mediu, scheme afective. - Categoriile simbolice şi
clasificările dumeziliene. -Principiu al planului: bipartiţie şi tripartiţie. Vocabularul
arhetipologiei: schema, arhetipul şi simbolul, mitul, structura şi regimul /45-55
Note /56-63

CARTEA ÎNTÂI
REGIMUL DIURN AL IMAGINII
Primul regim al imaginarului e cel al unei antiteze materialmente bine definite /67

Partea întâi FEŢELE TIMPULUI

I. SIMBOLURILE TERIOMORFE
Semnificaţia Bestiarului. - Banalitatea Bestialului. Categoriile lingvistice ale însufleţitului şi
neînsufleţitului. Critica tezelor psihanalitice. Motivaţii mai profunde decât Oedip /69-72
Schema însufleţitului. - Diagnosticul de anxietate (Rorschach). Colcăiala. Viermuire şi haos.
„Zwand"-ul. „Complexul lui Mazeppa" /72-74
Calul chtonian şi infernal. - Eriniile. Coşmarul. Soarele negru şi calul solar. Calul acvatic.
Calul şi tunetul. Semantismul hipomorf. Simbolurile bovine, dublete preariene ale simbolului
hipomorf. Taurii stăpâni ai uraganului şi efigiile Tarasque. Bestialitate şi animalitate /74-81
Arhetipul căpcăunului. - Muşcătorul şi imaginea botului devorator. Lupul şi „fobia de
Anubis". Leul, Cronos, Orcus şi Căpcăunul. Satanismul canibalic /81-86

II. SIMBOLURILE NICTOMORFE /86-104

Arhetip si tenebre. - „Şocul negru" (Rorschach). Depresiunea hesperiană. Ura faţă de negru.
Antisemitism, anticlericalism.
Orbirea. Regele decăzut. Dublul tenebrelor şi oglinda. Tezcatlipoca /86-91
Simbolul apei triste. - Stimfalizarea. Devenirea hidrică. Arhetipul Balaurului. Lacrimile şi
ofelizarea. Părul şi toaleta. Feminizarea apei. Mitul lui Acteon /91-95
Femeia fatală. - Luna neagră, menstruaţia şi moartea. Mama cumplită, vrăjitoarea, „Vampa".
Feminitate şi animalitate.
Păianjenul şi plasa lui. Viermele şi hidra. Legăturile morţii. Sângele menstrual şi greşeala
temporală. Mitul lui Mousso-Koroni şi al lui Kali. Izomorfism nictomorf /95-104

III. SIMBOLURILE CATAMORFE /104-112

Schema căderii. - Prima epifanie a fricii. Greutate, ameţeală. Icar, Tantal, Faeton,
Mictantecutli,Tzontemoc. Căderea ca pedeapsă. Feminizarea căderii. Sexualizarea căderii.
Eufemismul cărnii /104-108
Arhetipul cărnii. - Pântece digestiv şi pântece sexual. Intestinul, canalul de scurgere,
labirintul, infernul intestinal. /108-111
Rezumatul celor trei capitole. - Izomorfismul simbolurilor timpului devastator şi al morţii.
Cronos hiperbolic / 111-112
Note /112-123

Partea a doua SCEPTRUL ŞI SPADA

Izomorfismul schemei ascensionale bazat pe reflexul postural, al „viziunii monarhice" şi al
practicilor purificatoare şi simbolurile despărţirii. Jocul de cărţi Tarot; figuri ale spadei şi ale
sceptrului baston /125-127

I. SIMBOLURILE ASCENSIONALE /127-143

Verticalitate şi ascensiune. - Verticalitatea „metaforă axiomatică". Practicile ascensionale în
religii: scara şamanistă. Muntele sacru, bethyl-ul, cratofanii, date toponimice ale folclorului
francez. Gorgon, Corbel „piatră" şi Corbel „pasăre" /127-131
Aripa şi angelismul. - Desanimalizarea păsării prin aripă. Ciocârlia, acvila, porumbelul,
Sophia, Sfântul Duh şi avionul. Volatilitate şi subtilitate alchimistă. îngerul.
Arcaşul, săgeata şi arcul. Simbolismul upanişadic al transcendenţei /131-135
Suveranitatea uraniană. - Gigantism şi putere. Universalitatea Marelui Zeu uranian.
„Contemplare monarhică". Regele şi Tatăl. Virilizarea puterii monarhice. Jupiter şi Romulus.
Suveranul războinic şi legiuitorul. Regele preot şi regele legiuitor /135-139
Căpetenia. - Cultul universal al craniilor, capul şi coada. Coarnele şi trofeul. Totem şi
talisman: vicarianţă a tabu-ului /139-143
Concluzie. - Simbolismul ascensional ca recucerire a unei puteri pierdute. Recucerire prin
ascensiunea către un dincolo de timp, prin iuţeala zborului, prin virilitatea monarhică / 143

II. SIMBOLURILE SPECTACULARE /144-154

Lumina şi soare. - Izomorfismul banal al cerului şi al luminosului. Dyaus şi divus. Puritatea
cerească şi albul. Auriul şi azurul.
Răsăritul soarelui. Divinităţile solare, Orientul. Tlalocan şi izomorfismul Orientului la vechii
mexicani. Fenixul. Coroană şi nimb. /144-148
Ochiul şi verbul... - Izomorfismul lumină-percepţie vizuală. Percepţie vizuală şi distanţă.
Ochiul tatălui, ochiul solar şi uranian. Supradeterminismul ochiului: „divinităţi cu o mie de
ochi". Chiorul şi „dubla vedere". Valoarea simbolică intelectuală şi morală a ochiului.
Izomorfismul luminii şi al cuvântului. Runele. Verb şi „mantra"; dhikir. „Devizele" populaţiei
Bambara. Concluzie. - Izomorfismul ascensiunii, al luminosului şi al percepţiei vizuale.
Cunoaştere la distanţă prin verb şi vedere. /148-154

III. SIMBOLURILE DIAIRETICE /154-171

Armele eroului. - Claritate şi exigenţă în disociere. Izomorfismul armelor şi al arhetipurilor
ascendente. Spada tăioasă şi Marte viril. Armele eroilor solari şi ale eroilor creştini. Biruitorii
Balaurului. „Societăţile de bărbaţi", ordinele de cavalerie. Sabia şi armele contondente.
Problema eroului legător. Antifraza legăturilor: legătorul legat. Compromis şi antifrază
simbolică. Arma magică. Athena şi Arachne. Armele protectoare: ambivalenţa platoşei,
îngrăditură, perete despărţitor, zid şi armură /154-163
Botezuri şi purificări. - „Arme" spirituale şi rituale. Puritate şi purificare. Cuţitul de
circumcizie. Circumcizia la membrii comunităţii Bambara. Tonsura. Apa lustrală şi
„limpezimea".
Focul purificator. Ambivalenţa focului. Focul „lumină", focul „pasăre", focul „cuvânt".
Spiritualismul focului. Aerul. Prâna. „Prânayâma" ca tehnică a aerului lustral. Psyche,
sufletul. Eterul. Saponide şi detergenţi.
Concluzie. - Arsenalul diairetic /163-171

IV. REGIM DIURN ŞI STRUCTURI SCHIZOMORFE ALE IMAGINARULUI

Izomorfismul imaginilor Regimului diurn. Extinderea Regimului diurn la un Weltanschauung
filosofic şi ştiinţific: Sâmkhya, platonism, gnoză, cartezianism. Cearta dintre citologi şi
histologi /171-175
Structuri schizomorfe şi tipologie schizoidă. Sindromul spadei. Raţionalismul morbid.
Prima structură. Deficitul pragmatic. Autismul.
A doua structură. „Spaltung" şi abstracţie. Zidul de bronz.
A treia structură. Geometrismul morbid. Gigantizarea.
A patra structură. Antiteza. Conflictul cu timpul. Planificarea morbidă. Imobilitate şi
pietrificare.
Concluzie. - Izomorfism şi coerenţă schizomorfă /175-179
Note 180-192

CARTEA A DOUA REGIMUL NOCTURN AL IMAGINII

„Oboseşti să fii platonician". Primejdiile cavernei, înlocuirea antitezei cu eufemismul.
Conjugarea lui Cronos, Eros şi Thanatos.
Inversarea valorilor simbolice. Ambivalenţa lui Eros. Noul regim al imaginii: eufemizarea
căderii în coborâre şi a prăpastiei în cupă. Noaptea vestitoare a zorilor /195-199
Note / 199-200

Partea întâi COBORÂREA ŞI CUPA

I. SIMBOLURILE INVERSĂRII /201-231
Expresia eufemismului şi antifrazei. - Ambiguitatea limbajului eufemistic. Izomorfismul
simbolurilor eufemismului: figuri feminine, adâncime acvatică şi telurică, hrană, plural,
bogăţie şi fecunditate.
Inversarea şi dubla negaţie. - Precauţie şi coborâre, încetineală viscerală. Căldura
coenestezică. Eufemizarea pântecelui sexual şi a pântecelui digestiv. Antifrază şi repetiţie.
Cazul Sfântului Christophe cinocefalul. Convertirea valorilor chtoniene. Dubla negaţie. Dublă
negaţie şi „Verneinung". Semantismul antifrazei /20l-207
încastrare fi dedublare. - Complexul lui Iona. Căpcăunul contra lui Iona. „Iona la cub".
Dedublarea înghiţirii. Marele înghiţitor Gargantua. Sincretismul sensului activ şi al sensului
pasiv. Dedublare romanescă şi inversare romantică. Schimbarea de direcţie suprarealistă.
„Tema încastrării". Gulliverizarea. Degeţei, Kobolzi, reverii liliputane. „Fratele cel mic" din
folclorul haitian. Degeţel şi Dactili. Forţa minusculului. „Pileus", legendar acoperământ al
capului pentru pitic. Virilitate şi gigantism inversat.
Peştele, animal care se pretează încastrării, încastrare ihtiomorfă în Kalevala. Osiris şi peştele
oxirinc. Ea-Oannes. Sirena Melusine. Izomorfismul peştelui în mitologia dogonilor /207-216
Imn închinat Nopţii. - Cealaltă faţă a zilei. Ambivalenţa „nopţii întunecoase". De la Sfântul
loan al Crucii la Novalis. Locul marelui repaos.
Culoarea, eufemismul nopţii. Prismă şi nestemate. Vopseaua şi substanţa. Paleta alchimică.
Apa densă. Multicoloraţia în autoanaliza Măriei Bonaparte. Vălul lui Isis şi al Mâyei. Mantia
Zeiţei, „Kaunakes"-ul. Paleta melodică. Muzica în calitate de nocturnă. Mescalinizare
romantică. Eufemizarea timpului /216-222
Mater şi Materia. - Antifraza femeii fatale. Marea Mamă acvatică. Gângurirea cuvântului
„Mama". Presiune semantică asupra semiologiei limbajului. Mama Lousine şi aquaster-ul
alchimiştilor. Mercur-ul protoplast. „Stella Maris". Genealogia melusiniană.
Marea Mamă telurică. Mediu înconjurător general. Săparea pământului şi izvoarele. Patria.
Brazda vaginală.
Cultul romantic al femeii. „Geniile feminine": Brentano, Novalis şi Tieck. Izomorfism
feminoid la poeţii romantici. Poe şi Lamartine. Femeia şi unda la suprarealişti. Datele
psihopatologiei. De la cealaltă faţă la intim /222-231

II. SIMBOLURILE INTIMITĂŢII /23l-258

Mormântul ţi odihna. - Eufemizarea morţii. Morminte şi leagăne. Sarcofag şi crisalidă. Ritul
înhumării. „Camere secrete şi frumoase adormite". Necrofilie romantică. Mama şi moartea.
Claustrarea şi insularitatea. Antifraza morţii /231-235
Locuinţa fi cupa. - Izomorfismul recipientelor. De la „Kusthos" la „Kuatos". Caverna. Cripta
şi bolta. Casa mamă. Locuinţa antropomorfă. Casa mică în cea mai mare: ungherul. Univers
împotriva şi univers pentru. Locul intimităţii.
Centrul paradisiac. Locul sfânt. „Templum". Pădurea sacră. „Mandala" tantrică. „Mandala" şi
psihologia profunzimilor. Incinta pătrată şi incinta circulară. Ubicuitarea centrului.
Corabia şi barca. Polivalenţa simbolică a navei. Luntraşul funebru. Arca. Nautilus şi confortul
nautic. Nacela lamartiniană. Automobilul şi rulota.
Gulliverizarea recipientului. Sacul. Sfântul Christophe şi Sfântul Nicolae. Cochilia. Oul
cosmic. Vasul. Izomorfismul Graal-ului. Cupe şi cazane liturgice. Vasul sacru
microcosmic.Vasul şi stomacul. De la recipient la conţinut /235-248
Alimente şi substanţe. - Substanţialismul alimentar. Substanţa ca intimitate. Migdala şi beţia.
Laptele, aliment arhetip. Laptele matern. Mamelele mistice. Zeiţa polimastă. Culturi şi
alimentaţie. Laptele şi mierea. Băutura sacră. Soma. Vinul cosmic. „Apele vii". Băutul ritual
şi comuniunea prin îmbătare.
Aurul alimentar. Aurul contra aurului. Sarea, aurul şi sucul. Cvintesenţe chymice.
Excrementul preţios. Avariţia şi realismul. Lutul şi noroiul. Aurul rinului. Regimul Nocturn al
aurului şi Regimul Diurn al spadei.; Antinomia dumeziliană: sabini şi romani.
Schiţa unui infern inversat. Indulgenţa nocturnă. Noaptea nu e -polemică /248-258

III. STRUCTURILE MISTICE ALE IMAGINARULUI /258-267

Alegerea termenului mistic. Structuri mistice şi sindroame glishromorfe.
Prima structură: dedublare şi perseveraţie. Testul Rorschach şi tipurile ixoide. Perseverenţă şi
„vâscozitate a temei". Fidelităţile lui Van Gogh.
A doua structură: vâscozitatea elementelor reprezentative. Tema podului la Van Gogh.
Frecvenţa verbelor. Vâscos şi cosmic.
A treia structură: senzorialitatea reprezentărilor. Aptitudinea intuitivă. Datele testului
Rorschach. Scriitura picturală a lui Van Gogh ca „răspuns culoare".
A patra structură: minuţie şi miniaturizare. Microcosmicizare literară. Van Gogh şi
„subiectele mici". „Kwa châ". Arta peisajului ca gulliverizare. „Ikebana". Peisajul mistic al
picturii extrem-orientale. Rezumat: cele patru structuri. De la cupă la dinar /258-267
Note / 267-282

Partea doua DE LA DINAR LA BASTON

I. SIMBOLURILE CICLICE /283-321
Stăpânirea timpului. - Stăpânire prin repetare, stăpânire prin progres. Dinarul şi bastonul.
Mituri şi scheme ciclice şi progresiste.
Ciclul lunar. - Dublarea şi repetarea. Calendarul, întoarcerea anuală. Cvadripartiţia
calendarului în vechiul Mexic. Fazele lunii. Aritmologia. Trei şi patru. Divinităţi plurale.
Triada sacră. Trinitate şi tetranitate. „Coincidentia oppositorum". Bi-unitatea. lanus.
Androginul. Divinităţi hermafrodite. Emasculare rituală. Integrarea negativului. Satana,
îngerul negru. Viziunea ciclică a lumii. Schimbarea /283-295
Drama agro-lunară. - Ciclul vegetal şi ciclul lunar. Izomorfismul Pământului mamă şi al lunii.
Virtutea celor simple. Metamorfoza vegetală. Universalitatea astrobiologiei.
Patimile Fiului. Fiul şi androginul. Fiul mediator. Izomorfismul mediatorului, al mesiei, al
cuplului şi al triadei după Levi-Strauss. Hermes-Trismegistul. Produsul căsătoriei chymice.
Mercur şi diavolul. Mitul alchimic. Cel de două ori născut. Confirmare romantică.
Iniţierea. Misterele lui Isis. Mutilarea iniţiatică. Sfâşiere, castrare, flagelare. Dumnezeul
infirm.
Jertfa. Ritualul sacrificial al zeului porumbului. Eufemizări carnavaleşti. Litotă şi antifrază
lingvistică. Esenţa mercantilă a jertfei. Jertfa, dublă negare a morţii. Jertfă şi dominare a
timpului.
Orgia. Haos şi potop. Sărbătoarea, izomorfismul lunar /295-308
Bestiarul lunii. - Eufemizarea bestiarului. Balaurul şi monstrul, simboluri de totalizare.
Miraculosul teratologic.
Melcul. Universalitatea simbolismului spiralat. Ursul. Iepurele şi mielul. Insecte, crustacee,
batracieni şi reptile. Crisalida. Scarabeul şi broasca.
Simbolul ofidian. Năpârlirea şi „ouroboros"-ul. Şarpele cosmic. Şarpele cu pene. „Nâga".
Stăpânul apelor şi al fecundităţii. Şarpele falie. „Kundalinî". Fiara chtoniană. Epifania
ofidiană a timpului /308-315
Tehnologia ciclului. - Atropos şi Klotho. Fus, fuioare şi vârtelniţe. Ţesătura. Epistemologia
ţesăturii. Lanţul şi urzeala.
Arhetipul Rotii. Jocul cu mingea al seminţiei Maya. Zodiacul. Swastika şi triskele. Asimetrie
axială şi simetrie punctuală. Picturile cosmetice ale seminţiei Caduveo. Planul satului Bororo.
Jugul şi carul. Eufemizarea atelajului. Mitologia cercului /315-321

II. DE LA SCHEMA RITMICĂ LA MITUL PROGRESULUI /32l-335

Crucea si focul. - Polisimbolismul crucii. Xiuhtecutli, zeul focului şi simbolismul totalizant al
crucii mexicane. „Aram" şi crucea. Focul, Fiu al crucii de lemn. Vesta. Focul şi fertilitatea.
Amnarul prin frecare. Putineiul şi polizorul. Schema mişcării de du-te-vino.
Ritm tehnic şi ritm sexual. Focul şi „nunta chymică". Foc şi sexualitate. Supradeterminare
ritmică. Stăpân al focului şi Stăpân al cântecelor. Ritmul muzical şi sexualitatea. Simbolismul
tobelor sudaneze. Shiva-Natarâja. Izomorfismul mitic al obiectului ritual de la Lo-Lang. De la
produsul arderii la progres /32l-329
Sensul pomului. - Bivalenta pomului. Arborele vieţii. Lemnul de pom. Verticalizarea
pomului.
Coloane. Capitelul floral. Pomul fiu şi pomul cosmic. Yaggdrasil şi Balanza. Pomul
antropomorf.
Cei trei pomi şi complexul lui leseu. Ciclu şi progresism. Pomul răsturnat. Mesianismul
pomului / 329-335

III. STRUCTURI SINTETICE ALE IMAGINARULUI ŞI STILURI A ISTORIEI/ 335-343

Dificultăţi: analiza distruge sinteza. Sintonie şi „coincidentia oppositorum".

Prima structură: armonizarea contrariilor. Imaginaţie muzicală. Organizarea generală a
contrastelor. Muzica pură ca ideal. Muzica, victorie asupra timpului. Spiritul de sistem.
Astrobiologia ca filosofie primordială.
A doua structură: dialectica. Legea contrastului muzical. Dramă şi muzică. Forma sonată.
Peripeţia teatrală şi romanescă. Arhetipul patimilor Fiului.
A treia structură: istoria. Ritmica istoriei. Hipotipoza trecutului. Prezentul naraţiunii. Istoria ca
sinteză. Stilurile istoriei: praxis-ul şi fabula. India şi Roma.
A patra structură: progresul. Hipotipoza viitorului. Romani, celţi, populaţia maya şi semiţi.
Mesianism şi alchimie. Dominarea timpului şi accelerarea tehnică a istoriei. Rezumatul celor
patru structuri /335-343

IV. MITURI ŞI SEMANTISM /343-359

Povestire mitică şi simbolism arhetipal. Critica metodei lui Levi-Strauss. „Mitemul" e dincolo
de limbaj. Densitatea semantică a mitului. Structura mai mult ca simptom decât ca formă.
Diacronism, sincronism şi semantism. Izotopia simbolică, singura cheie a sincronismului.
Mitul şi structura ritmică a muzicii. A povesti şi a repeta /343-348
Exemplu luat din teza lui S. Comhaire-Sylvain. Mama apelor şi variantele sale. Redundanţa
încercărilor mitice. Inversarea nocturnă. Cufundarea şi călătoria mitică. Tema micilor
recipiente. Tema conţinutului alimentar. Basmul Mama apelor ca ilustrare a structurilor
mistice /348-353
Al doilea exemplu: basmul haitian Domangage. Lupta Mântuitorului împotriva monstrului
teriomorf. Eufemizări ale monstrului. Auxiliarele soteriologice. Revelaţia secretului.
Domangage ca ilustrare a structurilor sintetice.
Caracterul echivoc al mitului: intermediar între povestire epică sau logică şi semantismul
simbolului. Mitul, discurs non-raţional. Mitul şi ritul. Mitul e înainte de toate înlănţuire
sintetică a unor „roiuri" de imagini /353-359
Note / 359-377

CARTEA A TREIA ELEMENTE PENTRU O FANTASTICĂ TRANSCENDENTALĂ

I. UNIVERSALITATEA ARHETIPURILOR /381-398

Regimuri ale imaginarului, semantism al imaginilor. Semnul cărui demers ontologic poate fi
acest semantism şi regimurile sale? Această filosofic a imaginarului e o „fantastică
transcendentală". Obiecţie tipologică şi obiecţie istorică /38l-383
Tipuri psihologice .ji arhetipuri. - Non-coincidenţa tipologiilor (James, Jung) cu regimurile
imaginii. Confuzia termenului „tip". Noţiunea de „atipicalitate" în psihopatologie. Dihotomie
a creaţiilor fantastice şi a caracterului biografic.
Tipuri sexuale şi regimuri arhetipale. Teza androginatului: animus feminin şi anima
masculină.
Tipologia caracterologică ca şi cea a sexelor nu ţine seama de alegerea cutărui sau cutărui
regim al imaginii / 383-387
Arhetipuri şi presiuni istorice. - Pedagogia evenimenţială. Localizarea regimurilor în istorie.
„Clasici şi romantici" după Ostwald. Faze idealiste şi faze realiste după G. Michaud.
Explicarea fazelor şi regimurilor prin refulare. Conflictul generaţiilor şi conflictul regimurilor
de imagini.
Explicarea prin supradeterminare şi concordanţă a curentelor de opinie: exemplul
romantismului.
„Personalităţi de bază" şi segregaţie lingvistică. Istoria, locul şi momentul motivează, dar nu
explică. Universalitatea arhetipurilor /337-393
Funcţia fantastică. - Critica tezei lui Lacroze: parţialitatea, contradicţiile ei. Funcţia fantastică
depăşeşte refularea. Critica tezei semiologice a lui Barthes. Lumea plenară a fantasticii,
raporturile sale cu creaţia şi invenţia, rolul său practic şi axiologic /394-393
II. SPAŢIUL, FORMĂ APRIORICĂ A FANTASTICII / 398-411
Caracterul nemijlocit al fantasticului. - Contradicţii între caracterul nemijlocit şi durata
concretă. Critica priorităţii duratei şi a timpului la Bergson şi la Kant. Durata, noţiune
imposibil de gândit. A dura, a întârzia, a păstra. Memoria împotriva timpului. Memoria e de
domeniul fantasticii. Amintirea din copilărie. Reminiscenţă şi timp regăsit. Rolul eufemistic al
fabulaţiei. Artele ca luptă împotriva putrefacţiei şi împotriva morţii /398-405
Spaţiul fantastic şi spaţiul fizic. - Distanţare eufemistică. Spaţiul euclidian e un spaţiu
imaginar. Spaţiul, prietenul nostru / 405-407
Proprietăţile spaţiului fantastic. - Tripla etajare genetică a spaţiului după Piaget.
Oculari ta te şi topologie. Mescanilizarea naturală.
Profunzimea şi relaţii proiective. Falsa problemă a celei de-a treia dimensiuni.
Ubicuitate şi omogenitate. De la dedublare la non-timp spaţial. Similitudini şi egalităţi,
participare şi ambivalenţă. Spaţiul fantastic ca formă a priori a Speranţei / 407-411

III. SCHEMATISMUL TRANSCENDENTAL AL EUFEMISMULUI. / 411-418

Categorii, structuri şi sintaxă. - Punctele cardinale ale spaţiului fantastic şi categoriile
structurale. Rolul retoricii şi al discursului. Retorica, „schematism transcendental" al
imaginarului. Puterea de „translatio". Esenţa retoricii; metafora şi modalităţile ei: comparaţie,
metonimie, sinecdocă, antonomază şi catahreză /41l-414
Antiteza şi hiperbola, schematism al structurilor schizomorfe. Stilul lui „în pofida faptului
că". Dezvoltarea unui exemplu psihopatologic. Locul hiperbolei şi al antitezei. Catharsis-ul
artistic. Expresie, desen şi sintaxă /414-416
Antifraza, schematism al structurilor mistice. Decorarea şi atitudinea de perfectibilitate în
beletristică. Polisemia inversată. Antilogia şi litota. Miniaturizarea în metonimie şi sinecdocă /
416-417
Hipotipoza, schematism al structurilor sintetice. Repetarea şi abolirea timpului. Evocarea
sensului muzicii şi al istoriei. Varietăţile hipotipozei: enalaga şi hiperbata. Retorica,
formalizare a fantasticului. De la semantic la semiologic /417-418
Note / 419-426

CONCLUZIE
Reabilitarea fantasticii şi a domeniilor sale. Ceea ce place în mod universal fără concept şi
ceea ce valorează în mod universal fără motiv. Adevărul specific al fenomenului uman.
Onoarea poeţilor.
Demistificare şi mituri. Exclusiva schizomorfă a timpului nostru. Cultul obiectivitătii.
Antinomia demitizării. Inalienabila poezie.
Pentru o pedagogie şi o ştiinţă a fantasticii. Realizare simbolică, terapeutică a visului în stare
de veghe. Realizarea retoricii şi a studiilor literare.
Imaginarul ca marcă a vocaţiei noastre ontologice. Cogito-ul eufemic în raport cu alienările.
Orfeu şi Iason /427-432
Note /433
POSTFAŢĂ. Structura, „organon" sau „pleromă"?
de CORNEL MIHAIIONESCU /435
INDEXUL LUCRĂRILOR CITATE /451
TABLA ANALITICĂ DE MATERII /467