Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SEMESTRUL I
Masterand:
-SIBIU 2020-
CUPRINS:
1
1. Analiza infracțiunilor reglementate
1
Erich Goode, Drugs in American Society, fifth edition, Boston, New York, San Francisco, St. Louis, Mc Graw-Hill
College, The Mc Graw-Hill Companies Inc., 1999, p. 60;
2
Sorin M. Rădulescu, Cristina Dâmboeanu, Sociologia consumului și abuzului de droguri, București, Editura
Lumina Lex, București, 2006, p. 26;
3
Traian Dima, Infracțiuni contra sănătății publice prevăzute în legi extrapenale – cu referire la droguri -, Editura
Lumina Lex, București, 2002, p. 64;
2
După 72 ani de la această primă reglementare în materie, Legea 143 din
26 iulie 2000 vine să statueze o serie de infracțiuni privind prevenirea și
combaterea consumului ilicit de droguri; se observă încă de la început cel puțin
trei aspecte:
- legiuitorul admite și ipoteza unui consum licit de droguri (de pildă
prescrierea de morfină în bolile incurabile aflate în stadiu terminal);
- discutând atât despre prevenire cât și despre combaterea consumului de
droguri, considerăm că norma socială ocrotită de legiuitor este reprezentată de
relațiile sociale care ar avea de suferit în urma consumului ilicit de droguri;
- deși din titlu reiese că principala acțiune prohibită este consumul ilegal
de droguri, iar legea prevede o serie întreagă de acțiuni interzise, fapta de
consum propriu-zis de droguri pare să fie singura care scapă sancționării de
către legiuitor.
1.1.Obiectul juridic
42
Alexandru Boroi, Norel Neagu, Valentin Radu–Sultănescu, Infracţiuni prevăzute de legea nr. 143/2000
privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, Editura Rossetti, București, p. 39;
3
colectivități sunt interesați de menținerea sănătății publice, deoarece de buna
stare colectivă depinde și sănătatea individuală a fiecărui membru al
colectivității.
Pericolul social deosebit de mare al traficului ilegal de droguri se
datorează faptului că în societate se răspândește narcomania, ceea ce reprezintă
o gravă și globală amenințare pentru sănătatea oricărei națiuni.5
1.1.1. Obiectul juridic special este comun pentru toate infracțiunile
prevăzute de lege. Sub aspectul ocrotirii juridice, obiectul juridic special este
constituit de relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, a cărei menținere
depinde de respectarea strictă de către destinatarii legii penale a dispozițiilor
legale care reglementează regimul drogurilor în România.
1.1.2. Obiectul material este reprezentat de substanțele aflate sub control
național. Sub acest aspect, legiuitorul definește a fi substanțe aflate sub control
național „drogurile și precursorii înscriși în tabelele-anexă nr. I-IV, care fac
parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin înscrierea
unei noi plante sau substanțe, prin radierea unei plante sau substanțe ori prin
transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului
sănătății sau a ministrului afacerilor interne.”6
5
către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical”,
”eliberarea cu intenţie de droguri de mare risc, pe baza unei reţete medicale
prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale
falsificate” sau ”obţinerea de droguri de mare risc prin folosirea unei reţete
medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale
falsificate” (art. 6), ”administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în
afara condiţiilor legale” (art. 7), ”furnizarea, în vederea consumului, de inhalanţi
chimici toxici unui minor” (art. 8), ”finanţarea săvârşirii faptelor prevăzute la
art. 2-5” (art. 9) și ”îndemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc, prin
orice mijloace” (art. 10).
7
Art. 12 ”Dacă faptele prevăzute la art. 2, 6-8 şi 10 au avut ca urmare moartea victimei”
6
„se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori a
instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunii.
2. Circumstanțe agravante
8
Vezi art. 77-79, N,C.P.;
9
Art. 13 din Legea 143/2000;
7
Neavând o reglementare specială contrară, deducem că efectele
circumstanţelor agravante sunt cele prevăzute la art. 78, N.C.P. în sensul că se
poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă acesta este
neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 2 ani, care
însă nu poate depăşi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate
aplica un spor de cel mult o treime din maximul special. Majorarea limitelor
speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul
circumstanţelor agravante reţinute.
O altă situație ce apare în practica instanțelor judecătorești este cea
privind concursul între circumstanțele atenuante, cele agravante și cauze de
reducere a pedepsei, iar în acest caz este relevant art. 79, N.C.P., care prevede în
cele 3 aliniate, variantele în care se poate întâlni concursul de circumstanțe.
10
Vezi art. 75, 76, 80, N.C.P.;
8
4. Modificări suferite de lege
5. Decizii de interpretare
10
Reglementând o serie întreagă de infracțiuni, o problemă care apare
preponderent în activitatea instanțelor care aplică Legea 143/2000 este aceea
privind unitatea sau pluralitatea de infracțiuni.
De pildă privind acțiunea de scoatere de droguri din țară, pornind de la
prevederile art. 2 și 4, se observă că în spețele în care cei care transportă droguri
dintr-o țară în alta și sunt prinși la vamă, instanțele au decis că aceștia nu comit
tentativa la infracțiunea de trafic de droguri ci comit 2 infracțiuni - cea
prevăzută de art. 2 alin. 1) sau 2) din Legea nr. 143/2000 și cea prevăzută în art.
20 N.C.P. raportat la art. 3 din aceeași lege.14
Deasemenea, dacă un subiect se ocupă spre exemplu de cumpărarea de
droguri pe care nu le întrebuințează, nefiind consumator, ci le vinde altor
persoane consumatoare sau neconsumatoare de droguri supuse controlului
național, el se va face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri
prevăzută în art. 2 din Legea nr. 143/2000. Dacă cumpărarea, transportul și
deținerea drogurilor se fac pentru consumul propriu, subiectul fiind consumator
sau consumator dependent, atunci fapta sa se va încadra în dispozițiile art. 4 din
aceeași lege. Dar, dacă spre exemplu, subiectul își cumpără o cantitate de
droguri pentru consumul propriu, fiind consumator, el se va face vinovat de
săvârșirea a două infracțiuni concurente și anume cea de trafic ilicit prevăzută în
art. 2 din Legea nr. 143/2000, prin aceea că a vândut droguri și cea prevăzută în
art. 4 din aceeași lege pentru acțiunea de a deține fără drept droguri pentru
consumul propriu. 15
Acceptarea scoaterii de droguri din țară, urmată de punerea în executare a
acesteia, aspecte ce țin de trafic, constituie o operație ilicită privind circulația
drogurilor, faptă ce se încadrează în prevederile art. 2 din Legea nr. 143/2000,
pentru că dacă trimiterea constituie infracțiune, acceptarea și înlesnirea
trimiterii, prin activități proprii nu pot rămâne nepedepsite sub aspect penal. În
14
Traian Dima, Lamya-Diana Al-Kawadri, Scoaterea de droguri din țară și traficul de droguri, unitate sau
pluralitate de infracțiuni?, Revista de drept penal, Nr. 3/2010, p. 23;
15
Idem;
11
practica judiciară s-a decis că intermedierea vânzării de droguri constituie trafic
ilicit, prevăzut în art. 2 din Legea nr. 143/2000, această practică fiind unitară la
nivelul tuturor instanțelor. Activitatea de intermediere a vânzării de droguri nu
este expres menționată de legiuitor în art. 2 din Legea nr. 143/2000, așa cum am
arătat, ea este recunoscută în practica judiciară, în mod corect, ca fiind o
activitate de trafic ilicit prin efectul sintagmei ”orice alte operațiuni privind
circulația drogurilor de risc, fără drept.”
16
”Există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană,
prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele dar și atunci când
una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea celeilalte”;
17
”Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea
aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte,
conţinutul aceleiaşi infracţiuni.”;
12
infracţiunii complexe prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 35 alin. (2) din Codul penal18“
Analizând întregul cadru normativ incident cât și jurisprudența altor
instanțe, ÎCCJ admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti şi
stabileşte că ”în interpretarea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind
prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, săvârşirea, în aceeaşi împrejurare, a
unei singure acţiuni dintre cele enumerate în alineatul (1) al acestui articol, care
are ca obiect atât droguri de risc, cât şi droguri de mare risc, reprezintă o
infracţiune simplă, ca formă a unităţii naturale de infracţiune, prevăzută de art. 2
alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ.”19
18
”Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element constitutiv sau ca element
circumstanţial agravant, o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea
penală.”;
19
Decizia ÎCCJ nr. 3 din 28 februarie 2017;
20
Vezi art. 38, alin. 2), N.C.P.;
13
drogurilor pe teritoriul unui stat străin şi pe teritoriul României, fără drept,
întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 2 din
Legea nr. 143/2000, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în
art. 3 din acelaşi act normativ, în concurs formal (ideal).”21
14
drepturile omului și cu normele medicale. Deși prin această incriminare s-a
încercat reducerea numărului de persoane care consumă droguri, în fapt s-a
constatat o creștere a numărului lor.
Interesantă în acest sens este excepţia de neconstituţionalitate ridicată de
Marius Iulian Avram în Dosarul nr. 708/91/2016 al Tribunalului Vrancea,
excepție ce vizează dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea
si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri,24 raportat la art. 1 alin.
(3) şi (5) și art. 26 alin. (2) din Constituția României. Se speculează asupra
faptului că deși legiuitorul a incriminat cultivarea, producerea, fabricarea,
experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau
deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, nu a instituit sancţiuni şi
pentru consumul de droguri, acesta rămânând în afara oricăror sancţiuni penale.
Practic excepția ridicată de Marius Iulian Avram susține că sunt sancţionate
acele acte materiale care în mod normal intră în sfera actelor preparatorii, dar nu
este sancţionată finalitatea acestor acte materiale, şi anume consumul de
droguri. Astfel, se consideră că destinatarul normei legale, care poate consuma
droguri fără ca prin aceasta să încalce legea, nu poate să determine care ar fi
conduita sa în acord cu dispoziţia legală, în aşa fel încât să îşi poată corija
conduita şi să poată să realizeze activitatea propusă, rămânând însă în limitele
legii şi fără să realizeze unul din actele materiale incriminate prin prevederile
art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Apărătorul lui Marius Iulian Avram susține deasemenea că prevederile
art. 4 din Legea nr. 143/2000, sancționând cu pedeapsa închisorii cumpărarea
sau deținerea de droguri pentru consumul propriu, încalcă un aspect al vieții
intime, și anume acela de a dispune de propria persoană, contravenind astfel
dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Constituție 25, referitoare la viața intimă,
familială și privată.
24
Decizia C.C.R. nr. 259 din 23 aprilie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;
25
”Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea
publică sau bunele moravuri.”
15
Simplul fapt că s-a ridicat o asemenea excepție de neconstituționalitate
bazată pe prevederile art. 26 din Constituție, chiar dacă decizia CCR este de a
respinge ca neîntemeiată sesizarea, dovedește cel puțin la nivel ipotetic că
incriminarea deținerii de droguri pentru propriul consum nu este cea mai bună
soluție aleasă de legiuitor pentru combaterea acestui fenomen, dovadă că unii
dintre membrii societații înțeleg să aibă o altă viziune asupra acestei chestiuni.
Un alt argument ce poate fi adus în sprijinul depenalizării deținerii de
droguri pentru propriul consum îl constituie dispozițiile art. 36 pct. 1 lit. B, din
Convenția unică a stupefiantelor din anul 1961, încheiată la New York, potrivit
cărora dacă sunt săvârșite infracțiuni la regimul drogurilor (în cazul nostru
deținerea ilicită pentru propriul consum) de către persoane care utilizează în
mod abuziv stupefiante, ”părțile vor putea, în loc să le condamne sau să
pronunțe împotriva lor o sancțiune penală, să supună aceste persoane la măsuri
de tratament, educative, de post-cură, de readaptare și de reintegrare socială.”
Așadar, există o dispoziție legală internațională permisivă în ce privește
sancționarea penală sau nepenală a consumatorului de droguri, rămâne doar ca
și legiuitorul nostru să fie de acord cu depenalizarea deținerii de droguri pentru
consumul propriu și, evident, și a actelor anterioare deținerii (cumpărare,
transport, etc.).26
26
Traian Dima, Incriminarea deținerii de droguri pentru consumul propriu spre o interdicție fără sancțiune
penală, Revista "Dreptul", Nr. 1/2009, p. 138;
16
7. Bibliografie selectivă
Resurse electronice:
https://www.ccr.ro/
https://www.ilegis.ro/
https://www.scj.ro/
17