Anomaliile dento-maxilare sunt tulburări de dezvoltare cantitativă, de ritm, de poziție

și de direcție a celor 3 elemente componente a aparatului dento-maxilar: maxilare,

proces alveolar și dinți; asociate cu tulburări funcționale neuro-musculare, ocluzale și
psiho-sociale. Apar ca rezultat al implicațiilor atât a factorilor ereditari cât și de mediu.

Anomalii ale dinților izolați

Anomalii de grup

Anomalii de ocluzie în cele trei planuri

Profilaxia anomaliilor dento-maxilare cuprinde un ansamblu de măsuri de depistare și

de înlăturare a factorilor etiologici, precum și celor de risc care pot declanșa patologia.
Măsurile de profilaxie pot fi aplicate în orice moment al procesului de creștere și
dezvoltare a aparatului dento-maxilar. Actul nașterii împarte dezvoltarea aparatului
dento-maxilar în două perioade:
 Prenatală:
- Ou sau zigot ( fecundare până la 2 săptămâni)
- Embrion ( de la 2 până la 8 săptămâni (12))
- Făt ( de la 8 (12) săptămâni până la naștere)
 Postnatală
Respectiv, măsurile de profilaxie vor fi împărțite la fel în profilaxie prenatală și
postnatală.

Patologia prenatală include totalitatea bolilor care apar când agresiunea se produce
într-un anumit moment a vieții intrauterine începând cu formarea gameților și
terminând cu ultima perioadă de sarcină. Uneori influența factorilor nocivi și
dezechilibrele noului organism sunt atât de mari încât produc moartea acestuia. Dacă
noxele sunt mai puțin severe (ca intensitate, doză, durată), apar nașteri premature sau
nou-născuți cu malformații.
După cum spuneam ca factori etiologici a AnDM pot servi atât factorii ereditari cât și
cei de mediu. Acei factori nocivi care pot acționa asupra embrionului sau fătului se
numesc factori teratogeni.
Factori teratogeni:
- Tulburări utero-placentare și hormonale
- Infecții virale (rubeola, rujeola, oreion, varicela, citomegalovirus)
- Infecții bacteriene
- Infecții parazitare (toxoplasmoza)
- Factorii endocrini
- Factorii imuni (boli autoimune)
- Factorii mecanici (boala amniotică)
 - Factori chimici (sbs poluante, medicamente)
- Factori fizici (raze X)
Mecanismul de acțiune a factorilor teratogeni reprezintă trecerea barierei embrio-
placentare sau feto-placentare din circulația maternă influențând multiplicările sau
diferențierile celulare dereglând activitatea acestora conform programului genetic.
Acest lucru determinând malformațiila la nivel de diferite sisteme ale organismului.
Dacă agenții teratogeni acționează în perioada embrionară aceștia induc de cele mai
multe ori moartea intrauterină precoce din cauza malformațiilor incompatibile cu viața,
dacă intensitatea agentului e mai mică, pot determina oprirea dezvoltării unui organ și
devin cauză de malformație congenitală. – embriopatii (de exemplu tulburări de
coalescență a mugurilor faciali – despicături labio-palatine, despicături transversale
(macrostomie), despicături mediane (cu implicare nasului)
Acțiunea factorilor teratogeni după 12 săptămâni de viață intrauterină induc fetopatii.

Sindromul Pierre Robin  Există trei caracteristici principale: palatoschizis (palatul

dur este incomplet închis, în formă de U), micrognatie (subdezvolatarea mandibulei)
şi glosoptoză (tendinţa limbii de a cădea în faringe, îngreunând respiraţia).

În sindromului Pierre-Robin celelalte caractere specifice sunt cauzate de dezvoltarea

incompletă a mandibulei. La fetuşii normali limba se îndepărtează spre inferior faţă de
palat. Aceasta permite crearea unui spaţiu pentru ca părţile laterale ale palatului să se
mute în linia mediană şi să se închidă. În cazul pacienţilor cu sindromul Pierre Robin
nu se întâmplă la fel. Dezvoltarea anormală şi întârziată a mandibulei face imposibilă
coborârea limbii şi interferă cu închiderea normală a cerului gurii. Rezultatul este o
despicătură mare în formă de „U” a palatului moale şi a unei porţiuni din palatul tare.
De asemenea, defectul mandibulei determină limba să fie împinsă spre posterior (spre
faringe), unde poate cauza obstrucţia căii aeriene (glosoptoză).

Plagiocefalie – formă asimetrică a craniului datorată unei presiuni in utero de lungă

durată, care determinată de maleabilitatea oaselor poate rezulta intr-o malformație.

Profilaxia primară în perioada prenatală a anomaliilor dento-maxilare include măsuri

precum:
- Vizarea stării de sănătate a gravidei
- Supravegherea regimului și stilului de viață a femeii gravide, cu evitarea
obiceiurilor vicioase, tabagism, consum de alcool
- Asigurarea condițiilor optime de viață și de muncă a gravidei, cuevitarea
stresului fizic și psiho-emoțional
- Evitarea mediilor de trai și de muncă cu risc de toxicitate, radioactivitate,
câmpuri electro-magnetice
 - Evitarea regiunilor și zonelor geografice cu risc de infectare contagioasă
specifică și nespecifică
- Protecția gravidei împotriva afecțiunilor care pot perturba dezvoltarea fătului,
precum rubeola, luesul, boli infecțioase
- Stabilirea unui regim dietetic corespunzător, cu aport optim de substanțe
nutritive, de vitamine, săruri și microelemente necesare dezvoltării
- Evitarea abuzului de medicamente cu acțiune malformativă

Acțiuni de profilaxie în actul și momentul nașterii

- Evitarea travaliului îndelungat
- Evitarea aplicării de forceps, a tracțiunilor și presiunilor puternice, care pot
trauma și afecta și afecta centrele de creștere osoasă, cu tulburări ulterioare de
dezvoltare simetrică și armonioasă a masivului cranio-facial
- Examinarea regiunii maxilo-faciale și aprecierea gradului de retrogenie
fiziologică sau a ocluziei adânci acoperite ereditare.