REGULI CONTABILE UTILIZATE

IN CADRUL UE
 REGULA 1: SITUAȚII FINANCIARE

Scopul situațiilor financiare este de a furniza informații despre poziția financiară,

performanța și fluxurile de numerar ale instituțiilor, agențiilor și organismelor Uniunii Europene (UE)
pentru o gamă largă de utilizatori (oficiali din departamentele operaționale ale UE, statele membre,
beneficiari, cetățeni, europarlamentari etc.).
Această regulă contabilă se referă la principiile generale și la prezentarea fondurilor financiare ale
UE, care cuprind în total următoarele cinci elemente:
- Bilanț (situația poziției financiare);
- Situația performanței financiare;
- Situația modificărilor activelor nete;
- Extras de numerar;
- Note la situațiile financiare.
Toate aceste elemente sunt interdependente, reflectând diferite aspecte ale acelorași tranzacții sau
evenimente și astfel oferind o imagine detaliată a situației financiare a instituțiilor, agențiilor UE
și corpuri.

REGULA 2: CONSOLIDARE ȘI CONTABILITATE

PENTRU DISPOZIȚII COMUNE ȘI ASOCIAȚI

Obiectivul acestei reguli contabile este de a defini entitatea economică in cadrul Uniunii Europene
(UE), entități controlate, entități controlate în comun și asociați, pentru a identifica circumstanțele în care
acestea ar trebui consolidate și modul în care ar trebui incluse în conturi consolidate. Această regulă
contabilă necesită, de asemenea, divulgarea anumitor informații despre participații la entități controlate,
acorduri comune, asociați și entități structurate în notitele situațiilor financiare.
Această regulă contabilă se aplică contabilității entităților controlate, entităților controlate în comun
și asociați în situațiile financiare consolidate ale UE și acele entități din UE care pregătesc și publică
separat situațiile financiare și au interese în alte entități.
Situațiile financiare consolidate sunt pregătite pentru a prezenta situația financiară a unei "entități
economice" care înseamnă un grup de entități cuprinzând o entitate de control și una sau mai multe
entități controlate. În ceea ce privește situațiile financiare consolidate ale UE; acestea cuprind informații
financiare referitoare la entitatea raportoare a UE și entitățile controlate ale acesteia. O entitate de control,
care emite situații financiare consolidate, ar trebui să le consolideze pe toate entitățile controlate, străine și
interne. Prin urmare, primul pas de consolidare este de a stabiliți sfera consolidării, ceea ce înseamnă

2
identificarea tuturor entităților care trebuiesc consolidate. Determinarea sferei consolidării trebuie să ia în
considerare principiul general al materialității.

REGULA 3: CHELTUIELI ȘI DATORII

Obiectivul acestei reguli contabile UE este de a prescrie tratamentul contabil pentru cheltuieli și
datorii.Tipurile de cheltuieli sau cheltuieli pe care Uniunea Europeană le poate raporta includ, dar nu sunt
limitate la următoarele:
- beneficii pe termen scurt pentru angajați;
- transferuri (subvenții, fonduri structurale, cheltuieli FEGA etc.);
- costul bunurilor (de ex. Mobilier);
- costurile serviciilor;
- cheltuieli cu dobânzile;
- cheltuieli de personal;
- cheltuieli de deplasare.
Aproape toate aceste elemente pot fi similare cheltuielilor recunoscute de întreprinderile
corporative, cum ar fi cheltuielile cu salariile, costul mărfurilor (adică livrările) și costul serviciilor,
deoarece acestea sunt cheltuieli de schimb. Cheltuielile de schimb sunt cheltuieli în care Uniunea
Europeană primește bunuri sau servicii în schimb. Această categorie de cheltuieli este similară cu cele
identificate în sectorul privat și nu ar trebui să crească probleme specifice de contabilitate sau raportare
pentru Uniunea Europeană. Pe lângă cheltuielile de schimb, Uniunea Europeană are și cheltuieli non-
schimb. Acestea sunt transferuri de bani de la Uniunea Europeană către beneficiari pentru care Uniunea
Europeană nu:
- primeste orice bunuri sau servicii direct în schimb, așa cum ar fi cazul unui tranzacție de cumpărare /
vânzare;
- așteapta să fie rambursati în viitor, așa cum ar fi cazul unui împrumut;
- așteapta o rentabilitate financiară, așa cum ar fi cazul unei investiții.
Transferurile pot fi considerate tranzacții fără schimb, deoarece Uniunea Europeană dă valoare
către o altă entitate fără a primi nimic în schimb. Cheltuieli precum acestea, care sunt unice pentru
guverne sau organizații precum Uniunea Europeană, necesită criterii contabile distincte. Aceste criterii
pot fi rezumate după cum urmează:
- A fost autorizat transferul? Transferurile ar trebui să se încadreze într-un domeniu politic al UE. Chiar
dacă celelalte criterii au fost îndeplinite, transferul nu poate fi recunoscut în temeiul legislației de
guvernare, cu excepția cazului în care a fost acordată autorizația corespunzătoare.

3
- Destinatarul a îndeplinit criteriile de eligibilitate?
- Suma poate fi estimată în mod rezonabil? În multe cazuri, acest lucru pare a fi un lucru grav
impediment pentru recunoașterea unui transfer. Judecata profesională este necesară în astfel de cazuri.
Dacă toate criteriile sunt îndeplinite, cheltuielile sau costurile sunt declarate eligibile și recunoscute drept
cheltuială în contul rezultatului economic.

REGULA 4: VENITURI DIN TRANZACȚII DE SCHIMB

Această regulă contabilă a UE se bazează pe Standardul internațional de contabilitate al sectorului

public (IPSAS) 9 „Venituri din tranzacții de schimb”.
Obiectivul prezentei reguli contabile a UE este de a prescrie tratamentul contabil al veniturilor care
rezultă din tranzacții de schimb și evenimente. Problema principală în contabilizarea veniturilor este
stabilirea momentului de recunoaștere a veniturilor. Veniturile sunt recunoscute atunci când este probabil
ca viitoarele beneficii economice sau potențialul de serviciu vor reveni entității și aceste beneficii pot fi
măsurate în mod fiabil. Această regulă de contabilitate a UE identifică circumstanțele în care aceste
criterii vor fi îndeplinite și, prin urmare, veniturile vor fi recunoscute.
Această regulă contabilă a UE ar trebui aplicată în contabilizarea veniturilor rezultate din
următoarele tranzacții de schimb și evenimente:
(a) Prestarea de servicii;
(b) Vânzarea de bunuri;
(c) Utilizarea de către alții a activelor entității care generează dobânzi, redevențe și dividende.
UE poate obține venituri din tranzacții de schimb sau fără schimb. Un schimb tranzacția este una în
care UE primește active sau servicii, sau are datoriile stinse și oferă în mod direct o valoare aproximativ
egală (în principal sub formă de bunuri, servicii sau utilizarea activelor) către cealaltă parte în schimb. În
a face distincția între veniturile din schimb și cele din afara schimbului, ar trebui luată în considerare
substanța, mai degrabă decât forma tranzacției.

REGULA 5: PREFINANȚARE

Obiectivul prezentei reguli contabile a UE este de a prescrie tratamentul contabil al tranzacțiilor de

prefinanțare ale instituțiilor și organismelor UE. Prefinanțarea este cel mai frecvent utilizata pentru
implementarea tranzacțiilor fără schimb, cum ar fi transferuri (de exemplu, subvenții, fonduri structurale)
și mai puțin în procesul de achiziție de bunuri sau servicii (tranzacții de schimb). Aceasta corespunde
plății avansurilor în numerar, adică plățile se fac înainte ca cheltuiala sa fie declarata eligibila sau înainte

4
de livrarea de bunuri sau servicii. Acest tip de avans de numerar este un activ semnificativ al Uniunii
Europene și este inclus în situații financiare la rubrica „Prefinanțare”.
Această regulă contabilă prescrie tratamentul contabil al tranzacțiilor de prefinanțare a instituțiilor
și organismelor UE. Se aplică clasificării, prezentării, recunoașterii și măsurării prefinanțării.
Prefinanțarea este o plată menită să ofere beneficiarului un avans. Poate fi împărțit
într-o serie de plăți în conformitate cu prevederile contractului, deciziei, acordului sau actului juridic de
bază.Avansul este utilizat fie în scopul pentru care a fost furnizat în perioada definită în acord fie este
rambursat.

REGULA 6: IMOBILIZARI NECORPORALE

Obiectivul acestei reguli contabile UE este de a prescrie tratamentul contabil pentru activele
necorporale care nu sunt tratate în mod specific într-o altă regulă contabilă. Această regulă impune unei
entități din UE să recunoască o activa necorporală dacă și numai dacă sunt îndeplinite criteriile
specificate.
Activele sunt resurse controlate de o entitate ca urmare a unor evenimente trecute și din care se
așteaptă ca beneficiile economice viitoare sau potențialul de serviciu să curgă către entitate.O activa
necorporală este o activa nemonetară identificabilă fără substanță fizică.
Nu toate articolele necorporale (de exemplu, proprietate intelectuală, nume de marcă) îndeplinesc
definiția unui activ necorporal, adică identificabilitate, control asupra unei resurse și existența unor
beneficii economice viitoare sau potențial de serviciu. Dacă un element care intră în sfera de aplicare a
acestei reguli nu îndeplinește definiția unei active necorporale, cheltuielile pentru achiziționarea sau
generarea sa internă sunt recunoscute ca o cheltuială atunci când este suportată.
Un activ este identificabil dacă:
(a) este separabil, adică poate fi separat sau divizat de entitate și vândut, transferat, licențiat, închiriat sau
schimbat, fie individual, fie împreună cu un contract conex, activ sau pasiv identificabil, indiferent dacă
entitatea intenționează să facă acest lucru;
(b) Provine din aranjamente obligatorii (inclusiv drepturi din contracte sau alte drepturi legale), indiferent
dacă aceste drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi și obligații.

REGULA 7: IMOBILIZARI CORPORALE

5
 Obiectivul acestei reguli contabile UE este de a prescrie tratamentul contabil pentru active
corporale și echipamente, astfel încât utilizatorii situațiilor financiare ale UE să poată discerne informații
despre investițiile UE sau cheltuielile cu active corporale.
Această regulă contabilă a UE se aplică contabilității tuturor activelor corporale din domeniul
financiar al Uniunii Europene și ale entităților sale consolidate, cu excepția cazului în care se află în sfera
unei alte reguli contabile (adică Leasing).
Activele corporale sunt elemente (tangibile) care:
-sunt păstrate pentru a fi utilizate în producția sau furnizarea de bunuri sau servicii, pentru închiriere
sau în scopuri administrative;
-se așteaptă să fie utilizate pe parcursul mai multor perioade de raportare.
Costul unui element de active corporale va fi recunoscut ca activ dacă și numai dacă:
• Este probabil ca beneficiile economice viitoare sau potențialul de serviciu asociat articolului să fie
trecute către UE;
• Costul sau valoarea justă a elementului pot fi măsurate în mod fiabil.

REGULA 8: ARENDĂRI

Obiectivul acestei reguli contabile a UE este de a prescrie, pentru locatari și locatori, politicile
contabile adecvate și prezentările de informații care trebuie aplicate în ceea ce privește contractele de
leasing financiar și operațional.
Această regulă contabilă a UE se aplică contabilizării tuturor contractelor de leasing din situațiile
financiare ale Uniunii Europene și ale entităților sale consolidate, cu excepția:
• Acorduri de licențiere pentru articole precum filme cinematografice, înregistrări video, piese de teatru,
manuscrise, brevete și drepturi de autor;
• Investiții imobiliare (în general nu se aplică în UE);
• Activele biologice.
Un contract de leasing este un acord prin care locatorul transmite locatarului în schimbul unei plăți
sau al unei serii de plăți dreptul de a utiliza un activ pentru o perioadă de timp convenită.Un leasing
financiar este un contract de leasing care transferă în mod substanțial toate riscurile și recompensele
aferente dreptului de proprietate asupra unui activ. Titlul poate fi transferat sau nu în cele din urmă.Un
contract de leasing operațional este un contract de leasing diferit de un contract de leasing financiar.

REGULA 9: INVENTARII

6
 Obiectivul acestei reguli contabile UE este de a prescrie tratamentul contabil al stocurilor. O
problema principală în contabilizarea stocurilor este suma costului care trebuie recunoscută ca activ și
reportate până când veniturile aferente sunt recunoscute. Această regulă contabilă oferă îndrumări cu
privire la determinarea costului și recunoașterea ulterioară a acestuia ca cheltuială, inclusiv orice reducere
a valorii nete realizabile. De asemenea, oferă îndrumări cu privire la formulele de costuri care sunt
utilizate pentru atribuirea costurilor la inventarii.
Stocurile sunt active:
- Sub formă de materiale sau consumabile care trebuie consumate în procesul de producție;
- Sub formă de materiale sau consumabile care urmează să fie consumate sau distribuite în prestarea
serviciilor;
- Deținute pentru vânzare sau distribuție în cursul operațiunilor obișnuite;
- În procesul de producție pentru vânzare sau distribuție.
Stocurile în entitățile UE pot include:
(a) Depozite consumabile;
(b) Materiale de întreținere;
(c) Piese de schimb pentru instalații și echipamente, altele decât cele prevăzute în regula contabilă 7;
(d) Stocuri strategice (de exemplu, rezerve de energie, vaccinare);
(g) Lucrări în curs, inclusiv:
(i) materiale pentru cursuri educaționale / de formare;
(ii) Servicii pentru clienți (de exemplu, servicii de audit) în cazul în care aceste
servicii sunt vândute la preturi in conditii de concurenta.

REGULA 10: PROVIZIOANE, DATORII CONTINGENTE ȘI ACTIVE CONTINGENTE

Obiectivul acestei reguli contabile UE este de a defini provizioanele, datoriile contingente și active
contingente, identificarea circumstanțele în care provizioanele ar trebui recunoscute, modul în care
acestea ar trebui măsurate și dezvăluirile care ar trebui făcute despre acestea. Această regulă impune ca
trebuie furnizate anumite informații despre datoriile contingente și activele contingente în notele
situațiilor financiare pentru a permite utilizatorilor să le înțeleagă natura, calendarul și valoarea.
Un provizion este o datorie cu suma sau timpul nedeterminate. Provizioanele se pot distinge de
alte datorii, cum ar fi datoriile și acumulările, deoarece există incertitudine cu privire la momentul sau
valoarea cheltuielilor viitoare necesare în decontare.
Un activ contingent este un activ posibil care apare din evenimente trecute și al cărui existență va fi
confirmat numai de apariția sau ne-apariția unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte

7
nu în totalitate sub controlul Uniunii Europene.
O datorie contingentă este:
a) O posibilă obligație care decurge din evenimente trecute și a cărei existență va fi confirmată
numai de apariția sau ne-apariția unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte nu în totalitate sub
controlul Uniunii Europene;
b) O obligație prezentă care rezultă din evenimente trecute, dar care nu este recunoscută
deoarece:
i. Nu este probabil ca o ieșire de resurse care să încorporeze beneficii economice sau
potențialul serviciului va fi necesar pentru soluționarea obligației;
ii. Valoarea obligației nu poate fi măsurată cu o fiabilitate suficientă.

REGULA 11: INSTRUMENTE FINANCIARE

Obiectivul prezentei reguli contabile a UE este de a prescrie tratamentul contabil al instrumentelor

financiare. Se aplică clasificării, prezentării, recunoașterii și evaluării instrumentelor financiare, precum și
divulgarea instrumentelor financiare și gestionarea riscurilor în contextul instrumentelor financiare.
Această regulă contabilă a UE se aplică contabilizării tuturor instrumentelor financiare (active
financiare, pasive financiare, instrumente de capitaluri proprii, garanții financiare) în situațiile financiare
consolidate ale Uniunii Europeane.
Un instrument financiar este orice contract care dă naștere unui activ financiar al unei entități și al
unui pasiv financiar sau instrument de capitaluri proprii al unei alte entități.
Un activ financiar este orice activ care este:
(a) Numerar;
(b) Un instrument de capitaluri proprii al unei alte entități;
(c) Un drept contractual;
(d) Un contract care va fi sau poate fi decontat în instrumentele de capital proprii ale entității.
O datorie financiară este orice datorie care este:
(a) O obligație contractuală;
(b) Un contract care va fi sau poate fi decontat în instrumentele de capital proprii ale entității.
Un instrument de capitaluri proprii este orice contract care evidențiază un interes rezidual în activele unei
entități după deducerea tuturor datoriilor sale.

REGULA 12: BENEFICIILE ANGAJAȚILOR

8
 Statutul funcționarilor Uniunii Europene („UE”) asigura diferite beneficii angajaților (pensii de
pensionare, pensii de invaliditate, pensii de urmaș, asigurare medicală) pentru personal în serviciu,
personal invalid și personal pensionat. Fiecare an de serviciu prestat de angajații UE îi dă dreptul la
diferite prestații (boală, pensionare etc.). Aceste beneficii, pe care le vor primi după o perioadă de
activitate, constituie un angajament din partea Uniunii Europene care trebuie înscris în conturi. Sosirea de
personal nou, pensionarea personalului în serviciu și modificările ratelor dobânzii sau ale tabelelor de
mortalitate sunt toți factorii sau ipotezele care au o influență directă asupra evaluării angajamentelor
respective.
Beneficiile angajaților cărora li se aplică această regulă le includ pe cele furnizate:
(a) Conform planurilor oficiale sau a altor acorduri formale între UE și angajații individuali,
grupuri de angajați sau reprezentanții acestora;
(b) În conformitate cu cerințele legislative sau prin acorduri industriale, prin care sunt necesare entități
să contribuie la planurile naționale, de stat, industriale sau alte planuri multi-angajator sau acolo unde sunt
necesare entități să contribuie la programul compozit de securitate socială;
(c) Prin acele practici informale care dau naștere unei obligații constructive. Practicile informale dau
nastere unei obligații constructive în care entitatea nu are o alternativă realistă decât să plătească
beneficiile angajatului.
Beneficiile angajaților includ:
(a) Beneficiile pe termen scurt ale angajaților, precum salariile, contribuțiile de asigurări sociale,
concediul anual platit și concediul medical plătit, precum și prestațiile nemonetare (cum ar fi îngrijirea
medicală) pentru angajații actuali;
(b) Beneficii post-angajare, cum ar fi pensiile, alte beneficii de pensionare, asigurari de viața post-
angajare și îngrijiri medicale post-angajare;
(c) Alte beneficii pe termen lung pentru angajați, care pot include concediu de lungă durată sau concediu
sabatic, jubileu sau alte prestații pe termen lung, prestații de invaliditate pe termen lung;
(d) Beneficii de reziliere.
Principiul care stă la baza tuturor cerințelor detaliate ale acestei reguli este acela că costul furnizării
beneficiile angajaților trebuie recunoscute în perioada în care beneficiul este câștigat de către
angajat, mai degrabă decât atunci când este plătit sau plătibil. Principalele obiective ale contabilitatii post-
angajare este să măsoare costul asociat cu beneficiile angajaților și să recunoască acest cost pe perioadele
de serviciu respective ale angajaților. Costurile periodice ale planurilor post-angajare au să fie alocate
corespunzător perioadelor în care beneficiile economice aferente sunt primite de către angajatorii care
suportă aceste costuri.

9
 REGULA 13: EFECTELE MODIFICARILOR CURSULUI VALUTAR

Obiectivul acestei reguli contabile UE este de a prescrie modul de includere a tranzacțiilor valutei
străine și operațiunilor externe în situațiile financiare ale Uniunii Europene și cum să traduce situațiile
financiare într-o monedă de prezentare. Problemele principale sunt cursul (cursurile) de schimb care
trebuie utilizat și modul de raportare a efectelor modificărilor în ratele de schimb din situațiile financiare.
UE și organismele sale consolidate, întrucât pregătesc și prezintă situații financiare în baza de
acumulare a contabilitatii, va aplica această regulă contabilă:
a) în contabilizarea tranzacțiilor și soldurilor în valută, cu excepția tranzacțiilor și soldurilor derivate care
se încadrează în domeniul de aplicare al regulii contabile 11 care se ocupă cu recunoașterea și evaluarea
instrumentelor financiare;
b) în traducerea rezultatelor și a poziției financiare a operațiunilor străine care sunt incluse în situațiile
financiare ale Uniunii Europene prin consolidare sau prin metoda echității;
c) în traducerea rezultatelor și a poziției financiare a Uniunii Europene într-o monedă de prezentare.
Această regulă contabilă a UE se aplică prezentării veniturilor și cheltuielilor rezultate din tranzacții în
valută și traducerea situațiilor financiare ale unei operațiuni străine.Aceasta nu se aplică prezentării într-o
situație a fluxurilor de numerar a fluxurilor de numerar rezultate din tranzacții într-o monedă străină sau
la traducerea fluxurilor de numerar ale unei operațiuni străine.

REGULA 14: POLITICI CONTABILE, MODIFICĂRI ALE

ESTIMĂRILOR CONTABILE ȘI ERORI

Obiectivul prezentei reguli este de a prescrie criteriile de selectare și modificare a politicilor

contabile, împreună cu tratamentul contabil și prezentarea modificărilor în politicile contabile, modificări
în estimări contabile și corectarea erorilor.
UE și organismele sale consolidate, deoarece pregătesc și prezintă situații financiare în baza de
acumulare a contabilitatii, va aplică această regulă contabilă. Această regulă se aplică la selectarea
și aplicarea politicilor contabile și contabilizarea modificărilor politicilor contabile, a modificărilor în
estimări contabile și corectări ale erorilor din perioada anterioară.Politicile (metodele) contabile sunt
principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice adoptate de o întreprindere la întocmirea şi
prezentarea situaţiilor financiare.O modificare a estimării contabile reprezintă o ajustare a valorii
contabile a unui activ sau a unei datorii, sau valoarea consumului periodic al unui activ, care rezultă din
evaluarea situaţiei prezente a activelor şi datoriilor şi a beneficiilor şi obligaţiilor viitoare preconizate
asociate acestora. Modificarea estimărilor contabile rezultă de pe urma noilor informaţii sau noilor

10
evoluţii şi în consecinţă nu reprezintă corectări ale erorilor. Erorile sunt omisiuni şi alte informaţii eronate
în situaţiile financiare ale întreprinderii, dintr-o perioadă sau din mai multe perioade, care sunt
descoperite în exerciţiul curent şi care privesc o informaţie fiabilă care:
a) era disponibilă când acele situaţii financiare din perioadele anterioare au fost întocmite;
b) puteau fi, în mod rezonabil, obţinute şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea acelor situaţii
financiare.
Erorile pot apărea ca rezultat al unui calcul matematic greşit, al aplicării eronate a politicilor contabile, al
interpretării greşite a evenimentelor, al fraudelor sau omisiunilor.

REGULA 15: PREZENTAREA INFORMATIILOR PRIVIND PĂRȚILE AFILIATE

Obiectivul acestei reguli contabile UE este de a impune divulgarea existenței părții afiliate relațiilor
în care există controlul și divulgarea de informații despre tranzacțiile între Uniunea Europeană și părțile
sale conexe. Aceste informații sunt necesare în scopuri de responsabilitate și pentru a facilita o mai bună
înțelegere a bilanțului și contului rezultatului economic. Principalele probleme în dezvăluirea
informațiilor despre părțile afiliate sunt identificarea naturii relației cu părțile afiliate și pentru a
determina ce informații ar trebui dezvăluite cu privire la tranzacțiile respective. Atunci când se decide
sfera informațiilor care urmează să fie dezvăluite, este important să se ia în considerare concepte de
transparență și materialitate.
Tranzacția cu părțile afiliate este un transfer de resurse sau obligații între părțile afiliate, indiferent dacă se
percepe un preț. Tranzacțiile cu părțile afiliate exclud tranzacțiile cu orice altă entitate care este o parte
afiliată numai datorită dependenței sale economice de entitatea raportoare sau guvernul din care face
parte.
Partea sau părțile afiliate sunt considerate a fi înrudite dacă o parte are capacitatea de a controla alta parte;
sau exercită o influență semnificativă asupra celeilalte părți în realizarea financiară și deciziilor de
operare; sau dacă entitatea părții afiliate și o altă entitate sunt supuse controlului comun. În luarea în
considerare a fiecărei posibile relații cu părțile afiliate, atenția este îndreptată către
substanța relației și nu doar forma juridică.

REGULA 16: PREZENTAREA INFORMAȚIILOR BUGETARE ÎN CONTURI ANUALE

11
 Respectarea cerințelor acestei reguli contabile va asigura că UE și instituțiile și agențiile sale
consolidate își îndeplinesc obligațiile de responsabilitate și sporesc transparența situațiilor financiare prin
demonstrarea conformității cu bugetul (bugetele) aprobat (e) pentru care sunt trași la răspundere publică.
Această regulă se aplică conturilor consolidate ale UE, precum și conturilor individuale ale instituțiilor și
agențiilor consolidate UE dacă bugetele anuale ale acestor entități sunt disponibile public. Regula impune
acestor entități să facă anumite dezvăluiri despre bugetul și sumele reale din conturile lor anuale sau alte
rapoarte. Nu necesită ca aceste entități să facă bugetele lor aprobate și nu specifică cerințele pentru
formulare sau prezentarea bugetelor aprobate care sunt puse la dispoziția publicului. Această regulă
identifică dezvăluirile care urmează să fie făcute de aceste entități cu privire la respectarea acestora cu
bugetul (bugetele) aprobat (e) și performanța lor fata de bugetul (bugetele) aprobat (e), indiferent dacă
bugetul și situațiile financiare sunt sau nu pregătite și prezentate in aceeași bază.
Această regulă contabilă impune ca conturile anuale ale UE și ale instituțiilor și agențiilor sale consolidate
care își fac disponibil (e) public bugetul (bugetele) aprobat (e) includ:
(a) O comparație a sumelor reale cu sumele din bugetul inițial și final. Aceasta comparația trebuie să se
facă pe aceeași bază de contabilitate adoptată pentru buget, chiar dacă aceasta baza este diferită de baza
adoptată pentru situațiile financiare;
(b) O explicație a diferențelor semnificative între buget și sumele efective, cu excepția cazului în care
acestea sunt incluse în alte documente publice emise împreună cu conturile anuale;
(c) O reconciliere a sumelor efective pe bază de buget, cu sumele efective prezentate în
situații financiare atunci când contabilitatea și baza bugetară diferă.

REGULA 17: VENITURI DIN TRANZACȚII FARA SCHIMB

(IMPOZITE ȘI TRANSFERURI)

Obiectivul acestei reguli contabile a Uniunii Europene este de a prescrie tratamentul contabil a
veniturilor provenite din tranzacții fără schimb, cum ar fi:
(a) Impozite;
(b) Transferuri (fie în numerar, fie nu în numerar), inclusiv subvenții, iertarea datoriilor, amenzi, legături,
cadouri, donații și bunuri și servicii în natură.
Problema principală care trebuie decisă este când recunoașteți veniturile. Veniturile sunt
recunoscute atunci când este probabil ca beneficiile economice viitoare sau potențialul de serviciu va
curge către entitate și aceste beneficii pot fi măsurate în mod fiabil. Această regula contabilă identifică
circumstanțele în care aceste criterii vor fi îndeplinite și veniturile, prin urmare, recunoscute.

12
 Această regulă contabilă a UE nu se aplică unei combinații de entități care este o tranzacție fără
schimb și, prin urmare, nu specifică dacă acest tip de combinație de entități va genera venituri sau
nu. O combinație de entități are loc atunci când două sau mai multe entități raportoare sunt reunite la
o entitate raportoare.
Tranzacțiile fără schimb sunt tranzacții care nu sunt tranzacții de schimb. Într-o
tranzacție fara schimb , o entitate fie primește valoare de la o altă entitate fără a da direct
valoare aproximativ egală în schimb sau dă valoare unei alte entități fără a primi direct
valoare aproximativ egală în schimb.

REGULA 18: DEPRECIEREA ACTIVELOR

Obiectivul acestei reguli contabile este de a prescrie tratamentul contabil pentru deprecierea atât
activelor generatoare de numerar, cât și activelor care nu generează numerar. O depreciere este o pierdere
a beneficiilor economice viitoare sau a potențialului de serviciu al unui activ, peste și mai presus de
recunoașterea sistematică a pierderii beneficiilor sau serviciilor economice viitoare ale activului potențial
prin amortizare. Activele care generează numerar sunt active deținute pentru a genera un randament
comercial. Activele care nu generează numerar sunt altele decât activele generatoare de numerar.

REGULA 19: EVENIMENTE DUPĂ DATA RAPORTĂRII

Obiectivul acestei reguli contabile UE este de a stabili când o entitate UE ar trebui să își ajusteze situațiile
financiare și / sau informațiile pe care o entitate UE ar trebui să le furnizeze cu privire la data la care
situațiile financiare au fost autorizate pentru eliberare și despre evenimente ulterioare datei raportării.
Evenimentele de după data raportării sunt acele evenimente, atât favorabile, cât și nefavorabile, care
apar între data raportării și data la care sunt autorizate situațiile financiare pentru emisiune. Pot fi
identificate două tipuri de evenimente:
a) Evenimentele de ajustare după data raportării sunt cele care oferă dovezi
condițiile care existau la data raportării;
b) Evenimentele care nu se ajustează după data raportării sunt cele care indică
condiții care au apărut după data raportării.
Data raportării înseamnă data ultimei zile a perioadei de raportare la care
situațiile financiare se referă.

13
Bibliografie
https://ec.europa.eu/info/publications/eu-accounting-rules_en

14