Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
6 Sociologia Educatiei E Paun
6 Sociologia Educatiei E Paun
SOCIOLOGIA EDUCAŢIEI
Prof. Univ. Dr. Emil PĂUN
CUPRINS
3
Sociologia Educaţiei Emil Păun
4
Sociologia Educaţiei Emil Păun
5
Sociologia Educaţiei Emil Păun
INSTRUMENTAL
Clădiri, echipamente Examinare, organizare
ADMINISTRATIV ACADEMIC
Relaţii
Predare
părinţi-profesori EXPRESIV
6
Sociologia Educaţiei Emil Păun
7
Sociologia Educaţiei Emil Păun
8
Sociologia Educaţiei Emil Păun
9
Sociologia Educaţiei Emil Păun
10
Sociologia Educaţiei Emil Păun
11
Sociologia Educaţiei Emil Păun
12
Sociologia Educaţiei Emil Păun
între a-şi exercita rolul profesional sau a renunţa, temporar, la aceasta în favoarea
rolului matern. Desigur, aceste alegeri nu sunt uşoare, în măsura în care printre
criteriile care intră în joc sunt cele de ordin financiar.
Unele situaţii de acest fel, care iniţial păreau atipice, dar pe măsură ce
trece vremea ele se instalează în obişnuinţele curente, sunt cele ale conflictului
interrol prezent în două cazuri care nu e nevoie să fie comentate suplimentar:
conflictul între rolul de profesor şi cel de meditator (cu plată) şi cel dintre rolul de
profesor cu normă de bază într-o unitate de învăţământ şi rolurile de profesor
exercitate suplimentar în alte unităţi şcolare sau universitare. Fenomenele de acest
tip au fost accentuate de perioada de tranziţie socio-economică a tuturor acestor
aspecte este realizată de L. Cohein şi L. Marion (3) care redau şi comentează
modelul lui Kahn referitor la relaţiile şi procesele de rol şi influenţele şi presiunile
ce se exercită în realizarea cotidiană a rolului de către profesor. (fig. 2)
Factori de
personalitate
4 5 8
I II 7 III IV
6 9
Relaţii
interpersonale
C
13
Sociologia Educaţiei Emil Păun
14
Sociologia Educaţiei Emil Păun
15
Sociologia Educaţiei Emil Păun
16
Sociologia Educaţiei Emil Păun
17
Sociologia Educaţiei Emil Păun
18
Sociologia Educaţiei Emil Păun
19
Sociologia Educaţiei Emil Păun
20
Sociologia Educaţiei Emil Păun
21
Sociologia Educaţiei Emil Păun
22
Sociologia Educaţiei Emil Păun
23
Sociologia Educaţiei Emil Păun
24
Sociologia Educaţiei Emil Păun
Bibliografie
25
Sociologia Educaţiei Emil Păun
Pornind de aici, cultura şcolii a asimilat treptat idei privind natura umană,
caracteristici ale acesteia, concretizate în opinii şi chiar modele explicite sau
implicite privind copilul. Toate acestea constituie premizele profunde ale culturii
şcolii, care sunt prezente în comportamentele şi atitudinile profesorilor, fără ca
acest lucru să fie concretizat ca atare. La acest nivel, putem vorbi de o anumită
diversificare ce se exprimă în atitudini şi mentalităţi variate. Deşi ideea centrală
este credinţa în natura perfectibilă a copilului, în planul modalităţilor de a face
educaţia apar, adeseori, deosebiri. Ele s-au structurat în mentalităţi care afirmă,
26
Sociologia Educaţiei Emil Păun
de exemplu, credinţe de tipul „bătaia este ruptă din rai”, care exprimă o anumită
concepţie privind modalitatea de educare a copilului şi anume nevoia de
constrângere şi pedeapsă, întrucât copilul nu doreşte sau nu-i place să meargă la
şcoală sau să fie instruit. Formulări de tipul: „pe copil să nu-l săruţi decât în somn”
sau „copilul este neputincios” sunt sursa pe care s-au dezvoltat o serie de valori
cum ar fi severitatea şi dirijarea. Am dat aceste exemple pentru a arăta că în
cultura şcolii au fost asimilate, uneori, elemente ale culturii educaţionale sociale
(structurate ca un model educaţional implicit). Această asimilare este datorată, pe
de o parte, izomorfismului ce există între cultura socială şi cea a şcolii, iar pe de
altă parte, faptului că profesorii aduc cu ei experienţa lor de părinţi, chiar dacă
aceasta este „cenzurată” de cultura pedagogică.
27
Sociologia Educaţiei Emil Păun
28
Sociologia Educaţiei Emil Păun
- conducerea participativă;
29
Sociologia Educaţiei Emil Păun
30
Sociologia Educaţiei Emil Păun
31
Sociologia Educaţiei Emil Păun
32
Sociologia Educaţiei Emil Păun
Clasa de elevi
33
Sociologia Educaţiei Emil Păun
34
Sociologia Educaţiei Emil Păun
grădiniţă) şi care se continuă apoi de-a lungul carierei şcolare, care reprezintă
sinteza a numeroase momente şi tranziţii care îl marchează pe elev (cum ar fi
trecerile dintre diferite cicluri şcolare, delimitate de finaluri şi noi începuturi).
Odată intrat în şcoală, copilul se numeşte elev, dar el nu este pe deplin elev. El
începe să devină elev, „învaţă” să fie elev.
35
Sociologia Educaţiei Emil Păun
36
Sociologia Educaţiei Emil Păun
netranspozabile în alte situaţii. Ele fac parte din logica socială a clasei şi,
îndeosebi, din organizarea tacită a acesteia. Ele trebuie, deci, descoperite de elevi.
A descoperi aceste aspecte înseamnă, deci, a avea competenţe sociale.
37
Sociologia Educaţiei Emil Păun
38
Sociologia Educaţiei Emil Păun
Deşi fenomenele de acest tip au manifestări mai puţin evidente, ele sunt
totuşi prezente şi în şcoală şi constituie substanţa strategiei de supunere aparentă,
despre care am vorbit. În opoziţie cu strategiile amintite anterior, unii elevi aleg
strategia respingerii sau refuzului – total sau parţial – al valorilor şi normelor ce
constituie conţinutul culturii şcolii. Este vorba de strategia rezistenţei şcolare. Într-
un anumit sens, strategia supunerii aparente poate fi considerată o variantă a
strategiei rezistenţei şcolare, întrucât elevii nu asimilează şi nu aderă în mod real
la valorile şi normele vieţii şcolare. Este o respingere mascată a acestora, printr-o
respectare aparentă.
39
Sociologia Educaţiei Emil Păun
40
Sociologia Educaţiei Emil Păun
41
Sociologia Educaţiei Emil Păun
Bibliografie
42