Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Yoga An 04
Curs Yoga An 04
AN IV C 3
UNELE ASPECTE SECRETE ALE SUGESTIEI
AŞA CUM SUNT ÎNŢELESE ŞI INTEGRATE PRACTIC DE CĂTRE
YOGHINI.
INCONŞTIENT (continuare la cursul nr. 2 AN IV)
AN IV C 4
UNELE ASPECTE SECRETE ALE SUGESTIEI
AŞA CUM SUNT ÎNŢELESE ŞI INTERPRETATE PRACTIC DE
CĂTRE YOGHINI
(continuare la cursul nr. 3 AN IV)
AN IV C 6
EFECTUL SPECIFIC AL GÂNDURILOR ÎN CAZUL
AUTOSUGESTIEI
(continuare la cursul nr. 5 AN IV)
În cercetările făcute de unii savanţi s-a constatat că, aproape fără excepţie, perioadele de
lună plină sunt caracterizare de creşterea surprinzător de mare a numărului de acte antisociale,
crime, violuri, sinucideri, jafuri etc. Aceasta e o ilustrare edificatoare, care arată influenţa
suferită, în imensa majoritate a cazurilor, inconştient de un mare număr de fiinţe umane prin
sugestia energiilor subtile receptate din mediul înconjurător foarte îndepărtat (în cazul exemplului
nostru energiile subtile malefice ce provin în mod cert de la Lună).
În această direcţie, diferitele tehnici yoghine de elevare a vibraţiilor aurice, "datorită
faptului că ne pun în inefabilă stare de rezonanţă cu energiile subtile benefice din univers
(MACROCOSMOS), permit anularea stării de REZONANŢĂ în aura noastră cu aceste energii
subtile nefaste deoarece transformă gradat frecvenţa DOMINANTĂ de vibraţie a aurei noastre,
făcându-ne INVULNERABILI la aceste energii subtile rele care nu mai pot găsi puncte de
rezonanţă compatibile cu manifestarea lor în AURA noastră şi în orice situaţie nu ne mai pot
afecta deloc chiar atunci când ele se manifestă foarte intens. În cazul în care, în astfel de perioade
de exacerbare a energiilor subtile malefice, constatăm în mod repetat că suntem influenţaţi
(sugestionaţi) în rău, atât prin stările lăuntrice proaste care survin şi se amplifică mai ales atunci
cât şi prin anumite afecţiuni care se declanşează în astfel de perioade, aceasta ne indică
persistenţa REZONANŢELOR SUBTILE NEGATIVE (MALEFICE) cu acest gen de energii
nefaste la care încă mai suntem receptivi deoarece în AURA NOASTRĂ mai există FOCARE
DE REZONANŢĂ care fac posibilă punerea şi menţinerea AUREI NOASTRE în stare de
PERIODICĂ CONSONANŢĂ cu acest gen de energii subtile malefice. Reuşind să elimine pe
deplin focarele de rezonanţă (cu aceste energii subtile malefice) din AURA sa, yoghinul va
remarca în mod obiectiv că nu mai este deloc afectat de ele iar INVULNERABILITATEA sa
dobândită graţie transformării binefăcătoare lăuntrice a dominantei vibratile a aurei sale îi va
permite să se convingă pe deplin că CEL ÎNŢELEPT ŞI ACTIV (care nu se complace doar să
constate PASIV) POATE ŞI TREBUIE SĂ DOMINE INFLUENŢELE MALEFICE ALE
FLUIDELOR ASTRALE CARE SUNT EMISE DE DIFERITELE CONSTELAŢII
ZODIACALE SAU DE SFERELE DE FORŢĂ ALE PLANETELOR FOARTE
ÎNDEPĂRTATE SAU APROPIATE.
De altfel, în întreaga manifestare macrocosmică a cărei influenţă se manifestă în mod
analogic şi proporţional în funcţie de gradul de dinamizare (TREZIRE) în microcosmosul fiecărei
fiinţe umane prin REZONANŢĂ predominantă cu energiile subtile benefice sau cu energiile
subtile malefice ce există permanent, în sferele distincte, ascunse, de forţă ale
MACROCOSMOSULUI, marii înţelepţi şi yoghinii avansaţi au constatat că există o ierarhie
riguroasă a sferelor de forţă subtile şi a energiilor care, în funcţie de frecvenţa lor specifică de
vibraţie, pot fi controlate şi subordonate de sferele de forţă subtilă superioare. Considerând din
acest punct de vedere manifestarea diferitelor energii subtile în macrocosmos sau în
microcosmosul fiinţei noastre, toate energiile subtile se subordonează la rândul lor unor energii
superioare sau polar complementare. Astfel, energiile subtile lunare (YIN (-)) se subordonează
energiilor subtile solare (YANG (+)) cu care de altfel se şi polarizează, dând naştere PUTERII în
urma armonizării lor depline.
În microcosmosul fiinţei noastre, energia subtilă lunară (YIN (-)) care dă naştere
receptivităţii şi pasivităţii, poate fi polarizată şi transformată în putere prin captarea proporţională
a energiei subtile solare (YANG (+)) care dă naştere emitivităţii şi activităţii (dinamismul). Prin
asimilarea armonioasă a acestor două energii subtile complementare (lunară (YIN) şi solară
(YANG)) în fiinţă se amplifică starea de echilibru polar care dă naştere stării de PUTERE. Prin
urmare, energia subtilă lunară (YIN (-)) poate fi cu uşurinţă controlată şi polarizată cu ajutorul
energiei subtile solare (YANG (+)). Energia subtilă, solară (YANG (+)), la rândul ei, poate fi
controlată cu ajutorul ENERGIILOR SUBLIME, ÎNALTE ALE LUMII CAUZALE care provin
din SFERELE CAUZALE ÎNALTE ALE MACROCOSMOSULUI şi care se manifestă la nivelul
CORPULUI SUPERIOR CAUZAL (VIJNANAMAYA KOSHA) în microcosmosul fiecărei
fiinţe umane care a ajuns să fie conştientă de acest corp (CAUZAL), permiţându-i chiar să
realizeze anumite fenomene sau acţiuni aparent miraculoase cu ajutorul acestor energii mentale
subtile. Aceste energii înalte, la rândul lor, pot fi controlate cu ajutorul ENERGIILOR
SPIRITUALE SUPREME ALE DIVINULUI care sunt captate în microcosmosul fiinţei noastre
atunci când SINELE NOSTRU ETERN (ATMAN) sau Spiritul a fost revelat în noi.
6. Autosugestia. Considerată în lumina tradiţiei yoghine drept un proces de putere în
subtilă stare de rezonanţă cu anumite energii subtile benefice din MACROCOSMOS pe care l-am
realizat sau îl realizăm NOI ÎNŞINE, SINGURI (eventual pe baza unui model sau exemplu
conştient sau inconştient asimilat anterior sau uneori datorită PROPRIILOR NOASTRE
REVELAŢII ce rezultă în urma cunoaşterii) AUTOSUGESTIA este acel PROCES DE
REZONANŢĂ AUTOINDUS cu anumite energii subtile benefice din MACROCOSMOS care va
permite captarea pe întreaga sa durată a unor energii subtile corespunzătoare procesului de
rezonanţă pentru început, trezit, dinamizat şi chiar amplificat numai datorită propriilor noastre
acţiuni mentale care îl declanşează şi îl susţin cât şi datorită unei ATENŢII STĂRUITOARE care
ne permite să percepem fenomenul de captare a acestor energii subtile corespondente în
microcosmosul nostru lăuntric. Concretizarea acestor energii subtile în aura noastră se remarcă
prin trezirea şi amplificarea progresivă sau accelerată a unor stări DISTINCTE care corespund
energiilor subtile specifice care au fost captate în universul nostru lăuntric datorită
REZONANŢEI SUBTILE generate chiar de noi înşine prin aşa-zisa AUTOSUGESTIE.
Utilizând în mod conştient, inteligent, benefic şi creator procesele de REZONANŢĂ
SUBTILĂ POZITIVĂ cu energiile subtile, benefice din MACROCOSMOS pe care le
DECLANŞĂM cu uşurinţă prin intermediul AUTOSUGESTIEI, putem trezi şi amplifica, în
fiinţa noastră, orice CALITATE sau VIRTUTE pe baza evocării mentale precise a acelei calităţi
sau virtuţi care va face, instantaneu, să intrăm în subtilă rezonanţă cu energiile subtile specifice
din MACROCOSMOS care susţin sau fac cu putinţă respectiva calitate, care astfel va începe
gradat să se trezească şi să se amplifice în noi, datorită proceselor subtile de REZONANŢĂ, care
vor atrage în noi energia subtilă cosmică, corespondentă care FACE CU PUTINŢĂ sau
PERMITE SĂ SE MANIFESTE RESPECTIVA CALITATE sau VIRTUTE. Aceste aspecte
expuse aici revelează într-un MOD CÂT SE POATE DE CLAR UN MARE SECRET
CUNOSCUT DE YOGHINI de mii de ani. EXEMPLU: Pentru a deveni IUBITORI este
suficientă evocarea mentală fermă şi clară a unei stări de IUBIRE INTENSĂ şi focalizarea
neabătută a ATENŢIEI lăuntrice asupra acelei stări de IUBIRE pe care evocând-o, am trăit-o
cândva mai demult (SUGESTIA - REZONANŢA SUBTILĂ CU ENERGIILE SUBTILE ALE
IUBIRII PE CARE AM SIMŢIT-O ATUNCI CÂNDVA).
Concentrarea mentală asupra stării de iubire trăită cândva pe care o vom evoca NOI
ÎNŞINE ACUM este de fapt starea de AUTOSUGESTIE care face cu putinţă să intrăm DIN
NOU în rezonanţă subtilă cu energiile subtile ale iubirii din MACROCOSMOS care instantaneu
vor începe să fie captate în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre şi, când ele au fost asimilate în
proporţia necesară, vom constata că în noi se trezeşte şi uneori chiar se amplifică o stare de
IUBIRE INTENSĂ datorită fenomenului subtil de REZONANŢĂ LĂUNTRICĂ cu energiile
subtile infinite ale iubirii din MACROCOSMOS. Conform celor explicate mai sus, la fel pot fi
trezite, dinamizate şi amplificate în microcosmosul nostru lăuntric orice calitate şi chiar puterile
paranormale (SIDDHIS).
Prin intermediul diferitelor moduri de autosugestie (benefică sau malefică) noi putem să
ne amplificăm anumite calităţi sau să ne exacerbăm orice defecte sau vicii. Prin fenomenele
complexe de rezonanţă cu diferitele tipuri de energie subtilă, benefică sau malefică din
MACROCOSMOS pe care le declanşăm şi adeseori le menţinem aproape permanent, datorită
AUTOSUGESTIEI, astfel încât aceste fenomene predominante de rezonanţă subtilă CU
ANUMITE ENERGII SUBTILE din MACROCOSMOS devin OBIŞNUINŢE CREATOARE
sau OBIŞNUINŢE TIRANICE, DISTRUCTIVE, OBSESIVE şi fiinţa umană ajunge prin
propriile sale AUTOSUGESTII să se ÎNALŢE sau să se PRĂBUŞEASCĂ.
Mulţi oameni, datorită prostiei, au o atitudine dispreţuitoare cu privire la puterea
AUTOSUGESTIEI, fiindcă nu-i înţeleg mecanismele subtile. Pentru cel inteligent şi lucid este
evident că aceia care susţin că nu utilizează niciodată autosugestia, în realitate, clipă de clipă,
chiar şi ei se autosugestionează şi cel mai trist este că adeseori ei se AUTOSUGESTIONEAZĂ
în sens negativ, distructiv, malefic. Orice stare de rezonanţă cu anumite energii subtile din
MACROCOSMOS declanşată prin AUTOSUGESTIE generează prin acumularea acestora în
aură ANUMITE TRĂIRI CORESPUNZĂTOARE energiilor subtile receptate. Aceste trăiri
lăuntrice dau naştere la rândul lor anumitor gânduri care sunt o reflectare mentală, conştientă a
acestor stări. Orice gest, cuvânt, intenţie sau acţiune este ulterior (fenomenelor de rezonanţă
declanşate şi menţinute prin procesul) AUTOSUGESTIEI rezultatul gândirii. Cuvântul, fapta
sunt numai manifestări ale gândurilor care adeseori sunt declanşate datorită AUTOSUGESTIEI.
Cel care are o extraordinar de mare putere de AUTOSUGESTIE captează mult mai multă energie
subtilă datorită fenomenelor subtile de rezonanţă angrenate şi AURA sa devine extraordinar de
mare şi puternică din punctul de vedere al sferei de forţă. Un asemenea om poate realiza rapid şi
cu cea mai mare uşurinţă sugestii benefice puternice pe care ceilalţi le receptează cu uşurinţă,
resimţind AJUTORUL URIAŞ pe care el PERMANENT îl oferă celor care merită.
Pentru cel atent, lucid şi inteligent, intenţiile, cuvintele, gesturile, atitudinile, mimica feţei,
acţiunile, modul în care acestea sunt realizate arată totdeauna NU NUMAI CEEA CE GÂNDIM
CI ŞI MODALITATEA BENEFICĂ SAU MALEFICĂ ÎN CARE FACEM ACEASTA. Prin
analiza corelată intuitiv a acestor aspecte, noi putem testa cu cea mai mare uşurinţă dominanta
formei (MALEFICE sau BENEFICE) de autosugestie a unei fiinţe umane. Astfel, dacă mai
mereu cuvintele şi acţiunile acesteia sunt răutăcioase sau negative, este clar că autosugestia
predominant angrenată de ea este una de tip distructiv. Deci, toate autosugestiile sunt adeseori
doar continuări ale sugestiilor mentale acceptate sau captate prin rezonanţă. Toate sugestiile
pornesc din minte chiar dacă sunt determinate din afară şi dispar din nou în minte. Atunci când
fiinţa umană nu este încă aptă să rezoneze, deoarece nu este pregătită lăuntric (să vibreze LA
UNISON), ea nu va putea recepta o sugestie chiar şi atunci când această sugestie este benefică şi
superioară.
Deci, sugestia mentală stă la baza tuturor celorlalte forme de autosugestie şi este
independentă. În cazul în care yoghinul ajunge la perfecţiune, sugestia mentală în cazul său
funcţionează continuu (atunci el se află permanent în rezonanţă cu energiile benefice, divine,
sublime, spirituale din MACROCOSMOS (care se manifestă plenar prin el) şi este, pentru cei
capabili să-i recepteze gigantica sa sferă de forţă, UN FOCAR CONSTANT DE IUBIRE
DIVINĂ ŞI DE IUBIRE SPIRITUALĂ ÎN JURUL CĂRUIA SE DEZVOLTĂ ŞI SUNT
IMPULSIONAŢI CEI PLINI DE ASPIRAŢIE ŞI DĂRUIRE FAŢĂ DE SUPREMUL
ABSOLUT).
Acest fenomen aparent miraculos este cu putinţă în cazul său pentru că el realizează
permanent o stare de rezonanţă perfectă cu sursele infinite ale tuturor energiilor benefice din
MACROCOSMOS. Mentalul său individual este atunci de asemenea în rezonanţă cu energiile
sublime nesfârşite ale MENTALULUI DIVIN MACROCOSMIC.
Toate celelalte sugestii (în manifestarea lor ca fenomene subtile de rezonanţă) depind de
mental şi nu pot niciodată să acţioneze fără el. Atunci când am ajuns să ne controlăm cât mai bine
gândirea şi energiile subtile mentale într-o anumită măsură, vibrând mai mereu la unison numai
cu forţele subtile binefăcătoare din MACROCOSMOS, forţa subtilă magnetică, sublimă,
creatoare ce provine din sursele infinite de energie divină din macrocosmos radiază prin noi,
manifestându-se cu putere nu numai în noi ci şi în afara noastră, astfel încât noi putem deveni
canale nesfârşite de manifestare ale anumitor tipuri de forţe subtile, binefăcătoare, iar aceasta
constituie un indiciu sigur al realizării noastre lăuntrice. În această situaţie, fiinţele umane
tulburate, nefericite sau care se află pradă suferinţelor morale, ori sunt stresate sau angoasate şi cu
care în unele situaţii venim în contact, vor fi cu cea mai mare uşurinţă impulsionate de aceste
influenţe binefăcătoare, extraordinar de puternice, în prezenţa unor astfel de fiinţe umane extrem
de evoluate spiritual, care au o aură cu un diametru de sute de metri, suferinţele, tristeţile,
inhibiţiile şi neliniştile sunt eliminate ca prin farmec, astfel că, toţi cei care au diferite afecţiuni
sau probleme, devin în prezenţa acestor uriaşe câmpuri benefice de forţă, liniştite, întremate,
euforice, calme şi pline de speranţă. Astfel, putem remarca prin intermediul efectelor provocate
în afara noastră, foarte uşor, cu ajutorul energiilor subtile benefice emanate de noi şi care provin
din macrocosmos, că aproape toate aceste fiinţe umane îşi înving slăbiciunile, suferinţele,
angoasele, bolile şi gradat îşi trezesc şi îşi măresc propria putere de voinţă, pe măsură ce
încrederea în forţele benefice proprii creşte.
Sugestiile mentale (în calitatea lor de fenomene subtile de rezonanţă) sunt la fel de reale
ca şi universul din jurul nostru. Yoghinii avansaţi susţin că în toate situaţiile în care se realizează
concentrări mentale intense, gândurile care se dezvoltă atunci sunt în realitatea subtilă veritabile
forţe uriaşe, având o formă precisă care le face să poată fi asimilate cu lucruri care aparţin
realităţii subtile şi fiecare dintre ele produc mai devreme sau mai târziu anumite efecte
corespunzătoare în LUMEA FIZICĂ, MATERIALĂ. Energia subtilă este cu uşurinţă captată în
AURĂ şi controlată prin intermediul gândirii, pe toate cele 7 planuri fundamentale ale
manifestării. Deci, sugestia mentală (în calitatea sa de declanşator al fenomenelor subtile de
rezonanţă) poate fi pe drept cuvânt considerată ca una dintre cele mai mari forţe cu care se
operează în manifestare.
Yoghinii au constatat de mii de ani că mentalul dinamizat al fiecărei fiinţe umane este o
copie miniaturală a Mentalului MACROCOSMIC, iar, la rândul său, Macrocosmosul este
manifestarea Mentalului Universal Macrocosmic. Mentalul este doar aparent materie, căci în
realitate el este energie mentală structurată şi toate obiectele materiale, în calitatea lor de expresii
ale energiei modulate structurate în diferite feluri, sunt doar modalităţi de manifestare ale
mentalului.
Energiile subtile mentale sau altfel spus forţa mentală sublimă sau, cu alte cuvinte,
puterea gândului pot să anuleze prin focalizare adecvată orice cauză sau efect, permiţând printre
altele deplasarea aproape instantanee în spaţiu (la orice distanţă) şi în timp (TRECUT, PREZENT
sau VIITOR). Energiile sublime mentale se află permanent în afara sferei limitate a cauzalităţii.
Yoghinii avansaţi consideră că energiile subtile, sublime ale minţii pot să influenţeze
câmpurile de forţă zodiacală şi stelele ce se găsesc la milioane de miliarde de ani lumină
depărtare. Într-o singură clipă, printr-o concentrare mentală adecvată, yoghinul poate să transmită
o sferă de energie mentală, benefică, subtilă, gigantică către o anumită fiinţă umană pe a cărei
frecvenţă dominantă de vibraţie a fost modulată să rezoneze şi această SFERĂ DE FORŢĂ va
ajunge aproape instantaneu la respectiva fiinţă influenţând-o extraordinar de mult în bine
INDIFERENT DE DISTANŢA LA CARE EA SE AFLĂ.
Prin concentrare mentală intensă şi adecvată se poate cunoaşte cu o surprinzătoare
precizie trecutul sau viitorul şi la toate aceste performanţe yoghinii avansaţi reuşesc să ajungă
printr-o practică perseverentă a tehnicilor YOGA. Prin practica YOGA consecvent angrenată,
mentalul extraordinar de puternic al yoghinului se poate transforma într-un veritabil FOCAR
emiţător permanent şi într-un rafinat receptor permanent al nesfârşitelor energii subtile benefice.
Yoghinii foarte avansaţi, datorită atingerii treptei de permanentă rezonanţă subtilă cu
energiile subtile benefice, nesfârşite din MACROCOSMOS, ajung să acţioneze fără întrerupere
ca un veritabil FOCAR de transmisie a diferitelor tipuri de energie subtilă benefică. Atât pentru a
ne ajuta extraordinar de mult pe noi înşine cât şi pentru a îi ajuta sau impulsiona eficient pe
ceilalţi, trebuie să ne bazăm cât se poate de mult pe ajutorul sugestiei mentale pozitive
(binefăcătoare) fără de care nu se poate realiza mai nimic în YOGA.
Sugestia este totdeauna aceea care ne face să vedem un anumit obiect ajungând cu
ajutorul ei să-l recunoaştem şi să emitem felurite raţionamente referitoare la el. Sugestiile
binefăcătoare ale mediului înconjurător, chiar foarte îndepărtat, sunt extraordinar de importante
pentru dezvoltarea şi amplificarea puterii superioare a mentalului. Orice sugestie benefică din
exterior (MACROCOSMOS), orice energie subtilă, creatoare, cosmică care ne impresionează
prin rezonanţă specifică mentalul este de fapt o sugestie pozitivă, binefăcătoare a mediului
înconjurător care se reflectă prin REZONANŢĂ subtilă în microcosmosul fiinţei noastre. Toate
acestea joacă un rol pozitiv deosebit de mare mai ales în reuşita meditaţiei profunde şi a
concentrării de lungă durată în practica superioară YOGA.
De multe ori sugestia telepatică (receptată ca atare ÎN CALITATE DE MODEL
POZITIV) poate să creeze mult mai uşor cadrul necesar în vederea unei rafinări şi dezvoltări
rapide a mentalului. Peisajele naturale foarte frumoase, cascadele, peşterile, marea, munţii, râurile
au de asemenea o influenţă pozitivă considerabilă asupra mentalului.
= VA URMA =
AN IV C 7
DE CE TREBUIE SĂ FIE YOGHINUL TOTDEAUNA OPTIMIST
AN IV C 8
DE CE TREBUIE SĂ FIE YOGHINUL TOTDEAUNA
OPTIMIST ŞI NICIODATĂ PESIMIST
(continuare din cursul nr. 7. AN IV)
Oricine dintre noi va practica atent şi cât mai transfigurat tehnicile YOGA va constata
destul de repede că fără ajutorul sugestiei şi o bună concentrare mentală nu poate avea loc
comuniunea plenară, care face cu putinţă punerea subtilă în rezonanţă a microcosmosului fiinţei
noastre, cu energiile subtile, benefice şi nesfârşite ce există atât în giganticele sfere de putere cât
şi în focarele subtile, corespondente de forţă binefăcătoare din Macrocosmos.
Sugestiile distructive, negative, perturbatoare, în mod preponderent întreţinut şi
amplificate declanşează fenomene subtile de rezonanţă cu energii subtile negative, perturbatoare,
malefice din MACROCOSMOS şi, gradat, pe lângă boli şi diferite suferinţe ne fac existenţa
nefericită. Sugestiile pozitive, armonizatoare, creatoare, benefice în mod preponderent întreţinute
şi amplificate declanşează în schimb în microcosmosul nostru lăuntric fenomene subtile de
rezonanţă cu energii subtile echilibrante, binefăcătoare, armonioase, divine din
MACROCOSMOS şi, gradat, pe lângă sănătate, regenerare, pace lăuntrică şi multiple bucurii, ne
conduc către o existenţă plenar fericită şi armonioasă, datorită integrării fiinţei noastre (în
calitatea sa de microcosmos) în divina armonie universală.
Mai întâi, orice sugestie (indiferent de natura sa) este prezentată mentalului sub o anumită
formă: idee, gând, concept, prejudecată, sistem, raţionament, dogmă, filosofie, doctrină. În
continuare, după acceptarea sa (a respectivei sugestii), în funcţie de starea de receptivitate
specifică pe care ANTICIPAT noi o avem (în sfera noastră mentală), sugestia în cauză ce
"materializează" atât la nivelul gândirii, cât şi la acela al organelor de simţ al vorbirii. De la
aceste nivele, sugestia (acceptată) trece asupra organelor motrice (care comandă mişcările) şi ia
forma acţiunii. Prin urmare, în viziunea sistemului YOGA, totdeauna omul este egal cu faptele
sau acţiunile sale (spirituale, mentale, psihice, fizice). Nu întâmplător BIBLIA la rândul său
indica faptul că: "CEL MAI BINE POMUL SE CUNOAŞTE DUPĂ ROADE IAR OMUL, CEL
MAI BINE SE CUNOAŞTE DUPĂ FAPTE (ACŢIUNI)".
Sugestia, în viziunea sistemului YOGA, are deci patru nivele:
a) Nivelul mental sau al gândirii, la care se ACCEPTĂ sau se emit idei, gânduri, judecăţi,
raţionamente.
b) Nivelul vorbirii, la care se formulează, interior sau exterior (prin viu grai) şi sunt
reprezentate într-o formă cât mai coerentă ideile, gândurile, trăirile.
c) Nivelul acţiunii propriu-zise (spiritual, mental, psihic, fizic) la care are loc acţiunea sau
fapta.
d) Nivelul existenţei sau al devenirii, în cadrul căruia se poate verifica precis (după
"ROADE") sugestia asimilată tocmai prin intermediul acţiunilor, hotărârilor, trăirilor sau, cu alte
cuvinte, a rezultatelor pe care aceasta (ÎN FINAL) le produce, atât în microcosmosul nostru
lăuntric cât şi în ambianţa în care existăm şi ne manifestăm prin iradiere subtilă (telepatică,
CHARISMATICĂ, sugestiva, câmp de forţă, etc.).
Toate acestea, sau fiecare în parte permit verificarea cu uşurinţă şi PRECIZIE a modului
în care sugestia (RESPECTIVĂ) a operat şi operează în universul nostru lăuntric, pentru că
realizăm (atunci când lucizi şi detaşaţi ne facem bilanţul lăuntric) toate efectele sale declanşate
datorită fenomenelor SPECIFICE de rezonanţă subtilă cu anumite energii subtile din
MACROCOSMOS.
Înainte de a se transforma în acţiune (ajungând astfel să se manifeste), sugestia rămâne
mai întâi în subconştient, unde operează (generând fenomene de rezonanţă cu ANUMITE energii
subtile din MACROCOSMOS) ca forţă subtilă, biomagnetică, invizibilă (vederii obişnuite). Este
util să reţinem că la rândul său, ideea sau gândul ce va avea (după emisie) un ECOU SUBTIL
CORESPONDENT (în subconştient) este alimentată cu energie mentală diferită ce provine din
straturile asemănătoare cu ea ca FRECVENŢĂ DE VIBRAŢIE ale MENTALULUI
MACROCOSMIC cu care, instantaneu, noi intrăm în rezonanţă atunci când gândim ACEA
IDEE. Atunci când, datorită rezonanţei individuale ce se manifestă în mentalul nostru cu anumite
energii subtile, mentale din MENTALUL MACROCOSMIC, aceste energii specifice se
amplifică gradat în conştient, această putere mentală (uneori extraordinară PRIN CUMUL ŞI
INTENSIFICARE) devine ceea ce adeseori numim "FORŢA DE GÂNDIRE", "filosofie",
"principiu", "cunoaştere", "sistem", "metodă", etc. Disponibilitatea de a fi receptiv mental la
anumite idei sau gânduri, sau de a ne "TREZI" spontan datorită inspiraţiei cu anumite gânduri
este mai mult sau mai puţin limitată, în funcţie de gradul predominant de rafinare şi elevare al
mentalului fiecăruia.
Un mental suficient de rafinat şi puternic face să se manifeste inteligenţa. Un mental
perfect purificat, armonios integrat, graţie bunului simţ şi extraordinar de puternic face să se
manifeste înţelepciunea. Atunci când, graţie sugestiilor benefice, divine ascensionăm gradat în
straturile esenţiale ale conştiinţei şi ajungem la supraconştient, prin identificare cu principiile
supreme ultime, cu sinele nemuritor divin (ATMAN) al fiinţei, sugestia ne ajută să devenim una
cu forţa absolută, universală, ne permite să ne revelăm conştiinţa superioară transcendentă şi ne
face să existăm ca o forţă binefăcătoare magneticele este tangentă cu eternitatea.
Atunci când sugestia binefăcătoare devine autosugestie creatoare şi benefică, ea va putea
fi folosită permanent în practica YOGA în lumina principiilor expuse mai sus. Acest mod de a ne
conecta şi a ne menţine în rezonanţă cu energiile subtile, benefice, nesfârşite ce există în sferele
de manifestare ale MACROCOSMOSULUI permite canalizarea unei cantităţi infinite de energie
pozitivă ce corespunde autosugestiei ferm şi perseverent mentalizată. Acest mod consecvent de a
acţiona benefic prin autosugestie este unul dintre cele mai eficiente mijloace de vindecare.
Utilizându-se cu tenacitate autosugestia pozitivă creatoare este cu uşurinţă posibil, graţie
energiilor binefăcătoare pe care le acumulăm în aura fiinţei noastre, să putem înlătura teama,
tensiunile, gelozia, ura, frica de durere şi unele tulburări mentale. Angrenând mai mereu
autosugestia pozitivă creatoare apare evident că yoghinul plin de aspiraţie poate atinge o libertate
deplină ridicându-se deasupra tuturor forţelor malefice. Gradat, el poate dobândi astfel eliberarea
de orice limitare corporală. Chiar şi cei care încă nu aspiră la desăvârşirea spirituală (pe care
treptele superioare în YOGA o fac cu putinţă), dacă înţeleg temeinic aceste mecanisme care
generează fenomene de rezonanţă benefice pot să înlăture destul de repede (pe cale naturală) prin
autosugestie pozitivă un mare număr de tulburări fizice şi psihomentale. Este deci evident (mai
ales pentru cel care practică şi acumulează experienţă) că în procesul autosugestiei binefăcătoare
yoghinul nu lucrează niciodată în gol, ci acumulează prin rezonanţă subtilă (direct proporţional
cu focalizarea sa mentală), în propria sa fiinţă, energiile pozitive ce provin din infinitele focare de
energie ale Macrocosmosului. Aceste subtile energii benefice captate prin rezonanţă aduc
totodată în aura noastră informaţii plenar armonizatoare în funcţie de forma specifică a
autosugestiei.
Mulţi oameni ignoranţi sau sceptici suferă, mai mult sau mai puţin, parţial sau permanent,
pentru că se află şi continuă să se complacă într-o stare mizerabilă (atât corporală cât şi
psihomentală ce a rezultat. în urma autosugestiilor lor preponderent negative, malefice. Mentalul
poate şi trebuie să fie eliberat, prin YOGA, din această stare distructivă şi chinuitoare. Această
stare creatoare, dătătoare de fericire şi sănătate, poate fi atinsă şi menţinută mai mereu prin
punerea noastră în REZONANŢĂ cu energiile subtile benefice şi armonioase ce există permanent
în Macrocosmos.
Tradiţia înţelepciunii yoghine menţionează că oamenii sunt prin tot ceea ce fac şi gândesc
constructorii propriilor lor destine. Adeseori ei atrag cu încăpăţânare boala şi suferinţele pentru că
devin şi se complac să rămână victimele unor autosugestii predominant dizarmonioase, negative.
În cazul persoanelor cu orientare permanent pesimistă, acestea ajung să-şi extragă numai
autosugestii dezechilibrante şi negative din tot ceea ce le înconjoară. Întreaga realitate este
filtrată, mai ales în cazul lor, prin această viziune dominantă, tragică. Există însă şi oameni
echilibraţi (este adevărat, mult mai puţini) care, spontan şi uneori inconştient îşi pot domina şi
elimina prompt asemenea sugestii nefaste, acumulând predominant în aură numai energiile
subtile care provin de la autosugestii binefăcătoare, creatoare.
Încă din primii ani de practică, yoghinul plin de aspiraţie trebuie neapărat să-şi
restabilească şi chiar să-şi mărească încrederea în puterea extraordinară a mentalului său ferm
focalizat. Procedând astfel, el va ajunge să-şi trezească şi să-şi amplifice forţele binefăcătoare,
mentale de care va dispune pentru realizarea unor fenomene benefice extraordinare. Gradat, cu
ajutorul autosugestiei, el va constata că în faţa sa se deschid posibilităţi nelimitate prin abordarea
corectă a tehnicilor YOGA care vor genera în universul său lăuntric transformări miraculoase.
Acţionând mai mereu în acest mod armonios şi binefăcător, el va deveni capabil (punând cât mai
des în joc fenomene de rezonanţă creatoare binefăcătoare) să-şi învingă cu uşurinţă suferinţele,
temerile, complexele de inferioritate, anihilând totodată, atât la el cât şi la alţii, energiile subtile,
mentale malefice pe care unele fiinţe umane le manifestă.
Ţelul principal în primii ani de practică YOGA este de a-l învăţa pe aspirant să capteze în
aura sa cât mai mult şi cât mai des forţe subtile binefăcătoare din MACROCOSMOS pentru a-şi
elimina astfel cât mai repede suferinţele sau tulburările psihomentale sau fizice, pentru a ajunge
să fie cât mai armonios şi să se bucure plenar de viaţă. Numai astfel, ulterior, el va putea să atingă
o stare de conştiinţa extatică totală (SAMADHI). În fazele superioare de practică yoghinul îşi
accentuează şi mai mult stăpânirea de sine prin perfecţionarea concentrării mentale şi prin
revelarea SINELUI DIVIN (ATMAN), îşi îmbunătăţeşte mai mult fiinţa cu calităţi superioare,
sublime, divine.
Odată ajuns la această culme, el va utiliza totdeauna în mod perfect sugestia şi
autosugestia, manifestându-se în orice situaţie ca o fiinţă umană plină de înţelepciune care
respectă legile divine.
= SFÂRŞIT =
AN IV C10
EXPLICAREA UNOR TERMENI ÎN VIZIUNEA SISTEMULUI
YOGA
(continuare la cursul nr. 9 AN IV)
*** Câţiva oameni deştepţi sunt mai de temut decât o mulţime de proşti.
*** Un om deştept valorează mai mult decât o mie de neghiobi.
*** Aceluia căruia îi surâde acum norocul a fost cu siguranţă cândva deştept.
*** Nimic nu-i cu neputinţă pe lumea aceasta pentru inteligenţa puternică a celor cu
adevărat inteligenţi.
*** Unde nu e drum nici pentru vânt, nici deschizătură pentru razele soarelui, până şi
acolo răzbate cu uşurinţă inteligenţa celor cu adevărat inteligenţi.
*** Adesea inteligenţele cele mai înalte stau ascunse pentru că oamenii nu pot să le
înţeleagă.
*** Totul se poate realiza prin inteligenţă.
*** Totdeauna superioritatea inteligenţei triumfă asupra forţei.
*** Cum se face că un suflet îmbogăţit teoretic cu cunoaşterea atâtor lucruri sublime nu
devine, datorită lor, mai vioi şi mai deştept; şi că o minte grosolană şi vulgară poate aşeza în ea,
fără a se face mai bună, vorbele şi cugetările spiritelor celor mai înalte din câte au existat pe
pământ; aceasta se întâmplă pentru că prostia şi inerţia înăbuşe în final totul în firile mediocre şi
nehotărâte.
= VA URMA =
AN IV C11
EXPLICAREA UNOR TERMENI ÎN VIZIUNEA SISTEMULUI
YOGA
CUGETĂRI EXEMPLARE DESPRE INTELIGENŢĂ
(continuare la cursul nr. 10 AN IV)
•••Fericit este omul care a aflat cu adevărat înţelepciunea şi muritorul care, graţie
experienţei sale uriaşe, a dobândit iscusinţa.
••• Deoarece agonisirea înţelepciunii este mai de folos decât a argintului şi câştigarea ei
este mai de preţ decât a aurului celui mai curat.
••• Ea este mai scumpă decât pietrele nestemate şi nici o comoară n-o poate ajunge
vreodată în preţ.
••• Cei înţelepţi au mereu parte de cinste, iar cei nebuni au parte de ocară.
••• Agoniseşte înţelepciunea şi cu preţul bogăţiei tale dobândeşte priceperea.
••• Învăţătura celui înţelept este izvor de viaţă, căci cel fără minte va fi prins în laţul
morţii.
••• Celui nebun nu-i place înţelepciunea, ci nebunia năucitoare din inima lui.
••• Cumpăra cât mai des adevăr şi nu vinde niciodată înţelepciune, învăţătură şi iscusinţă.
••• Înţelepciunea este peste măsură de înaltă mai ales pentru omul nebun.
••• Ca o creangă de mărăcini pe mâna unui beţiv, aşa este înţelepciunea în gura celor
nebuni.
••• E frumos să înveţe lucruri înţelepte chiar şi un bătrân.
••• Cel mai bine pentru înţelept este să nu pară înţelept ci chiar să fie un înţelept.
••• Înţelepciunea nu rareori se află numai în unul, căci nu tot ce trăieşte are şi minte
pătrunzătoare. Ce este această înţelepciune, numai natura o ştie.
•••A fi înţelept este de fapt partea cea mai însemnată a fericirii nepieritoare.
••• Nu există pentru oameni un câştig mai mare decât prevederea şi o minte înţeleaptă.
••• Din adevărata înţelepciune provin trei lucruri: gândire mereu justă, vorbire inspirată
fără greş şi acţiune dreaptă.
••• Nu perii albi îl fac pe om înţelept.
••• Şi am privit adânc şi am văzut înţelepciunea, nebunia şi prostia...Totuşi am văzut că
are precădere înţelepciunea asupra neroziei, precum precădere are lumina asupra întunericului.
•••Pomenirea celui cu adevărat înţelept este veşnică, fiindcă, negreşit, în zilele ce vor
veni, toţi cei proşti vor fi uitaţi, şi iară, înţeleptul nu moare pentru totdeauna ca nerodul.
••• Este mai presus şi vrednic de admiraţie un băiat sărac şi înţelept decât un rege bătrân şi
neghiob, care nu ştie să prevadă viitorul.
••• Inima înţelepţilor este în casa păcii extatice, pe când inima nerozilor este doar în casa
de petrecere.
••• A fost odată o cetate mică şi oamenii din ea erau puţini şi împotriva ei s-a pornit un
împărat puternic şi a împresurat-o şi a ridicat în jurul ei întărituri uriaşe. În ea se afla un om sărac,
dar înţelept şi el a mântuit cetatea cu înţelepciunea lui. Dar iată, acum nimeni nu mai pomeneşte
pe acel om sărac.
•••Atunci am zis: "Este mai de preţ înţelepciunea decât vitejia, deşi înţelepciunea
săracului este dispreţuită şi cuvintele lui nu sunt luate în seamă.
••• Vorbele înţeleptului spuse domol sunt mai ascultate decât zbieretele unui stăpân peste
nebuni.
••• Înţelepciunea preţuieşte mai mult decât uneltele de război, căci o singură greşeală
strică întocmirea cea mai bună.
••• Înţeleptul care nu-şi poate fi niciodată de folos lui însuşi, în zadar este înţelept.
••• Înţeleptul adevărat nu se mânie, nu se repede, nu-şi pierde curajul, nu se înveseleşte cu
cele efemere, nu rămâne trist nici chiar când se află în mare strâmtoare sau nenorocire; el îşi
păstrează caracterul divin înnăscut, rămânând neclintit întocmai ca Himalaya.
••• Înţelepţii adevăraţi nu deplâng ceea ce s-a pierdut, ceea ce a murit şi ceea ce a trecut,
căci trebuie să se ştie că aceasta este deosebirea dintre înţelepţi şi proşti.
••• Cine priveşte averea altuia ca pe un bulgăre de pământ, pe toate fiinţele ca pe sine
însuşi, acela este înţelept.
••• Nu-i uşor să ajungi acolo unde se află înţelepciunea.
••• Înţelepciunea se cunoaşte din cuvânt şi faptă, iar învăţătura din ceea ce rosteşte gura.
••• Pe robul înţelept îl vor sluji oamenii liberi.
••• Fericit în veci şi puternic este cel ce a dobândit înţelepciunea.
••• De două lucruri se întristează inima mea, dar de al treilea mă apucă mânia: omul care
trăieşte în mizerie, oamenii înţelepţi când sunt dispreţuiţi şi acela care se întoarce de la virtute la
păcat.
••• Nu-ţi arăta înţelepciunea la timp nepotrivit.
••• Înţelepciunea nu poate pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte niciodată în trupul
supus păcatului.
••• Mulţimea înţelepţilor este mântuirea lumii şi un împărat cuminte înseamnă bunăstarea
norodului din acea ţară.
= VA URMA =
AN IV C 12
TRADUCEREA ÎN LIMBA ROMÂNĂ A INVOCAŢIEl REALIZATE
ÎNAINTE DE
A SE EMITE MENTAL GAYATRI MANTRA
••• N-am pus alături cu înţelepciunea nici pietrele cele mai scumpe, fiindcă tot aurul din
lume pe lângă ea nu e decât nisip, iar argintul înaintea ei mi se pare
noroi.
••• Fără îndoială, înţelepciunea aceea eminentă şi divină constă în a pătrunde adânc esenţa
ultimă şi lucrurile omeneşti şi a le cunoaşte bine prin propria experienţă; a nu fi surprins de nici o
întâmplare, a nu socoti imposibil nimic înainte de a se întâmpla.
••• Dacă nu faci eforturi adecvate să ajungi tu însuţi înţelept, în zadar asculţi pe un
înţelept.
••• Mintea iscoditoare şi perfect rafinată, nu vârsta, află înţelepciunea.
••• Ai curajul de a fi înţelept, începe. Cel care amână ora vieţii chibzuite e ca un ţăran,
care ar aştepta să se scurgă râul; dar această amânare este zadarnică, căci acela curge şi va curge
în veci.
••• Atunci cine-i cu adevărat liber? Înţeleptul, căci doar el este cel care se stăpâneşte
totdeauna cel mai bine, fiindcă numai pe el nu-l înspăimântă nici sărăcia, nici moartea, nici
lanţurile,... şi asupra căruia însăţi năvala destinului e veşnic neputincioasă.
••• Înţeleptul, mereu atent şi apărat pe deplin împotriva oricărui atac, nu dă înapoi în faţa
atacului sărăciei, al jalei, al infamiei, sau al durerii.
••• Înţeleptul veritabil învinge, ce-i drept, soarta prin bărbăţia sa; dar mulţi care doar se
dau drept înţelepţi sunt repede înspăimântaţi uneori de ameninţările cele mai neînsemnate.
••• Calea spre culmea demnităţii este anevoioasă; dar de vei voi să te urci pe acel pisc,
căruia i se supune chiar şi soarta, vei vedea sub tine toate câte sunt socotite drept cele mai înalte;
şi ajungând înţelept vei ajunge la cele mai mari înălţimi pe un drum neted.
••• În felul acesta îşi va desfăşura înţeleptul virtutea: dacă-i va fi îngăduit, în bogăţie, dacă
nu, în sărăcie; dacă va putea, în patrie, dacă nu, în exil; dacă va putea, ca un comandant, dacă nu,
ca un soldat; dacă va putea, voinic, dacă nu, slab. Orice soartă va avea, el va face din ea ceva
memorabil şi extraordinar prin măreţia sa supraumană.
••• Înţelepciunea este ştiinţa vieţii pentru cel care ştie să pătrundă tainelor divine.
••• Înţelepciunea adevărată n-are nevoie de multă învăţătură.
••• Soarta înţelepţilor este la fel ca aceea a unei cununi de flori, sau stă în fruntea tuturor,
sau se veştejeşte în pădure.
••• Cel care vrea să ajungă înţelept să se gândească la ştiinţa divină, la iubirea nesfârşită şi
la util, ca şi cum ar fi fără bătrâneţe şi fără moarte; să săvârşească cât mai multe fapte bune, chiar
dacă moartea l-ar apuca de păr.
••• Chiar dacă eventual am putea fi savanţi prin ştiinţa altuia, câtuşi de puţin înţelepţi nu
putem fi decât prin propria noastră înţelepciune.
••• Unii ar putea fi înţelepţi, dacă n-ar crede cu atâta încăpăţânare că nu sunt.
••• E mai uşor, datorită detaşării spontane, să fim înţelepţi pentru alţii decât pentru noi
înşine.
••• Este o mare nebunie a voi să fii înţelept numai pentru tine singur.
••• Ferice de acela care, pentru a deveni înţelept, trage învăţătură din păţania altuia, căci
nu va repeta greşelile pe care le fac ceilalţi.
••• Cel care în mod eronat se crede înţelept şi îngăduie datorită vanităţii să-i se dea această
însuşire, are de-acum defectul acesta în plus faţă de alţii.
••• Este o veche constatare, că oamenii cuminţi şi chibzuiţi devin, de obicei, mai înţelepţi
datorită experienţelor vieţii şi vârstei, iar cei proşti devin odată cu trecerea anilor, tot mai
neghiobi.
••• Noi devenim cu toţii bătrâni într-adevăr, dar oare cine dintre cei bătrâni devine
înţelept.
*** Într-un grup sau într-o fiinţă umană, perpetuarea prostiei nu este liant ci dizolvant.
*** Prostia înseamnă a nu vedea ce altul vede.
*** Prostie este singurul nostru duşman pe lume.
*** Nu există alt păcat mare în afară de prostie.
*** Prostia este întunecime de minte care are multe izvoare; fiecare păcat e un izvor şi,
probabil, vanitatea - izvorul de căpetenie... abundă într-o măsură cu adevărat tragică; dar, din
toate felurile de întunecime, desigur cea pedantă, care se crede şi se dă drept lumină e cea mai
năpraznică pentru neamul omenesc.
*** Prostia este cel mai mare duşman al apropierii dintre oameni; este factorul necugetat
al duşmăniei, pentru că este izvorul tuturor neînţelegerilor şi erorilor.
*** Prostia este cea mai mare imoralitate.
*** Prostia este singurul viciu veritabil.
*** Prostia este ceea ce se vindecă cel mai greu.
*** Prostia este adeseori podoaba frumuseţii, pentru că dă ochilor acea strălucire tristă de
heleştee întunecate şi acea linişte greoaie, uleioasă, de mări tropicale.
*** Prostia, păstrătoarea frumuseţii alungă ridurile; e un cosmetic divin ce ne apără idolii
de muşcăturile pe care cugetarea le păstrează pentru noi, neputincioşi savanţi ce suntem.
*** Prostia este o fisură a craniului pe unde intră uneori viciul.
*** În afara infernului din lumile invizibile un alt infern cumplit pentru om aici pe
pământ este prostia.
*** Prostia este singurul mare dezgust.
*** Prostia este sosirea vârstei gravităţii.
*** Prostia înseamnă adeseori că vrei să conchizi.
*** S-a spus dintotdeauna că femeile urâte nu-şi vor aproape decât orbi. Anumiţi şamani
nu vor decât proşti. Speram că înţelegeţi pentru care raţiune.
*** Cu totul deosebite şi ducând spre ţinte diferite sunt neştiinţa şi cunoaşterea.
*** Cei care cultivă neputinţa intră în întunericul orb; într-unul şi mai mare intră însă cei
care sunt mulţumiţi cu ştiinţa lor parţială şi efemeră.
*** Neştiinţa este cu atât mai nesuferită tocmai prin faptul că aceluia care nu este virtuos
nici înţeleptul se pare că ar fi destoinic.
*** Lăsaţi-i, ei sunt nişte orbi care conduc pe alţi orbi. Şi când un orb conduce pe alt orb,
mai devreme sau mai târziu, amândoi cad în prăpastie.
*** Vai, copil ignorant, care te-ai distrat nopţile; de aceea stai printre cei învăţaţi ca un
bou în nămol.
*** În noaptea ignoranţei în care ne aflăm toţi, învăţatul care-şi pune întrebări se loveşte
uneori de perete, în timp ce ignorantul rămâne liniştit şi nepăsător în mijlocul odăii.
*** Grea povară mai e şi omul nerod cu noroc.
*** Prostia este sora cea mai apropiată a răutăţii.
*** Poate să spună cineva multe lucruri înţelepte unui prost, că acestuia tot i se va părea
că cel înţelept nu vorbeşte bine.
*** Celor fără minte nu vorba le este spre învăţătură, ci nenorocirea.
*** Nimic mai temerar decât prostia.
*** Fericită este viaţa celor proşti care nu ştiu ce înseamnă defecte şi care le văd
pretutindeni (numai la ei nu); fiind ei înşişi de vrednici ocară, ei se grăbesc să spună că alţii sunt
aşa.
*** Mii de pricini de mâhnire şi sute de pricini de teamă dau în fiecare zi peste cel prost;
nu însă peste cel înţelept care prevede şi poate ceea ce prostul nici măcar nu bănuieşte.
*** Nu există om mai nedrept decât cel ignorant, care crede că numai ceea ce face el este
bine.
= VA URMA =
AN IV C 15
Corpul fizic, grosier este alcătuit din 5 elemente (TATTVAS). Acestea sunt: 1) energia
telurică (PRITHIVI TATTVA care este controlată prin intermediul lui MULADHARA
CHAKRA), 2) energia apoasă (APAS TATTVA care este controlată prin intermediul lui
SWADHISTHANA CHAKRA), 3) energia focului (AGNI TATTVA care este controlată prin
intermediul lui MANIPURA CHAKRA). 4) energia aerului (VAYU TATTVA care este
controlată prin intermediul lui ANAHATA CHAKRA) şi energia eterului subtil (AKASHA
TATTVA care este controlată prin intermediul lui VISHUDDHA CHAKRA). Corpul fizic, de
asemenea, trece prin diferite etape de existenţă: naştere, creştere, declin şi moarte.
Corpul astral sau subtil este alcătuit din 19 principii. Aceste principii sunt: cele 5 organe
de acţiune (KARMA INDRIYAS) [1) organele evacuării (anusul) care sunt în strânsă legătură cu
MULADHARA CHAKRA. 2) organele de reproducere (sexuale) care sunt în strânsă legătură cu
SWADHISTHANA CHAKRA, 3) organele locomoţiei (picioarele) care sunt în strânsă legătură
cu MANIPURA CHAKRA. 4) mâinile care sunt în strânsă legătură cu ANAHATA CHAKRA şi
5) gura (corzile vocale) care este în strânsă legătură cu VISHUDDHA CHAKRA], cele 5 simţuri
ale cunoaşterii (1) simţul mirosului care este în strânsă legătură cu MULADHARA CHAKRA, 2)
simţul gustului care este în strâns legătură cu SWADHISTHANA CHAKRA, 3) simţul văzului
care este în strânsă legătură cu MANIPURA CHAKRA, 4) simţul pipăitului care este în strânsă
legătură cu ANAHATA CHAKRA şi 5) simţul auzului care este în strânsă legătură cu
VISHUDDHA CHAKRA), cele 5 forme principale de PRANA sau sufluri subtile [1) APANA
VAYU care este controlat prin intermediul lui MULADHARA CHAKRA, 2) VYANA VAYU
care este controlat prin intermediul lui SWADHISTHANA CHAKRA, 3) SAMANA VAYU care
este controlat prin intermediul lui MANIPURA CHAKRA, 4) PRANA VAYU care este controlat
prin intermediul lui ANAHATA CHAKRA şi 5) UDANA VAYU care este controlat prin
intermediul lui VISHUDDHA CHAKRAS]. Corpul astral mai cuprinde de asemenea
ANTAHKARANA (sau instrumentul interior specific) care este alcătuit din; 16) mentalul însuşi
(MANAS), 17) intelectul (inteligenţa) (BUDDHI), 18) subconştientul (CITTA) şi 19) egoul
(AHAMKARA).
Toate acestea sunt cele 4 instrumente specifice ale conştiinţei, emoţiile lor distincte sunt
următoarele:
1) mentalul (MANAS) gândeşte şi adeseori se îndoieşte asupra realităţii înconjurătoare,
de exemplu: "este oare aceasta o floare? "Este oare acesta aur?";
2) intelectul sau inteligenţa (BUDDHI) analizează şi determină prin legături sau corelări
obiective adevărata natură a unui obiect oarecare pe care îl avem de cunoscut,
3) subconştientul (CTITA). În sfera subconştientului sunt acumulate absolut toate stările
şi experienţele fiinţei umane în cauză. Prin urmare, subconştientul conţine atât trăirile şi
experienţele acelei fiinţe umane care au fost acumulate atât în cursul acestei vieţi (cea prezentă)
cât şi toate experienţele şi trăirile ce au apărut în cursul vieţilor anterioare;
4) egoul (AHAMKARA) (al cărui focar principal de manifestare în fiinţă este
MANIPURA CHAKRA) afirmă "eu ştiu" sau "eu nu ştiu". Totdeauna egoul este acela care se
identifică cel mai adesea fără să ne dăm seama cu toate gândurile care se produc sau apar în
mental. Exemplu: un gând puternic de tristeţe apare în mental şi acesta generează o stare
instantanee de rezonanţă cu energiile subtile ale tristeţii din Macrocosmos. Când această stare de
tristeţe devine pregnantă, din cauza procesului de rezonanţă pe care l-am descris mai înainte,
egoul este acela care afirmă, datorită fenomenului de captare a acestor energii: "eu sunt foarte
trist". În situaţia în care un gând de bucurie intensă apare în mental, acesta generează o stare
instantanee de rezonanţă cu energiile subtile specifice ale bucuriei din Macrocosmos. Când
această stare de bucurie devine pregnantă din cauza procesului de rezonanţă pe care l-am descris
mai înainte, egoul este acela care afirmă, datorită fenomenului de captare a acestor energii: "eu
sunt foarte bucuros".
= VA URMA =
AN IV C 16
SINTEZĂ
FIINŢA UMANĂ, CELE TREI CORPURI FUNDAMENTALE ALE
SALE ŞI FUNCŢIILE ACESTORA
(continuare la cursul nr. 15 AN IV)
AN IV C 17
SINTEZĂ
FIINŢA UMANĂ, CELE TREI CORPURI FUNDAMENTALE ALE
SALE ŞI FUNCŢIILE ACESTORA
FUNCŢIILE LUI ANTAHKARANA (instrument interior specific)
(continuare la cursul nr. 16 AN IV)
GLOSAR DE TERMENI
AHAMKARA
Literal înseamnă în limba sanscrită "cel care face Eul inferior". Acesta este de fapt Egoul
sau principiul individualizării. În filosofia SAMKHYA este privit ca fiind unul dintre cele opt
evolute (aspecte manifestate) primare ale naturii şi astfel el susţine toate categoriile subtile,
vibraţiile ce fac posibile manifestarea şi evoluţia (TATTVAS). Totuşi cel mai adesea el
desemnează pur şi simplu iluzia Eului, sau cu alte cuvinte simţul (imitator (şi penibil pentru cel
care l-a transcens) de a fi o minte şi un corp individual, de a avea anumite lucruri, energii subtile
sau caracteristici proprii cu privire la care avem FALSA IMPRESIE că ne aparţin (EXEMPLU:
sentimentele mele, iubita mea, ideile mele, soţia mea, prietenii mei, copiii mei, etc. etc.) şi de a fi
doar eu singur cel care realizează acţiunile.
Toate tradiţiile spirituale autentice (în frunte cu YOGA) afirmă faptul că simţul limitator
şi penibil al egoului trebuie să fie cât mai repede şi definitiv transcens. Uneori această idee
sublimă (dătătoare de adevărată libertate) este interpretată în mod complet greşit ca fiind doar un
îndemn de a fi altruişti. În realitate este vorba de ceva cu mult mai profund şi esenţial care
implică să se atingă cât mai repede transcenderea completă a EGOULUI care atrage după sine
eliminarea cunoaşterii parţiale, efemere şi iluzorii. De la identificarea totală cu EUL (EGOUL)
EFEMER trebuie să accedem cât mai repede şi pe deplin la identificarea permanentă şi plenar
divină cu SINELE ETERN sau SPIRITUL DIVIN ce există în centrul ultim al Fiinţei noastre.
Scopul esenţial al sistemului YOGA este să conducă cât mai repede fiinţa umană de la Conştiinţa
dureroasă şi limitată a EGOULUI la Conştiinţa beatifică şi nelimitată a Sinelui nemuritor
(ATMAN).
ANANDAMAYA KOSHA (teaca alcătuită din beatitudine divină sau fericire perfectă)
Cea mai înaltă şi cea mai subtilă dintre cele 5 teci (KOSHAS) ce acoperă SINELE
NEMURITOR, DIVIN (ATMAN). Uneori este indicată şi sub numele de SUPRAMENTAL
"Substanţa" subtilă, specifică din care este alcătuită ANANDAMAYA KOSHA este beatitudinea
nepieritoare (ANANDA)
ANTAHKARANA (instrumentul specific interior, în limba sanscrită) Acest termen
preluat din filosofia SAMKHYA, întâlnit de asemenea şi în textele yoghine şi vedantice,
semnifică aspectul psihic-mental al fiinţei. Conform cu SAMKHYA- KARIKA, tratatul
fundamental al şcolii SAMKHYA clasice, el (ANTAHKARANA) cuprinde mentalul superior sau
inteligenţa (BUDDHI), aspectul individualizant sau egoul (AHAMKARA) şi mentalul inferior
(MANAS). În textele YOGA clasice, în loc de ANTAHKARANA se foloseşte uneori termenul
CITTA.
ASMITA (conştiinţa individualităţii sau conştiinţa egoului) Reprezintă conştientizarea
noastră de ego, ca fiind o fiinţă individuală. Textul fundamental YOGA-SUTTRAS enumeră
ASMITA ca una dintre cele cinci cauze ale mizeriei şi suferinţei (KLESHA) şi o defineşte ca
fiind identificarea eronată a capacităţii de a vedea (sau percepe), care este specifică minţii (în
calitatea sa de instrument de cunoaştere), cu văzătorul ADEVĂRAT (Martorul care percepe
(ATMAN), Sinele Suprem), sau altfel spus confundarea penibilă a puterii viziunii (mintea) cu
aceea reală a văzătorului (Sinele nemuritor al Fiinţei umane (ATMAN))
Tot în conformitate cu YOGA-SUTRAS, ASMITA este unul dintre fenomenele esenţiale
(de care trebuie să ne detaşăm) prezente în anumite forme de extaz conştient (SAMPRAJNATA-
SAMADHI). Unii yoghini afirmă chiar că există şi o anumită formă de extaz compusă exclusiv
din conştientizarea superioară şi plenară a existenţei individualizate pe care ei o numesc
ASMITA-SAMAPATTI.
CITTA (în limba sanscrită înseamnă MINTE, CONŞTIINŢĂ, SUBCONŞTIENT în
general)
Este participiul trecut al rădăcinii verbului sanscrit CIT (a fi conştient). Acesta este unul
dintre conceptele de bază în YOGA Clasică. Chiar dacă termenul nu este în mod explicit definit
de PATANJALI, fondatorul acestui sistem YOGA, semnificaţiile sale pot fi deduse din apariţiile
sale în contextul faimosului tratat YOGA SUTRAS. Astfel, CITTA este o parte a naturii
(PRAKRITI) deşi nu este tratat ca fiind o categorie ontologică separată (TATTVA). În schimb,
cuvântul este folosit precum un termen umbrelă ce urmăreşte să definească o mulţime de procese
interioare, printre care, în primul rând capacitatea de atenţie. El este într-un sens produsul
conştiinţei transcendente(CITTI) şi prin reflectarea sau oglindirea pe care o face cu putinţă el este
totodată (prin inefabilă REZONANŢĂ) obiectul perceput, în măsura în care se spune că el
(CITTA) este "colorat" în mod specific de amândouă. Există o multitudine de asemenea
conştiinţe şi, în aforismul IV. 15 din YOGA SUTRAS, PATANJALI elimină în mod ferm
viziunea idealistă a unei singure conştiinţe.
CITTA se spune, în YOGA SUTRAS, că este umplută de "nenumăraţi activatori
subliminali" (SAMSKARAS) combinaţi în mod distinct în aspecte care, în sistemul YOGA,
poartă numele specific de "trăsături" (VASANAS). Acestea sunt la rândul lor responsabile pentru
producerea diferitelor fenomene psihomentale şi prin intermediul lor se manifestă în special setul
celor cinci "fluctuaţii" (VRITTI). În aforismul IV. 24 din YOGA SUTRAS, CITTA se spune că
este în ultima instanţă angrenat în aspiraţia către SUPREMA eliberare a fiinţei umane. Odată cu
realizarea deplină a Sinelui Etern (ATMAN), conştiinţa (care este un fenomen SUI GENERIS,
"material" real) este dizolvată deoarece realizarea Sinelui Etern presupune "involuţia" (PRATI
PRASAVA) constituenţilor primari sau cu alte cuvinte a diluaţilor" (GUNAS) ale Naturii.
La fel ca toate celelalte aspecte ale Naturii suprasensibile (PRAKRITI), conştiinţa este
supusă unei continue schimbări şi, din punctul de vedere yoghin, modificările sale cele mai
importante sunt cele cinci feluri de "fluctuaţii" (VRITTIS): cogniţia (cunoaşterea) corectă,
cunoaşterea eronată, conceptualizarea, somnul şi memoria. Acestea toate trebuie să fie oprite
până la urmă, pentru a actualiza, sau cu alte cuvinte pentru a trăi plenar şi în permanenţă cea mai
înaltă stare de conştiinţă. Comentatorii textelor sanscrite discută îndelung dacă CITTA
corespunde unei anumite părţi a fiinţei umane (care este viziunea SAMKHYA; sau dacă este cu
adevărat atotpătrunzătoare. Ei înclină către cea de-a doua alternativă şi argumentează că doar
turbiloanele sau "vârtejurile" mentale (VRITTIS) se poate spune că se contractă şi expansionează.
VAKASPATI introduce distincţia dintre conştiinţa cauzală (KARANA CITTA) şi conştiinţa
efect (KARYA - CITTA) argumentând că prima este infinită şi intenţionează să aproximeze
conceptul lui PATANJALI de pură existenţă a eului (ASMITA - MATRA).
Pentru a explica procesul cognitiv, comentatorii recurg la diferite metafore. Astfel,
YOGA BHASHYA (I.4) compară în mod semnificativ conştiinţa cu un magnet care atrage
obiectele (spre a le reflecta şi rezona în mod specific cu ele) şi în altă parte (I.41) o compară cu
un cristal care "oglindeşte" cu fidelitate sau reflectă "culorile" obiectelor ce se află lângă el. Aici
procesul de REZONANŢĂ al conştiinţei cu orice aspect al realităţii apare foarte clar.
Aici procesul de REZONANŢĂ al conştiinţei cu orice aspect al realităţii apare TATTVA
VAISHARATI (I.7) vorbeşte de asemenea despre ea (CITTA) ca fiind întocmai ca o oglindă în
care "lumina" mirifică a Sinelui Etern (ATMAN) este reflectată.
În afara viziunii din YOGA Clasică, termenul CITTA este în general folosit într-un sens
mai puţin precis din punct de vedere tehnic, şi cel mai adesea indică mintea în general. Această
tendinţă este adeseori prezentă în textele comentariilor la YOGA SUTRAS în care adeseori
CITTA este identificată cu BUDDHI (inteligenţa).
Una dintre cele mai remarcabile descoperiri ale yoghinilor (chiar şi actualmente puţin
cunoscută şi înţeleasă) constă în relaţia intimă ce există între conştiinţă (stările acesteia) şi suflul
subtil asimilat prin respiraţie (PRANA) lucid preluată şi acumulată. Această descoperire genială
este prezentată în special în literatura YOGA post clasică. De exemplu YOGA - SHIKHA -
UPANISHAD (I 59) aseamănă mintea cu o pasăre care este legată prin intermediul unei corzi
care este forţa subtilă a vieţii (PRANA). În altă parte (VI.69) aceeaşi lucrare spune ori de câte ori
"vântul (sau cu alte cuvinte forţa subtilă a vieţii) sălăşluieşte şi este atent focalizată într-o anumită
zonă a fiinţei sau chiar în corpul fizic, acolo domneşte şi înfloreşte de asemenea conştiinţa. În
LAGHU - YOGA - VASISHTHA (V. 9.73), mintea este în mod semnificativ definită ca fiind
"cea care face să freamăte (să vibreze la unison (REZONANŢĂ)) forţa secretă a vieţii (PRANA -
PARISPANDA)". Principiul secret fundamental în YOGA este că prin controlul perfect al
respiraţie mintea poate fi controlată deoarece ea va fi făcută să rezoneze cu energiile subtile,
mentale, benefice di MENTALUL MACROCOSMIC (MAHACITTA).
CONŞTIINŢA. Natura conştiinţei a fost o problemă filosofică majoră de-a lungul istoriei
sistemului milenar YOGA. Multe şcoli yoghine sunt pe deplin de acord cu ideea că conştiinţa
este transcendentală, cu alte cuvinte ea nu este un produs al grupului finit minte - corp şi cu atât
mai puţin un simplu fenomen al creierului. Natura în mod evident transcendentă a conştiinţei se
crede că poate fi în mod filosofic "realizată" prin ea însăşi şi este cel mai obiectiv "verificabilă"
prin modalităţile celei mai înalte stări yoghine de conştiinţă cosmică extazul supraconştient numit
în YOGA ASAMPRAJNATA SAMADHI sau NIRVIKALPA SAMADHI). Conştiinţa este
permanent văzută în sistemul YOGA ca fiind identitatea ultimă a fiinţei umane. Tocmai de aceea
conştiinţa este numită în YOGA şi Sinele Nemuritor (ATMAN sau PURUSHA), care este
scânteia nepieritoare din spiritul lui DUMNEZEU TATAL ce se află în calitatea sa de ESENŢĂ
ETERNĂ a Fiinţei dincolo de corp, minte şi limbaj.
Conform şcolilor nondualiste de YOGA această Conştiinţă supremă (părticică sau
scânteie din DUMNEZEU) este în totalitate beatifică (ANANDA) şi copleşitor de reală (SAT).
Despre ca Iisus spune: "Cunoaşteţi ADEVĂRUL căci numai adevărul vă va elibera". Ea nu poate
fi cunoscută în exterior dar poate fi realizată lăuntric. Realizarea plenară sau revelarea reală a
Sinelui Etern (ATMAN) este alfa şi omega tuturor formelor de YOGA.
CORP
YOGA, la fel ca toate tradiţiile ezoterice, autentice ale lumii, priveşte corpul uman ca
fiind un sistem ierarhic de teci (KOSHAS) mai mult sau mai puţin subtile, fiecare vibrând la o
frecvenţă globală diferită. Frecvenţa specifică de vibraţie a fiecărei teci (KOSHA) este aceea care
face să rezulte un grad mai mare sau mai mic de subtilitate. La nivelul cel mai de jos, ca frecvenţă
de vibraţie, se află corpul fizic, compus din cele cinci elemente materiale (BHUTAS)
(PĂMÂNTUL (PRITHIVI), APA (APAS), TOCUL (TFJAS), AERUL (VAYU) şi ETERUL
(AKASHA)). La unul dintre cele mai înalte nivele de vibraţie în Fiinţa umană se află "corpul"
universal al realităţii transcendente, sau SUPRAMENTALUL (ANANDAMAYA KOSHA) care
este pură Existenţă, pură Conştiinţă şi deplină Beatitudine fără sfârşit. Între aceste două extreme
(l) CORPUL FIZIC GROSIER şi 2) SUPRAMENTALUL (ANANDAMAYA KOSHA) se spune
că există o gamă de "vehicule" intermediare (mai mult sau mai puţin subtile şi invizibile pentru
vederea fizică obişnuită) sau teci ale Fiinţei umane (perceptibile numai prin clarviziune) care (cu
excepţia iniţiaţilor autentici şi a YOGHINILOR) nu sunt accesibile şi nu pot fi
CONŞTIENTIZATE în mod normal în starea banală sau obişnuită de conştiinţă a omului de rând.
Cu toate acestea mai ales pentru cel inteligent şi intuitiv existenţa lor (REALĂ în planurile subtile
în care ele permanent se află) poate fi uneori dedusă din diferitele lor activităţi. Totuşi de mii de
ani, aceste teci mai mult sau mai puţin subtile (toate invizibile vederii comune cu excepţia
corpului fizic) au fost subiectul multor explorări profund introspective ale yoghinilor în multe
situaţii. Pe baza experienţei uriaşe acumulate în această direcţie, ei au dezvoltat anumite modele
fascinante, a ceea ce a fost şi este şi acum numită anatomia ezoterică. Acestea caută adeseori să
se bazeze pe fenomenologia extraordinară a stărilor net modificate şi superioare (benefice) ale
conştiinţei datorate în special experienţelor spirituale, divine ce rezultă prin practicile YOGA
corect şi perseverent realizate, totuşi scopul lor principal, este nu de a furniza doar o descriere
exhaustivă sau de a face anumite analize, ci pentru a servi drept jaloane esenţiale (întocmai
precum un drum este în mic reprezentat pe o hartă) pentru practicanţii consecvenţi şi avansaţi ce
parcurg plini de entuziasm acea cale spirituală (YOGA).
Unul dintre cele mai cunoscute modele secrete yoghine ale dimensiunilor subtile ale
existenţei corporale, distinge după cum toţi ştim acum şase centri principali, psihoenergetici
(CHAKRAS) şi un al şaptelea centru suprem, transcendent, divin (SAHASRARA). Aceste focare
invizibile se spune (şi se constată de orice YOGHIN avansat) că sunt amplasate (cu două excepţii
AJNA CHAKRA şi SAHASRARA) de a lungul coloanei vertebrale şi corespund în general
plexurilor nervoase şi anumite GLANDE ENDOCRINE din corpul fizic sau grosier (STHULA).
Aceşti centri sunt conectaţi cu anumite zone şi etaje ale Microcosmosului fiinţei umane prin
intermediul unor trasee (invizibile vederii obişnuite) "conducte" sau "canale de forţă (NADIS)
prin care circulă (diferit modulată şi distinct colorată subtil) energia subtilă a vieţii (PRANA). De
fapt, pentru clarvăzătorul yoghin, fiinţa umană (sau MICROCOSMOSUL pe care ca îl alcătuieşte
întocmai ca o copie analogică a MACROCOSMOSULUI) apare (dintr-un anumit punct de vedere
(clarviziune)) ca fiind o sferă luminoasă de energie mai mult sau mai puţin mare (după gradul de
evoluţie spirituală atins de acea fiinţă) făcută dintr-o reţea densă de curenţi psihoenergetici
distinct coloraţi ce curg şi vibrează oarecum asemănător cu reclamele luminoase alcătuite din
tuburi colorate de neon.
Studiile recente făcute în domeniile parapsihologiei şi bioelectricităţii au revelat au
confirmat câteva din aspectele acestor modele, deşi aceste descoperiri rămân uneori controversate
datorită scepticismului şi încăpăţânării dogmatice a unora. Astfel, de multe ori cercetătorii ce au
folosit fotografierea prin sistemul KIRLIAN, au demonstrat existenţa unui câmp subtil,
bioelectric (variabil ca intensitate) în jurul fiinţelor vii - câmp care de altfel s-a constatat că
dispare gradat doar după moartea fiinţei în cauză. Cercetătorii ce au studiat atent şi obiectiv
meridianele clasice (ce sunt cunoscute de yoghini sub numele de NADIS) de acupunctură, au
găsit, de asemenea, dovezi certe ale existenţei unor foarte fini curenţi bioelectrici (variabili ca
intensitate) şi a unor vortexuri de energie, care sunt uneori descrise a arăta precum CHAKRAS-
urile din anatomia subtilă yoghină şi care nu pot fi explicate prin corelarea principiilor obişnuite,
fiziologice.
AN IV C 18
VATASARA DHAUTI
TEHNICA DE EXECUŢIE
Stând în VAJRASANA, după ce în prealabil am realizat 2-3 expiraţii de ventilaţie, se
aşează buzele şi limba în formă de cioc de corb (KAKI MUDRA) şi se "bea" aerul înghiţitură cu
înghiţitură ca şi cum am bea apă. Se lasă apoi aerul în stomac o oră sau maxim două şi în
continuare el va fi eliminat în mod natural şi gradat prin râgâit (eructaţie).
Este foarte bine dacă, după ce s-a umplut în mod adecvat stomacul cu aer, prin execuţia
lui VATASARA DHAUTI, i se va imprima acestuia o mişcare de rotaţie sau, altfel spus, îl vom
determina să ne maseze intern stomacul. Pentru aceasta este foarte bine să practicăm în timpul
retenţiei (aerului în stomac) NAULI KRIYA sau AGNISARA DHAUTI.
Expulzarea sau eliminarea aerului după aceea trebuie să se facă numai prin ERUCTAŢIE
(RÂGÂIT), dar niciodată ca nu trebuie să fie forţată. Aerul trebuie prin urmare să fie eliminat în
mod natural la sfârşit.
BENEFICIILE ŞI EFECTELE TERAPEUTICE
Este o tehnică excelentă pentru tulburările gastrice ca şi pentru eliminarea durerilor rebele
de cap. Practica perseverentă şi sistematică a lui VATASARA DHAUTI curariseşte toate bolile
stomacului (în acest caz fiind indicat să se execute cel puţin o dată pe săptămână). După cum se
ştie, multe boli îşi au originea (cauza) în feluritele tulburări ale sistemului digestiv. Dacă acest
sistem este armonizat şi activitatea sa este perfectă, toate celelalte sisteme vor fi în mod pozitiv
influenţate şi vor ajunge şi ele să fie în perfectă armonie.
VATASARA DHAUTI elimină rapid impurităţile gazoase, nocive din corp prin
intermediul aerului suplimentar (purtător de PRANA) care este acumulat în stomac. În plus,
anumite proprietăţi chimice ale conţinutului stomacal vor prezenta după aceea unele modificări
binefăcătoare, datorită contactului prelungit cu acest aer preluat prin înghiţire. După cum fiecare
dintre noi ştie, aerul înghiţit este totodată (pe lângă PRANA pe care o vehiculează) un amestec de
oxigen, azot şi gaz carbonic ce va declanşa unele reacţii chimice binefăcătoare asupra secreţiilor
acide din corp. Cu ajutorul lui VATASARA DHAUTI, aciditatea excesivă este în totalitate
eliminată VATASARA A DHAUTI stimulează de asemenea energia vitală care este responsabilă
de menţinerea noastră în viaţă.
Se ştie că o anumită temperatură optimă trebuie să fie menţinută constantă în corpul fizic
pentru ca organele să funcţioneze cât mai bine Această căldură este expresia asimilării în fiinţă a
energiei subtile a focului (AGNI TATTVA), iar gradul de acumularea să se afle în strânsă
legătură cu dinamizarea armonioasă lui MANIPURA CHAKRA. Amplificarea activităţii lui
MANIPURA CHAKRA se realizează cu uşurinţă prin exersarea sistematică a lui VATASARA
DHAUTI.
VATASARA DHAUTI stimulează considerabil focul digestiv, iar căldura subtilă
amplificată prin exersarea sa ajută digestia şi facilitează asimilarea hranei.
SINTEZĂ
FIINŢA UMANĂ, CELE TREI CORPURI FUNDAMENTALE ALE SALE ŞI
FUNCŢIILE ACESTORA
GLOSAR DE TERMENI. CORP (continuare la cursul nr. 17 AN IV)
AN IV C 19
KAPALA RANDHRA
Dintr-un vas cu apă rece (dar nu foarte rece) pe care trebuie să-l pregătim dinainte în
imediata noastră apropiere se ia cu mâna dreaptă strânsă şi aranjată căuş apă rece şi, în
continuare, după aceea, STÂND DREPŢI ŞI RELAXAŢI ÎN PICIOARE (având faţa şi corpul
orientate către Nordul magnetic) lăsăm să picure lent (picătură după picătură) apă rece în zona
creştetului capului la nivelul FONTANEI anterioare (pentru localizare consultaţi desenul). Se
repetă această operaţie de mai multe ori atât cât este necesar până ce resimţim o stare pregnantă
de energizare, dinamizare şi răcorire subtilă care ne inundă în mod gradat tot craniul şi se extinde
apoi destul de repede chiar şi în afara capului, permiţându-ne să remarcăm o dilatare a câmpului
subtil de forţă al conştiinţei. Simultan cu aceasta, se remarcă o activare a lui SAHASRARA odată
cu intensificarea senzaţiei de proiecţie a respectivului centru suprem de forţă la nivelul zonei
fizice a FONTANELEI ANTERIOARE pe care picuri apă rece.
EFECTE ŞI BENEFICII
Apa rece lăsată să picure gradat în zona creştetului conferă pe lângă o anumită stare de
purificare subtilă şi unele efecte binefăcătoare la nivelul creierului Acest exerciţiu permite
totodată să se localizeze mult mai bine zona de proiecţie şi legătură la nivelul corpului fizic
(craniu) cu centrul suprem de forţă SAHASRARA. KAPALA RANDHRA practicată după nevoi
elimină, de asemenea, starea de toropeală cu care unele fiinţe umane se confruntă adesea şi
conferă imunitate la răceală, guturai, rinită şi sinuzită. Acest exerciţiu aparent simplu ameliorează
considerabil vederea şi trezeşte sau amplifică luciditatea (claritate şi certitudine în reflectarea
conştientă. Stare vigilă în care, dat fiind echilibrul emoţional şi mental, procesele cognitive
funcţionează optim). Yoghinii avertizează chiar să nu se ude niciodată mai ales creştetul capului
cu apă foarte caldă.
Este, de asemenea, demn de reţinut că acest exerciţiu acţionează în mod simplu dar
eficient asupra zonei de proiecţie în corpul fizic (craniu) a centrului esenţial de forţă
SAHASRARA care ne pune în legătură cu ABSOLUTUL SUPREM (DUMNEZEU) şi prin
intermediul căruia realizăm revelarea SINELUI NEMURITOR (ATMAN).
FRECVENŢA DE EXECUŢIE
Pe cât posibil, atunci când este stringent necesar sau atunci când dispunem de timp
(exemplu în vacanţă la mare). KAPALA RANDHRA se poate practica zilnic. Acest procedeu se
poate efectua chiar de mai multe ori pe zi dacă simţim nevoia să fim mai lucizi dinamici, mai ales
în perioada de vară când este foarte cald şi urmărim să ne răcorim. Realizându-l în zilele cu
caniculă, îmbinăm în mod armonios PLĂCUTUL (răcorirea, energizarea, creşterea lucidităţii) cu
SPIRITUALUL (activarea lui SAHASRARA, conştientizarea din ce în ce mai clară a zonei de
proiecţie în corpul fizic a acestui centru esenţial care ne ajută să ne descoperim SPIRITUL
DIVIN ce există ascuns în fiecare fiinţă umană).
= SFÂRŞIT =
Corespunde în mare cu ceea ce ESTE numit în YOGA psihic sau, aşa cum spune
MAHABHARATA (XII. 180. 30), cu "focul mental". Acesta este de fapt eul individual şi efemer
(JIVA-ATMAN), spre deosebire de Sinele Nemuritor, divin şi transcendent (PARAM A-
ATMAN) LAGHU-YOGA-VASISHTHA (V. 10. 18) o numeşte mintea (CITTA) care nu
cunoaşte Realitatea ultimă (Divină) şi care, prin urmare, este supusă suferinţei. Conform şcolilor
vedantice, numeroasele euri individuale sunt de fapt un produs al iluziei. Multiplicitatea lor, ce
provine din ignoranţa spirituală (AVIDYA, AJNANA), nu permite cunoaşterea adevărului ultim.
După eliberarea spirituală aparenţa diversităţii existenţei se topeşte complet şi atunci apare singur
Sinele nemuritor, divin, transcendent (ATMAN). În GORAKSHA PADDHATI (II.35), un
străvechi text de HATHA YOGA, JIVA este comparat cu un taur care este "legat cu trei legături"
şi care "urlă cu putere". Afirmaţia "legat cu trei legături" sugerează experienţa individuală care se
confruntă cu cei trei constituenţi primari ai naturii (GUNAS), (TAMAS, RAJAS, SATTVA).
SHIVA PURANA (1.16.99) defineşte JIVA ca fiind "ceea ce decade gradat începând chiar din
MOMENTUL naşterii" şI ca fiind "ceea ce este născut încurcat şi îngenuncheat. Din acelaşi motiv,
GHERANDA-SAMHITA (III.50) îl compară cu un animal (PASHU), atât timp cât forţa
spirituală sau KUNDALINI SHAKTI este încă adormită şi netrezită în respectiva fiinţă umană.
KAUA-JNANA-NIRNAYA (VI.7) afirmă la rândul său că individul este numit JIVA atât timp
cât el locuieşte în corpul fizic identificându-se în special cu acesta şi devine supremul SHIVA
după ce, graţie trezirii spirituale, este eliberat de legăturile cu corpul fizic. În momentul morţii, în
general se spune că JIVA pleacă prin creştetul capului (SAHASRARA) (în cazul yoghinului
foarte avansat), sau prin alte orificii (de fapt CHAKRAS) ale corpului (în cazul fiinţelor umane
neevoluate care nu sunt încă suficient de pregătite din punct de vedere spiritual pentru a atinge
starea de eliberare supremă).
Există o relaţie strânsă între JIVA şi forţa subtilă a vieţii (PRANA) privită ca respiraţie
(prin intermediul căreia pot fi captate suflurile vitale vehiculate de aer). Această relaţie a fost
studiată cu multă atenţie mai ales în HATHA YOGA. Astfel, în GORAKSHA PADDHATI (I.38)
găsim următoarea SUTRA importantă: "La fel cum o minge lovită cu putere de un băţ este
instantaneu proiectată în sus, tot astfel (JIVA), de îndată ce este lovit de PRANA şi APANA nu
mai rămâne liniştit. Sub influenţa permanentă a lui PRANA şi APANA psihicul se mişcă rapid
când în sus-când în jos, când către calea din stângă (-), când către calea din dreapta(+) (sau cu
alte cuvinte, când prin IDA (-), când prin PINGALA (+) NADI), şi tocmai din cauza acestei
mişcări continue el (JIVA) nu poate fi văzut.
La fel cum un şoim puternic legat cu o funie poate fi oricând tras îndărăt cu funia, fiind
oricând adus înapoi de îndată ce şi-a luat zborul, tot astfel, la rândul său, psihicul legat prin
intermediul calităţilor naturii (GUNAS), este tras când într-o parte, când în alta de PRANA şi
APANA.
El (JIVA) părăseşte corpul fizic odată cu emisia sunetului HAM şi intră îndărăt în corpul
fizic odată cu emisia sunetului SA, ambele sunete subtile fiind în mod continuu emise (deoarece
ele formează aşa-zisa MANTRA nebănuită HAMSA)."
YOGA-VASISHTHA (apendice la VI 50.2) conţine următoarea categorisire a JIVA-şilor
în şapte tipologii care sunt grupate după starea lor de putere şi după gradul lor de maturitate
spirituală:
1. SVAPNA-JAGARA (starea de vis-veghe): în această grupă intră cei ale căror vise sunt
generate de lumea stării de veghe a celorlalţi.
2. SAMKALPA-JAGARA (imaginaţie-veghe): în această grupă intră cei a căror
imaginaţie este atât de puternică încât ea creează o lume la fel ca cea a stării de veghe pentru
ceilalţi.
3. KEVALA-JAGARA (starea doar de veghe): în această grupă intră cei care
experimentează starea de veghe pentru prima dată şi ajung să se simtă renăscuţi ca şi cum ar avea
un "suflet nou".
4. CIRA-JAGARA (o lungă veghe): în această grupă intră cei care au experimentat starea
de veghe timp de multe vieţi, putând chiar şi singuri să-şi dea seama ca sunt nişte suflete
bătrâne".
5. GHANA-JAGARA (starea de veghe solidificată): în această grupă intră cei ale căror
acţiuni repetate i-au readus până la urmă la o stare de relativă inconştienţă.
6. JAGRAT-SVAPNA (starea de veghe-vis): în această grupă intră cei pentru care lumea
percepută în timpul stării de veghe nu este decât un vis
7. KSHINA-JAGARA (starea diminuată de veghe): în această grupă intră cei pentru care
lumea percepută în starea de veghe a încetat complet să mai existe ca o manifestare sau ca o
creaţie aparent independentă, deoarece ei au realizat plenar existenţa Sinelui Etern transcendent
(ATMAN)."
Într-un alt loc (III.94.2) aceeaşi lucrare propune o clasificare în douăsprezece grupe a
JIVA-şilor, pe baza legăturilor ce există între constituenţii primari (GUNAS) ai Naturii. Toate
aceste ordonări sau grupe servesc scopului principal prin care se urmăreşte a se arăta că de fapt
starea de veghe, care este atât de mult apreciată în cazul civilizaţiei noastre actuale, nu exprimă în
nici un caz potenţialul ultim uman. Ea reflectă mai degrabă un grad aparte de conştiinţă care este
caracterizată printr-un anumit nivel de maturitate psihică, mentală, morală şi spirituală.
Pentru a putea să practicăm cât mai bine concentrarea mentală sau meditaţia yoghină
profundă trebuie mai întâi să înţelegem modul în care operează mentalul şi care sunt legile sale.
Pentru a aprofunda analogic legile de bază ale mentalului, să observăm cu atenţie un nou
născut, un copil şi un adult normal maturizat fizic şi mental. Noul născut nu recunoaşte aproape
deloc diferenţa dintre subiect şi obiect, el percepe totul ca şi când i-ar aparţine, vrea să apuce totul
şi uneori duce la gură pentru a mânca chiar ceea ce nu este comestibil pentru că încă nu
recunoaşte diferenţa dintre bine şi rău. Un copil ceva mai mare realizează în general diferenţa
bine-rău, dar cel mai adesea, în strânsă legătură cu împrejurările. Totuşi el urmăreşte să înţeleagă
diferenţa dintre bine şi rău, dintre subiect şi obiect. Uneori el greşeşte şi atunci confundă binele
cu răul sau invers, alteori el confundă răul cu binele, totuşi, în multe situaţii el le poate deosebi
realizând într-un amalgam de fapte care "este binele şi care este RĂUL. Un adult normal şi
armonios maturizat ar trebui ca mai mereu, în orice situaţie s-ar afla să reunească să vadă binele
ca bine şi răul ca rău, ajungând astfel să înţeleagă cât mai clar vasta şi profunda influenţă a
acestora asupra dezvoltării sale. El ar trebui, graţie experienţei uriaşe pe care a acumulat-o, să
aibă cât mai puţine îndoieli şi să fie imparţial în judecarea lucrurilor, fiinţelor şi fenomenelor din
jurul său.
În mod similar, putem, spune că această parte a conştiinţei care este precum un nou născut
se numeşte mental (MANAS). Această parte a conştiinţei înţelege aproape totul pentru sine.
Atunci când se dezvoltă ea devine conştiinţa egoului (AHAMKARA). Acea parte a conştiinţei
care înţelege foarte bine realitatea ca realitate şi irealitatea ca irealitate şi permanent foloseşte
realitatea pentru a înlătura cât mai repede şi definitiv irealitatea din viaţă, contribuind din plin la
dezvoltarea armonioasă a personalităţii, se numeşte conştiinţa egoului (AHAMKARA), fiind
(analogic vorbind) copilul ceva mai mare din exemplul nostru.
Conştiinţa Intelectuală (BUDDHI) este acea parte a conştiinţei care judecă profund şi
înţelege obiectiv totul întocmai ca o persoană echilibrat dezvoltată şi matură.
= VA URMA =
AN IV C 20
LEGILE ALE MENTALULUI
(continuare la cursul nr. 19 AN IV)
LEGILE MENTALULUI
AN IV C 21
LEGILE MENTALULUI
(continuare la cursul nr. 20 AN IV)
AN IV C 22
VIEŢILE ANTERIOARE ÎN VIZIUNEA SPIRITUALITĂŢI
YOGHINE
(continuare la cursul nr. 21 AN IV)
Orice persoană, care intuieşte realitatea acestor aspecte şi consideră valabilă explicarea
faptelor existenţei noastre prin teoria vieţilor succesive, doreşte plină de curiozitate să ştie - şi
aceasta este ceva de la sine înţeles - ce personaj a fost mai înainte, în încarnarea precedentă şi ce
rol a jucat atunci în societate. Amintirile de acest gen cu privire la vieţile noastre anterioare pot fi
provocate sau pot apare spontan.
(A) Amintirile provocate ale existenţelor anterioare
Anumite pregătiri adecvate şi sistematice realizate de un yoghin suficient de evoluat
dornic să şi cunoască vieţile anterioare, pot fi până la urmă încununate de succes, mai devreme
sau mai târziu.
Cercetători prudenţi şi competenţi care recurseseră la sugestie creatoare asociată cu
magnetism subtil, au ajuns în cursul experienţelor denumite adeseori de "regresie a memoriei", să
elibereze fiinţele umane în cauză de majoritatea condiţionărilor lor limitante, ajutându-le să-şi
ridice unele văluri care lasă să apară amintiri perfect verificabile adesea, din vieţile anterioare.
Atunci când o altă fiinţă umană este necesară pentru a ghida prin sugestii potrivite pe
subiectul adormit, această operaţiune îl ajută să se "reîntoarcă" gradat în timp până la amintiri din
cea mai fragedă copilărie. Apoi el (ghidul) îl ajută să continue până când subiectul ajunge să
furnizeze detalii precise despre numele său, despre familie, locul unde şi când s-a derulat viaţa sa
imediat anterioară şi de asemenea care a fost modul sau de viaţă de atunci.
Ghidat cu prudenţă, subiectul poate ajunge să descrie în acest fel tot mai multe experienţe.
Pe cât posibil o astfel de revelaţie legată de vieţile anterioare este urmată de o verificare riguroasă
care va autentifica cele relatate. Colonelul Rochas, din Franţa, într-o serie de experienţe de
sugestie, translaţie şi reamintire a experienţelor vieţilor anterioare, a putut duce conştiinţa
subiecţilor săi înapoi în timp, pe parcursul mai multor încarnări.
Yoghinul SWAMI HAMSANANDA relatează la rândul său că a asistat la mai multe
experienţe de acest gen realizate la Paris într-un cerc restrâns şi închis, în care se găseau
parapsihologi, medici, filosofi şi cercetători din diferite domenii, care fuseseră selecţionaţi cu
grijă. Aceste experienţe, apreciază el, au fost destul de frapante dar şi concludente în ceea ce îl
priveşte fiindcă l-au făcut să realizeze că REÎNCARNAREA este o realitate care nu poate fi
contestată.
(B) Un caz de reîntoarcere spontană a conştiinţei în timp care a permis revelarea unor
secvenţe din experienţele anterioare
SWAMI HAMSANANDA scrie: "În loc sa mă inspir doar din experienţele altora contez
pe bunăvoinţa şi intuiţia celor capabili să mă înţeleagă, împărtăşindu-vă din propria mea
experienţă spirituală, deja destul de bogată, fără a mă lăsa acaparat în această direcţie de vreo
mândrie deşartă că EU AŞ FI ACUM FORMIDABIL PENTRU CĂ AM REUŞIT SPONTAN
SĂ-MI VAD UNELE EXISTENŢE ANTERIOARE.
"Această experienţă pe care o voi descrie în continuare s-a petrecut la un moment dat într-
o perioadă în care ignoram complet doctrina reîncarnării. Totuşi, înainte de a relata această
experienţă, îmi permit să descriu climatul meu interior care a declanşat anumite consecinţe în
trăirile mele de ordin spiritual. Aveam 15 spre 16 ani. Traversam pe atunci o criză metafizică. Îmi
puneam cu mult curaj anumite întrebări de ordin religios îmi amintesc de asemenea că ezitam
între negarea pur şi simplă din punct de vedere religios şi acceptarea ca verificată a unor afirmaţii
tradiţionale religioase, uneori îndoielnice DOAR pentru înţelegerea mea.
Totuşi, repetarea (stranie pentru mine ATUNCI) a unui fenomen, mă reţinea, mă oprea să
alunec pe panta nihilismului şi anume: fusesem deja destul de uimit de faptul că, de mai multe
ori, între 13 şi 14 ani, atunci când, la limita disperării căutam refugiu în natură, pentru a găsi
liniştea şi fericirea pe care încă n-o aflam lângă oameni, o voce interioară elevată şi clară îmi
murmura: "Fii cât mai răbdător, fii foarte puternic şi vei vedea până la urmă că îţi pregătim
situaţii măreţe pentru viitor".
Mărturisesc că eram chiar tulburat ATUNCI de aceste frecvente manifestări. Interpretând
greşit aceste cuvinte împreună cu aspectul global al acestui mesaj, credeam că, de fapt, invizibilul
voia să devin un om politic, dar mă înşelam. Mai amintesc faptul că, această interpretare avea să
mă inspire în viitor în alegerea studiilor pe care urma să le fac.
Toate acestea nu anunţau încă începutul credinţei mele în reîncarnare - cu care eu atunci
nu vedeam nici o legătură - dar totuşi aceste fapte începeau să-mi dovedească existenţa
manifestărilor suprasensibile, în faţa cărora stăteam cu respiraţia tăiată, în aşteptarea experienţei
tulburătoare care urma să apară.
Într-o noapte, aflându-mă (aş putea spune) într-o stare intermediară între veghe şi somn,
am văzut deodată venind către mine un călugăr îmbrăcat într-o robă sobră, care avea o
pieptănătură ce îmi va aminti mai târziu de aceea a creştinilor ortodocşi. Ştiam, nu pot să explic
din ce cauză, că acest personaj era o manifestare mai de demult a mea însămi sau, cu alte cuvinte,
că eu eram el. În acea viziune, călugărul a trecut prin faţa mea, mergând de la dreapta la stânga,
fără să mă privească. Eram fericit, fără să ştiu clar de ce, că am ajuns să întâlnesc acest alt "eu
însumi". Amintirea acelei viziuni, pot spune că a rămas foarte vie. A trebuit însă să aştept mai
mulţi ani pentru a admite explicaţia corespunzătoare, pe care mentalul meu inferior, prea
condiţionat, din nefericire, de educaţia incompletă primită, tindea cu încăpăţânare să o refuze.
Fiecare yoghin avansat ştie că, la diferite trepte ale evoluţiei sale spirituale, se produc
reîntoarceri şi reamintiri, în legătură cu impresiile profunde lăsate de faptele sale dintr-un număr
variabil de reîncarnări. Încă din copilărie, înaintea unei anumite crize, fără a avea o intuiţie
suficient de clară asupra orientării mele, pot spune că începusem să remarc faptul că eram
împărţit între 3 tendinţe foarte puternice: de a fi preot, soldat sau medic. Eram şi eu întocmai, ca
mulţi băieţi, atras de spadă şi aveam adeseori strania impresie că fusesem cândva rănit la faţă într-
o "altă existenţă".
Dar toate acestea au rămas foarte vagi, fără să prindă pentru mine o formă clară şi
inteligibilă, fiindcă nimeni nu aborda acest subiect în anturajul meu. De asemenea, trebuie să
adaug că nu îndrăzneam să vorbesc despre asta cu cineva, astfel încât toate aceste viziuni au fost
alungate din mintea mea. De îndată ce mi-am început perioada de asceză, a început să se
manifeste etapa viziunilor dintr-o viaţă anterioară în care am fost luptător şi frecvent îmi apăreau
imagini sau scene de dueluri, călărie, lupte pentru a scăpa de un masacru, comandamente de
grupe sau de armate.
Într-o noapte când eram în starea de receptivitate descrisă mai înainte, am văzut un
personaj care eram chiar eu într-o trăsură însoţită de gentilomi ce se aflau plasaţi de fiecare parte
a acesteia. Trecând pe un pod, am fost brusc atacaţi de nişte spadasini. Toţi însoţitorii mei au fost
ucişi unul câte unul. Văzându-mă depăşit de numărul lor, m-am gândit că nu mai există decât o
singură şansă de scăpare, aceea de a sări de pe pod, ceea ce în acea viziune am şi făcut. Dar, în
loc să cad în apă, am simţit şocul foarte dur cu un drum. Sabia mi s-a rupt dar, având picioarele
intacte, am fugit, ca prin ceaţă, pe străduţele unei aşezări misterioase. Când eram pe punctul de
găsi o ascunzătoare, viziunea s-a întrerupt, am remarcat că inima îmi bătea într-un ritm accelerat
şi am regretat că nu reţinusem nimic cu privire la numele locurilor unde mă luptam cât şi ale
armatei, prietenilor, ţării, a personajului care eram eu atunci. Am încercat zadarnic, imediat după
aceea, să regăsesc "starea" cu toată lipsa de experienţă de atunci - dar a fost inutil.
Precizez că în toate aceste viziuni legate de vieţile mele anterioare a existat tot timpul
această dublă conştiinţă: de a fi simultan actor şi spectator, această certitudine interioară de a fi
trăit revelaţia unei experienţe dintr-o viaţă anterioară. Atunci când am reluat aceste experienţe
aveam deja mai multe antecedente. Alte experienţe cu caracter războinic am mai trăit şi înainte şi
după aceasta dar în alte conjuncturi şi în alte perioade".
"A treia experienţa personală legată de existenţele mele anterioare pe care o voi descrie a
avut loc tot spontan, dar totuşi după o lungă perioadă de practică a procedeelor spirituale YOGA.
Acum realizasem deja unele tehnici care să-mi permită regresia memoriei - fără a fi asistat
exterior de cineva - şi astfel am obţinut numeroase viziuni cu mai multe sau mai puţine detalii
legate de vieţile mele anterioare şi am experimentat diferitele stări pe care le-am trăit atunci (ÎN
ANUMITE EXISTENŢE ANTERIOARE). Uneori încă mă mai întrebam asupra alegerii
definitive pe care trebuia să o fac din punct de vedere spiritual - iniţiatic: calea teologică sau
tradiţia pură YOGA?
Într-o noapte m-am văzut întocmai ca şi cum aş fi ridicat o perdea pentru a contempla mai
mulţi yoghini - 12 sau mai mulţi - aşezaţi în postura lotusului în şir indian, executând posturi
YOGA, PRANAYAMA şi mobilizându-se apoi într-o profundă meditaţie. Trebuie să precizez că
în acea viziune făceam acelaşi lucru ca şi ei. Primul din şir era la stânga mea. Primii patru păreau
a mă interesa în mod special dar, în ansamblu, simţeam că fiecare dintre ei era parcă un alt eu
însumi. Totul îmi apărea ca şi cum ar fi fost aceeaşi fiinţă dar cu mai multe personalităţi.
Un gând a luat atunci naştere în mine simultan cu starea de vie curiozitate care mă anima
în faţa acestor feţe hinduse foarte diferite: "Contemplă cu atenţie ceea ce ai fost şi ceea ce ai făcut
atunci, urmează această cale cu succes". O mare bucurie m-a cuprins după ce imaginea
vizualizată s-a estompat.
La trezire, plin de entuziasm, am realizat tehnici de HATHA YOGA dis-de-dimineaţă şi,
păstrând amintirea precisă a viziunii avute, am executat o postură dificilă numită UTTYITA
PADMASANA (ASANA lotusului ridicat) pe care încercasem, fără succes, până atunci să o
realizez.
Cu prudenţa care mă caracterizează în ciuda acestei revelaţii, ezitam să concluzionez, de
teama interferenţei cu elemente ale personalităţii actuale.
M-am rugat adesea şi îndelung pentru a cere lumina divină şi inspiraţie asupra acestei
viziuni care fusese totuşi atât de clară şi semnificativă. Răspunsul mi-a venit la un moment dat în
mod spectaculos, împreună cu imboldul care m-a impulsionat să mă îndrept spre Himalaya.
Tachinasem Leul... Trebuia acum să fie suportate consecinţele...
O altă confirmare spirituală mi-a venit prin regretatul meu UPA GURU din Madras
S.D.S. YOGHI şi prin alţi doi hinduşi care foloseau, combinat cu astrologia, o metodă tipică
numită NAADI. Ei mi-au vorbit despre mai multe vieţi anterioare ale mele ca yoghin şi mi-au
precizat totodată anumite elemente realizate între timp sau care erau în curs de realizare referitor
la evoluţia şi misiunea mea spirituală pe această planetă.
Nu voi spune nimic despre vieţile mele anterioare în Egipt şi în Tibet. Aş mai putea spune
multe lucruri şi încă nu aş putea spune că am cuprins totul. Dar există lucruri care nu se pot scrie
niciodată, aşa cum sunt lucruri ce nu se pot spune niciodată fie din cauza jurământului iniţiatic
(de a păstra secretul), fie din alte motive oculte.
AN IV C 23
VIEŢILE ANTERIOARE ÎN VIZIUNEA SPIRITUALITĂŢI
YOGHINE
III. DE CE NU NE AMINTIM CU TOŢII DE EXPERIENŢELE
TRĂITE ÎN VIEŢILE ANTERIOARE ?
(continuare la cursul nr. 22 AN IV)
AN IV C 24
VIEŢILE ANTERIOARE ÎN VIZIUNEA SPIRITUALITĂŢII YOGHINE
(continuare la cursul nr. 23 AN. IV)
IV. IUBIRILE, PRIETENIILE ŞI DUŞMĂNIILE VIEŢILOR
ANTERIOARE
AN IV C 25
VIEŢILE ANTERIOARE ÎN VIZIUNEA SPIRITUALITĂŢI
YOGHINE
(continuare la cursul nr. 24 AN IV)
V. REÎNCARNAREA ÎN DIFERITE RELIGII
HINDUISMUL.
Franţuzoaica Alexandra David Neel confirmă în mai multe lucrări ale sale credinţa în
reîncarnare: "Reîncarnarea periodică a TULKU-şilor (termen tradiţional tibetan care desemnează
o fiinţă umană, pe care diferite texte iniţiatice riguroase o consideră drept REÎNCARNAREA
SIGURĂ A UNUI MAESTRU SPIRITUAL) nu poate aproape deloc să pară stranie celor care
cred în mod firesc în transmigrarea periodică a sufletului sub forma unui EGO ce se încarnează.
"Eul" încarnat în forma noastră fizică pe care o avem în existenţa actuală a existat fără îndoială şi
în trecut sub alte forme. Una dintre particularităţile uluitoare pe care le au TULKU-şii este aceea
că ei se consideră (pe baza unor confirmate experienţe lăuntrice, spirituale) a fi încarnări ale unor
personalităţi remarcabile (ce au atins în existenţele anterioare un anumit grad de evoluţie
spirituală) şi acest aspect este confirmat prin faptul că ei îşi amintesc uneori cu precizie de
existenţele lor trecute şi chiar mai mult decât atât, în anumite cazuri ei au trezite unele puteri
paranormale care le permit să-şi aleagă cu anticipaţie sau să-şi cunoască cu exactitate viitorii
părinţi şi locul unde vor renaşte".
Această unitate de viziune a religiilor comportă totuşi unele nuanţe: de exemplu budismul
original neagă existenţa unui suflet permanent care transmigrează, dar anumite curente budiste
admit, ca şi hinduşii, supravieţuirea unui "sine etern, spiritual" care trece, de la o viaţă la alta.
Multe secte creştine trec complet sub tăcere noţiunea de reîncarnare, oferind din acest
punct de vedere o interpretare foarte diferită de teoria reîncarnării. Anumite autorităţi ale
diverselor religii se mulţumesc adeseori să ignore acest aspect al problemei, limitând în mod
simplist evoluţia fiinţei umane la viaţa infernală sau la cea celestă (paradisiacă-RAI). Ele lasă în
general fiinţelor umane eliberate de dogmele îngheţate ale ortodoxismului sau care sunt mai
evoluate, responsabilitatea de a explicita credinţele lor într-un ciclu de existenţă, pornind de la
textele sacre de bază.
Multe fiinţe umane nu sunt capabile cel mai adesea sau nu ştiu să păstreze simplitatea
nealterată a copilului pentru a fi în măsură să înveţe, mai ales în acest domeniu, ceea ce ele ignoră
cu privire la acest aspect fundamental al cunoaşterii obiective şi profunde a omului. De câte ori
nu ni s-a întâmplat să auzim cum se neagă cu vehementă sau cum se consideră (prosteşte) cu
încăpăţânare drept imposibil, drept absurd revelarea anumitor chei spirituale fundamentale
referitoare la universul nostru interior.
În multe situaţii nu trebuie deloc să ne mire că, pur şi simplu experienţa acestor persoane,
uneori chiar foarte extinsă în alte domenii, nu a avut încă tangenţă cu acest domeniu care pe noi
ne preocupă. Asemene fiinţe umane limitate, încăpăţânate şi obtuze se aseamănă, analogic
vorbind, cu aceia care neagă cu îndârjire existenţa "Americilor" de multă vreme descoperite,
explorate şi puse în valoare.
Iniţiaţii budişti, hinduşi, tibetani, egipteni, greci, yoghinii avansaţi din Orient şi Occident,
nu ignorau niciodată tehnicile avansate şi condiţiile necesare de experimentare în raport cu
cunoaşterea obiectivă ce trebuia sau trebuie să fie astfel (CU AJUTORUL LOR) dobândită.
Câmpul cunoştinţelor umane care pot fi cu uşurinţă cuprinse de fiinţa umană integral deschisă,
este fără îndoială infinit mai vast decât cred cei mulţi, care se complac în scepticism şi închistare.
Adeseori se ignoră mai ales acele sectoare, zone sau etaje lăuntrice faţă de care fiinţa nu a fost
încă sensibilizată (printr-o trezire şi energizare potrivită), zone a căror mărime poate foarte
repede să se reducă, direct proporţional cu gradul de trezire care face să apară ştiinţa sau
cunoaşterea. Este foarte dificil să înveţi haotic fără să ai un "fir ROŞU călăuzitor"; chiar şi cea
mai mare erudiţie presupune totuşi o anumită alegere.
Fiecare fiinţă umană se poate inspira în mod diferit (în funcţie de gradul ei de evoluţie şi
specific (în funcţie de dominanta sa lăuntrică) direct de la sursă, pentru a-şi putea astfel potoli cât
mai bine setea de cunoaştere.
Există, fără îndoială, fenomene despre care aproape că nu se poate gândi şi care nici nu
pot fi măsurate cu precizie, având în vedere starea pe care o au mijloacele noastre actuale - dar cu
toate acestea, asemenea fenomene complexe pot fi controlate.
Intuiţia trezită gradat şi cultivată cu grijă ne ajută enorm la revelarea lor. Din nefericire,
cel mai adesea, singurele care se înscriu definitiv în cunoaşterea noastră ca elemente complet
integrate, sunt doar fructele culese de noi înşine sau, cu alte cuvinte experienţele efectiv realizate
de noi înşine. Nu întâmplător yoghinii susţin adeseori că "UN GRAM DE PRACTICĂ
VALOREAZĂ CÂT TONE DE TEORIE".
O ocazie extraordinară este acum oferită celor dornici de a verifica datele practice ale
înţelepciunii yoghine pentru a confirma la rândul lor experienţa căutătorilor curajoşi şi sinceri în
acest domeniu enigmatic.
Orice experienţă spirituală importantă necesită respectarea anumitor condiţii care, dacă
sunt îndeplinite, permit ca ea (experienţa) să fie până la urmă încununată de succes. Aceste
condiţii sunt:
- un corp fizic purificat, sănătos şi echilibrat energetic (YANG (+), YIN (-)) care este
întreţinut astfel printr-o igienă adecvată;
- un mental puternic, orientat benefic şi echilibrat;
- o alimentaţie din care de mai mult timp a fost complet eliminată carnea;
- abţinerea constantă de la alcool şi de la toate băuturile alcoolice;
- abţinerea constantă de la tutun şi stupefiante;
- stăpânirea deplină a relaxării profunde;
- controlul suflurilor subtile ale fiinţei şi a energiei PRANA-ice în general;
- calmul deplin mental şi psihic.
Marele yoghin SWAMI VIVEKANANDA consideră că "fără un calm lăuntric profund
este dificil să se ajungă la trezirea şi amplificarea viziunii interioare care ne ajută considerabil să
regăsim şi să vizualizăm cu detaşare clişeele (înregistrările) vieţilor noastre anterioare.
- fiinţa umană care experimentează această tehnică trebuie să fie eliberată de orice
angoasă şi de orice grijă chinuitoare şi paralizantă;
- acela care nu este încă debarasat de prejudecăţile de masă şi de diferitele concepţii
dogmatice şi aberante de clasă, religie, sex etc., nu este încă lăuntric disponibil şi, prin urmare nu
este pregătit pentru o reamintire corectă a vieţilor sale anterioare. Deoarece el nu a trăit totdeauna
în aceeaşi ţară şi în aceleaşi condiţii morfologice, sexuale, sociale PREJUDECĂŢILE SALE DE
TOT FELUL VOR CONSTITUI OBSTACOLE PUTERNICE ÎN CALEA PERCEPŢIILOR
SALE REALE. În alte cazuri, aceste percepţii psihice legate de vieţile anterioare vor fi deformate
de aceste zaţuri lăuntrice sau se vor combina mai mult sau mai puţin cu imaginaţia, dând naştere
unor amestecuri hibride stranii;
- un antrenament sistematic al facultăţii de rememorare a feluritelor acţiuni sau situaţii ale
existenţei noastre prezente este foarte necesar şi ne poate ajuta considerabil. Acest antrenament
face totodată parte din metodele referitoare la îmbunătăţirea şi amplificarea puterii memoriei. El
oferă totodată accesul către o discriminare pură şi justă a evenimentelor. Tocmai de aceea el este
adeseori recomandat de Maeştrii spirituali tibetani, hinduşi şi chiar de anumite şcoli ezoterice din
Occident.
= VA URMA =
AN IV C 26
VIEŢILE ANTERIOARE ÎN VIZIUNEA SPIRITUALITĂŢI
YOGHINE
(continuare la cursul nr. 24 AN IV)
Un aforism faimos din tratatul fundamental YOGA SUTRAS al lui PATANJALI indică
următoarele:
"Atunci când devenim capabili să percepem clar toate impresiile (amintirile) înmagazinate
adânc în profunzimile fiinţei noastre, survine (apare în noi, se trezeşte) cunoaşterea precisă a
vieţilor (existenţelor) noastre anterioare.
La această SUTRA, yoghinul SWAMI VIVEKANANDA face următoarele comentarii
pertinente:
"Întreaga experienţă lăuntrică pe care o dobândim se manifestă sub forma unui val în
CITTA (conţinutul mental). Valul putem doar să spunem că se estompează şi devine din ce în ce
mai subtil, dar niciodată nu se pierde. El subzistă totdeauna acolo sub o formă minusculă şi dacă
după aceea, în timp, putem să-l facem să se ridice din nou, el devine şi se manifestă ca o amintire.
Dacă yoghinul poate realiza SAMYAMA (identificarea perfectă) asupra acestor impresii trecute
care sunt şi rămân permanent înmagazinate în mintea lui, el va începe fără îndoială să-şi
rememoreze cu o precizie uluitoare vieţile sale anterioare."
În comentariul făcut la un alt aforism, yoghinul VIVEKANANDA explică foarte clar ceea
ce de fapt înţelege el prin SAMYAMA:
"Atunci când mentalul yoghinului atinge şi se menţine într-o stare superioară de conştiinţă
în care el (mentalul) se identifică aproape în totalitate cu impresia interioară complexă, profundă
şi corelată a obiectului (sau fiinţei pe care vrea să o cunoască) şi, fixându-se cu putere în acea
stare, abandonează impresia aparentă, iluzorie şi exterioară, în toate situaţiile în care, după un
antrenament îndelungat, această stare de deplină identificare (comuniune inefabilă) este păstrată
şi amplificată la maxim ATUNCI când mintea yoghinului poate intra instantaneu în această stare,
spunem că am realizat cu adevărat SAMYAMA."
Yoghinul SWAMI PRABHAVANANDA în comentariul său la aforismul 39 din capitolul
referitor la concentrare, ce există în YOGA SUTRAS a lui PATANJALI, ne atrage atenţia asupra
unui alt aspect:
"Ataşamentul (egoist) şi anxietatea care îl însoţeşte întotdeauna sunt obstacole puternice
în realizarea Cunoaşterii. Tocmai de aceea PATANJALI ne sfătuieşte să ne eliberăm pe deplin şi
cât mai repede de ataşamente pentru a dobândi Cunoaşterea iluminatoare referitoare la
peregrinările sufletului atât în trecut cât şi în viitor, în cazul în care nu vom atinge în această viaţă
Eliberarea. O asemenea cunoaştere directă şi obiectivă va fi prin ea însăşi o dovadă de
nezdruncinat a teoriei Reîncarnării".
Acei yoghini care, prin antrenamentul lor perseverent, au atins succesul în ceea ce
priveşte realizarea condiţiilor pregătitoare pentru revelarea existenţelor lor anterioare vor constata
destul de repede eficacitatea acestei tehnici yoghine pe care o prezentăm. Mari yoghini ai Indiei
au confirmat că, prin realizarea cu multă încredere a acestei tehnici secrete (de revelare a
existenţelor anterioare), fenomenele sau rezultatele care au apărut au corespuns aspiraţiilor lor
pozitive legate de cunoaşterea existenţelor anterioare. Cu ajutorul acestei tehnici APARENT
SIMPLE yoghinul avansat poate să regăsească informaţii, trăiri, experienţe şi chiar imagini clare,
edificatoare, ce se referă la zeci sau sute de vieţi anterioare pe care acesta le-a trăit cândva.
Esenţialul pe care trebuie să ni-l reamintim pentru a dobândi o încredere mult mai mare în
noi înşine, ajungând astfel să înţelegem mai clar ceea ce Forţele superioare, divine aşteaptă în
realitate de la noi va fi astfel cu mai multă uşurinţă cunoscut.
Voalurile misterului existenţei noastre actuale se vor ridica astfel progresiv: vom cunoaşte
mai întâi ce am fost în existenţa noastră anterioară, apoi în a doua, după aceea în mai multe şi, la
un moment dat, vom deveni capabili să cunoaştem succesiunea a zeci sau chiar sute de vieţi
anterioare.
Expunem acum tehnica yoghină simplă de revelare a existenţelor anterioare în
desfăşurarea ei gradată:
- vom face să fie precedată această experienţă de o lungă perioadă de dietă lacto-
vegetariană, iar dacă urmărim să atingem un succes sigur, vom realiza de 7 ori la rând, cu pauzele
de rigoare (3 zile, dar numai cu vegetale), regimul alimentar OSHAWA de 10 zile în care vom
consuma, în afară de apa, numai OREZ, GRÂU, HRIŞCĂ, MEI fierte şi sărate după gust;
- ne vom antrena cu perseverenţă şi răbdare în sensul indicat de CONDIŢIILE
PREGĂTITOARE ŞI FAVORIZANTE PENTRU REALIZAREA CU SUCCES A
EXPERIENŢEI INDIVIDUALE DE REVELARE A EXISTENŢELOR ANTERIOARE;
- vom alege o zodie (perioadă zodiacală) favorabilă acestui proces de revelare. De
exemplu: zodia Cancerului (22 06-21.07), zodia Scorpionului (22.10-21.11) sau zodia Peştilor
(22.02-21.03).
- vom posti complet (înainte de realizarea tehnicii propriu-zise), dacă este cu putinţă 3
zile, neconsumând în aceste 3 zile de post decât apă şi nimic altceva;
- în seara ce precede ziua în care vom realiza experienţa de revelare a existenţelor
anterioare, ne vom culca şi vom urmări să adormim mult mai devreme decât de obicei, ora 21,
după ce mai înainte ne vom ruga lui Dumnezeu, spunând de cel puţin 21 de ori rugăciunea
TATĂL NOSTRU. Imediat după ce am terminat de spus de 21 de ori TATĂL NOSTRU, vom
rosti de cel puţin 7 ori rugăciunea ÎNGER, ÎNGERAŞUL MEU. În finalul acestei rugăciuni
(ÎNGER, ÎNGERAŞUL MEU) rostite de 7 ori, vom evoca cu multă credinţă dragoste îngerul
nostru păzitor (gardian) şi îngerii de lumină ai lui Dumnezeu pe care îi vom ruga (implora) să ne
ajute în această aspiraţie - căutare, sinceră şi curată legată de vieţile noastre anterioare;
- ne vom trezi în ziua respectivă (care este foarte bine dacă va fi chiar ziua de Duminică)
la orele 4 dimineaţa.
- ne vom aşeza apoi în faţa unei oglinzi care în prealabil a fost astfel orientată încât ne
permite ca, privindu-ne reflexia în ea, să fim cu faţa şi corpul orientate către Nordul magnetic (ce
se va stabili cu ajutorul unei busole). În prealabil, oglinda respectivă va fi ştearsă de 3 ori complet
(cu pauze, de 3 minute) cu aghiazmă, pentru a fi purificată subtil, iar în camera în care vom
realiza experienţa vom aprinde (când începem această tehnică) tămâie sau, dacă nu avem, doar
răşină de brad care va purifica şi va energiza benefic ambianţa;
- în continuare, după aceea, vom realiza LAYA YOGA (timp de cel puţin 30 de minute)
cu MANTRA AUM şi vom conştientiza o activare cu totul specială a lui AJNA CHAKRA;
- la sfârşitul acestui procedeu de LAYA YOGA, vom începe să rostim lăuntric cuvinte
transfiguratoare de binecuvântare pentru toate fiinţele şi spiritele benefice din
MACROCOSMOS, spunând: "FIŢI BINECUVÂNTATE DE PUTEREA INFINITĂ A IUBIRII
LUI DUMNEZEU" şi vom urmări să simţim din ce în ce mai pregnant că devenim un fluviu de
iubire divină şi de energie sublimă specifică stării de binecuvântare ce se revarsă prin noi către
toate fiinţele şi spiritele ce există în MACROCOSMOS. De aceea, ne vom orienta rând pe rând
gândurile pline de iubire divină şi privirea în cele 6 direcţii ale spaţiului, şi anume: (1) SUS, (2)
JOS (3) la NORD, (4) la SUD, (5) la RĂSĂRIT şi (6) la APUS. În final, tuturor fiinţelor şi
spiritelor benefice din Macrocosmos le vom dori, cu o cât mai mare DETAŞARE DE
FRUCTELE ACŢIUNII NOASTRE: FERICIRE, FORŢĂ, SĂNĂTATE, IUBIRE, LUMINA
ÎNŢELEPCIUNII DIVINE;
- vom realiza apoi timp de minim 15 minute, Respiraţia yoghină completă (toate fazele
acesteia fiind realizate de voie), care va fi precedată de obişnuitele expiraţii profunde de
ventilaţie. La sfârşitul celor 15 minute în care am realizat liniştiţi respiraţia yoghină completă, ne
vom relaxa profund întinşi la sol (cu capul orientat către NORDUL MAGNETIC) timp de minim
10 minute;
- acum, după relaxare, începem să realizăm în continuare respiraţia yoghină completă ÎN
CARE INSPIRĂM lent şi profund numai pe NARA STÂNGĂ de voie (abdominal, toracic,
clavicular) şi apoi rămânem în retenţie (tot de voie) pe plin şi remarcăm energizarea din ce în ce
mai pregnantă a lui IDA NADI (în legătură cu nara stângă). Astuparea completă şi continuă a
nării drepte în acest caz se va face numai cu degetul INELAR de la mâna stângă (numai). În
finalul retenţiei de voie pe plin (fără a forţa retenţia), vom expira lent, profund şi tot de voie
NUMAI pe gură. În finalul acestei respiraţii vom respira normal de voie minim de 2-3 ori şi vom
conştientiza trezirea şi energizarea lui IDA NADI (partea stângă a coloanei în interiorul corpului
fizic (10-12 cm în afara acesteia)), după care vom începe o nouă respiraţie yoghină completă,
inspirând din nou numai pe NARA STÂNGĂ exact aşa cum am descris mai sus.
Vom realiza astfel în continuare NUMAI 7 RFSPIRAŢII YOGHINE PROFUNDE,
inspirând TOTDEAUNA numai pe nara STÂNGĂ (acest număr de 7 respiraţii nici nu va fi
redus, nici nu va fi mărit, deci vor fi realizate NUMAI 7 respiraţii de acest gen). La sfârşitul celor
7 respiraţii yoghine complete în care inspiraţia se va realiza numai pe nara stângă, vom
conştientiza, respirând acum normal, de voie, efectele globale de energizare armonioasă a lui
IDA NADI.
- în continuare, imediat după această conştientizare, vom trece să realizăm respiraţia
yoghină completă ÎN CARE INSPIRĂM lent şi profund numai pe NARA DREAPTĂ, de voie
(abdominal, toracic, clavicular) şi apoi rămânem în retenţie (tot de voie) pe plin şi remarcăm
energizarea din ce în ce mai pregnantă a lui PINGALA NADI (în legătură cu nara dreaptă)
Astuparea completă şi continuă a nării stângi în acest caz se va face numai cu degetul MARE de
la mâna dreaptă (numai) în finalul retenţiei de voinţă pe plin (fără a forţa retenţia) vom expira
lent, profund şi tot de voie NUMAI pe gură. În finalul acestei respiraţii vom respira normal de
voie minim de 2-3 ori şi vom conştientiza trezirea şi energizarea lui PINGALA NADI (partea
dreaptă a coloanei în interiorul corpului fizic (10-12 cm în afara acestuia) după care vom începe o
nouă respiraţie yoghină completă, inspirând din nou numai pe NARA DREAPTĂ, exact aşa cum
am descris mai sus.
Vom realiza astfel în continuare NUMAI 21 RESPIRAŢII YOGHINE PROFUNDE,
inspirând TOTDEAUNA numai pe nara DREAPTĂ (acest număr de 21 respiraţi) nici nu va fi
redus nici nu va fi mărit, deci vor fi realizate NUMAI 21 respiraţii de acest gen). La sfârşitul
celor 21 respiraţii yoghine complete în care inspiraţia se va realiza numai pe nara dreaptă, vom
conştientiza respirând acum normal, de voie, efectele globale de energizare armonioasă a lui
PINGALA NADI, în continuare, imediat după aceea, vom realiza din nou, de NUMAI 7 ori
acum, Respiraţia yoghină completă (toate fazele acesteia (inspiraţia pe ambele nări, retenţia pe
plin, expiraţia pe gură, retenţia pe vid), fiind şi de data aceasta realizate de voie), care nu va mai
fi precedată de obişnuitele expiraţii profunde de ventilaţie. La sfârşitul celor 7 respiraţii yoghine
complete (acest număr de 7 respiraţii yoghine complete realizate cu inspiraţie simultan pe ambele
nări nici nu va fi redus, nici nu va fi mărit, deci vor fi acum realizate NUMAI 7 respiraţii de acest
gen), vom conştientiza o stare de deplină armonie interioară la nivel vital, psihic, mental şi
spiritual.
ATENŢIE! Dacă în această fază nu ne simţim pe deplin armonioşi lăuntric, siguri pe noi
dispunând de o completă stăpânire de sine, este obligatoriu necesar să ne oprim aici, urmărind să
reluăm această tehnică cu o altă ocazie. A continua să ne angrenăm mai departe în această tehnică
atunci când simţim că încă nu suntem pe DEPLIN PREGĂTIŢI, poate să aibă efecte grave pentru
echilibrul nostru psihic şi mental. Orice temeritate prostească se poate solda cu urmări nefaste,
atunci când, cu o inconştienţă crasă, trecem cu vederea faptul că încă NU SUNTEM PE DEPLIN
PREGĂTIŢI. În continuare NE AŞEZĂM PE UN SCAUN CU SPĂTAR ÎN FAŢA OGLINZII
şi, fixându-ne cu privirea (cu o adecvată concentrare mentală) în special faţa care se reflectă în
oglindă, simultan începem să emitem MENTAL MANTRA AUM, păstrând totodată în fiinţa
noastră o intensa aspiraţie de a trezi amintiri din vieţile noastre anterioare ce se vor manifesta
gradat sub forma anumitor stări, trăiri, imagini, idei. Apariţia anumitor imagini este edificatoare
în multe cazuri;
- continuăm să ne concentrăm intens privirea asupra chipului nostru ce se reflectă în
oglindă şi, simultan, emitem mai departe mental MANTRA AUM (fără a intra însă în stare de
LAYA; prin urmare nu urmărim să percepem sunetul subtil şi continuu al MANTRA-ei AUM
acum ci doar o emitem mental continuu, emisie după emisie) până ce, LA UN MOMENT DAT,
VOM CONSTATA CĂ IMAGINEA CHIPULUI NOSTRU REFLECTAT ÎN OGLINDĂ
ÎNCEPE SĂ SE ÎNCEŢOŞEZE, "SE ŞTERGE" ŞI APOI DISPARE, lăsând locul unor imagini
care, după cum vom remarca, sunt în strânsă legătură cu căutările noastre referitoare la vieţile
(existenţele) anterioare; dacă derularea acestei tehnici a fost bine condusă şi s-a produs în ordinea
indicată anterior, vom constata apariţia în oglindă a anumitor imagini colorate şi în mişcare care
sunt tocmai "clişeele" care ne interesează cu privire la viaţa sau vieţile noastre anterioare;
În situaţia în care, fixând cu multă atenţie şi focalizându-se aproape neîntrerupt privirea
asupra chipului nostru reflectat în oglindă, remarcăm că, indiferent de durata concentrării asupra
feţei noastre din oglindă, absolut nici o altă imagine NOUĂ în afară de cea a chipului nostru ce se
reflectă în oglindă) nu se formează şi NU EXISTĂ NICI MĂCAR CEA MAI MICĂ TENDINŢĂ
CA IMAGINEA CHIPULUI NOSTRU (din oglindă) SĂ SE ESTOMPEZE ŞI SĂ APARĂ O
ALTĂ IMAGINE ÎN LOC), atunci este necesar să închidem ochii şi să rămânem cu ei închişi
pentru minimum 7 minute, urmărind lăuntric să dinamizăm, să întreţinem şi să amplificăm
aspiraţia de a avea informaţiile (amintirile) dorite (referitoare la existenţele noastre anterioare) şi,
pentru a face să crească şansele noastre de reuşită în această direcţie, totodată căutăm să avem
mentalul cât mai gol de alte gânduri (excepţia fiind DOAR acel gând legat de aspiraţia noastră de
a ni se revela în mod obiectiv imagini clare cu privire la vieţile noastre anterioare), dacă şi după
aceea (atunci când deschidem ochii şi reluăm fixarea chipului nostru din oglindă) absolut nimic
nu se produce - această situaţie fiind constatată în mod excepţional în foarte puţine cazuri - sau
chiar dacă un succes deplin ne încoronează eforturile (în sensul că reflexia chipului nostru din
oglindă se estompează gradat şi în locul acesteia observăm că apare un alt chip cu totul diferit ca
fizionomie, culoare, trăsături, piele, sex etc. care, după ce se menţine nemişcat câtva timp, începe
uneori să se anime sau în locul lui apare un alt chip şi tot aşa după aceea chipuri complet noi (în
care totuşi ne recunoaştem) se succed unul după altul, ori în alte situaţii chipul cel nou remarcat
se estompează şi în oglindă apar imediat după aceea diferite scene semnificative în care chipul
respectiv ne apare atunci cu tot corpul în timp ce se manifestă în diferite situaţii, jocuri, momente
istorice, moduri ce ţin de respectiva încarnare de atunci), trebuie chiar şi atunci să considerăm
toate aceste rezultate uluitoare DREPT O "AMORSARE" (PREGĂTIRE) a unui întreg lanţ de
revelaţii care vor urma la scurt timp după aceea, referitoare la respectivele noastre încarnări
(existenţe anterioare) despre care la început am avut doar o imagine sau două; după "amorsarea"
acestor imagini din diferitele noastre vieţi anterioare (sau uneori numai din una singură) vom
constata că mai ales în somn ne apar imagini şi scene legate de chipul care ne-a apărut în oglindă
în momentul " amorsării" cu succes a procesului de reactivare a amintirilor. Pentru acesta este
necesar să fim mult mai atenţi la tot ceea ce "visăm" în noaptea care urmează imediat, cât şi în
zilele şi nopţile următoare, contemplând CÂT MAI DETAŞAŢI ŞI LUCIZI imaginile, scenele şi
manifestările care fără îndoială se vor produce. A doua sau a treia zi după aceea putem relua
această tehnică dar fără a mai fi nevoie să o realizăm în totalitate. Acum va fi necesară DOAR
FIXAREA ATENTĂ A CHIPULUI NOSTRU REFLECTAT ÎN OGLINDĂ şi lanţul de
fenomene şi imagini legat de diferitele noastre existenţe (vieţi) anterioare se va declanşa
surprinzător de repede, derulându-se precum nişte episoade dintr-un film foarte clar şi coerent. În
cazul unora dintre cei care realizează cu succes această tehnică, elementele cele mai importante
vor apare sub forma unor "vise" profund şi complet semnificative care vor veni (chiar la 10-15
zile după aceea) în momente în care aproape că nu ne mai aşteptam;
- pentru ca acest proces complex de "amorsare" a amintirilor din vieţile noastre anterioare
să se continue chiar 10-15 zile în şir după aceea, este absolut necesar să nu urmărim (vizionăm)
nimic la televizor timp de aproximativ 20 de zile. Este de asemenea foarte bine să nu mergem în
tot acest interval (20 de zile) la cinema sau în locuri publice care au o dominantă a vibraţiilor
energetice joasă sau foarte joasă (restaurante, baruri, discoteci etc);
= VA URMA=
AN IV C 27
MAYURA înseamnă în limba sanscrită păun şi această această postură yoghină este
numită MAYURASANA deoarece în această atitudine, corpul fizic al yoghinului, văzut din
profil, evocă analogic imaginea unui păun care şi-a desfăcut coada sa lungă. MAYURASANA,
împreună cu efectele sale este descrisă astfel în faimosul tratat YOGA HATHA-YOGA
PRADIPICA 1,32/3: "plasaţi ferm palmele pe sol şi aşezaţi coatele în zona ombilicului; veniţi
imediat după aceea cu corpul în echilibru şi rămâneţi astfel. Corpul menţinut în echilibru deplin
în această postură trebuie să se întindă şi să rămână drept precum un baston. Această postură
yoghină se numeşte MAYURASANA şi ea distruge cu uşurinţă bolile şi elimină toate tulburările
ce există în regiunea abdominală precum şi unele perturbări ale sănătăţii ce provin din
neregularităţile secreţiilor interne, excese ale mucozităţilor ori felurile dezordini ale bilei şi ale
aerului subtil (VAYU). MAYURASANA practicată în mod consecvent face să fie digerate mai
repede alimentele (chiar dacă acestea (alimentele) au fost consumate în exces), măreşte apetitul
(pofta de mâncare) şi anihilează în scurt timp atât efectul toxinelor ce există în corp cât şi pe
acela al otrăvurilor mortale".
Un alt text yoghin străvechi şi faimos GHERANDA SAMHITA II, 29-30 oferă la rândul
său o descriere similară dar precizează în plus că în această postură picioarele nu sunt întinse cât
mai drepte ci trebuie să fie încrucişate în mod specific precum în cazul Posturii lotusului
(PADMASANA). Postura corporală yoghină care este astfel realizată, yoghinii contemporani o
numesc în unanimitate LOLASANA sau POSTURA CRABULUI.
Caracterul sumar şi aproape aforistic al acestor descrieri indică destul de clar faptul că
aceste tratate, păstrate adeseori strict secrete, nu trebuiau să fie considerate decât în calitate de
SIMPLE ŞI SUCCINTE ÎNDREPTARE pentru yoghinii iniţiaţi. Fără îndoială, chiar şi astăzi ele
ne sunt foarte preţioase dar, pentru a putea să realizăm uşor şi corect această ASANA trebuie mai
întâi să descriem pe înţelesul tuturor şi cât mai în amănunţime tehnica de execuţie a acestei
posturi care, la prima vedere, ne apare acrobatică şi aproape imposibil de executat de către toţi
yoghinii suficient de familiarizaţi cu ASANAS-urile de echilibru.
TEHNICA DE EXECUŢIE
Pentru a executa uşor şi cât mai corect MAYURASANA, trebuie să avem un bun simţ al
echilibrului, suficient de multă forţă în braţe şi încheieturile mâinilor destul de suple.
POZIŢIA DE PORNIRE
Mai întâi îngenunchem şi apoi plasăm mâinile pe sol, podul palmei (sau, cu alte cuvinte,
oasele carpiene) fiind aşezate în aceeaşi linie cu genunchii, care sunt suficient depărtaţi. Degetele
de la mâini sunt îndreptate către în spate. Degetele mici ale celor două mâini se ating (după
orientarea palmelor către în spate) pentru a face ca încheieturile mâinilor să fie apropiate.
IMPORTANT: În această fază trebuie să ridicăm umerii pentru a face cu putinţă
apropierea ulterioară a coapselor.
DESFĂŞURAREA GRADATĂ A ETAPELOR CARE ANTICIPEAZĂ
REALIZAREA LUI MAYURASANA
PRIMA ETAPĂ
Înclinăm bustul către în faţă. Apropiem coatele cât mai mult posibil- pentru ca realizarea
acestei posturi să fie perfectă, ele (coatele) ar trebui să se atingă. În general, mai ales la început,
acest lucru este aproape imposibil. Plasăm regiunea ombilicului la nivelul coatelor. În timpul
învăţării (Faza de "ucenicie") poate fi util să ne ajutăm de o curea solidă (vezi figura 1).
A DOUA ETAPĂ (ce se realizează numai pe durata învăţării ("uceniciei")
A doua etapă constă în a pune fruntea, ca punct de sprijin, pe sol, privind mâinile (în
postura clasică, coatele susţin corpul încă de la plecare; corpul se întinde progresiv până ajunge în
poziţia completă, fără alte etape intermediare).
Întindem mai întâi piciorul stâng, punând vârful degetelor ca punct de sprijin pe sol.
Procedăm în acelaşi fel şi cu celălalt picior. Genunchii şi coapsele se ating acum în timp ce
fruntea rămâne în continuare ca punct de sprijin la sol. Astfel, în această etapă de "ucenicie",
corpul formează un fel de pod ce are antebraţele drept punct central de sprijin iar celelalte două
puncte de contact şi sprijin la extremităţi sunt fruntea şi picioarele.
POZIŢIA FINALĂ (Elemente preliminarii care nu trebuiesc neglijate)
Poziţia finală se ia eliminând, fără să ne dezechilibrăm (şi să cădem), aceste două puncte
de contact şi sprijin care sunt reprezentate de extremităţile podului despre care am vorbit anterior
Pentru aceasta trebuie să procedăm în felul următor:
a) ridicăm, fără să ne pierdem echilibrul, capul de la sol şi. fixând ferm cu privirea un
punct oarecare ce se află în faţa noastră, respirăm de voie, normal.
b) ridicăm în continuare picioarele şi gambele de la sol (având însă grijă să nu ne pierdem
echilibrul), pentru a forma un fel de "planşeu", sprijinindu-ne ACUM doar pe coate, dar nu brusc
şi mai ales fără să utilizăm elanul. Dacă, în etapa de "ucenicie" dorim să evităm orice incident
neplăcut (ce poate surveni prin dezechilibrarea corpului fizic), vom aşeza o pernă în faţa noastră;
este mai puţin eroic, dar totuşi este mai înţelept.
Dacă nu este deloc recomandat să recurgem brusc la forţă sau la elan, unii se vor întreba,
fără îndoială, cum trebuie totuşi să procedăm pentru a lua atitudinea finală fără elan şi aproape
fără efort?
= VA URMA =
AN IV C 28
MAYURASANA
(continuare la cursul nr. 27 AN IV)
Figura 1.
Poziţia de plecare, în cazul acestei posturi se face din VAJRASANA cu genunchii
suficient de depărtaţi. Plasăm apoi podul palmelor pe aceeaşi linie cu genunchii, degetele mari de
la mâini fiind orientate către exterior, în timp ce încheieturile de la mâini se ating. Ne aplecă apoi
uşor şi lent către în faţă, plasând epigastrul în zona coatelor care sunt în continuare apropiate.
Antebraţele se ating pe întreaga lor lungime. Privim către în faţă şi respirăm normal.
NOTĂ IMPORTANTĂ:
La început este mai comod să ne ajutăm de o curea puternică ce va împiedica coatele să se
îndepărteze. Coatele pot fi lăsate să rămână puţin depărtate la început. Pe măsură ce progresăm,
vom putea strânge cureaua până când coatele vor ajunge să se unească.
Figura 2
Lăsăm încetişor fruntea la sol.
Figura 3
Întindem apoi piciorul stâng către în spate; piciorul va atinge încetişor covorul cu
degetele. Întindem apoi şi celălalt picior; genunchii se ating acum.
Figura 4
În continuare, ridicăm uşurel (fără să ne dezechilibrăm) capul, privind drept în faţă. În
acest moment antebraţele trebuie să fie şi sunt PERPENDICULARE pe sol. În această poziţie,
balansul se înclină către partea picioarelor; tocmai de aceea va fi imposibil să le ridicăm fără să
deplasăm gradat centrul nostru de greutate către în faţă.
Centrul de greutate fiind acum suficient de deplasat către în faţă, antebraţele sunt uşor
(dar progresiv) înclinate în raport cu solul. Când corpul este acum în echilibru va fi suficientă o
uşoară şi gradată împingere realizată cu ajutorul vârfurilor degetelor de la picioare pentru a ridica
ACUM complet picioarele de la sol. Păstrăm în continuare genunchii uniţi fără să îndoim
gambele. Trebuie, mai ales în această etapă, să privim continuu în faţă pentru ca întreg corpul
fizic să rămână în echilibru şi totodată paralel cu solul, formând cu acesta o linie cât mai dreaptă.
În această etapă esenţială, deşi presiunea intraabdominală creşte continuu totuşi să respirăm
normal şi de voie (dacă este posibil).
La revenirea din această ASANA, îndoim uşor gambele, depărtând genunchii.
Antebraţele redevin perpendiculare pe sol; acum, la "revenire" plasăm mai întâi genunchii pe sol,
apoi revenim uşurel la sol cu tot corpul fizic şi în continuare ne relaxăm după cum s-a explicat.
NOTĂ IMPORTANTĂ: Adeseori este mai uşor să învăţăm MAYURASANA prinzând
mâinile şi sprijinindu-ne pe marginea unui scaun suficient de solid (ATENŢIE LA
ACCIDENTE!) sau a unei mese joase care, de asemenea, trebuie să fie îndeajuns de rezistentă.
Când suntem capabili să realizăm cu uşurinţă MAYURASANA fără a avea nevoie de o
curea solidă, ne va fi destul de uşor să învăţăm şi tehnica clasică de execuţie a acestei ASANA.
Într-adevăr, la modul tradiţional, această ASANA trebuie să fie realizată fără a mai trece prin
poziţiile intermediare ce necesită un sprijin la sol (cu ajutorul degetelor de la picioare şi al frunţii,
aşa cum a fost necesar în timpul "uceniciei". Încă din momentul pornirii pentru a executa această
ASANA se ajunge extraordinar de uşor şi repede în postura clasică; corpul fizic se găseşte astfel,
aproape imediat, în echilibru pe antebraţe. Progresiv, acum trunchiul se deplasează mult mui
repede (dar nu fulgerător) către în faţă, în timp ce, sincronizat şi simetric, picioarele se întind cât
mai drepte către în spate. Încă de la plecare, întreaga greutate a corpului fizic se sprijină în
întregime pe antebraţe, în timp ce palmele lipite de suprafaţa de sprijin reprezintă singurele
puncte de contact cu solul. Tălpile picioarelor se găsesc acum depărtate la aproximativ 20 cm
distanţă unul de celălalt. Acum întindem încet cât mai mult gambele, deplasând trunchiul către în
faţă, pentru a ne menţine echilibrul.
= SFÂRŞIT =
AN 4 C 29
LEGILE MENTALULUI
(continuare la cursul nr. 21 AN IV)
AN 4 C 30
AN 4 C 31
AN IV C 32
AN IV C 33
Respiraţia noastră este însăşi manifestarea ascunsă a vieţii. Controlând-o conştient făcând
gradat din ea o adevărată artă, totdeauna vom avea în mâinile noastre PÂRGHIA
FUNDAMENTALĂ de comandă care ne va oferi rapid stăpânirea totală asupra întregii noastre
fiinţe. A manevra cu înţelepciune această pârghie de comandă este foarte uşor; pentru aceasta este
suficient să ştim unde se află ea şi să învăţăm cum să o folosim.
Eram deci un muribund vlăguit care se chinuia şi vă voi povesti în continuare cum am
revenit din nou la viaţă. Aceasta, vă rog să mă credeţi, nu este deloc o teorie, ci o relatare
autentică. Puteţi să o experimentaţi fiecare, mai ales dacă aveţi probleme cu sănătatea şi astfel
oricare dintre voi, veţi avea propria mărturie de povestit. A acţiona, atunci când te afli într-o
ademenea situaţie disperată, este bineînţeles uneori foarte greu dar, această modalitate simplă de
acţiune pe care v-o indic este uşoară, la fel de uşoară aş putea spune ca şi respiraţia.
Prin urmare, aveam 18 ani şi sufeream îngrozitor de mult de pe urma reumatismului
articular acut; într-o zi, un vecin şi a adus copilul pe la mine, pentru a-l lăsa doar pentru câteva
ore în grija părinţilor mei. Prezenţa unui copil sănătos, vioi şi debordând de energie, m-a făcut
aproape să uit pentru câteva momente de suferinţele mele. Copilaşul stătea culcat pe spate privind
tavanul şi ciripea vesel: "la, la, la, la, la, la, la". Ca să-l pot contempla mai atent i-am cerut
menajerei să dezbrace copilul să-l aşeze alături de mine, în patul meu de suferinţă, ceea ce ea a
făcut imediat. M-am ridicat atunci aşa cum am putut iar ochii mei înfometaţi de viaţă priveau cu
nesaţ şi admiraţie acel corp mic şi, pentru mine, atât de frumos. El era, în viziunea mea profund
transfiguratoare, precum corpul angelic al unei creaturi divine, fără nici un defect. Comparam
profund uluit în interiorul meu această mică şi încântătoare minune cu corpul meu epuizat,
deformat, lipsit de frumuseţe şi faţă de care mai mereu eu simţeam atâta repulsie. După ce, plin
de candoare, m-a privit cu atenţie câteva clipe, copilaşul şi-a reluat serioasa sa ocupaţie căreia i se
consacrase anterior şi a continuat să gângurească: "la, la, la, la, la". Era delicios şi fermecător.
Mi-am oprit aproape inconştient respiraţia ca să-l aud mai bine. În acest moment, eu am remarcat
un anumit lucru: de fiecare dată când copilaşul rostea sunetul "la", se producea simultan o
anumită vibraţie clar perceptibilă pentru mine în regiunea celor 3 coaste superioare. Vibraţia
aceea misterioasă care apărea se localiza mereu în acel loc precis. Curios fiind din fire, am
încercat atunci şi eu iar rezultatele care au apărut la mine de astă dată au fost similare. Era
surprinzător şi totodată pasionant. Am procedat după aceea la fel şi cu o altă vocală: "POO, POO,
POO" pe care am emis-o lent şi amplu de mai multe ori şi am observat că, în această situaţie,
vibraţia se producea acum mai jos. Am încercat chiar să-l învăţ pe acel copilaş să pronunţe şi el
un sunet asemănător cu "POO, POO, POO" ca să pot observa în mod obiectiv efectele care
apăreau asupra lui.
La început nu prea am reuşit nici un rezultat. Am obţinut rezultate încurajatoare de-abia
după două ore de tentative infructuoase şi atunci, uimit, am văzut cum vibraţia care se manifesta
acum apărea exact la nivelul abdomenului. Eram surprins să constat personal că rostirea cu voce
tare a lui "LAA" făcea instantaneu să apară o vibraţie foarte netă în partea superioară a pieptului
iar sunatul "POO" făcea să apară o vibraţie în abdomen. Am început să mă gândesc că probabil
faptul de a rosti cât mai lung această vocală singură producea aproape imediat o reacţie specială
care se repercuta asupra sistemului nervos simpatic iar toate acestea la un loc generau probabil,
ulterior, reacţii şi în alte părţi ale corpului copilului. Viza oare această vibraţie anumiţi centri
nervoşi importanţi? În cazul în care răspunsul era afirmativ toate acestea căpătau o semnificaţie
foarte profundă. Două fapte erau însă pentru mine evidente. Mai întâi, repetarea prelungită a
sunetului revela aproape imediat o anumită trăire interioară, făcea să apară şi să se amplifice o
anumită atitudine mentală diferită, chiar dacă conştientizarea ei era pentru mine vagă şi foarte
simplistă. Copilul care rostea aceste sunete era evident armonios şi fericit. În al doilea rând,
ajunsesem să remarc că efectul vibrator era foarte pronunţat. Am observat, de exemplu, cum
copilul repeta "la, la, la" fără să-şi tragă deloc respiraţia, până când, la un moment dat, plămânii i
se goleau complet şi numai după aceea el respira profund şi reîncepea să gângurească "la, la, la".
Acţionând spontan astfel, el realiza atunci o lungă retenţie a aerului în plămâni şi făcea să apară o
contracţie prelungită şi regulată a muşchilor abdominali, care era însoţită de retracţia diafragmei
către în sus.
Am început imediat să imit copilul şi, rând pe rând, în timp, am experimentat profund şi
gradat, efectul binefăcător al mai multor vocale asupra mea. Culcat pe spate şi cât mai relaxat, ca
şi bebeluşul, încrezător în puterea benefică nemărginită a naturii, am continuat să vocalizez aceste
sunete aparent monotone mai multe zile în şir.
= VA URMA =
NOTĂ EXPLICATIVĂ: Pentru a păstra cât mai bine rigoarea şi acurateţea termenilor
din limba sanscrită la integrarea lor în cursurile şi lucrările noastre, vom adopta de acum înainte o
transcriere mai bine adaptată la structura limbii române. În această direcţie, vom înlocui
terminaţia în "s" folosită frecvent la formarea pluralului substantivelor din limba sanscrită,
această terminaţie fiind proprie şi specifică limbilor franceză şi engleză, cu terminaţii specifice
limbii romane. De exemplu: în loc de ASANAS, CHAKRAS, MANTRAS etc., se va scrie
ASANA-e, CHAKRA-e, MANTRA-e etc., deşi, evident, este vorba de termeni în fond absolut
identici.
AN IV C 34
...Aşadar, se cuvine să aflaţi de la început care este natura omului şi care i-a fost evoluţia;
căci odinioară natura noastră nu era întocmai aşa cum este azi, ci cu totul altminteri. În primul
rând, neamul omenesc se alcătuia într-adevăr din trei genuri, nu din două ca acum, căci pe lângă
mascul şi femelă era şi al treilea care avea simultan părţi din celelalte două laolaltă şi al cărui
nume (ANDROGINUL) stăruie şi în zilele noastre, chiar dacă fiinţa însăşi nu mai e de văzut;
există deci pe atunci cu adevărat un gen deosebit, androginul, care, şi ca înfăţişare şi ca nume,
avea în acelaşi timp părţi din celelalte două laolaltă (vital, psihic, mental) atât din bărbat cât şi din
femeie, ceea ce a rămas din el azi nu este decât o poreclă, socotită jignitoare. În al doilea rând,
fiecare dintre aceşti oameni (ANDROGINUL) arăta la înfăţişare ca o sferă dintr-o bucată, cu
spinarea şi coastele în cerc (aici se face descrierea simbolică a caracteristicilor vitale, psihice,
mentale atât feminine cât şi masculine care erau simultan prezente şi armonios dezvoltate la
ANDROGIN); avea patru mâini şi tot atâtea picioare câte mâini, apoi, pe un grumaz rotund, două
feţe aidoma una alteia, însă un singur cap pentru amândouă feţele, opuse una celeilalte; avea
patru urechi, de două ori părţile ruşinoase şi toate celelalte care mai rămân, aşa cum se poate
presupune din cele descrise, în ceea ce priveşte mersul acestei fiinţe, el se făcea, ca şi acum, în
linie dreaptă, în orice direcţie ar fi dorit fiinţa; când, dimpotrivă, începea să alerge repede, făcea
tumbe şi, întocmai cum atunci când cineva se învârte ca roata şi face tumbe fără să se clatine, ci
doar îşi roteşte picioarele, (tot astfel) sprijinindu-se pe cele opt membre ce le avea pe atunci,
omul (androgin) înainta grabnic, dându-se de-a rostogolul.
Deci, dacă erau trei genuri, aşa precum am spus, aceasta a fost deoarece masculul fusese
de obârşie odraslă a soarelui (+), femela - a lunii (-) şi, în sfârşit, era al lui DUMNEZEU cel ce
avea părţi laolaltă din ceilalţi doi (androgin) pentru că aici (la ANDROGIN) şi luna (-) şi soarele
(+) sunt în acelaşi timp părtaşi la ARMONIA PERFECTĂ (+ şi -) a celor doi aştri. Şi, adevărat,
dacă ei erau rotunjiţi în sferă, ei înşişi la fel ca şi umbletul lor, era fiindcă semănau cu părinţii lor
(ANDROGINII). Puterea, capacităţile, înzestrarea şi vlaga lor le erau cu totul nemaipomenite şi
mare le era înţelepciunea şi forţele minţii. Aşadar, fiind extraordinar de puternici, li s-a năzărit să
se lege tocmai de zei, aşa cum presupune Homer despre Ephialtes şi Otos pe care îi face să
escaladeze cerul, la fel şi cu oamenii aceştia (ANDROGINII) şi cu aspiraţia lor de a se lua la
întrecere cu zeii.
În vremea asta, Zeus şi ceilalţi zei s-au sfătuit ce s-ar cuveni să facă în această situaţie şi
chiar erau foarte îngrijoraţi: nu se afla pentru ei (ANDROGINI), într-adevăr, nici un mijloc de a-i
aduce pe oamenii aceştia la pieire, nici de a le stârpi neamul, trăsnindu-i ca pe Giganţi; căci asta
ar fi însemnat totodată chiar pentru ei înşişi secătuirea energiilor binefăcătoare, a onorurilor şi a
ofrandelor ce le veneau de la oameni, dar nici nu le puteau îngădui mai departe o asemenea
purtare neruşinată care se baza pe forţa colosală nesfârşită pe care o aveau toţi ANDROGINII.
"Sunt încredinţat, spuse în cele din urmă Zeus după ce aproape că ostenise meditând şi
chibzuind, că ştiu ce am de făcut, pentru ca totodată ei, rămânând oameni, să ajungă să fie mult
mai slabi şi astfel să ajungem să le punem capăt obrăzniciei şi puterii imense de care dispun.
Acum într-adevăr, urmă el, mă voi apuca să-i despic pe fiecare în două ca să nu mai aibă atâta
forţă şi, în vreme ce se vor face şi mai neputincioşi, ne vor fi în acelaşi timp şi mai de folos,
întrucât numărul lor va spori. Şi li se va părea că astfel ei sunt mai presus, căci imediat după
aceea ei vor umbla drepţi, pe două picioare. Iar dacă nici după această acţiune a noastră
obrăznicia şi puterea lor nu se vor curma, atunci - încheie el - îi voi tăia încă o dată în două, ca să-
i fac să sară într-un picior ca şchiopii".
Rostind acestea, el îi tăie pe oameni în două aşa cum despicăm noi scoruşii ca să-i i
punem la uscat sau aşa cum taie unii ouăle cu firul de păr. Îndată ce îi despica în două pe câte
unul dintre aceşti oameni, Zeus îi poruncea lui Apollon să-i răsucească faţa precum şi jumătatea
de gât înspre partea tăieturii, încât omul, văzând priveliştea despicăturii făcute în el, să devină
mai slab ca putere şi mai modest; i se mai porunci, de asemenea, să vindece urmele operaţiei. Şi
iată-l (pe Apollon) cum întorcea feţele, cum aduna toate colţurile de piele peste ceea ce se
numeşte azi pântece, în chinul în care se strânge la gură o pungă, cum le împreuna temeinic către
mijlocul burţii, fără să lase decât o gaură: cea pe care azi o numim întocmai buric. Apoi, fiindcă
mai rămâneau cute, el le ştergea pe cele mai multe netezindu-le şi dădea forma pieptului folosind
o unealtă asemănătoare cu aceea cu care cizmarii netezesc cutele din pielea întinsă pe calapod.
Totuşi, el mai lăsă câteva creţuri, anume pe cele care înconjura pântecul şi buricul, ca să păstreze
doar pentru zei amintirea vechii stări de altădată.
Aşadar, imediat după ce natura omului a fost astfel împărţită în două, fiecare jumătate,
tânjind şi aspirând plină de dragoste după cealaltă jumătate a sa se alipea copleşită din nou de o
imensă fericire şi putere aceleia; ele se înlănţuiau una pe alta cu braţele, se îmbrăţişau tăcând
extaziate în dorul lor divin de a se contopi acum DIN NOU într-o singură fiinţă unită, perfectă şi
armonioasă, sfârşind adeseori prin a muri de foame şi, îndeobşte, din lipsa oricăror alte
îndeletniciri, din pricina nedorinţei (a lipsei lor de dorinţă) lor de a face ceva una fără cealaltă.
Mai mult decât atât, atunci când una din jumătăţi murea iar alta îi supravieţuia, cea
supravieţuitoare îşi căuta imediat alta şi o îmbrăţişa, fie că întâlnise o jumătate femeiască, de
femeie întreagă - zisa jumătate fiind întocmai ceea ce numim astăzi femeie - fie că era o jumătate
dintr-un bărbat. În chipul acesta însă neamul omenesc pierea. Atunci Zeus se gândi, mişcat, la alt
mijloc şi le mută grabnic părţile ruşinoase în faţă, deoarece atât ei bărbaţii ce proveneau din
androgini) cât şi ele (femeile ce proveneau din androgini) le avuseseră aşezate până atunci în
părţile din spate. În această nouă situaţie, ei începură să zămislească şi se înmulţiră împreunându-
se acum unul cu altul, iată deci că din cauza aceasta el le-a mutat astfel în faţă organele sexuale,
ceea ce le-a îngăduit să zămislească unul în celălalt. În femeie prin acţiunea bărbatului, rândul lui
era, ca prin împreunare, în acelaşi timp, dacă bărbatul se uneşte cu o femeie, să răsară din ei
urmaşi care să sporească neamul omenesc; pe când, dacă deopotrivă s-ar uni tot cu un bărbat, cel
puţin - sătui de aceste apropieri - să se îndrepte spre acţiune; adică să fie îmbiaţi de alte treburi ale
existenţei.
Astfel, în vremea aceea atât de îndepărtată a fost sădită în om dragostea ca o putere divină
nesfârşită pe care o are el pentru semenul său: dragostea ce reuneşte natura noastră primitivă,
dragostea care năzuie să facă, din două fiinţe, una singură, divină şi perfectă sau, altfel spus, să
vindece de cumplita mutilare firea omenească.
PLATON - Banchetul
= VA URMA =
AN IV C 35
"- O, Iubire plină de transfigurare! - artele frumoase sunt copilele tale: tu ai călăuzit întâia
oară pe pământ sfânta poezie, singura hrană a sufletelor nobile care trimit din singurătate cântul
lor dumnezeiesc celor mai îndepărtate generaţii, îndemnându-le prin cuvinte şi gânduri inspirate
de cer la fapte glorioase; tu aprinzi din nou în inimile noastre singura virtute folositoare
muritorilor. TU EŞTI Mila care aruncă uneori o umbră de surâs pe buzele nefericitului
condamnat la suferinţă şi tu faci să renască fără încetare puterea cea divină şi zămislitoare a
fiinţelor, fără de care totul ar fi haos şi moarte. Dacă ne-ai părăsi, tu, IUBIRE, Pământul ar ajunge
neroditor, vieţuitoarele ar fi vrăjmaşe între ele; soarele - foc vătămător, iar lumea - jale, spaimă şi
distrugere universală.
"De ce iubim întotdeauna cu pasiune? - fiindcă aceasta ne face foarte fericiţi: de ce trebuie
să o mărturisim sincer? - fiindcă aceasta îl face fericit pe celălalt; de ce trebuie să căutăm să
dovedim aceasta, chiar cu preţul sacrificiului? - pentru a ne da puterea să sperăm că numai în
felul acesta omenirea va izbuti într-o bună zi să-şi lepede cel mai mârşav păcat - egoismul
brutal." P. ISTRATI
"Este posibilă iubirea veşnică, cu o singură condiţie: să fie suficient de intensă, purificată
de accidental, de memorie, nuanţă şi amănunt, de toate elementele prea concrete care au
determinat-o, pentru ca astfel ea să se înscrie fără efort în modelul cel mai pur şi transfigurator al
dragostei" AL. IVASIUC
"Sunt îndrăgostit. E-un paradisiac curcubeu deasupra sufletului meu." N. LABIŞ
"Dragostea sublimă şi adevărată este un sentiment divin, transfigurator, complex, al cărui
factor esenţial este duioşia. În dragoste trebuie să existe un sentiment de dăruire, o dorinţă de a
proteja, un imbold de a face bine şi de a procura plăcere şi fericire - o lipsă deplină de egoism."
W. S. MAUGHAM
"Când iubeşti intens şi transfigurezi fiinţa iubită, nu există nimic mai frumos decât să dai,
să dai mereu, tot, tot, viaţa, gândurile, trupul tot ce ai, să simţi că mereu dai şi să fii gata să rişti
totul pentru a da şi mai mult." G. de MAUPASSANT
"Iubirea... o pasiune, o flacără divină purtând în ea, indiferent de este durabilă sau nu, ca
şi propria noastră condiţie umană, şi fericire şi viaţă." G. MEREDITH
"Îndrăgostitul, când dragostea-l copleşeşte / iubeşte şi transfigurează cusurul fiinţei ce-o
iubeşte." MOLIERE
"Cât de sărac şi nefericit este acela care nu poate să spună: "Sunt beat mai mereu de vinul
cel tare al iubirii"./ Cum poate el să simtă în zori uimirea firii / şi noaptea vraja sfântă a clarului
de lună?" OMAR KHAYYAM
*** Cu fiecare iubire nouă ne împărtăşim, plini de fericire, o nouă părticică de univers.
*** Iubirea este cea mai mare dintre fericirile umane, deoarece este efortul suprem pe
care omul îl încearcă pentru a ieşi din singurătatea fiinţei sale lăuntrice.
*** Iubirea este infinit încântătoare şi profund educatoare; ea dă sensul existenţei în
varietatea şi valoarea ei reală... în iubire totul se schimbă, toate devin însemnate; dintr-un nimic
se naşte prin transfigurare un divin paradis misterios.
*** A iubi cu adevărat înseamnă a înceta să trăieşti doar pentru tine şi implică a face ca
toate sentimentele omeneşti, aspiraţia, speranţa, încântarea fericirea, afecţiunea, bucuria, plăcerea
să depindă de fiinţa iubită; înseamnă a te cufunda îmbătat de fericire în infinit, a nu găsi nici o
limită simţirii, a-ţi închina viaţa unei fiinţe în aşa fel încât să nu trăieşti şi să nu gândeşti decât
pentru a o face fericită; a turna măreţie în banalitate, a găsi alinare în lacrimi de dor, plăcere în
suferinţa despărţirilor şi suferinţa de a nu oferi totul în plăcere; cu alte cuvinte, aceasta presupune
a întruni în tine toate contradicţiile generatoare de extaz datorită iubirii.
*** Iubirile mânjite de egoism nu trezesc multă simpatie. Inima nu poate suferi calculele
şi profitările, de orice fel ar fi ele.
*** Toate sentimentele calde şi dătătoare de fericire se întemeiază pe reale afinităţi
lăuntrice şi pe egalitatea sufletelor.
*** Încrederea şi transfigurarea sunt virtuţile iubirii.
*** Caracterul iubirii adevărate are multe asemănări cu candoarea copilăriei: necugetarea,
imprudenţa, risipa, râsul şi puterea de transfigurare care ne face să trăim aievea un basm mirific
sunt aidoma.
*** Iubirea adevărată nu ne scade, ci ne sporeşte şi ne justifică.
*** Dintre toate păcatele omeneşti, cel mai detestabil rămâne, fără putinţă de tăgadă,
nepăsarea, penibila indiferenţă a omului faţă de suferinţele, iubirea şi durerile omului de lângă el.
*** Nu încape amor propriu faţă de acei pe care cu adevărat îi iubim şi care ne iubesc.
*** Ce este oare dragostea dacă nu ne dăm seama că ea este nevoia irezistibilă de a ieşi
din tine însuţi?
*** Iubirea este, chiar şi când nu bănuim, suprema lege a universului: o lege misterioasă
care guvernează şi orânduieşte totul, de la atomul neînsufleţit, până la unirea în cuplu a fiinţelor
raţionale; de la ea pleacă şi spre ea converg, adeseori ca spre un centru divin de irezistibilă
atracţie, toate gândurile şi acţiunile noastre...
*** Dragostea adevărată pretinde o generoasă şi euforică dăruire.
*** Mijlocul de a-ţi face viaţa plăcută şi fericiră este să faci plăcută şi fericită viaţa altora;
mijlocul de a le-o face plăcută şi fericită este să-i faci să simtă că îi iubeşti; mijlocul de a-i face să
simtă că-i iubeşti este să-i iubeşti, plin de transfigurare, profund şi adevărat.
*** Oarbă la greşeli este mereu iubirea, datorită transfigurării; către veselie şi fericire este
veşnic înclinată. Mereu neînfrântă şi înaripată, graţie entuziasmului, ea rupe orice lanţuri şi
prejudecată.
*** Iubirea este o divină flacără pe care chiar zeii o admiră la muritori.
*** Iubirea intensă cheamă, mai devreme său mai târziu, iubire. Nu este atât de important
ca să fii iubit, cât să iubeşti cât mai mult tu - cu toată puterea şi cu toată fiinţa.
*** Pe foarte mulţi i-a făcut dragostea eroi, iniţiaţi, genii şi poeţi.
*** Prin iubire intensă şi profund transfiguratoare, noi descoperim tot ce e sublim, adânc
şi tainic în fire.
*** Dacă iubirea nu manifestă şi o scânteie de nebunie jucăuşă care ne face să evadăm
din banal nu-i o iubire foarte mare.
*** Să dărui, plin de transfigurare totul, să sacrifici totul fără meschină speranţă de
răsplată, asta înseamnă adevărata iubire.
*** Este o mare fericire să iubeşti cu adevărat şi o mare nenorocire să pierzi această
fericire.
*** Dragostea profund transfiguratoare îi arată omului cum ar trebui să fie şi cum va
ajunge în curând să se simtă el.
*** Când iubeşti cu adevărat, descoperi în tine o nebănuită bogăţie de tandreţe şi duioşie
şi, copleşit de fericire, ajungi astfel să crezi că eşti în stare de o astfel de dragoste.
*** Dragostea intensă este ca şi alcoolul: cu cât eşti mai euforic şi mai beat, cu atât te
simţi şi te crezi mai puternic şi mai capabil, devenind totodată din ce în ce mai sigur de drepturile
tale.
*** În orice iubire egoistă există un sâmbure de ură inconştientă care nu iartă
individualităţii noastre aservirea ei, generatoare de fericire unei individualităţi străine.
*** În orice iubire ne iubim pe noi transfigurându-l pe celalalt exact aşa cum aspirăm să
devenim.
*** S-a spus că iubirea cea din urmă ne pare totdeauna iubirea cea dintâi; asta din pricină
că iubirea cea dintâi ne pare totdeauna ultima.
*** A iubi înseamnă a fi fericit dar, totodată înseamnă şi a trăi plenar.
*** Adevărata iubire implică, pe lângă transfigurare, o dăruire şi o sinceritate totală; din
clipa în care există o taină între două suflete care se iubesc, din clipa în care unul dintre ele s-a
putut hotărî să ascundă celuilalt un singur gând, vraja s-a rupt şi fericirea s-a năruit. Izbucnirile de
mânie, nedreptatea, nepăsarea chiar se pot îndrepta; dar tăinuirea conştientă a adevărului aruncă
în iubire un element străin care o denaturează şi o vestejeşte faţă de ea însăşi.
*** Iubeşte puţin şi se amăgeşte cel ce poate să spună doar prin cuvinte cât şi cum
iubeşte.
*** Dragostea copleşitoare şi reciproc transfiguratoare îi face pe oameni să se simtă divini
şi egali.
*** Principalul bun divin al vieţii împlinite este dragostea uriaşă şi profund
transfiguratoare de oameni.
*** Simţim imperios nevoia de a iubi, de a idealiza şi de a transfigura înainte de a iubi pe
cineva anume.
*** Dragostea şi fericirea plenară sunt două elemente importante prin care omul atinge
infinitul.
*** S-a constatat adesea că oameni care nu se pricep aproape deloc să scrie, în nici o
împrejurare, compun totuşi versuri bune sub inspiraţia dragostei. O putere asemănătoare are
dragostea asupra întregii noastre naturi. Ea pune în mod minunat stăpânire asupra tuturor
sentimentelor; îl face pe bădăran politicos şi-i dă cutezanţă celui temător. Până şi în cei mai
abjecţi şi mai vrednici de milă se trezeşte, graţie dragostei, curajul de a înfrunta lumea,
încredinţându-l pe îndrăgostit unei alte făpturi, dragostea îl încredinţează şi mai mult sieşi însuşi.
El devine un om nou, minunat, cu percepţii noi, cu idealuri noi, mai frumoase şi atinge ca prin
miracol o solemnitate religioasă a caracterului şi a ţelurilor, datorită transfigurării prin iubire.
*** Să nu se creadă iubit nimeni dintre cei care niciodată n-au iubit pe nimeni.
*** Dragostea adevărată şi transfiguratoare îl face pe om un veşnic poet extaziat.
*** Cel mai trist în dragoste este nu numai că, pentru unii, dragostea nu durează pentru
totdeauna ci că şi fericirea pe care o cauzează este uşor dată uitării.
*** Unde nu există o mare dragoste profund transfiguratoare, nu există nici o posibilitate
de a ajunge la adevăr.
*** Mulţi oameni nu pot să vrea decât ceea ce iubesc. Iubirea este la ei un îndemn pentru
voinţă şi pentru orice stimulent şi mobil în viaţă.
*** Când spunem iubire adevărată trebuie să înţelegem aspiraţie transfiguratoare către
fericire şi frumuseţe. Aceasta este definiţia iubirii la unii înţelepţi ai Orientului.
*** Dintre toate fiinţele acestei planete, doar omului îi este propriu să iubească şi să
stimeze chiar şi fiinţele care îl ofensează, care-i arată duşmănie. Aceasta, cu gândul plin de
compasiune, că poate au făcut-o din ignoranţă.
*** Iubindu-le, plini de transfigurare, conferim fiinţelor umane şi chiar lucrurilor
frumuseţe. Iubirea cuprinde întregul mister al idealului. A iubi înseamnă a transfigura şi a
înfrumuseţa; a transfigura şi a înfrumuseţa înseamnă a iubi DIVIN.
*** Se pare că natura n-are alt scop decât de a arunca pe toate fiinţele unele în braţele
altora şi de a le face să guste, graţie transfigurării prin iubire, între două neamuri infinite, beţia
euforică a îmbrăţişării divine.
*** În fiecare om există o infinită nevoie de a iubi, care-l divinizează atunci când este
plenar şi sublim manifestată.
*** Nimic nu este mai presus decât să trăieşti intens pentru o mare şi sublimă iubire...
Marile pasiuni profund transfiguratoare şi înălţătoare nu sunt niciodată sterile.
*** Iubirea copleşitoare care transfigurează ţelul său îşi găseşte în ea însăşi tot scopul şi
toată mulţumirea.
*** Prietenia este cel mai adesea rodul timpului; îi trebuie ani ca să se coacă; în timp ce
dragostea intensă este ca fulgerul, uneori născut din furtuna unei profunde transfigurări.
Dragostea adevărată şi profund transfiguratoare nu poate oferi altceva decât pe ea însăşi şi cine
vrea altceva nu-i demn de a fi iubit.
*** La ce bun să-i dai poetului o liră minunată fără strune şi omului o viaţă fără dragoste.
*** Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi plin de transfigurare, este să-ţi
mărturiseşti iubirea pe care deja simţi că poţi să o manifeşti.
*** Dacă cu adevărat iubim, dragostea va chema într-ajutor pe vreunul dintre semenii ei:
generozitatea, transfigurarea, bunătatea, inteligenţa... Nimeni, nici însuşi destinul, nu atacă cu
inima uşoară o pasiune înălţătoare.
*** Acela care, graţie transfigurării profunde, nu consideră cusururile minore ale fiinţei
iubite drept virtuţi înseamnă ca nu iubeşte cu adevărat.
*** În faţa marilor calităţi divine ale altcuiva, nu există altă salvare decât dragostea
profund transfiguratoare, imensă şi constantă.
*** Iubiţi-vă plini de dăruire şi transfigurare; iar dacă nu vă puteţi iubi, atunci măcar
toleraţi-vă cu olimpiană detaşare, unii pe alţii.
*** Nimic nu ne face mai necesari şi mai fericiţi pe toţi, în lume, ca iubirea intensă şi
profund transfiguratoare pe care o trăim pentru semenii noştri.
*** Întotdeauna plac imens în dragoste nesăturaţii - ei sunt nişte fericiţi care trezesc o vie
admiraţie. Au ceva din eroismul sublim al îndrăzneţilor care vor să treacă oceanul cu înotul.
*** Numai sufletele egoiste şi vulgare îşi batjocoresc dragostele de odinioară. Oamenii de
bun simţ păstrează cu sfinţenie amintirea acelor clipe paradisiace.
*** Iubind un om intens şi transfigurându-l, nu-l vedem oare mai bine şi mai corect decât
neiubindu-l ?
*** Trebuie întotdeauna să-ţi dăruieşti cu anticipaţie şi plin de abnegaţie inima pentru a o
câştiga pe a altuia în dragoste.
*** Numai dragostea copleşitoare şi profund transfiguratoare iartă greşelile din dragoste.
*** Tot ce adeseori este mai bun în noi, este iubirea profund transfiguratoare, sublimă şi
intensă. Numai iubirea copleşitoare şi plină de dăruire, în înţelesul cel mai larg, are cu adevărat
importanţă.
*** Adevărata iubire profund tranfiguratoare, intensă şi durabilă sălăşluieşte numai în
inimile mari.
*** Iubirea profundă şi transfiguratoare este, pentru cel care o descoperă, una dintre
nevoile fundamentale ale fiinţei noastre.
*** Nicicând nu va muri nefericit cel ce din dragoste se inspiră şi trăieşte... În cărţile
înţelepţilor scrie că-n iubirea adevărată este DUMNEZEU şi trăinicia.
*** Oamenii sunt datori să lupte cu perseverenţă pentru ceea ce cu adevărat simt că
iubesc.
*** Dacă cu adevărat vrei să fii iubit, atunci iubeşte plin de transfigurare şi intens.
*** Iubirea sau antipatia noastră fulgerătoare este efectul binelui sau răului pe care intuim
că ni-l fac sau că ni l-ar putea face oamenii cu care venim în contact.
*** Omul care vrea să fie împlinit şi armonios are permanent nevoie de o imensă
dragoste... Viaţa fără fericire, fără duioşie, fără transfigurare şi fără iubire nu este decât un
mecanism uscat, scârţâitor şi sfâşietor.
*** Există unii oameni stranii şi dezechilibraţi care nu pot iubi pe unii fără să înceapă să
urască pe alţii.
*** A iubi intens şi înălţător înseamnă a nu cunoaşte aproape deloc orgoliul şi ura. A iubi
înnobilat de transfigurare înseamnă a avea lumină în ochi, a fi plin de fericire şi a auzi o muzică
divină.
*** Dacă mai mereu am da dovadă de suficient de multă bunătate şi dragoste de oameni,
am putea fi siguri că vom reuşi să facem să mijească într-o oarecare măsură sentimente de
dragoste şi bunăvoinţă în sufletele majorităţii oamenilor cu care venim în contact, oricine ar fi ei.
*** Există oameni închistaţi şi suspicioşi care nu pot nici iubi, nici urî. Dar, văzându-i, nu
poţi să nu te miri cum pot trăi în singurătatea şi egoismul lor.
*** Iubirea pe care cineva egoist remarcă cum este oferită în mod spontan cuiva, mai ales
o anume iubire sublimă, deosebit de curată, nu se poate pretinde sau cere; într-un asemenea caz,
egoistul nedemn de o asemenea dragoste va fi respins cu revolta firească a aceluia care se apără
de un atentat la pudoare.
*** Există oameni care iubesc doar pe aceia care la rândul lor îi iubesc şi alţii care îi
iubesc pe ceilalţi oameni, datorită preaplinului lor de dragoste pe care simt permanent nevoia să-l
reverse fără a cere nimic în schimb.
= VA URMA =
AN IV C 36
AN IV C 37
OJAS = energie sau fluid subtil binefăcător. Derivat din rădăcina verbală sanscrită VAJ,
care înseamnă "a fi puternic", cuvântul OJAS semnifică "forţă uriaşă, energie sublimată,
rezultantă inclusiv prin transmutaţia biologică a potenţialelor fiinţei în care este inclus şi
potenţialul creator (sexual), vigoare (vitală, psihică, mentală, spirituală)". În AYURVEDA, OJAS
este CHINTESENŢA constituenţilor (DHATU) al corpului fizic yoghinii consideră că OJAS este
mai degrabă o forţă benefică, subtilă, ce există în fiinţă sau rezultă prin transmutaţie biologică (de
exemplu, transmutaţia potenţialului sexual, atât al femeii cât şi al bărbatului. în energie) şi, fiind
distribuită atât în corpul fizic cât şi în întreaga fiinţă, le vitalizează, le regenerează şi le hrăneşte
neîncetat. OJAS este, prin urmare un principiu subtil important, care este conţinut şi acumulat
(stocat) în cele şapte DHATU (1. PLASMA (RASA); 2. SÂNGELE (RAKTA); 3. MUŞCHII
(MAMSA); 4. GRĂSIMEA (MEDA); 5. OASELE (ASTHI); 6. MĂDUVA, NERVII (MJJA); 7.
SPERMA şi ŢESUTURILE REPRODUCTIVE - atât la bărbat cât şi la femeie - (SUKRA)).
Cea mai mare cantitate sau concentraţie de OJAS în MICROCOSMOSUL fiinţei umane
poate să rezulte, graţie transmutaţiei biologice a potenţialului sexual în energie în timpul şi după
o fuziune amoroasă sexuală plenară, în care cei doi iubiţi realizează perfect continenţa sexuală şi
sublimează după aceea în mod armonios energia binefăcătoare subtilă (OJAS) care rezultă. Prin
transmutaţia biologică şi sublimarea în energii rafinate a forţei care rezultă cu uşurinţă din
potenţialul sexual (CREATOR) atât al femeii, cât şi al bărbatului, are loc o accelerare a evoluţiei
psihice, mentale şi spirituale, care adeseori se reflectă în fiinţă prin trezirea anumitor puteri
paranormale (SIDDHI), creşterea inteligenţei, amplificarea puterii de pătrundere mentală,
dinamizarea intuiţiei etc.
Faptul că atât sperma bărbatului, cât şi secreţiile sexuale ale femeii (menstruaţia) pot fi
transformate cu uşurinţă în energie (OJAS), prin transmutaţia biologică, care se produce atât în
timpul realizării corecte a anumitor tehnici speciale YOGA, cât şi în timpul fuziunii amoroase
sexuale (în care cei doi realizează la unison o perfectă continenţă sexuală), explică de ce toate
tradiţiile spirituale autentice recomandă fie o abstinenţă activă (în care potenţialul sexual al fiinţei
umane este integral transmutat (PRIN PRACTICI SPIRITUALE) în energie (OJAS), care este
după aceea sublimată armonios (în forme din ce în ce mai subtile de OJAS) în sferele superioare
ale fiinţei, această realizare fiind confirmată la femeie de suspendarea completă a ciclului
menstrual în afara menopauzei, iar la bărbat este autentificată de absenţa deplină a POLUŢIILOR
NOCTURNE sau DIURNE), fie o continenţă sexuală permanentă (cu excepţia momentelor când
cuplul urmăreşte de comun acord să aibă un copil), în care atât bărbatul, cât şi femeia transmută
la unison, în mod biologic, întregul potenţial sexual în energie (OJAS) după aceea sublimează, fie
împreună, fie separat, energia (OJAS) rezultantă, canalizând-o în mod armonios în sferele subtile
superioare ale fiinţelor lor (făcând-o astfel să devină forme de OJAS din ce în ce mai elevate).
O abstinenţă sexuală pasivă (inertă) în care, în cazul femeii, ciclul menstrual este foarte
abundent şi durează multe zile, ori apare de două sau de trei ori pe lună, este profund nocivă
pentru echilibrul lăuntric şi pentru sănătatea corpului femeii, în unele cazuri această situaţie
putând să determine tulburări psihice şi mentale serioase (PARANOIA). Acelaşi gen de
abstinenţă sexuală pasivă (inertă), în cazul bărbatului, mai ales în situaţiile în care apar frecvente
poluţii nocturne sau diurne precedate de stări de frustrare şi tensiune interioară, este de asemenea
profund nocivă pentru echilibrul lăuntric şi pentru sănătatea corpului bărbatului, în unele cazuri
această situaţie putând să determine tulburări psihice şi mentale serioase (PARANOIA şi
SCHIZOFRENIE).
Ideea fundamentală în YOGA este că păstrarea permanentă a controlului deplin asupra
potenţial sexual atât la femeie cât şi la bărbat, atunci când acest CONTROL ESTE însoţit de
transmutaţia biologică în energie (OJAS) a respectivului potenţial, fie prin ABSTINENŢA
SEXUALĂ ACTIVĂ, fie prin CONTINENŢA SEXUALĂ PERFECTĂ, realizată într-un cuplu
unit, transfigurator şi iubitor, face să se amplifice cantitatea de fluid subtil OJAS în
MICROCOSMOSUL fiinţei umane, aceasta nu numai că îmbunătăţeşte şi măreşte în scurt timp
sănătatea dar, totodată, face să crească extraordinar de mult câmpul conştiinţei care, gradat,
devine din ce în ce mai rafinat şi mai pur.
Având în vedere toate aceste aspecte, putem înţelege mult mai bine de ce fluidul OJAS
este considerat de către yoghini - în fiinţa umană - drept o forţă binefăcătoare, atotputernică şi
chiar este uneori supranumit ENERGIA VITALĂ SUBTILĂ ESENŢIALĂ. Unele texte YOGA
secrete consideră că fluidul subtil OJAS este forma supremă a energiei binefăcătoare subtile în
MICROCOSMOSUL fiinţei umane, din care face parte şi corpul fizic. Datorită unor tehnici
speciale YOGA (cum ar fi: MULA BANDHA, UDDIYANA BANDHA, NAULI, YONI
MUDRA, SHAKTI CHALANA MUDRA etc.), realizate cu consecvenţă atât în timpul
ABSTINENŢEI SEXUALE ACTIVE, cât şi în timpul CONTINENŢEI SEXUALE PERFECTE,
anumite substanţe care există în corpul fizic, printre care, în special, potenţialul sexual (atât al
femeii, cât al bărbatului), pot să fie transmutate în mod biologic în energie subtilă (OJAS) sau
fluid binefăcător OJAS care, datorită proceselor complexe de sublimare ulterioară, va putea
deveni după aceea diverse forme din ce în ce mai elevate de energie (OJAS), ce vor putea fi cu
uşurinţă dirijate şi acumulate la nivelul celor 7 CENTRI DE FORŢĂ ASCUNŞI ai fiinţei umane.
Având în vedere aceste aspecte, se poate constata că: la nivelul lui MULADHARA CHAKRA,
fluidul OJAS conferă o vitalitate ieşită din comun; la nivelul lui SWADHISTHANA CHAKRA.
fluidul OJAS conferă imaginaţie creatoare controlată; la nivelul lui MANIPURA CHAKRA,
fluidul OJAS conferă expansivitate, veselie şi încredere în sine; la nivelul lui ANAHATA
CHAKRA fluidul OJAS conferă bucurie dilatare euforică şi iubire copleşitoare; la nivelul lui
VlSHUDDHA CHAKRA, fluidul OJAS conferă intuiţie, puritate, inspiraţie spirituală; la nivelul
lui AJNA CHAKRA, fluidul OJAS conferă forţă de pătrundere mentală extraordinară,
clarviziune, idei geniale; la nivelul lui SAHASRARA, fluidul OJAS conferă înţelepciune,
beatitudine şi comuniune inefabilă cu Supremul Absolut - DUMNEZEU.
Termenul de OJAS-SHAKTI desemnează efectul extraordinar produs de energia subtilă
(OJAS) manifestată sub forma unei SPERE URIAŞE DE FORŢĂ RADIANTĂ, în care este
acumulat foarte mult fluid (OJAS), atât în cazul existenţei obişnuite a fiinţelor umane (de
exemplu, la marii politicieni, conducătorii de partide, şefii naţiunilor, liderii unor grupări,
directorii de întreprinderi, generalii de armată etc.), cât şi în domeniul spiritual sau intelectual în
cazul fiinţelor umane foarte evoluate cum ar fii mentorii anumitor căi spirituale, descoperitorii
anumitor sisteme filosofice sau în domeniul pur spiritual, divin, la cel mai înalt nivel, în cazul
Marilor Eliberaţi, al Marilor înţelepţi sau al Iluminaţilor, în cazul cărora fluidul OJAS cel mai
elevat şi cel mai pur îi ajută pe toţi aceştia să fuzioneze, în zonele cele mai înalte ale conştiinţei
lor, cu CONŞTIINŢA ABSOLUTĂ A LUI DUMNEZEU.
AN IV C 38
În concluzie, putem afirma că, printre toate ASANA-ele, există una care este unanim
considerată a fi cea mai bună; această postură care este cu adevărat "REGELE" printre cele 8
400.000 de ASANA-e este chiar SIDDHASANA. Faimosul tratat YOGA HATHA YOGA
PRADIPIKA afirmă: "Nu este nici o ASANA precum SIDDHASANA, nici o KUMBHAKA
(blocarea pe plin a suflului) precum KEVALA KUMBHAKA. nici o MUDRA (gest de intrare în
rezonanţă) precum KHECARI MUDRA şi nici o LAYA (stare de fuziune sublimă a mentalului)
precum NADA (sunetul subtil interior, care ne pune în stare de rezonanţă cu sunetul subtil din
MACROCOSMOS (HATHA YOGA PRADIPIKA 1, 43). Aici se, găseşte, se asemenea, descrisă
SADHANA (practica spirituală) completă care îl conduce pe yoghin la starea extatică de
SAMADHI
Această valoroasă descriere a lui SIDDHASANA insistă asupra importanţei şi măreţiei
sale, punând accentul pe faptul că ea este prima dintre ASANA-e, aşa cum KHEVALA
KUMBHAKA (suspendarea spontană a mişcării suflului lăuntric atunci când mişcarea respiraţiei
încetează spontan, fără nici un fel de efort conştient) este forma superioară de KUMBHAKA.
KHECARI MUDRA (o tehnică yoghină secretă ce implică amplificarea şi oprirea în sferele
superioare ale fiinţei a energiilor subtile vitalizante şi regenerante SOMA prin răsucirea şi
plasarea vârfului limbii la nivelul zonei omuşorului) este cea mai bună dintre MUDRA-e, iar
absorbţia şi fuziunea în NADA este cea mai eficientă mentalitate pentru a crea o stare de vid
beatific mental. Aceste tehnici vor fi expuse la momentul oportun în cadrul acestui curs de
YOGA.
SIDDHASANA, pe lângă multiplele sale efecte spirituale specifice, este folosită şi ca
postură foarte adecvată pentru realizarea tehnicilor yoghine respiratorii (PRANAYAMA),
tehnicilor de concentrare (DHARANA), meditative (DHYANA) şi este foarte importantă pentru
atingerea stării de SAMADHI. Faţă de postura lotusului (PADMASANA), ea are avantajul că
este mai uşor accesibilă occidentalilor. Chiar şi atunci când postura lotusului (PADMASANA)
este bine cunoscută, trece destul de mult timp până când ajungem să stăm confortabil în ea timp
de 30-40 de minute, aspect care este adeseori indispensabil pentru realizarea cu succes a
procedeelor yoghine de concentrare mentală, meditaţie şi chiar pentru efectuarea tehnicilor
yoghine respiratorii.
Aproape prin definiţie, în timpul realizării acestor tehnici YOGA, corpul fizic trebuie să
fie şi să rămână într-o poziţie foarte stabilă şi confortabilă, cea mai mică durere sau jenă
constituind imediat o sursă spontană de distragere a minţii, care va face aproape imposibilă sau
FOARTE PUŢIN EFICIENTĂ concentrarea noastră mentală sau meditaţia. Din acest punct de
vedere, SIDDHASANA este ceva mai uşor de executat (uneori se poate efectua chiar ore în şir)
decât PADMASANA.
TEHNICA DE EXECUŢIE
Ne aşezăm la sol (pe o pătură suficient de moale) depărtând suficient de mult picioarele,
astfel încât coapsele să formeze cu ele un unghi aproape drept, îndoim apoi piciorul stâng,
plasând călcâiul astfel încât să urmărim ca acesta (călcâiul) să preseze suficient de ferm zona
anusului, în timp ce talpa piciorului respectiv este plasată sub coapsa dreaptă; îndoim după aceea
piciorul drept, plasând în cazul său călcâiul în dreptul testiculelor în cazul bărbaţilor, în zona
fizică de proiecţie a lui SHIVANI NADI (SHIVANI NADI este un canal subtil energetic care se
află în plan subtil în regiunea care se întinde înaintea anusului, peste scrot şi merge de-a lungul
suprafeţei de dedesubt a penisului; el este în legătură cu traiectul uretrei - canalul excreţiei urinei
- continuând să străbată întreaga zonă unde cele două jumătăţi ale scrotului se unesc) şi la nivelul
zonei clitoridiene la femeie (uneori, în anumite tratate YOGA, echivalentul acestei posturi, pentru
femei, se numeşte SIDDHAYONIASANA). SHIVANI NADI mai este cunoscut şi sub numele de
CITRAKHYA NADI sau VIRYAVAHA (purtătorul de sămânţă).
În textele yoghine, diferitelor NADI-uri li se atribuie funcţii diverse. În YOGA SIKI
UPANISHAD se spune, referitor la aceasta: "NADI-ul numit KUHU coordonează şi comandă
funcţia de a excreta fecalele, VARUNI NADI coordonează şi comandă eliminarea urinii, iar
CITRAKHYA NADI sau SHIVANI NADI coordonează şi comandă eliminarea spermei
(conştientizarea deplină a acestui NADI, prin practica consecventă a lui SIDDHASANA, face
posibilă stăpânirea completă a ejaculării (YOGA SIKHOPANISHAD 26-27).
Termenul NADI are mai multe înţelesuri ce ar putea conduce la unele confuzii dacă nu se
va ţine cont de context. Uneori cuvântul NADI nu se referă la aspectul subtil, invizibil ci poate
avea înţelesul de nervi, artere şi vene, dar cel mai adesea NADI înseamnă canal subtil prin care
circulă energiile subtile, mai mult sau mai puţin rafinate, în fiinţă, în cazul nostru, aici ne referim
la acest ultim înţeles.
Degetele de la ambele picioare trebuie să fie ţinute în pliul dintre coapsa şi gamba
piciorului opus. Mâinile pot fi aşezate în poală relaxate, cu palma dreaptă plasată deasupra palmei
stângi; atunci ele vor fi orientate cu faţa în sus. Este însă mult mai bine să plasăm dosul palmelor
relaxate pe genunchi, realizând JNANA MUDRA în care degetul arătător şi degetul mare se ating
şi sunt unite. Unii yoghini recomandă să se aplice unghia degetului arătător în pliul din mijlocul
degetului mare. Celelalte trei degete sunt unite fără a fi încordate, ele putând chiar să fie puţin
pliate. Braţele sunt atunci bine întinse dar fără a fi încordate.
Celebrul yoghin BRAHMACHARI afirmă referitor la poziţia mâinilor în SIDDHASANA
următoarele: "Mâinile împreunate ţinute în poală intensifică LAGHIMA SHAKTI, ce face ca
corpul yoghinului să devină gradat mai uşor, permiţându-i în final chiar să leviteze. Ţinând
mâinile pe genunchi, efectul energiilor subtile ale gravitaţiei este mult amplificat, iar corpul
devine gradat din ce în ce mai greu. La început însă, pentru a experimenta gradat LEVITAŢIA
yoghinul trebuie să amplifice în fiinţa sa LAGHIMA SHAKTI şi de aceea mâinile trebuie să fie
ţinute în poală".
Coloana vertebrală trebuie să fie perfect dreaptă şi perpendiculară pe sol în timpul
realizării acestei posturi. Este foarte important, de asemenea, să găsim poziţia corectă a capului,
care va trebui să fie, pornind din axul coloanei vertebrale, într-un echilibru perfect. Atunci când
postura este corect executată, greutatea capului aproape că nu mai este percepută deloc şi,
datorită acestei stări minunate, putem relaxa cu uşurinţă muşchii gâtului şi ai cefei. Trebuie, de
asemenea, tot atunci să relaxăm cât mai bine muşchii feţei având totodată grijă să nu încordăm
deloc maxilarele.
CONCENTRAREA
În timpul execuţiei acestei posturi, conştientizăm activarea rapidă şi intensă a lui
MULADHARA CHAKRA şi sesizăm, de asemenea, transmutarea simultană a potenţialului
sexual creator, care trezeşte şi activează KUNDALINI SHAKTI, făcând-o apoi să urce împreună
cu energia transmutată, care este astfel spontan sublimată în AJNA CHAKRA principal şi în
SAHASRARA secundar. KUNDALINI SHAKTI va urca atunci şi ea în SAHASRARA, iar în
fazele avansate de practică, dacă va fi menţinută suficient de mult timp în SAHASRARA, va face
cu putinţă atingerea stării de SAMADHI.
EFECTE ŞI BENEFICII
Practica consecventă şi corectă a acestei ASANA ne ajută să transmutăm masiv
potenţialul creator şi totodată ne uşurează sublimarea în sferele superioare ale fiinţei a energiei
rezultante, permiţându-ne astfel să realizăm perfect BRAHMACHARIA (Cuvântul
BRAHMACHARIA care, pentru cei iniţiaţi, are în general sensul de abstinenţă sexuală sau
continenţă sexuală, desemnează de fapt, la origine, starea superioară, sublimă de conştiinţă ce se
obţine în urma transmutării şi sublimării armonioase a ÎNTREGULUI POTENŢIAL sexual (fie
prin ABSTINENŢA ACTIVĂ, fie prin CONTINENŢĂ SEXUALĂ PERFECTĂ). Cu alte
cuvinte, BRAHMACHARIA este de fapt acea stare în care mintea este în totalitate concentrată
asupra Divinului, din cauza SUBLIMĂRII COMPLETE a ÎNTREGULUI potenţial sexual).
1 Această ASANA conferă de asemenea o capacitate mărită de control mental şi face
posibilă curgerea uniformă a energiei subtile PRANA prin SUSHUMNA NADI care, aşa cum am
arătat anterior, conduce la trezirea şi ascensiunea energiei COLOSALE latentă în fiinţă,
KUNDALINI SHAKTI.
Practicând constant şi corect această ASANA, vom putea atinge destul de uşor starea de
deplină concentrare mentală (DHARANA), vom putea intra spontan în meditaţie (DHYANA) şi,
în fazele superioare de practică, vom putea intra în starea de SAMADHI (care ne va facilita
revelarea Sinelui DIVIN Nemuritor (ATMAN)).
Mai ales din această cauză, ştiinţa YOGA a denumit această postură, deloc întâmplător,
SIDDHASANA sau "Postura perfectă". Ea a fost clasificată ca fiind prima dintre tehnicile ÎN
TOTALITATE NEPERICULOASE utilizate pentru trezirea şi ascensiunea direct în
SAHASRARA a lui KUNDALINI. Această ASANA conferă totodată o mare stabilitate corpului
fizic şi amplifică starea de liniştire a minţii.
Orientarea palmelor către în faţă şi către în sus are un efect profund liniştitor, aproape
inexplicabil pentru medici, dar care este totuşi real, din moment ce această atitudine este utilizată
cu succes în anumite centre psihiatrice de tratament pentru a calma "agitaţii". Orientarea
bicepşilor către în sus întinde umerii şi partea superioară a toracelui, facilitând totodată redresarea
coloanei vertebrale. Toracele se destinde atunci într-un mod natural şi permite, aproape fără nici
un efort, o respiraţie calmă, amplă şi liniştitoare.
Coloana vertebrală se plasează natural în atitudinea ideală, datorită poziţiei corecte a
bazinului şi a femurilor. Aceasta permite o imobilizare netensionată a coloanei vertebrale pe o
perioadă lungă de timp, fără oboseală. Yoghinul SWAMI SATCHIDANANDA afirmă, în sens
ironic: "Numai cei care nu au coloană vertebrală pot să îşi sprijine spatele de un perete sau de un
spătar."
În timpul inspiraţiei, abdomenul se umflă uşor şi centrul de greutate al corpului se
plasează în mijlocul abdomenului. Aceasta este cunoscută ca fiind postura lui HARA
(MANIPURA CHAKRA ), foarte răspândită în Japonia şi este unanim recunoscută ca aducând
liniştea, calmul, eliminarea rapidă a stărilor de angoasă.
SIDDHASANA este foarte eficientă pentru stimularea lui AJNA CHAKRA şi, de
asemenea, pentru controlul impulsurilor nervoase şi PRANA-ice ce provin de la CHAKRA- ele
MULADHARA şi SWADHISTHANA. Atunci când AJNA CHAKRA este complet trezită, trăim
plenar experienţa conştiinţei pure, PRAKRITI ("Energia manifestatoare") este controlată şi atunci
accedem cu uşurinţă la calea spirituală ce duce necondiţionat la Eliberare.
SIDDHASANA este totodată o postură pur meditativă. Ea are, printre altele drept scop să
canalizeze PRANA sau energia subtilă vitală ducând-o direct spre a fi sublimată către AJNA
CHAKRA.
Postura regularizează ritmul cardiac, tensiunea arterială şi armonizează ritmul undelor
cerebrale.
Mai ales atunci când ne aflăm la început în practica meditaţiei yoghine profunde, putem
utiliza şi alte posturi, dar atunci când conştiinţa exterioară se estompează şi conştiinţa interioară
începe să se intensifice, SIDDHASANA este cea mai bună postură ce acţionează creator asupra
schimbărilor care se produc în fiinţă în timpul meditaţiilor profunde.
Atunci când fluctuaţiile mentale încetează, conştiinţa interioară se intensifică şi trece pe
primul plan, în timp ce conştiinţa exterioară se estompează treptat. Metabolismul corpului se
modifică. Undele cerebrale, temperatura internă a corpului şi rezistenţa pielii se modifică
considerabil, aceasta putând avea şi consecinţe negative dacă nu suntem atenţi.
SIDDHASANA împiedică scăderea tensiunii arteriale prea mult în timpul meditaţiei,
normalizează producerea de hormoni masculini (testosteronul) şi ajută la menţinerea temperaturii
interne a corpului.
Ea stabilizează şi armonizează activitatea psihică la nivelul celor doi centri de forţă de jos,
MULADHARA CHAKRA şi SWADHISTHANA CHAKRA. provocând o urcare însoţită de
sublimare a PRANA-ei către centrii superiori de forţă (AJNA CHAKRA şi SAHASRARA).
Blocarea energiilor subtile în interiorul acestor doi centri (MULADHARA CHAKRA şi
SWADHISTHANA CHAKRA) generează adeseori numeroase probleme de sănătate; acelaşi
blocaj sau stagnare reprezintă un obstacol serios ce trebuie depăşit în întregime în viaţa spirituală.
MULADHARA este centrul rădăcină unde se află adormită şi inertă o sursă infinită de
energie subtilă PRANA-ică, în timp ce SWADHISTHANA este centrul care guvernează
metabolismul sexual şi emoţional, unde energia noastră psihică se manifestă cel mai spontan. Mai
ales atunci când viaţa noastră emoţională nu depăşeşte acest plan, tensiunea arterială şi activitatea
cardiacă rămân instabile, în timp ce rolul şi scopul nostru în viaţă rămân nedefinite şi obscure.
Din punct de vedere PRANA-ic, SWADHISTHANA echilibrează curenţii alterni de
energie subtilă HA (+) şi THA (-) (YIN (-), YANG (+ )), ce trec prin IDA NADI (-) şi PINGALA
NADI (+), activând astfel canalul subtil central SUSHUMNA NADI (0).
HATHA YOGA PRADIPIKA în capitolul I, versetul 39, spune: "Dintre toate cele 84 de
ASANA-e principale, SIDDHASANA trebuie să fie practicată cu atenţie, fiindcă întotdeauna ea
trezeşte şi purifică cele 72 000 de NADI-uri".
Dacă ar fi necesar să practicăm MEREU numai o singură ASANA, atunci când facem
HATHA YOGA, aceasta fără îndoială ar trebui să fie SIDDHASANA. Deşi există şi alte
ASANA-e care purifică eficient trupul, fizicul şi mentalul, SIDDHASANA este neegalată fiindcă
echilibrează mult mai mult nivelul energiilor fiinţei, egalizând forţele subtile mentale cu cele
PRANA-ice.
Un mod nesănătos şi haotic de viaţă antrenează automat o acumulare a toxinelor în corp
tocmai prin aceasta generează gânduri malefice (RELE) care se manifestă, printre altele, în mod
subtil prin astuparea sau blocarea NADI-urilor. Dacă vrem ca energia subtilă binefăcătoare să se
ridice şi să se sublimeze prin SUSHUMNA NADI, atunci trebuie în primul rând să purificăm
NADI-urile, în aşa fel încât energia subtilă să circule liber, iar fluxurile de energie subtilă polară
care trec prin IDA NADI (-) şi PINGALA NADI (+) să fie totdeauna în echilibru.
SIDDHASANA este o ASANA indispensabilă pentru a ajunge la acest stadiu minunat.
Cum este oare posibil ca o postură şezând să poată debloca şi purifica NADI-urile?
Presiunea exercitată continuu asupra perineului stimulează energizarea lui MULADHARA
CHAKRA care, după cum deja ştim, este sursa celor trei NADI-uri principale. Atunci când
realizăm corect această postură, impulsurile subtile bioelectrice şi PRANA-ice urcă constant până
la creier, trezind şi purificând aproape toate NADI-urile, făcând astfel să dispară toate blocajele
sau stagnările energiilor subtile la nivelul lor. Aceasta stimulează totodată celelalte canale subtile
(NADI-uri) sau, altfel spus, meridianele cunoscute în acupunctură, care există în structura vitală
subtilă şi trec prin picioare.
= VA URMA =
AN IV C 39
SIDDHASANA - POSTURA PERFECTĂ
(continuare la cursul nr. 38 AN IV)
Vocala A" este primul sunet produs atunci când un bebeluş deschide gura spre a emite un
sunet şi, de asemenea, este, DELOC ÎNTÂMPLĂTOR, primul sunet al BIJA MANTRA-ei
fundamentale AUM care ne apropie extraordinar de mult fiinţa de DUMNEZEU şi ne activează
AJNA CHAKRA. Sunetul vocalic "A" face să apară şi să se amplifice în universul nostru lăuntric
trezirea spirituală a conştiinţei revelându-ne gradat esenţa divină ultimă a tot ceea ce există sau
aşa-numita "energie supremă, nediferenţiată". Sunetul A este începutul suflului expirat, totodată
el fiind considerat sunetul vocalic atât complementar cât şi opus lui HUM, care arată încetarea
respiraţiei. "A" este, de asemenea, analogul lui ALFA (a) din filosofia şi spiritualitatea greacă
(care, la rândul său, este opus şi complementar lui OMEGA (Ω)). "A" reprezintă puterea
omniprezentă exprimată, în timp ce HUM reprezintă puterea în stare latentă.
Budismul în special a făcut cunoscut elevatul şi nuanţatul simbolism al sunetului vocal
"A" în întreaga Asie. "A" este, DELOC ÎNTÂMPLĂTOR, prima literă atât în alfabetul Indian
fundamental sacru şi tradiţional (DEVANAGARI), cât şi în multe alte alfabete de pe întreaga
planetă. În limba sanscrită. "A" constituie o particulă negativă, întocmai ca şi în limba greacă,
simbolizând astfel negaţia fundamentală NETI-NETI.
NETI-NETI în traducere literară, înseamnă "NICI ACEASTA NICI ACEEA". Această
expresie este foarte utilizată în spiritualitatea orientală. Aceste cuvinte, care au fost la origine
extrase din BRIHADAHANYAKA UPANISHAD, exprimă detaşarea spirituală deplină şi
respingerea în totalitate a Universului (MACROCOSMOSULUI) fenomenelor, care ascund sub
aparente înşelătoare (iluzorii şi efemere) realitatea lui BRAHMAN (DUMNEZEU) şi totodată
pun în evidenţă faptul că singur BRAHMAN (DUMNEZEU) există cu adevărat în eternitate.
Priza conştiinţei sau, altfel spus, momentul de iluminare (care survine la cei plini de aspiraţie
către DUMNEZEU) ce apare ca reacţie faţă de lumea fenomenelor în cursul căruia apare trăirea
cu adevărat unică şi divină că Ultima Realitate nu este "NICI ACEASTA, NICI ACEEA"
constituie un proces superior de discriminare negativă care este tipic în ADVAITA-VEDANTA
(calea intelectuală a celui care se angrenează să practice JNANA YOGA), era şi toate negaţiile
care delimitează finitul în raport cu infinitul sau Absolutul DIVIN (DUMNEZEU).
Fiind legată de toate consoanele (care au nevoie de vocala A pentru a putea fi pronunţate),
"A" este considerat sunetul primordial ce permite pronunţarea tuturor celorlalte sunete - focare de
putere fundamentale (BIJA-AKSHARA). "A" este deci astfel simbolul întregii lumi manifestate.
AMOGHAVAJRA şi SHUBHAKARASIMHA, printre alţii, sunt doi reputaţi filosofi budişti
care şi-au fondat o mare parte din sistemul lor de gândire pe vocalizarea corectă a acestui sunet.
După modul în care A este pronunţat (A (scurt), A (lung), AM, AH sau NH), ei au atribuit acestei
vocale (datorită proceselor de rezonanţă pe care le generează în microcosmosul practicantului),
anumite transformări esenţiale ("revoluţii" interioare, cum ar fi cauza, practica inductoare şi
atestarea iluminării, intrarea în NIRVANA, mijloacele eficiente permiţând această intrare); în alte
cazuri, au pus pe "A" în legătură cu direcţiile spaţiului, cu elementele subtile fundamentale
(TATTVA-ele), cu unele organe şi viscere ale corpului, cu anotimpurile, cu anumite culori, forme
şi senzaţii etc. Ei au creat astfel ansambluri de corespondenţe şi consonante simbolice care le-au
permis, întocmai ca şi filosofilor chinezi (taoişti), să explice natura divină (evocată de sunetul
vocalei A) în strânsă relaţie (datorită inefabilelor procese de REZONANŢĂ) cu natura umană şi
cu MACROCOSMOSUL.
Aproape fiecare filosof hindus sau budist a dat şi o interpretare proprie semnificaţiei
sunetului (sau sunetelor) reprezentat de această importantă vocală. Cel mai adesea, acest sunet
este atribuit (în budismul MAHAYANA) fie lui VAIROCHANA, fie lui AKSHOBHYA, două
aspecte ale principiului solar (masculin (+)) din cosmogonia budistă. Este, de asemenea, foarte-
semnificativ locul esenţial pe care îl ocupă fonema A" a alfabetului sanscrit în faimoasele grupări
şivaite de factură tantrică, TRIKA şi KAULA, din KASHMIR (India) Putem menţiona chiar un
celebru tratat şivait care este axat aproape în întregime pe explicarea semnificaţiilor spirituale
ultime ale fonemei A: "VATULANATHA SUTRA".
A-ul sanscrit este, întocmai ca şi în limba latină, privativ, atunci când este plasat înaintea
unui cuvânt (exemplu, cuvântul sanscrit HIMSA - violenţă - devine, prin punerea lui "A" la
început AHIMSA - nonviolenţă).
A-ul sonor, "lung" (care are o pronunţie şi un loc separat în alfabetul sanscrit, la fel ca şi
în limba maghiară, care face diferenţa dintre "A" scurt, surd (mai aproape de A românesc şi A
lung, deschis sonor din limba română) are însă sensul de vid beatific, creator, înţeles aici mai
degrabă ca eter esenţial formator (AKASHA), dar fără o producţie sau realizare (manifestare)
concretă. După MEIKAKU, călugăr budist japonez din secolul al XI-lea, A lung reprezintă
"împăcarea sau, altfel spus, perfecta echilibrare şi polarizare a tuturor esenţelor (ARANYA)."
La nivel fizic, vocala "A" acţionează în mod binefăcător asupra esofagului, asupra celor
trei coaste superioare şi, de asemenea, asupra creierului. Vocala "A" are un efect binefăcător
considerabil şi asupra părţii superioare a plămânilor, adică acolo unde debutează tuberculoza şi
tocmai de aceea vocala A ar trebui să fie utilizată în mod perseverent de toate persoanele
predispuse la această afecţiune sau care deja suferă de tuberculoză. Această vocală este foarte
indicată pentru cei obligaţi să lucreze mult timp aplecaţi în faţă sau care trăiesc şi muncesc în
medii prost aerisite.
Vocala "Ă" acţionează în mod binefăcător asupra plexului solar şi asupra întregii zone a
abdomenului. Operarea sistematică cu vocala "Ă" ameliorează şi vindecă majoritatea bolilor
digestive şi totodată trezeşte şi amplifică buna dispoziţie şi umorul.
Operarea cu această vocală face, de asemenea, să se trezească şi să se amplifice voinţa.
După cum se ştie, orice act de voinţă implică:
1) evocarea plină de forţă a motivelor;
2) o deliberare lucidă;
3) o decizie fermă;
4) o execuţie dusă la bun sfârşit.
Actul voluntar nu este simpla manifestare spontană a unei dorinţe; el presupune o
perioadă de reflexie şi asumarea responsabilităţilor pe care acel act le implică; tocmai din această
cauză, voinţa nu corespunde doar unei dorinţe foarte puternice. Voinţa este legată de conştiinţă.
Voinţa se defineşte în esenţă prin supleţe şi continuitatea acţiunii; în sensul său deplin, voinţa este
expresia unei energii subtile specifice din MACROCOSMOS cu care intrăm în REZONANŢĂ şi
implică angajamentul total al fiinţei umane, asortat cu răbdarea de a aştepta şi cu arta de a urmări
să realizăm ceea ce ne-am propus, în ciuda dificultăţilor care apar până când, în final, ţelul este
atins.
Emisia sonoră prelungită a vocalei Ă trezeşte şi face, de asemenea, să se amplifice
încrederea armonioasă şi creatoare în sine.
NOTĂ EXPLICATIVĂ
Pentru a păstra cât mai perfect rigoarea şi acurateţea termenilor din limba sanscrită la
integrarea lor în cursurile şi lucrările noastre, vom adopta de acum înainte o transcriere mai bine
adaptată la structura limbii române. În această direcţie, vom înlocui terminaţia în "s" folosită la
formarea pluralului substantivelor din limba sanscrită, această terminaţie fiind proprie şi specifică
limbilor franceză şi engleză, cu terminaţii specifice limbii române. De exemplu: în loc de
ASANAS, CHAKRAS, MANTRAS etc. se va scrie ASANA-e, CHAKRA-e, MANTRA-e etc,
deşi, evident, este vorba de termeni în fond absolut identici.
An IV C40
AN IV C 41
IMPOTENŢA
(continuare la cursul nr. 41 AN IV)
Vocalele cu care operăm trebuie să fie emise întotdeauna într-o stare de deplină relaxare,
fie stând în picioare, fie aşezaţi într-o ASANA accesibilă, fie în poziţia sesizând (eventual pe un
scaun) cu coloana dreaptă şi cu faţa orientată către NORDUL MAGNETIC, fie culcat pe spate
(cu capul orientat către NORDUL magnetic şi cu picioarele la SUD), această din urma poziţie
fiind în special recomandată celor bolnavi.
Metoda simplă de operare cu sunetele vocale emise prelung a fost deja confirmată
ştiinţific şi i-a ajutat extraordinar de mult atât pe cei suferinzi cât şi pe cei perfect sănătoşi.
Sub atentă observaţie clinică şi sub controlul riguros a numeroşi medici, această metodă
simplă şi perfect naturală a oferit dovezi uimitoare şi adesea neaşteptate ale eficacităţii sale,
ameliorând sau vindecând complet multe boli despre care am vorbit anterior.
VOCALA "A"
ZONELE ŞI NIVELURILE CORPORALE ASUPRA CĂRORA ACŢIONEAZĂ:
regiunea superioară a toracelui (vârfurile plămânilor), esofagul, cele trei coaste superioare şi
creierul.
EFECTE REMARCATE
Ameliorează şi chiar vindecă gradat tuberculoza; are un important rol de prevenire a
tuberculozei în cazul celor care sunt predispuşi la această afecţiune. Ameliorează şi vindecă
diverse afecţiuni care apar la nivelul esofagului, armonizează şi procese le cerebrale, energizează
în mod binefăcător creierul, îmbunătăţeşte memoria, măreşte randamentul cerebral, accelerează
procesul de eliminare şi anihilare a traumelor afective şi a stresurilor ce pot exista în sfera
afectivă. Face să se instaleze o stare de dilatare şi omniprezenţă.
STAREA PSIHO - MENTALĂ CE VA FI EVOCATĂ INTENS ÎNAINTE DE
OPERAREA PROPRIU-ZISĂ CU VOCALA "A":
Stare de iubire faţă de SUPREMUL ABSOLUT (DUMNEZEU), elevată, amplă,
spirituală care face să se rafineze şi să se amplifice energia noastră afectivă şi trezeşte o stare de
dragoste ideală fără obiect.
VOCALA "Ă"
ZONELE ŞI NIVELURILE CORPORALE ASUPRA CĂRORA ACŢIONEAZĂ:
Plexul solar în întregime, regiunea abdomenului.
EFECTE REMARCATE
Face să se trezească şi să crească considerabil încrederea în sine, măreşte voinţa şi
amplifică fermitatea, trezeşte şi întreţine umorul, buna dispoziţie, predispune către râs sănătos şi
voie bună, ameliorează gradat şi vindecă majoritatea afecţiunilor digestive, trezeşte şi amplifică
bunul simţ.
STAREA PSIHO - MENTALĂ CE VA FI EVOCATĂ INTENS ÎNAINTE DE
OPERAREA PROPRIU-ZISĂ CU VOCALA "Ă":
Stare de umor şi voie bună (eventual rechemăm în amintire şi urmărim să ne identificăm
cu o stare de bună dispoziţie pe care am trăit-o la un moment dat, umplându-ne de voie bună şi pe
care o alegem drept model fiindcă atunci am râs cel mai mult), stare de încredere în sine
(eventual evocăm cea mai minunată calitate a noastră pe care ne-am descoperit-o prin
autocunoaştere ori pe care celelalte fiinţe umane o recunosc la noi (de exemplu: bunătate, iubire
altruistă, răbdare, îndemânare, cinste, inteligenţă, capacităţi biomagnetice (curative), compasiune,
devoţiune, fermitate sau alte calităţi revelate şi confirmate ce noi prin realizarea corectă şi
interpretarea ASTROGRAMEI personale de către cineva competent)), stare de bunăvoinţă, râvnă
deosebită, zel, conştiinţă ferm antrenată în desăvârşirea unei acţiuni binefăcătoare.
BUNĂTATE = trăsătură pozitivă de caracter a celui ce este bun şi din această cauză
permanent este în rezonanţă cu energiile subtile ale binelui şi armoniei din MACROCOSMOS.
Al. Vlahuţă. răspunzând la întrebarea ce este bunătatea, scria inspirat: "O frumuseţe copleşitoare
pe care o percepi direct cu sufletul".
= VA URMA =
AN IV C 43
VOCALA "Ă"
(continuare la cursul nr. 42 AN IV)
VOCALA "E"
ZONELE ŞI NIVELELE CORPORALE ASUPRA CĂRORA ACŢIONEAZĂ:
gâtul, coardele vocale, laringele, glota şi glanda timidă.
EFECTE REMARCATE
Vitalizează, regenerează şi tonifică coardele vocale, laringele şi glota; totodată tonifică
considerabil mucoasele respective, ameliorând şi vindecând gradat afecţiunile ce apar la acest
nivel; este de un imens folos pentru ameliorarea şi vindecarea hipertrofiei glandei tiroide (guşa)
cât şi pentru preîntâmpinarea sau vindecarea altor tulburări ce apar la glanda tiroidă.
STAREA PSIHO-MENTALĂ CE VA FI EVOCATĂ INTENS ÎNAINTE DE
OPERAREA PROPRIU-ZISĂ CU VOCALA "E": stare elevată, spirituală de candoare
(CANDOARE = inocenţă, puritate morală şi spirituală, nevinovăţie (să te simţi atunci un copil
divin deschis faţă de TATĂL CERESC - DUMNEZEU şi plin de încredere în IUBIREA SA
ATOTPUTERNICĂ. Să ne amintim ceea ce spune" IISUS: "Lăsaţi copiii să vină la mine, căci a
lor va fi împărăţia Cerurilor")), puritate (stare de rezonanţă cu energiile subtile pure, foarte
elevate, lipsite de orice amestec, care tocmai de aceea sunt unice în totalitate pure, fără alterare,
fără murdărire) şi transfigurare profundă.
VOCALA "I"
ZONELE ŞI NIVELELE CORPORALE ASUPRA CĂRORA ACŢIONEAZĂ:
Bronhiile, inima, gâtul, laringele, nasul, capul şi creierul.
EFECTE REMARCATE
Vitalizează, regenerează şi degajează, făcând să se elimine mucozităţile din gât şi din
bronhii, în situaţia existenţei acestora în exces sau în cazul unor afecţiuni; ameliorează şi vindecă
tulburările cardiace, face să dispară migrenele, are o influenţă stenică, binefăcătoare asupra
inimii: ajută foarte mult temperamentele iritabile, bilioase şi colerice să devină calme şi le
armonizează.
STAREA PSIHO-MENTALĂ CE VA FI EVOCATĂ INTENS ÎNAINTE DE
OPERAREA PROPRIU-ZISĂ CU VOCALA "I": stare înălţătoare şi luminoasă de bucurie,
exuberanţă şi veselie.
BUCURIE = Intensă stare de satisfacţie psihică şi mentală care poate să apară din cauza
unor motive exterioare sau interioare, amplificându-se în fiinţa umană datorită procesului de
rezonanţă şi captare în Microcosmosul fiinţei umane, a energiilor subtile specifice ale bucuriei şi
satisfacţiei din MACROCOSMOS.
Putem spune că BUCURIA este o stare mentală şi psihică, limitată în timp, caracterizată
printr-o încărcătură atractivă intens pozitivă, datorită rezonanţei cu energiile subtile ale bucuriei
şi satisfacţiei din Macrocosmos, apărută ca urmare a realizării unei dorinţe, a atingerii unui scop,
sau ca rezultat al unei trăiri amoroase "plenare" a iubirii resimţite sau datorată unei surprize
agreabile. Această încărcătură specifică mentală şi afectivă se traduce în plan comportamental
printr-o creştere a nevoii de comunicare cu cei din jur (nevoia ei de a-i "contamina" şi pe alţii de
propria simţire şi mulţumire, exuberanţă, mimică şi gestică bogate, râs şi chiar, paradoxal, "plâns
- de bucurie").
Obţinerea unei satisfacţii binefăcătoare, atingerea unui scop material, erotic, psihic,
mental sau spiritual creează o stare de mulţumire interioară care face să crească şi să se amplifice
o emoţie care domină pentru moment psihicul, conducând spre optimism, încredere de sine,
încredere în viitor, în DIVIN, în cei din jur şi creând premizele apariţiei unor noi scopuri,
motivaţii, planuri de viitor.
Pentru cel care urmăreşte să se bucure cât mai des de surse de bucurie nu sunt numai
realizările amoroase, profesionale sau artistice deosebite, ori extazul religios, şi evenimentele
cotidiene. Pentru copilul mic, neştiutor şi lipsit de simţ critic, sursele de bucurie sunt mult mai
numeroase decât pentru adultul închistat, meschin şi posac. Ca emoţie elaborată, bucuria este
condiţională de gradul de evoluţie spirituală şi de asemenea de formaţia culturală lăuntrică a
individului. Astfel, dacă astăzi moartea unei fiinţe dragi este trăită dureros, acelaşi lucru la vechii
daci era prilej de bucurie. Prelungirea mai mult timp a bucuriei face să apară starea de euforie.
EXUBERANŢĂ (cf. lat. exuberantia: "abundenţă, revărsare") = Stare afectivă de mare
bucurie, acompaniată de un comportament exploziv, expansiv, care exprimă această bucurie, fără
ca manifestarea să se situeze în afara limitelor acceptate de normele sociale. Manifestările,
deseori zgomotoase, ale acestei stări afective sunt caracteristice personalităţilor extrovertite, care
dau frâu liber sentimentelor, fără prea multă ezitare. Exuberanţa este o stare afectivă amplă,
copleşitoare. generată de trăirea intensă a unei bucurii care survine în urma apariţiei unui proces
de rezonanţă cu energiile subtile specifice, ale bucuriei şi satisfacţiei din Macrocosmos,
manifestată printr-un comportament nestăpânit, exploziv fără a depăşi însă limitele permise.
Exuberanţa este caracteristica persoanelor foarte comunicative.
VESELIE = emoţie pozitivă stenică cu caracter primar caracterizată printr-o state de
bună dispoziţie, de mulţumire interioară; reprezintă opusul tristeţii şi apare în fiinţa umană
datorită procesului de rezonanţă vital şi psihic cu anumite energii subtile armonioase,
binefăcătoare din Macrocosmos. Această emoţie recunoaşte în determinismul său o multitudine
de cauze: realizarea unei activităţi intelectuale; îndeplinirea unei dorinţe; o surpriză plăcută etc.
Subiectul devine expansiv şi comunicativ, starea afectivă reflectându-se în întregul sau
comportament prin mimică şi gesturi corespunzătoare, tendinţa de a râde. Ca stare afectivă
pozitivă, veselia este însoţită de modificări fiziologice; creşterea armonioasă a amplitudinii şi
frecvenţei respiratorii, vasodilataţie periferică, creşterea tensiunii, creşterea metabolismului bazal
şi a secreţiilor.
VOCALA "I"
ZONELE ŞI NIVELELE CORPORALE ASUPRA CĂRORA ACŢIONEAZĂ:
Regiunea pieptului şi zona plexului solar.
EFECTE REMARCATE
Ameliorează gradat şi vindecă unele afecţiuni ca: migrena, infarctul miocardic, gastritele,
ulcerul, tuberculoza pulmonară; armonizează şi unifică zona pieptului (ANAHATA CHAKRA)
cu zona plexului solar (MANIPURA CHAKRA), elimină stresurile.
STAREA PSIHO-MENTALĂ CE VA FI EVOCATĂ INTENS ÎNAINTE DE
OPERAREA PROPRIU-ZISĂ CU VOCALA "I":
Stare profundă şi amplă de armonie, putere binefăcătoare şi bine global.
BINE (lat. bene) = Termen ce se referă la aspecte şi la calităţi valorice pozitive în raport
cu o normă oarecare morală sau cu randamentul lucrativ. Sensul etic se referă la calitatea pozitivă
a comportamentelor, raportate la idealurile morale şi spirituale promovate.
BINELE este o categorie fundamentală, exprimând în forma cea mai generală, împreună
cu categoria opusă, a răului, opoziţia dintre divin şi satanic, moral şi imoral, dintre ceea ce
corespunde şi ceea ce nu corespunde cerinţelor lui DUMNEZEU în planul inter-relaţiilor umane
şi al raporturilor individ-grup, individ- societate, fiinţă umană (microcosmos)- Macrocosmos etc.
Cu ajutorul noţiunii de bine, oamenii apreciază atât calitatea conduitei individuale cât şi valoarea
fenomenelor care sunt la unison cu armonia divină din Macrocosmos, din viaţa cotidiană, măsura
în care normele convieţuirii sociale dintr-o perioadă s-au transformat din cerinţe generale în
necesitate interioară a persoanei şi în caracteristică a colectivităţii. În funcţie de obiectul
aprecierii (faptele şi acţiunile oamenilor, calităţile lor morale, involuţiei lor spirituale în general),
categoria binelui se particularizează în categoriile virtuţile dreptăţii, moralei, desăvârşirii
spirituale, responsabilităţi etc.
În conţinutul conceptului de bine se exprimă adeseori interesele cele mai generale ale
oamenilor (ale unui grup social determinat sau ale întregii societăţi); de aceea, conţinutul concret
al categoriei de bine (respectiv, al categoriei opuse, de rău) se modifică în funcţie de gradul de
evoluţie psihică, mentală şi spirituală de la o epocă la alta, de la o societate la alta şi de la un grup
social la altul, corespunzător nivelului de cunoaştere obiectivă, a intereselor care îl
fundamentează şi a ideologiei care îl sprijină. Binele şi răul nu se află într-un raport de opoziţie
absolută, ci se opun în mod necesar, lucru care se exprimă în faptul că, de obicei, răul este
"binele" personal imediat, expresie a unei dorinţe individuale egoiste, ignorante, abuzive şi în
contradicţie cu cerinţele DIVINE. De asemenea, în dezvoltarea în timp, "răul" constituie în unele
cazuri un factor al progresului în măsura în care tendinţele viitorului sunt valorizate ca "rele" de
către unele grupuri umane care nu-l înţeleg.
Yoghinii spun că BINELE ESTE ABSENŢA RĂULUI, IAR RĂUL ESTE ABSENŢA
BINELUI, în filozofia contemporană, răul este considerat de existenţialişti şi de personalişti, ca
fiind rezultatul înstrăinării ontologice a omului de către DUMNEZEU izolarea lui ca individ şi
personalitate, într-o lume ostilă, amorfă şi neînţeleasă de el, pe care el a pierdut-o sau în care e
pierdut iremediabil, datorită ruperii de DIVIN.
Revelând variabilitatea "binelui" şi opoziţia bine-rău, filozofia YOGA respinge, atât
optimismul naiv, cât şi pesimismul şi relativismul şi defineşte criteriul obiectiv al binelui prin
concordanţa dintre conţinutul acestui concepţii şi cerinţele DIVINE necesare progresului spiritual
al omenirii şi desăvârşirii personalităţii umane.
Prin urmare, putem spune că BINELE este o expresie a emanaţiei DIVINE, creatoare
(răul fiind treapta inferioară a acesteia), care armonizează existenţa şi ordonează materia; în
ontologia neoplatoniciană şi YOGHINĂ, binele este un principiu activ, eliberator, către care
oamenii aspiră adeseori, înfruntând răul, principiu tiranic şi corupător, trimis oamenilor de către
DIVINITATE ca o încercare în vederea "mântuirii" (în creştinism, maniheism, brahmanism şi
budism). Opoziţia dintre bine şi rău apare într-o interpretare înţeleaptă în platonism şi stoicism.
Din punct de vedere general-filosofic corelaţia bine-rău semnifică simbolic opoziţia necesară,
fecundă şi multilaterală, eternă şi creatoare, dintre pozitiv şi negativ, dintre afirmaţie şi negaţie,
întruchipată uneori poetic sub forma luptei dintre spiritul constructiv, DIVIN şi spiritul distructiv,
SATANIC.
Orice stare pregnantă de bine obiectiv, resimţită plenar în sfera vitală, psihică, mentală şi
spirituală, trăită separat sau realizată simultan pe mai multe planuri (sau chiar realizată pe toate
planurile în acelaşi timp) pune în evidenţă un proces de rezonanţă cu diferite energii subtile
binefăcătoare care există într-un anumit strat (nivel) armonios din Macrocosmos sau exprimă
(reflectă) procese simultane de rezonanţă cu toate straturile (nivelurile) armonioase, gradat
elevate ca frecvenţă de vibraţie ale Macrocosmosului.
VOCALA "O"
ZONELE ŞI NIVELURILE CORPORALE ASUPRA CĂRORA ACŢIONEAZĂ:
zona toracelui, timusul, regiunea diafragmei.
EFECTE REMARCATE
Trezeşte şi amplifică în mod armonios vitalitatea; deblochează diafragma şi o face să se
relaxeze; energizează şi echilibrează din punct de vedere bioenergetic zona toracelui şi timusul;
face să apară rezultate binefăcătoare atunci când este utilizată (în mod consecvent) ca modalitate
adjuvantă în tratamentul S.I.D.A.
STAREA PSIHO - MENTALĂ CE VA FI EVOCATĂ INTENS ÎNAINTE DE
OPERAREA PROPRIU-ZISĂ CU VOCALA "O": stare de vitalitate şi euforie determinată de
trezirea şi amplificarea în fiinţa noastră a iubirii pure, dinamizarea disponibilităţilor empatice faţă
de trăiri elevate sublime.
VOCALA "U"
ARHETIP (el. gr. arche "început"; typos "tip") = termen care desemnează conţinuturi
specifice ale inconştientului colectiv. Arhetipurile sunt imagini originare universale, care pot fi
transformate în formule conştiente, transmise tradiţionalul cadrul unor doctrine sau iniţieri.
Termenul de arhetip aparţine lui JUNG, LEWI-BRUHL foloseşte expresia de "reprezentări
colective", înţelegând prin acestea "figurile simbolice ale concepţiilor primitive despre lume".
Termenul "reprezentare colectivă" nu se suprapune termenului de arhetip, întrucât arhetipul este
un model ideal, ipotetic nemanifest; în măsura în care se manifestă, el devine "reprezentare
arhetipică".
JUNG consideră că inconştientul despre care vorbeşte FREUD este inconştientul
individual, personal; există însă un inconştient mai profund, care nu are legătură cu achiziţiile şi
experienţele individuale, fiind de natură universală, macrocosmică. În opoziţie cu inconştientul
personal (şi cu psihismul personal), inconştientul colectiv este "identic cu el însuşi la toţi oamenii
şi constituie un fundament psihic universal, de natură suprapersonală, prezent în fiecare" (JUNG).
Conţinuturile acestui inconştient colectiv sunt arhetipurile. Ele apar în mituri, în povestiri, în vise
şi în producţiile imaginare din psihoze (arhetipurile animă delirurile psihoticilor). Arhetipurile
apar în individ ca procese de rezonanţă specifică sau "manifestări involuntare ale activităţilor
mintale inconştiente"; deci, conţinuturile arhetipale sunt semne ale activităţii inconştientului
colectiv. Ele constituie o structură existenţă anterior unei conştiinţe a unităţii individuale (la
primitivi şi la copil, în perioada primei copilării, conştiinţa individualităţii nu este încă
structurată; la primitivi, câmpul şi intensitatea conştiinţei sunt puţin dezvoltate, gândirea
primitivului nu decurge, în mod cauzal, din conştiinţa sa; lumea mitică a primitivului este o
realitate echivalentă cu natura materială şi este chiar superioară - ca semnificaţie - acesteia.
Spiritul primitiv se caracterizează prin aceea că el nu inventează miturile, ci le trăieşte.
Produsele spontane ale activităţii inconştiente (confesiuni ale psihismului inconştient)
sunt de două categorii:
- imagini cu caracter personal, care trimit la experienţe personale uitate şi refulate;
- imagini cu caracter impersonal care nu se leagă de experienţele şi achiziţiile individuale;
aceste imagini corespund unor elemente ale sufletului colectiv, ele intră în alcătuirea psihismului
uman, în general (asemenea elementelor morfologice ale corpului uman) şi sunt ereditare. Aceste
produse din a doua categorie au structuri analoge miturilor şi povestirilor şi se formează într-o
stare de estompare a intensităţii conştiinţei (vis, delir, reverie diurnă, viziune). Stările de reducere
a conştiinţei ("scăderea nivelului mintal") cu absenţa parţială sau totală, a concentrării atenţiei,
corespund stării de conştiinţă primitivă, în care se află originea miturilor. Conştiinţa primitivă
este strâns legată de inconştientul colectiv; conţinuturile arhetipale nu se raportează la nimic
conştient din prezent sau din trecut, ele fiind expresia, după psihanalişti, a ceea ce există "esenţial
inconştient".
Conţinutul arhetipal nu este un conţinut de experienţă individuală şi el nu va deveni
niciodată conştient ca atare decât în cazul yoghinilor avansaţi. Arhetipurile nu pot fi suprimate
prin negare; ele nu pot fi făcute inofensive într-o manieră sau alta. Arhetipul nu poate fi explicat
şi, în acest fel, anihilat; explicare arhetipului (ca tentativă) revine la o traducere care foloseşte o
limbă sau un limbaj cu alte imagini, diferite de conţinuturile arhetipale.
Arhetipul, ca element psihic structural, dispune de o forţă vitală autonomă, în economia
psihică. El reprezintă acele "date instinctive ale sunetului primitiv obscur, rădăcini reale sau
mereu invizibile ale conştiinţei individuale". Astfel, tema copilului (arhetipul "zeului-copil":
copilul înţelept, fiul regelui, fiul vrăjitoarei, copilul care apare în caliciul unei flori sau ieşind
dintr-un ou de aur sau înconjurat de un cerc solar sau în centrul unei MANDALA) nu este o
aglutinare reziduală de amintiri din copilăria proprie; imaginile care trimit la tema copilului
aparţin umanităţii în totalitate şi nu individului. Tema copilului este reprezentantul aspectului
infantil preconştient al sufletului colectiv. Tema copilului nu este acelaşi lucru cu experienţa
concretă a copilului (fapt valabil pentru toate arhetipurile). Imaginea empirică de "copil" este un
mod de expresie a unei stări psihice greu sesizabile; reprezentarea mitologică a copilului nu
copiază "copilul" empiric, această reprezentare este un simbol (copilul divin, miraculos).
Individul poate trăi conflictual o disociere (ca urmare a unei serii de incompatibilităţi între starea
sa actuală şi starea originară a copilăriei; se întâmplă ca persoana să aleagă, arbitrar şi
corespunzător unor ambiţii, o individualitate care să vină în contradicţie cu caracterul său
originar. Prin analogie, se vehiculează ipoteza că umanitatea se află periodic în contradicţie
puternică cu acele condiţii ale copilăriei, cu starea originară, inconştientă şi instinctivă; aceste
rupturi din climatul originar se manifestă în impresiile vizionare (produse fie în vis, fie în stare de
veghe), care revin la o dedublare între starea trecută şi starea prezentă (de exemplu, individul se
vede pe el însuşi copil). Păstrarea referinţelor la copilul mitologic, are drept scop păstrarea
legăturilor omului cu un climat al său originar, în ultimă analiză cu propriile sale rădăcini.
Arhetipurile sunt structuri mintale înnăscute, constituind "psihismul reformat"; ele sunt
prezente în toate epocile, în toate culturile, în luate spaţiile grafice. Originea posibilă a
arhetipurilor ar fi sedimentarea unor experienţe spirituale, divine, cosmice, milenare trăite de
umanitate.
În sfârşit, JUNG consideră că arhetipurile reprezintă, în plan mintal, ceea ce instinctele
reprezintă în plan biologic; arhetipurile sunt forţa dinamică a structurilor mintale, după cum
instinctele sunt forţa dinamică a biologicului. Şi unele şi celelalte determină modele de acţiune şi
de comportament. Un instinct declanşat evocă, în plan spiritual, o imagine arhetipică
corespunzătoare, această imagine, la rândul ei, devine motorul acţiunilor şi comportamentului
subiectului; de aceea, originea arhetipurilor pare să fie într-un timp îndepărtat şi ridică ipoteze
privind crearea lumii şi a vieţii. Ele sunt prezente în primele momente de viaţă, se perpetuează în
structuri mintale, după cum instinctele se perpetuează structuri biologice şi anatomice. Deci,
arhetipurile prefigurează structura mintală de bază.
Se insistă asupra faptului că este o greşeală să considerăm arhetipurile ca având un
conţinut determinant, ca fiind un fel de "reprezentări" inconştiente. JUNG spune: "Nu se poate
demonstra că o imagine primordială este determinată în ceea ce priveşte conţinutul ei decât dacă
ea este conştientă, deci umplută cu materiale din experienţa conştiinţă... Arhetipul este un
element vid, formal, nimic altceva decât o facultate de a prefera (facultas preformandi), o
posibilitate dată, apriori a unei reprezentări". De exemplu, modul în care arhetipul mamei îşi
găseşte expresia empirică nu se poate deduce din arhetipul însuşi. Funcţia arhetipului este de a
păstra legătura cu anumite realităţi invizibile, prin generarea unor anumite procese de
REZONANŢĂ în microcosmosul fiinţei umane, cu sursele sale profunde, originare; conştiinţa se
centrează atunci pe un număr restrâns de conţinuturi, eliminând alte conţinuturi apte de a deveni
conştiente. Dezvoltarea progresivă a conştiinţei, specifică omului, poate determina, la un moment
dat o ancorare aproape exclusivă în parţial, o rupere de rădăcini. "Conştiinţa diferenţială este în
permanenţă ameninţată de dezrădăcinare, de aceea îi este necesară o compensare prin starea
infantilă încă prezentă." (JUNG, în legătură cu arhetipul copilului).
Arhetipul, în genere, nu poate fi redus la o formulă simplă; el există în stare potenţială şi
se poate exprima în diverse moduri. Arhetipurile, ca elemente ale inconştientului, sunt mereu
aceleaşi, dar formulele lor variază. Arhetipurile dispun de o anume autonomie, care poate deveni
periculoasă în diverse cazuri, pe pildă, dacă există la o persoană o predispoziţie psihotică, în
anumite împrejurări, dată fiind predispoziţia respectivă, figurile arhetipice se eliberează total de
sub controlul conştiinţei, devin complet independente şi provoacă "fenomene de posesiune
demoniacă sau satanică". Delirurile psihoticului sunt animate de arhetipuri, elementul esenţial
patologic fiind disocierea, incapacitatea conştiinţei de a domina inconştientul; acesta din urmă nu
mai este integral în conştient (integrarea inconştientului în conştient constituie acel fenomen
denumit de JUNG "proces de individuare").
Câteva dintre arhetipurile mai importante: Anima, Animus, Femeia, bărbatul, Marele
înţelept, Ghidul spiritual, DUMNEZEU, Arhetipul iubirii, Arhetipul sexualităţii, Eroul, Arhetipul
copilului, Arhetipul mamei (Mama cea Mare - denumirea provine de fapt din istoria religiilor şi
se referă la tipul Zeiţei Mamă KALI, TARA, TRIPURA SUNDARI).
În concluzie, putem spune că arhetipul este conceptul din filozofia YOGA ce desemnează
modelul DIVIN prim şi original, ideal al fiinţelor şi obiectelor sensibile, considerate ca
reprezentări imperfecte şi copii ale sale. În doctrina lui C.G. JUNG, arhetipul constituie o
imagine cu caracter arhaic, specifică inconştientului colectiv al popoarelor, anistorică şi care ar
sintetiza experienţele originare ale umanităţii.
IDEAL (cf. lat, idealis) = model sau prototip de perfecţiune umană spre care aspiră orice
individ sau colectivitate, motiv superior şi fundamental de acţiune umană, care se manifestă în
toate domeniile de activitate, inclusiv YOGA sau spiritualitate. Reprezintă o proiecţie mintală a
unei realităţi sublime, DIVINE, existente "hic et nunc", dar dezirabile şi realizabile, care
orientează întreaga existenţă, având totodată un caracter imperativ.
Idealul este un atribut caracteristic acelor produse ale gândirii ce rezultă din operaţia de
idealizare - elaborarea constructiv-teoretică a unor abstracţii (entităţi) care, deşi posibile sub
aspect ontologic, numai în şi prin activitatea reflexivă a subiectului, nu sunt nici reflectări directe
ale unor fapte empirice, nici produse imaginare, supuse capriciului şi spontaneităţii subiective, ci
domenii distincte de realitate (de exemplu, entităţile şi structurile logico-matematice, valorile,
DUMNEZEU, PRINCIPIILE etc.).
Din perspectiva psihologiei dinamice, prin "ideal al Eului" se înţelege reprezentarea ideală
a copilului despre sine, care condensează narcisismul infantil şi imaginile parentale într-un model
faţă de care el caută să se definească şi la care trebuie să se conformeze. Idealul se edifică treptat
încă din copilărie şi se îmbogăţeşte asimptotic prin jocul identificărilor cu persoanele admirate
din anturaj sau cu marile personalităţi exemplare (mari înţelepţi, sfinţi, eroi, mari yoghini etc.),
prin raportarea permanentă a posibilităţilor şi aspiraţiilor personale la exigenţele grupului din care
face parte, prin selecţii şi opţiuni axiologice, îndeplinind la orice vârstă o funcţie normativ-
valorică şi reglatorie.
Idealul spiritual, idealul amoros, idealul moral, idealul estetic etc, reprezintă câteva dintre
ipostazele sau "modurile de existenţă" ale idealului. Sub aspect structural, idealul de viaţă
include: sensul şi semnificaţia vieţii, scopul vieţii şi modelul idealizat de viaţă. Idealul este
determinat calitativ de modul în care s-a interiorizat, în structurile active ale personalităţii,
ierarhia de valori divine, spirituale şi culturale, de pregnanţa şi modul de exprimare al acestora,
precum şi de concordanţa dintre nivelele de aspiraţie individuală şi cerinţele grupului din care
face parte sau la care aderă.
Idealul este deci un model de perfecţiune umană, morală, estetică, spirituală, mentală,
psihică sau de alt ordin la care subiectul sau o colectivitate aderă şi către care tinde spre a-l
realiza ca pe o valoare supremă, generând astfel un proces permanent de rezonanţă cu energiile
subtile, înalte, sublime care există în anumite sfere subtile din MACROCOSMOS în cazul
oricărui ideal. J. Piaget scrie: "noi numim ideal orice sistem de valori sublime, divine, ce
constituie un tot, deci orice scop final înalt al acţiunilor". IDEAL este ceea ce încă nu există, dar
poate fi cel puţin parţial realizat întrucât reprezintă motivul central şi suprem pentru un subiect
individual sau colectiv, ori pentru un yoghin. A. Adler a introdus conceptul de eu ideal sau de
imagine ideală despre sine.
În viaţa tinerilor, idealul, configurat în imagine sau formulat uneori doar prin idei,
presupune o capitală opţiune valorică şi stabilirea unui program de viaţă în care idealul reprezintă
totdeauna o "stea călăuzitoare". Idealul. în YOGA, rezultă din experienţa raporturilor cu
DUMNEZEU, cu oamenii, din cunoaşterea vieţii marilor yoghini şi înţelepţi, din meditaţii
profunde asupra vieţii, a lui DUMNEZEU şi propriei persoane. Reprezentând o decisivă forţă
spirituală, pe care în timp le declanşează cu anumite energii subtile structura complexă în care noi
distingem:
a) sensul vieţii, direcţia predominantă în care se orientează persoana;
b) semnificaţia vieţii, însemnătatea ce i se acordă acesteia şi nivelului de aspiraţii;
c) scopul vieţii sau obiectivul fundamental al întregii existenţe personale;
d) modelul idealizat sau ideal, care este urmat, pasionat şi consecvent.
În concluzie, idealul este un model superior de realizare umană, către care aspiră orice
individ sau generaţie; cel mai înalt, grad de desăvârşire concepută în plan material, subtil, psihic,
mental şi spiritual, constituind ţelul fundamental care motivează acţiunea oamenilor chiar şi în
practica YOGA. Idealul se manifestă în toate domeniile de activitate umană: ideal YOGA, ideal
DIVIN, ideal amoros, ideal mental, ideal etic, ideal estetic.
Uneori idealul este definit ca ceva ce ţine de proiectul subiectiv asupra realităţii obiective,
de reflectarea cu anticipaţie şi în baza unui sistem de valori a lumii exterioare în conştiinţa
omului. Idealul este ceea ce caracterizează rezultatul activităţii de idealizare, de construcţie
teoretică, a unor abstracţii care, deşi create de subiect, nu pot fi definite ca simple imagini
subiective, mentale, ci ca domenii de realitate psihică (astrală) şi mentală. Deşi prin geneză, ele
sunt produse ale subiectului, ele au un statul existenţial, se constituie ca o "existenţă ideală" ce
atrage mai devreme sau mai târziu ceea ce îi corespunde.
IDEALIZARE = procesul prin care un obiect este considerat de subiect ca fiind perfect
(calităţile obiectului, valoarea lui sunt (îndreptate spre perfecţiune). Prin identificarea cu un în
obiect idealizat, se formează modelele psihice ideale. Astfel se particularizează idealizarea la
relaţia erotică (relaţia de iubire, în genere) prin supraestimare afectivă, amoroasă şi sexuală.
Idealizarea se deosebeşte de sublimare care constă în faptul că pulsiunea se desprinde de
satisfacţia sexuală şi se îndreaptă spre un scop diferit de scopul sexual (deci libidoul obiectual în
sublimare este dirijat spre alt scop decât cel sexual).
Idealizarea presupune centrarea asupra obiectului şi exaltarea acestuia (şi nu a altuia) în
plan psihic şi mental. Formarea modelelor ideale implică, în mod necesar, idealizarea, în special
(pentru majoritatea fiinţelor umane) idealizarea, părinţilor. Idealizarea nu înseamnă formarea
idealurilor persoanei, procesul idealizării poate viza obiecte independente, cel mai frecvent obiect
idealizat fiind o fiinţă iubită. Idealizarea poate marca narcisismul; obiectul fiind tratat ca o
ipostază DORITĂ a propriului Eu, rezultă că, în iubire, o mare parte din libidoul narcisic se
răsfrânge asupra Eului.
Învăţătura YOGA subliniază funcţia PROPUND BENEFICĂ de apărare a idealizării
împotriva pulsiunilor distructive. Un exemplu îl constituie relaţia idealizării cu fenomenul de
clivaj între obiectul "bun" şi obiectul "rău"; obiectul "bun" este un obiect idealizat, investit în
mod paroxistic, cu toate calităţile (de exemplu: sânul matern constituie obiect de satisfacţie
inepuizabilă); obiectul "rău" este investit, în acelaşi mod extremist, cu proprietăţi negative; ele
devin trăsături persecutorii, care împiedică satisfacţia şi frustrează.
=VA URMA =
AN IV C 45
VOCALA "U"
(continuare la cursul nr. 44 AN IV)
IDEALIZARE
Idealizarea este un proces de reducere la o schemă
abstractă şi de optimizare a schemei, întrucât sunt înlăturate unele
contingenţe cu efect negativ şi sunt relevate însuşirile şi
posibilităţile de ordin pozitiv. Idealizarea este o tratare în plan
ideal, de principiu, a unor fiinţe umane, obiecte şi fenomene şi
examinarea lor teoretică, fără a ţine seama de unele condiţii
restrictive, concrete (de exemplu, utilizarea ideală a resurselor
creierului uman).
În concluzie putem spune că idealizarea este (în sens larg) procesul de schematizare, de
simplificare a realităţii, întâlnit în orice proces de abstractizare. În sens restrâns, idealizarea este
un procedeu cognitiv de construire a unor obiecte abstracte, (ideale), care uneori
DEOCAMDATĂ nu există ca atare în această realitate (FIZICĂ), ci reprezintă cazurile-limită de
existenţă în alte lumi sublime, divine a unor obiecte sau fiinţe reale, reprezentând, respectiv
existenţa lor în forma "pură" nedenaturată de existenţa unei proprietăţi sau de acţiunea unor
condiţii neesenţiale din punctul de vedere dat (de ex.: femeie ideală, bărbat ideal, soluţie ideală,
punct, linie dreaptă ideală, experiment ideal etc.). Idealizarea reprezintă un tip superior de
abstractizare, caracterizând un nivel înalt al dezvoltării fiinţei umane prin YOGA.
PROTOTIP (gr. "protos "primar", "rudimentar" şi typos "amprentă", "marcă") = obiect
material sau ideal, care serveşte drept model originar, bază iniţială de plecare pentru producerea
unei serii de obiecte identice sau similare cu el sub raportul substanţei, al conţinutului sau formei,
al structurii şi funcţiilor acestora. În istoria filozofiei, definirea conţinutului şi funcţionalităţii
conceptului de prototip a reţinut cu precădere atenua reprezentanţilor idealismului obiectiv.
Intuind şi accentuând asupra caracterului activ al subiectului, asupra constructivismului gândirii
aceştia i-au dat prototipului o interpretare spirituală, inversând raportul dintre obiectiv şi
subiectiv, real şi ideal, şi tratându-l numai în planul spiritului, în afară şi oarecum rupt de
activitatea obiectual-senzorială, practică a omului. Prototipul apare astfel, sub influenţa
concepţiei platonice a ideilor, ca formă ideală, neschimbătoare, transcendentă, creatoare,
formatoare a lucrurilor reale, a fiinţelor, a naturii însăşi, concepută ca potenţialitate pură.
În epistemologia contemporană prototipul îndeplineşte un important rol teoretic în
interpretarea procesului idealizării. Astfel, însemnătatea cognitivă a noţiunilor corespunzătoare
obiectelor idealizate se întemeiază pe postularea existenţei reale a prototipului acestor obiecte în
lumea exterioară. Tocmai realitatea prototipului obiectelor idealizate permite ca, după elaborarea
noţiunilor respective, să se facă în continuare abstracţie de deosebirea dintre acestea şi
prototipurile corespunzătoare, operându-se cu ele în raţionamente ca şi cum ar fi lucruri reale.
CALITĂŢILE VOCALELOR
Calităţile vocalelor sunt: 1) ACUITATEA, 2) CANTITATEA, 3) FRECVENŢA, 4)
INTENSITATEA şi 5) TIMBRUL.
ACUITATEA este înălţimea muzicală a vocalei.
CANTITATEA este durata de emisie sonoră a vocalelor care pot să fie lungi, scurte sau
mijlocii.
FRECVENŢA = numărul de perioade pe secundă ale unei vibraţie sau numărul de
oscilaţii complete (dus-întors) efectuate într-o secundă de corp care vibrează (ex.: coarda la
violinei vibrează cu frecvenţa de 440 oscilaţii complete pe secundă). Unitatea de frecvenţă este
hertzul (simbol Hz), de la numele marelui fizician german H. Hertz (1457-1894); 1 Hz = 1
oscilaţie completă pe secundă. În unele lucrări vechi, mai ales străine (fr. etc.), frecvenţa este dată
în cicli/secundă (c/s) sau în perioade/secundă (per/s) şi chiar în vibraţii/secundă; de asemenea,
prin oscilaţie (vibraţie) se subînţelege acolo nu o oscilare în sensul arătat, ci numai jumătate
(oscilaţie simplă). În acest fel, frecvenţa cu care vibrează diapazonul se consideră a fi de 880 c/s,
în loc de 440.
Factorului obiectiv "frecvenţa unui sunet" îi corespunde factorul subiectiv "senzaţia de
înălţime" a sunetului respectiv. Astfel, sunetele scării muzicale suitoare sunt corespondentele
psiho-fiziologice ale unor frecvenţe crescătoare. Unei anumite frecvenţe îi corespunde un sunet
pe care urechea îl percepe totdeauna de aceeaşi înălţime: "grav" dacă frecvenţa este mică, "înalt"
(acut) dacă este mare. Senzaţia de înălţime este influenţată de timbru şi de intensitatea de emisie a
sunetului (un acelaşi sunet pare urechii mai jos dacă este puternic). Numeroase date statistice au
arătat că domeniul sunetelor audibile se întinde în câmpul de frecvenţă de circa 16 -16 000 (10
octave), pentru un ascultător otologic normal (persoană sănătoasă, în vârstă de 18- 25 de ani, cu
auzul normal). Din infinitatea de sunete a acestui vast câmp sonor (considerând şi frecvenţe
exprimate prin numerele zecimale), muzica tradiţională utilizează numai 109, pe care le poate
emite orga. Toate aceste frecvenţe generează în cazul unui ascultător atent fenomene de
rezonanţă cu anumite energii subtile din Macrocosmos. Acesta este secretul MUZICII ca
modalitatea de a intra adeseori INCONŞTIENT în rezonanţă cu anumite energii subtile. Sunetele
acestea formează scara completă a sunetelor muzicale, de la cel mai grav (do = 16,35 Hz scara
temperată; şi până la cel mai acut (do = 8 372 Hz, id.). În acest diapazon de 9 octave se înscriu -
ocupând porţiuni mai restrânse sau mai largi, în diferite zone ale scării - întinderile tuturor
celorlalte instrumente muzicale, inclusiv vocea umană.
Noţiunea de frecvenţă nu a fost cunoscută în antichitate şi în evul mediu. Vreme de
aproape 3 milenii, înălţimea sunetelor s-a determinat prin comparaţie cu sunetele date de porţiuni
de lungime diferită a coardei de monocord (sonometra), instrument a cărui invenţie şi largă
utilizare sunt atribuite lui Pitagora. În 1638, G. Galilei scrie că numărul de vibraţii este
corelativul fizic al înălţimii sunetelor, el defineşte raportul a 2 vibraţii diferite drept caracteristică
(măsură) a înălţimii relative a 2 sunete şi arată în ce fel depinde vibraţia unei coarde de lungimea,
tensiunea şi masa ei. Fostului său discipol M. Mersenne, i se datorează prima determinare
absolută a unor frecvenţe, publicată în 1636. După apariţia în 1729 a lucrării lui Euler, frecvenţa a
devenit baza generală de determinare a înălţimii sunetelor.
INTENSITATEA este gradul de forţă cu care o vocală este pronunţată. Intensitatea de
vibraţie a unui sunet este de fapt cantitatea de energie care este transportată de undele sonore şi
trece într-o secundă prin unitatea de suprafaţă perpendiculară pe direcţia de propagare a
sunetului. Nivelul (DIFERENŢA) de intensitate între două sunete (intensitatea relativă) se
măsoară în decibeli.
TIMBRUL- însuşire a sunetului vocal datorită căreia se deosebesc sunetele vocale de
aceeaşi înălţime care provin de la voci diferite. Timbrul este determinat de compoziţia spectrală a
sunetului, adică de frecvenţa şi intensitatea sunetului vocal. În lingvistică, timbrul este calitatea
specifică a unui sunet care ne permite să-l distingem de alt sunet rostit în condiţii de durată, de
înălţime şi de intensitate identice. Termenul de TIMBRU se foloseşte în special pentru vocale.
În concluzie, putem spune că TIMBRUL este o calitate esenţială a sunetului; el rezultă din
suprapunerea, la sunetul fundamental furnizat de laringe, a unor rezonanţe secundare care au
aceeaşi origine în stare normală, dar care sunt în mod diferit întărite în cavităţile superioare.
Timbrul variază în funcţie de mişcările organice caracteristice fiecărei articulaţii vocalice.
Prin urmare, timbrul este un caracter al senzaţiei auditive care permite să se distingă
diferite sunete complexe, având aceeaşi frecvenţă fundamentală şi aceeaşi intensitate, însă
compoziţii spectrale deosebite (armonice diferite ca număr şi intensitate). Pe lângă înălţime şi
intensitate, timbrul este cea de-a treia calitate a sunetului, aceea care-i conferă personalitate
sonoră şi "culoare" proprie" ("culoarea sunetului") permiţând nu numai individualizarea sursei
emitente, fără a o vedea, dar şi diferenţierea calitativă fină a instrumentelor muzicale de acelaşi
fel (de exemplu două voci de soprană care cântă aceeaşi notă cu tărie egală).
Timbrul muzical este o sinteză, un rezultat al însumării tuturor caracteristicilor sale
vibratorii şi care în final îi determină valoarea sonoră. Sunt mai mulţi factori de care, în mod
direct sau indirect, depinde timbrul. În primul rând află spectrul sonor al sunetului, adică numărul
şi intensitatea armonicelor, care se amalgamează cu sunetul fundamental. Aceste armonice au o
dublă provenienţă: mai întâi oscilaţiile elementului vibrator şi apoi cele ale elementului rezonator,
rezonatorul având rolul de a amplifica sunetul iniţial şi de a-l adăuga aşa-numitele "frecvenţe de
rezonanţă" (formanţii sunetului complex). Forma şi volumul rezonatorului are o influenţă
decisivă asupra cantităţii şi calităţii formanţilor şi de aici asupra timbrului. La acelaşi timp,
timbrul depinde de intensitatea şi înălţimea sunetului, deoarece sunetele grave şi cele intense au
un conţinut mai bogat în armonice. Compoziţia spectrală armonică şi contribuţia ei la formarea
timbrului se manifestă în moduri ca şi infinite, ceea ce explică, de exemplu, faptul că practic nu
se întâlnesc două voci absolut egale cu timbrul, ci cel mult asemănătoare.
Un sunet fundamental însoţit numai de primele 2-3 armonice este moale, păstos, plăcut;
concomitenţa armonicelor 2-7 îl face bogat, plin, rotund, cald; dacă prevalează armonicele înalte
şi lipsesc cele joase, sunetul devine aspru, strident, pătrunzător; un număr mare de armonice
distribuite uniform şi de tărie comparabilă face timbrul luminos, strălucitor. Un sunet fără
armonice (sau cu puţine şi slabe, vezi sunet) poate fi dulce, dar surd, sărac, adesea puţin muzical.
AMPLITUDINE DE VIBRAŢIE
(fr. amplitude, din lat. amplitudo întindere") (acustică) = distanţa maximă cu care este
deviată o particulă a unui corp în vibraţie din poziţia ei de echilibru, sau elongaţia maximă (vezi
figura). Este jumătate din înălţimea unei unde considerată între punctul ei cel mai înalt şi cel mai
jos consecutiv. Unei amplitudini mari de vibraţie îi corespunde o intensitate puternică a sunetului
şi invers. Efectul amplitudinii de oscilaţie a unui corp sonor este mărit atunci când acesta din
urmă este cuplat cu o cutie de rezonanţă (exemplu: corzile violinei + corpul ei).
DURATA = interval de timp afectat emisiei unui sunet.
INTONAŢIE = emitere sau redare exactă a înălţimii sunetelor în cazul emisiei lor vocale.
Fixarea intonaţiei este sau poate fi uneori precedată de "DAREA TONULUI". Suma
caracteristicilor melodico-ritmice ale sunetului, aspectul caracteristic al acestui sunet (sinonim
MELOS).
ÎNĂLŢIME = calitate specifică a sunetelor care permite plasarea lor pe o scară
convenţională de la cel mai "jos" (grav) la cel mai "înalt" (acut). Portativul este, de exemplu, o
reprezentare grafică a acestei scări (analogic vorbind el corespunde cu cele 7 focare secrete de
putere ale fiinţei (CHAKRA-ele)).
TON = sunet pur, cu o anumită frecvenţă de vibraţie, produs de o sursă sonoră (corzile
vocale) care vibrează după o lege sinusoidală. Sunetele muzicale reprezintă de obicei suprapuneri
de mai multe tonuri.
GLOSAR EXPLICATIV
GLOSAR EXPLICATIV
AUZ
(continuare la cursul nr. 45 AN IV)
YOGA ŞI ASTROLOGIA
VIEŢI ANTERIOARE (ÎN CAZUL ÎN CARE NU NE VOM ELIBERA DE LANŢUL
REÎNCARNĂRILOR ÎN LUMEA FIZICĂ (MATERIALĂ)). VIEŢI VIITOARE
AN IV C 47
YOGA ŞI ASTROLOGIA
YOGA, ASTROLOGIE ŞI KARMA
(continuare la cursul nr. 46 an IV)
AN IV C 48
YOGA ŞI ASTROLOGIA
ZODIA ÎN CARE NE-AM NĂSCUT
ŞI SĂRURILE MINERALE CARE NE POT UŞURA ARMONIZAREA
VIEŢII
(continuare la cursul nr. 47 An IV)
SĂGETĂTORUL (23.XI - 21.XII): SILICIUL
Siliciul asigură, printre altele, stabilitatea sistemului termic
al organismului şi rezistenţa sistemului nervos la solicitări intense.
Insuficienţa acestui mineral în organismul celor născuţi în această
zodie, poate provoca adeseori paralizia membrelor superioare sau
inferioare precum şi a degetelor. Sursele cele mai facile de siliciu
sunt: smochinele, prunele, merele, căpşunile, cartofii., coaja
fructelor şi legumelor, gălbenuşul de ou crud.
CAPRICORNUL (22.XII 20.1): FOSFATUL DE
CALCIU
Această substanţă minerală este, printre altele, necesară
pentru formarea şi menţinerea calităţilor esenţiale ale sistemului osos cât şi pentru constituirea
sucurilor gastrice. Lipsa sau insuficienţa fosfatului de calciu provoacă în special celor născuţi în
această zodie, deficienţe ale dentiţiei, deformări ale scheletului, îndeosebi ale coloanei, nefrite,
dureri în încheieturi, dar şi indigestii. Necesarul de fosfat de calciu se asigură consumând: varză,
orez nedecorticat, alune, citrice (lămâi portocale, mandarine), lapte şi brânză de vacă etc.
VĂRSĂTORUL (21.1 - 19.11): CLORURA DE SODIU
Clorura de sodiu (sarea de bucătărie) reglează, printre altele, necesarul de lichide din
organism. Dezechilibrul acestei substanţe generează afecţiuni ale rinichilor, arterite, favorizând
adeseori accidentele vasculare. Sursele naturale de clorură de sodiu sunt: spanacul, ţelina, varza,
salata, ridichile, porumbul, alunele, nucile, merele, perele, piersicile, citricele (lămâile,
portocalele, mandarinele) ş.a.
PEŞTII (20 II - 20.111): FOSFATUL DE FIER
Fosfatul de fier asigură, printre altele, transportul oxigenului în organism. Lipsa lui
generează, adeseori anemie, deficiente respiratorii, tahicardie, hemoragii precum şi alte perturbări
ale funcţionării organismului uman.
Alimentele care conţin cantităţi suficiente de fosfat de fier sunt: fasolea uscată, caisele,
piersicile, merele, strugurii, stafidele, citricele (lămâile, portocalele, mandarinele), gălbenuşul de
ou crud etc.
ZODIACUL INDIAN