Copiii dislexici

Dislexia este o dificultate de invăţare a citirii în condiţiile unei inteligenţe

adecvate –un Q.I. normal- şi a unei instruiri de tip clasic. În termeni mai precişi dislexia
este considerată ca o tulburare specifică a lecturii ,tulburare care are un caracter
izolat:reuşita în cadrul altor discipline şcolare nu este alterată decât în măsura
în care se bazează cu precadere pe limbajul scris.Este o tulburare
intrinsecă ;deficitele senzoriale ,retardul mintal,tulburările psiho –
afective primare ,tulburările neurologice grave trebuie eliminate ca şi
cauze posibile.Astfel, tratarea cauzei va fi suficientă pentru
ameliorarea capacităţilor lexice.

Simptomatomatologia prezentată de copiii cu dificultăţi de citire se

referă la:
e) Un câmp atenţional îngust ,abilităţi de discriminare reduse ,memorie
slabă,dificultăţi de asocoiere a ceea ce este tipărit cu sunetul;
f) Prformanţe semnificativ mai slabe la srcinile de vigilenţă;
g) Performanţe semnificativ mai slabe la sarcinile care presupun folosirea abilităţilor
de procesare rapidă a informaţiilor;
h) Abilităţi slabe de decodare ,citire cuvânt cu cuvânt ,depunerea întregii energii în
încercarea decodării cuvintelor;
i) Dificultăţi de aplicare a indicilor contextuali pentru identificarea cuvintelor
necunoscute;
j) Dificultăţi de înţelegere a citirii;
k) Neplăcerea de a citi ,neiniţierea acţiunilor spontane de citire;
l) Deficite metacognitive-în contrast cu cititorii obişnuiţi,lipsa cunoştinţelor
legate de scopul citirii ,nu utilizează învăţarea strategică şi nu îşi
monitorizează progresele.
 Clasificarea dilexiei
a) După tipul de inabilităţi
-Dislexia fonematică caracterizată printr-o extrem de slabă dezvoltare a auzului
fonematic.Copiii nu pot face corect analiza si sinteza auditivă a cuvintelor si
propoziţiilor.Percepţiile auditive sunt fie deformate,fie incomplete.
-Dislexia optică caracterizată prin nerecunoaşterea literelor ca semne graficeale
fonemelor respective( se referă la tulburările structurilor perceptive vizuale).
-Dislexia literală manifestată prin nerecunoaşterea literelor izolate deşi copilul le poate
copia.
-Dislexia verbală manifestată prin incapacitatea copilului de a efectua operaţii de analiză
şi sinteză literală sau silabiala a cuvântului,forma frecventă în şcoală.

b)După criteriul genetic

-Dislexia constituţională este cea mai gravă şi mai putin curabilă ,asociată cu o
lateralizare rău structurată si cu tulburări de limbaj .Predomină în tulburările grave.
-Dislexia de evoluţie prezentă in perioada primelor exerciţii şcolare ca urmare a unei
stângăcii nedetectate , a unei orientări labile sau a unei metode neadecvate de
învătare.Este mai putin gravă in simptomatologie.
-Dislexia afectivă se caracterizează ,in afară de tulburările de limbaj,de structurare
spaţio-temporală şi ca o reacţie de eşec seminificativă , printr-o inhibiţie
psihogenetică.

c)După etiologie se consideră dislexiile ca:

-Dislexia adevarată sau instrumentală ( C. Chassagny) ca urmare a tulburărilor in

funcţiile perceptive.
-Dislexia falsă (sau afectivă) ca urmare a carenţelor afective, a dezinteresului familial.
-Paradislexia caracterizată prin dificulţăti de exprimare orală, vocabular sarac,stil
infantil,confuzii semantice,lipsa de apetit pentru citit,ortografie fantezistă,inabilităţi sau
dizarmonie în sfera psihomotorie,instabilitate etc.
Dislexia pură,care apare la copii cu inteligenţă normală,comportament
normal,fără tulburări de lateralitate,de schema corporală,în organizarea şi
structurarea spatio-temporală şi care totuşi prezintă fenomene dislexice.

d)După criteriul prognozei,avem:

-Dislexia evolutivă(de evoluţie , de dezvoltare S.T.Orton).

-Dislexia constitutională care este sinonimă cu cecitatea verbală congenitală; are o
determinare genetică şi e mai frecventă la baieţi decât la fete. Este foarte gravă şi puţin
curabilă,asociată cu o lateralitate rău structurată şi cu tulburări de limbaj.

e)După criteriul gradului de deficienţă dislexia poate fii considerată: lejeră,

medie,gravă si foarte gravă sau minoră ,medie, majoră (Mucchielli,Bourcier).

Dezvoltarea abilităţilor de înţelegere a citirii se poate realiza prin

următoarele proceduri:

m) Întelegerea citirii orale. Poveştile sunt citite de către profesor sau de către elevi
individual sau in grup,materialul fiind discutat la niveluri diferite de intelegere a
citirii,inplicând cât mai multe abilităţi individuale.
n) Înţelegerea citirii in gând. Poveştile sunt citite de către elevi şi sunt
urmate,în general,de exerciţii de înţelegere.Aceasta implică varietate mare de
materiale didactice si de activităţi;se citesc materiale de ficţiune,fapte si
informaţii,ziare si reviste.Aceste materiale pot varia în privinţa nivelurilor de
complexitate şi dificultate,putând include un singur paragraf,mini-poveşti (4-5
paragrafe) ,poveşti scurte (10-12 paragrafe),pasaje selectate din literatură.
 o) Dramatizare si piese. Integrarea înţelegerii citirii cu limbajul oral si participarea
activă se realizează prin implicarea elevilor in diverse piese organizate in
cadrul grupului,clasei.
p) Prezentarea unor mijloace audio video si discutarea lor.Vizionarea unor filme
si/sau spectacole televizate,ascultarea unor poveşti pe casete sau la radio urmate de
discuţii facilitează înţelegerea unor episoade ale poveştilor,dezvoltarea proceselor
secvenţiale de gândire si a gândirii critice.
q) Activităţi de gândire critică : determinarea unor relaţii analoage,înţelegerea
semnificaţiilor multiple,organizarea ,segmentarea ideilor,găsirea relaţiilor cauză-
efect.

Factorii asociaţi dislexiei

O caracteristică a numeroşi dislexici este punerea în pagină şi scris

defectuos. Literele se ondulează de o parte şi de alta a liniei care ea însăşi
oscilează pe foaie. Scrisul este dezordonat, neregulat, cu numeroase ştersături.
Frecvent, dezordine grafică este o tactică de “camuflaj” şi sabotaj. Copilul, puţin
sigur pe el, disimulează ezitările sale sub acoperirea “picioruşelor de
muscă”(scris foarte întortocheat) sau , complet dezgustat de scris, copilul face fără
să.i pese cum. Câteodată un scris defectuos poate semnala probleme motorii asociate
dislexiei.
Tulburări ale literalizării: stângăcia şi mai ales literalizarea
defectuoasă, atât vizuală, cât şi auditivă, au fost frecvent invocate la
originea dislexiei. În privinţa procentelor, se poate spune că printre
copiii dislexici 30/50 % sunt stângaci sau cu lateralitate defectuoasă.
“Stângăcia contrariată” a fost considerată responsabilă de unele tulburări;
climatul afectiv al acestei constrângeri a putut fi, la un moment dat, un
factor favorizant.
Tulburări de organizare spaţio-temporală: confuziile între literele cu forme
identice, dar inversate în spaţiu (p/q, b/d), dificultăţile de sesizare a ritmului
spontan al frazei au fost la originea unei ipoteze legate de perturbarea
organizării spaţiului şi timpului la copiii dislexici. S-a descris, astfel,
incapacitatea acestora de a reproduce structuri ritmice percepute auditiv şi erorile foarte
frecvente de orientare stânga/dreapta.

Strategii de citire orală

Citirea orală,prin intonaţie,accentuare şi ritm,conferă soluţii suplimentarede

semnificaţie ,pe care citirea în gând nu le oferă.La copiii cu dificultăţi de învăţare,citirea
orală poate avea efect favorizant sau inhibitor,depinzând de situaţia în care
este aplicată.
Elementul cheie al procesului de îmbunătăţire a citirii la copiii cu dificultăţi de
învăţare este corelarea abilităţilor de recunoaştere a cuvintelor cu
capacitatea de înţelegere a citirii în cadrul unor activităţi în care elevii
citesc,scriu,vorbesc şi ascultă.
Materialele didactice trebui să fie diverse şi să includă citirea
informativă ,ficţiunea,poezia,teatrul.
Ţinând cont de nivelurile de decodare şi înţelegere a elevilor,profesorul
trebuie să iniţieze activităţi independente,ca citirea silenţioasă,în gând, citirea şi
discuţia în grup, audierea unor selecţii din literatură.Activitătile se pot
realiza prin parcurgerea mai multor niveluri:
• Unul sau mai multe paragrafe-accentul este pus în acest caz pe înţelegerea
ideilor principale şi pe memorarea detaliilor;
• Poveşti scurte constând din cinci sau mai multe paragrafe –este
importantă deoarece copiii cu dificultăţi de învăţare prezintă
numeroase probleme legate de memorarea unei poveşti
întregiîn manieră secvenţială;
• Citirea literaturii : romane,piese;
• Citirea ca distracţie –materialul selectat de copii pe baza propriilor interese şi
din plăcere.
În plus activităţile de recunoştere trebuie să includă analiza
fonetică,structurală şi contextuală întărită de materiale şi mijloace audio-video,
eventual programe pe calculator.
Nu există metodă şi procedeu unic care să dea rezultate la toţi copiii.
Acelaşi procedeu , aplicat la copii diferiţi, dă rezultate diferite. Trebuie găsite cât
mai multe metode şi ales procedeul eficient pentru fiecare caz în parte.
 INV. ALINA GORE
INV. CRISTINA TRANDAFIR