Universitatea „Spiru Haret” Facultatea de Ştiinţe Juridice, Economice şi

Administrative Craiova Programul de studii universitare de master: Ştiinţe penale şi

criminalistică Disciplina : Drept execuţional penal Titular curs : Conf.univ.dr.
COSTACHE GHEORGHE
 Introducere
Dreptul execuţional penal face parte dintre ştiinţele penale având ca obiectde
studiu descrierea pedepselor, a naturii şi conţinutului acestora, precum şi
amodalităţilor de executare cu privare sau fără privare de libertate. De
asemenea,descriind modalităţile concrete de executare a pedepselor, sunt abordate
drepturileconstituţionale ale condamnaţilor, facilităţile şi posibilităţile puse la
dispoziţie de legea penală pentru resocializarea condamnaţilor.

Viaţa din penitenciare, realizarea raportului juridic de executare a pedepselor cu

interdicţiile, obligaţiile şi parcurgerea etapelor spre punere în libertate, situaţiile de
criză, precum şi statutul de condamnat în raport cu interferenţa cu activitatea
personalului specializat face parte din obiectul de cercetare a dreptului execuţional penal
alături de alte ştiinţe penale.

1. Drepturile deţinuţilor
Ca toate fiinţele umane, ca cetăţeni cu drepturi prevăzute în Constituţie, condamnaţii au
drepturi, dar şi obligaţii, deoarece penitenciarele funcţionează în virtutea legii, nu în afara ei.
Drepturile pe care condamnaţii le au pe timpul executării pedepselor sunt limitate de
prevederile legale, de regimul de executare a pedepsei, de natura pedepsei ce i s-a aplicat de
instanţa de judecată.
Cu prilejul intrării în închisoare, fiecare condamnat primeşte informaţii referitoare la
regimul aplicat categoriei din care face parte, regulile ce trebuie respectate conform
Regulamentului de ordine interioară al penitenciarului, drepturile şi obligaţiile ce-i revin, modul
lor de exercitare, procedura de realizare a plângerilor în caz de limitare a exercitării acestora, în
aşa fel încât condamnatul să se poată adapta cât mai uşor condiţiilor vieţii de penitenciar1.
Asigurarea respectării drepturilor persoanelor condamnate se face de către judecătorul
delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
Orice condamnat care consideră că drepturile sale i-au fost încălcate, se poate adresa cu
plângere, în termen de 10 zile de la aflarea măsurii luate împotriva sa de către administraţia
penitenciarului.

1 Ioan Chiş, Umanismul dreptului execuţional românesc – acordarea drepturilor în mediul

penitenciar -, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 63.
 Soluţionarea plângerii se face de către judecătorul delegat, după ce a ascultat pe
condamnat, după caz, pe orice persoană care poate furniza informaţii în acest sens, prin încheiere
motivată, în termen de 10 zile de la primirea plângerii şi pronunţă una dintre următoarele soluţii:
- admite plângerea şi dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii luate de către
administraţia penitenciarului;
- respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.
Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se
comunică persoanei condamnate în termen de două zile de la data pronunţării acesteia.
Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de
libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie
se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. 2-5 din Codul de procedură
penală, care se aplică în mod corespunzător. Hotărârea judecătoriei este definitivă. Exercitarea
drepturilor persoanelor condamnate este prevăzută în art. 38 din Legea nr. 275/2006, fiin
interzisă limitarea exercitării acestor drepturi mai mult decât o face legea.
Drepturile legale ale condamnaţilor sunt prevăzute în art. 38-56 din lege astfel:
- dreptul la libertatea conştiinţei, a opiniilor şi a credinţelor religioase.
- dreptul la informaţie - dreptul la consultarea documentelor de interes personal
- dreptul de petiţionare - dreptul la corespondenţă
- dreptul la convorbiri telefonice
- dreptul la plimbare zilnică
- dreptul de a primi bunuri
- dreptul la asistenţă medicală
- dreptul la asistenţă diplomatică
- dreptul la încheierea unei căsătorii

1.1. Dreptul la libertatea conştiinţei, a opiniilor şi a credinţelor religioase.

Persoanele condamnate pot participa, pe baza liberului consimţământ, la servicii sau
întruniri religioase organizate în penitenciare şi pot procura şi deţine publicaţii cu caracter
religios, precum şi obiecte de cult. Acest drept mai presupune înlăturarea oricărei îngrădiri sau
discriminări pe teme de opinii, convingeri, credinţe religioase.
 1.2. Dreptul la informaţie
Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de 60 libertate de a avea
acces la informaţiile de interes public nu poate fi îngrădit.
Accesul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informaţiile
de interes public se realizează în condiţiile legii.
Articolul 41 alin. 3 din Legea nr. 275/2006 instituie obligaţia Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor de a lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării dispoziţiilor legale
privind liberul acces la informaţiile de interes public pentru persoanele aflate în executarea
pedepselor privative de libertate.
Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informaţii de
interes public se realizează şi prin publicaţii, emisiuni radiofonice şi televizate sau prin orice alte
mijloace autorizate de către administraţia penitenciarului.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 60 din Regulament, care prevăd că persoanele
privative de libertate, indiferent de regimul de executare în care sunt clasificate, au acces la
mijloacele de informare în masă, prin intermediul radioului, televizorului, revistelor şi ziarelor,
literatură beletristică şi de specialitate.
În conformitate cu art. 43 din Legea nr. 275/2007, normele prevăzute în principalele acte
normative cum ar fi Codul penal, Codul de procedură penală referitoare la executarea pedepselor
privative de libertate, Legea de executare a pedepselor privative de libertate, regulamentul de
aplicare a dispoziţiilor acesteia, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de
interes public, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001, regulamentele de ordine interioară ale
penitenciarelor trebuie să fie aduse la cunoştinţa condamnaţilor pentru a se putea prevala de
drepturile ce le cuprind, pentru a-şi cunoaşte obligaţiile şi a-şi putea adapta conduita la restricţiile
legale cuprinse în regulamentul de ordine interioară.
Aceste acte normative trebuie să le fie aduse la cunoştinţă în limba română, precum şi în
limba pe care o cunosc, pentru a nu se crea o discriminare în aplicarea şi cunoaşterea regulilor şi
se pun la dispoziţie persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, în
penitenciare, în locuri accesibile.
În cazul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, care au deficienţe de
comunicare, aducerea la cunoştinţă a dispoziţilor legale se realizează prin folosirea unor
modalităţi care să permită înţelegerea acestora. Toate măsurile luate în sensul celor de mai sus se
vor consemna întrun proces verbal.

1.3. Dreptul la consultarea documentelor de interes personal Persoana condamnată sau

oricare altă persoană, cu acordul persoanei condamnate, are acces la dosarul individual, la
dosarul medical şi la rapoartele de incident şi poate obţine, la cerere, fotocopii ale acestora.
Consultarea documentelor se poate face numai în prezenţa unei persoane desemnate de directorul
penitenciarului. Interesul condamnaţilor şi al familiilor lor cu privire la actele din cuprinsul
dosarului vin din nevoia de cunoaştere a evoluţiei situaţiei acestuia, situaţie de fapt şi de drept
care poate influenţa viaţa lui: situaţia juridică (introducerea în dosar a mandatelor de executare a
pedepselor, în cazul în care sunt mai multe astfel de acte, realizarea contopirilor de mandate,
modificările datelor din situaţia juridică – nerecidivist, recidivist, cu antecedente penale -,
aplicarea unei graţieri, amnistii, intervenţia unui proces la altă instanţă ori un proces la instanţele
din străinătate, întreruperea 62 executării pedepsei pe un timp limitat, suspendarea executării
pedepsei), liberarea (la termen, condiţionată, amânarea liberării), transferarea, sancţionarea ori
recompensarea, acordarea de facilităţi sau responsabilităţi, documentarea cu privire la zilele
câştigate ca urmare a muncii prestate, cuantumul sumelor consemnate pe numele condamnatului
(din plata muncii, banii primiţi de la familie sau din alte surse, sumele expediate de penitenciar
familiei sau victimei infracţiunii, plata unor daune cauzate din vina condamnatului, consemnarea
sumelor cheltuite prin cumpărarea de bunuri), verificarea situaţiei medicale (consemnarea
tratamentelor, a medicamentelor de la penitenciar, de la familie, transferul la spitale, internările
în infirmerie, intervenţiile stomatologice, diferite intervenţii chirurgicale, vaccinările periodice,
intervenţia unor boli cronice, alterarea stării de sănătate care nu ar permite continuarea executării
pedepselor), obţinerea de certificate de calificare, de diplome de studii ori de terminare a
cursurilor diferitelor şcoli 24.

1.4. Dreptul de petiţionare Dreptul de petiţionare al persoanelor aflate în executarea

pedepselor privative de libertate este garantat. Petiţiile şi răspunsul la acestea au caracter
confidenţial şi nu pot fi deschise sau reţinute. Prin petiţie se înţelege orice cerere sau sesizare
adresată autorităţilor publice, instituţiilor publice, organelor judiciare, instanţelor sau
organizaţiilor internaţionale. Regulile penitenciare europene din 2006 prevăd în mod detaliat 24
Ioan Chiş, op. cit., p. 76. 63 modalităţile în care se pot realiza cereri şi reclamaţii de către
condamnaţi, în art. 70, astfel: “1. Deţinuţii au dreptul să formuleze cereri şi reclamaţii, individual
sau în grup, directorului penitenciarului sau oricărei alte autorităţi competente. 2. Dacă problema
poate fi rezolvată prin mediere, se va recurge în primul rând la aceasta. 3. Dacă o cerere sau o
reclamaţie este respinsă, motivele respingerii trebuie comunicate deţinutului în cauză, iar acesta
va avea dreptul de a introduce recurs în faţa unei autorităţi independente. 4. Deţinuţii nu trebuie
să fie pedepsiţi pentru că au făcut cereri sau reclamaţii. 5. Autoritatea competentă trebuie să ţină
cont de toate reclamaţiile scrise ale familiilor deţinuţilor, referitoare la încălcări ale drepturilor
deţinuţilor. 6. Nici o plângere a reprezentantului juridic sau a unei organizaţii care apără
drepturile populaţiei penitenciare nu poate fi depusă în numele unui deţinut, dacă cel în cauză se
opune. 7. Deţinuţii trebuie să aibă dreptul de a solicita un aviz juridic, cu privire la procedurile de
realizare a plângerilor şi apelurilor interne, precum şi serviciile unui avocat, dacă este necesar. “
1.5. Dreptul la corespondenţă Dreptul la corespondenţă al persoanelor aflate în executarea
pedepselor privative de libertate este garantat, iar corespondenţa are caracter confidenţial,
neputând fi deschisă sau reţinută decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege. 64
Corespondenţa primită de către persoana privativă de libertate este supusă controlului antiterorist
şi de specialitate. În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul
corespondenţei, a drogurilor, substanţelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a
căror deţinere este interzisă, corespondenţa poate fi deschisă, fără a fi citită, în prezenţa
persoanei condamnate. De asemenea, corespondenţa poate fi deschisă şi reţinută dacă există
indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, aceasta urmând a se face numai pe baza
dispoziţiilor emise, în scris şi motivat, de către conducătorul penitenciarului. Persoana aflată în
executarea pedepsei privative de libertate este înştiinţată în scris, de îndată, cu privire la luarea
acestor măsuri, iar corespondenţa reţinută se clasează într-un dosar special care se păstrează de
administraţia penitenciarului. Dispoziţiile cu privire la deschiderea şi reţinerea corespondenţei nu
se poate face în situaţia în care ea se realizează cu apărătorul său, cu organizaţiile
neguvernamnentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei drepturilor omului,
precum şi cu instanţele sau organizaţiile internaţionale a căror competenţă este acceptată ori
recunoscută de România. Directorul penitenciarului trebuie să ia măsurile corespunzătoare
pentru crearea cadrului necesar ridicării corespondenţei din penitenciar de către furnizorul de
servicii poştale, de a asigura cutii poştale în interiorul penitenciarului şi predării de îndată a
acesteia destinatarului, sub semnătură. Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de
petiţionare şi a dreptului la corespondenţă sunt suportate de către persoanele aflate în executarea
pedepselor privative de libertate. În cazul în care aceste persoane nu dispun de mijloacele băneşti
65 necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiţionare prin cereri şi sesizări adresate
organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a căror competenţă este acceptată
ori recunoscută de România şi cele pentru exercitarea dreptului la corespondenţă cu familia,
apărătorul şi cu organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul
protecţiei drepturilor omului sunt suportate de către administraţia penitenciarului. Sunt
considerate persoane fără mijloace băneşti persoanele care nu au sau nu au avut în ultimele 30 de
zile sume de bani disponibile în contul personal. Cheltuielile ocazionate de exercitarea
drepturilor de petiţionare şi la corespondenţă, prin trimiteri poştale în alt regim decât cel simplu,
sunt suportate în totalitate de persoanele privative de libertate. Procedura de distribuire a
materialelor destinate exercitării dreptului de petiţionare şi la corespondenţă se aprobă prin
decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. 1.6. Dreptul la
convorbiri telefonice Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul
să efectueze convorbiri telefonice de la telefoanele publice cu cartelă instalate în penitenciare.
Convorbirile telefonice au caracter confidenţial şi se efectuează sub supraveghere vizuală.
Potrivit art. 54 din Regulament orice persoana privată de libertate are dreptul de a efectua
săptămânal, pe cheltuiala sa, cel puţin o convorbire telefonică de la telefoanele instalate în
incinta locului de deţinere, cu persoane din exteriorul locului de deţinere, atât din ţară, cât şi din
străinătate. Sunt interzise deţinerea şi folosirea telefoanelor mobile de către persoanele 66 private
de libertate, in interiorul locului de deţinere. Convorbirile telefonice sunt resticţionate doar de
Regulamentull de ordine interioară, care prevede orele de acces al condamnaţilor la telefon,
categoriile care au acest drept cu o frecvenţă mai mare sau care îl pot exercita nestingherit.
Convorbirile pot fi interceptate, limitate sau oprite în cazul în care sunt informaţii care
demonstrează legături ilegale sau intenţii de producere a unor fapte infracţionale. Cheltuielile
ocazionate de efectuarea convorbirilor telefonice sunt suportate de către persoanele aflate în
executarea pedepselor privative de libertate. 1.7. Dreptul la plimbare zilnică şi dreptul de a primi
vizite Fiecărei persoane condamnate i se asigură zilnic, atunci când condiţiile climaterice permit,
plimbarea în aer liber timp de cel puţin 2 ore, în curţi special amenajate în aer liber, dacă nu
prestează muncă Ceilalţi condamnaţi, care efectuează aceste activităţi, au dreptul la plimbare cel
puţin o oră pe zi. Dacă condiţiile climaterice nu permit plimbarea în aer liber, aceasta se asigură
într-un alt spaţiu corespunzător. Dreptul la plimbare este specific pentru persoanele condamnate,
el ne mai fiind întâlnit în alte instituţii. Pentru a se păstra starea de sănătate a condamnaţilor,
fizică şi psihică, mai ales pentru cei care sunt cazaţi în celule de mici dimensiuni ori care nu sunt
folosiţi la activităţi zilnice în aer liber, precum şi cei cu afecţiuni medicale care nu pot desfăşura
activităţi ocupaţionale ori lucrative în mediu deschis, se organizează în fiecare penitenciar zone
de plimbare. 67 În penitenciarele de maximă siguranţă, ori în astfel de secţii sunt construite
„curţi de plimbare”, separate între ele cu zid şi acoperite cu plasă de metal, pentru ca plimbarea
să poată respecta şi criteriile de securitate. Pentru ceilalţi condamnaţi, de regulă se amenajează
terenuri de sport sau spaţii largi de plimbare, unde se poate efectua această activitate zilnică. În
curţile de plimbare şi pe terenurile de sport există posibilitatea de a se efectua mişcări de
gimnastică, ori de instruire fizică, se pot folosi aparate de forţă, ori se pot organiza jocuri
colective de fotbal, volei, baschet, şi altele. În unele penitenciare moderne există şi săli de forţă,
folosite mai ales pentru cei care practică sportul specific tinerilor, ori care doresc să-şi întreţină
corpul la parametrii fizici în mod deosebit. Activitatea de plimbare mai are rolul de a genera un
confort psihic necesar pentru cei care nu ies din celule decât pentru astfel de activităţi ori
muncesc sau sunt folosiţi la activităţi în spaţii închise.25 Dreptul de a primi vizite se
concretizează prin aceea că în cadrul penitenciarelor, indiferent de regimul de executare a
pedepsei închisorii, condamnaţii pot fi vizitaţi de membrii familiilor lor sau de alte persoane, cu
acordul lor şi cu aprobarea directorului penitenciarului. Vizitele se primesc în spaţii special
amenajate, sub supravegherea vizuală a personalului administraţiei penitenciarului. Orice
persoană care vizitează un condamnat este supusă unui control specific. Discuţiile în cadrul
acestor vizite se realizează în limba maternă, iar durata şi periodicitatea acestora se stabilesc prin
ordin al ministrului justiţiei. În cazul persoanelor private de libertate, încadrate în regimul de 25
Ioan Chiş, op. cit., p.85 68 maximă siguranţă sau închis, vizita se desfasoară în spaţii special
amenajate, de regulă, cu dispozitive de separare între vizitat si vizitator, sub supraveghere
vizuală. Directorul unităţii poate aproba ca vizita să se desfăşoare în spaţii fără dispozitive de
separare în următoarele situaţii: - pentru stimularea persoanelor private de libertate care au o
conduită corespunzătoare, participă activ la activităţile de reintegrare socială şi îndeplinesc
obiectivele stabilite în planul de evaluare şi intervenţie educativă; - cu ocazia unor evenimente
deosebite, zi de naştere, căsătorie, naşterea unui copil, decesul unui membru de familie; - la
solicitarea membrilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau
Pedepselor Inumane sau Degradante, cu ocazia vizitelor întreprinse de aceştia în penitenciare. În
cazul persoanelor private de libertate, încadrate în regimul semideschis şi deschis, vizita se
desfăşoară în spaţii special amenajate, fără dispozitive de separare între vizitat şi vizitator, sub
supraveghere vizuală. Numărul de vizite la care au dreptul deţinuţii este: - condamnaţii cărora li
se aplică regimul deschis beneficiază de 5 vizite/lună; - condamnaţii cărora li se aplică regimul
semideschis beneficiază de 4 vizite/lună; - arestaţii preventiv şi persoanele condamnate pentru
care nu s-a stabilit încă regimul de executare a pedepsei beneficiază de 4 vizite/lună; -
condamnaţii cărora li se aplică regimul închis beneficiază de 3 vizite/lună, 69 - condamnaţii
cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă beneficiază de două vizite/lună. - minorii şi
femeile gravide ori care au născut, pentru perioada în care îngrijesc copilul în locul de deţinere,
beneficiază de 8 vizite/lună - minorii sancţionaţi cu internarea într-un centru de reeducare
beneficiază de un număr nelimitat de vizite. Acordarea dreptului la vizită implică efectuarea
percheziţiei corporale a condamnatului, atât înainte, cât şi după efectuarea vizitei, în scopul
prevenirii unor evenimente deosebite sau unor situaţii de risc. Apărătorul poate vizita oricând
persoana condamnată pe care o reprezintă, iar discuţiile dintre ei sunt confidenţiale. Orice
nerespectare a regulamentului conduce la întreruperea vizitei, iar motivele sunt consemnate într-
un registru special. Persoanele private de libertate pot beneficia trimestrial de vizită intimă, cu
durata de 2 ore. În cazul unui condamnat, în primul an de căsătorie, vizita poate fi lunară. Pentru
acordarea acestui beneficiu, persoanele trebuie să îndeplinească condiţiile de la art. 44 din
Regulament. 1.8. Dreptul de a primi bunuri Persoanele aflate în executarea pedepselor privative
de libertate au dreptul la primirea de bunuri şi bani. Numărul, greutatea pachetelor şi valoarea
sumelor de bani care pot fi primite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de
libertate se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei. Este interzisă primirea, cumpărarea,
deţinerea şi portul bunurilor şi obiectelor din metale şi pietre preţioase. 70 Conform Ordinului
Ministrului Justiţiei nr. 2714 din 2008, deţinuţii pot primi lunar un pachet cu produse alimentare
în greutate de maximum 10 kg, la care se poate adăuga o cantitate de maximum 6 kg de fructe şi
legume, precum şi o cantitate de maximum 20 litri de apă minerală şi/sau băuturi răcoritoare. Pe
lângă acestea, pot primi anual 3 pachete cu ocazia Zilei Naţionale sau a altor sărbători religioase
şi cu ocazia zilei de naştere. Cu ocazia primirii, bunurile şi obiectele, precum şi produsele sunt
supuse, în prezenţa acestora, controlului specific executat de personalul anume desemnat de către
directorul locului de deţinere. Este interzisă primirea de produse alimentare care necesită
încălzire, coacere, fierbere sau alte tratamente termice în vederea consumului. Persoanele private
de libertate pot primi medicamente numai la recomandarea unui medic consultant, a unui medic
specialist, cu avizul medicului unităţii, în baza unei prescripţii medicale, întocmită în două
exemplare, un exemplar însoţind în mod obligatoriu medicamentele primite. Medicamentele
trebuie să fie prevăzute în Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz uman, aprobat de
Agenţia Naţională a Medicamentului, şi să aibă cel puţin 6 luni până la expirarea termenului de
valabilitate. Sumele de bani care se consemnează în fişa contabilă nominală a fiecărui
condamnat. Cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor aflate în executarea pedepselor
privative de libertate pentru munca prestată, sumele primite de la persoane fizice sau juridice în
timpul executării pedepsei şi sumele aflate asupra lor la primirea în penitenciar pot fi folosite
pentru exercitarea dreptului de petiţionare, a dreptului la corespondenţă şi a dreptului la 71
convorbiri telefonice, pentru efectuarea examenului medical, pentru cumpărarea de bunuri,
sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri, pentru repararea pagubelor cauzate bunurilor puse
la dispoziţie de administraţia penitenciarului şi pentru plata transportului până la domiciliu, la
punerea în libertate. Dacă la punerea în libertate nu se dispune de mijloace băneşti, Administraţia
Naţională a Penitenciarelor va asigura acestora contravaloarea transportului până la domiciliu, la
nivelul tarifelor practicate de Societatea Naţională a Căilor Ferate Române. Bunurile interzise şi
sumele de bani găsite asupra persoanelor private de libertate, cu prilejul percheziţiilor, se
confiscă. Bunurile confiscate se valorifică sau se distrug potrivit legii, iar sumele de bani se
păstrează şi se folosesc pentru cheltuielile din penitenciar ale persoanei condamnate. 1.9. Dreptul
la asistenţă medicală Dreptul la asistenţă medicală al persoanelor aflate în executarea pedepselor
privative de libertate este garantat. Asistenţa medicală în penitenciare se asigură, ori de câte ori
este necesar sau la cerere, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii. În fiecare
penitenciar există medici, stomatologi, farmacişti şi asistenţi calificaţi în reţeaua Ministerului
Sănătăţii, care îşi realizează atribuţiile în cadrul cabinetelor medicale înfiinţate la fiecare
penitenciar. Pentru intervenţii de lungă durată există spitale-penitenciar26, unde se pot efectua
majoritatea analizelor, tratamentelor şi unele operaţii. În cazul în 26 Spitale-penitenciar
funcţionează la Bucureşti, Colibaşi, Poarta Albă, Dej şi sunt coordonate de Direcţia Sanitară a
Direcţiei Generale a Penitenciarelor. 72 care posibilităţile reţelei Ministerului Justiţiei sunt
depăşite ca dificultate, se poate apela la reţeaua Ministerului Sănătăţii, unde se respectă acelaşi
principiu de asistenţă calificată şi gratuită pentru condamnaţi. Persoanele privative de libertate
beneficiază în mod gratuit de tratament medical şi de medicamentele prevăzute în Nomenclatorul
produselor medicamentoase de uz uman, aprobat de Agenţia Naţională a Medicamentului.
Prescrierea medicamentelor se face numai de către medicul curant, în urma consultaţiilor
acordate sau la recomandarea medicilor de specialitate. Persoanele condamnate sunt obligate să
se supună controlului medical. Astfel, examenul medical al persoanelor condamnate la pedepse
privative de libertate se realizează la primirea în penitenciare şi în timpul executării pedepsei, în
mod periodic, la transfer, la punerea sa în libertate, la solicitarea persoanelor privative de
libertate, precum şi oir de câte ori este necesar. Examenul medical este realizat în condiţii de
confidenţialitate, pe cheltuiala condamnatului dacă este cerut de acesta. Medicul care efectuează
examenul medical are obligaţia de a sesiza procurorul în cazul în care constată că persoana
condamnată a fost supusă la tortură, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele
tratamente, precum şi obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile
persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune declarată de persoana
condamnată. Persoana condamnată poate solicita, pe cheltuiala sa, examinarea şi de către un
medic legist sau de un medic din afara sistemului penitenciar, desemnat de persoana condamnată.
Constatările medicului din afara 73 sistemului penitenciar se consemnează în fişa medicală a
persoanei condamnate, iar certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală, după ce
persoana condamnată a luat cunoştinţă de conţinutul său, sub semnătură. Persoanelor privative de
libertate li se asigură şi servicii de medicină dentară în cadrul cabinetelor de la locurile de
deţinere. Un caz special este acela al femeilor care pe timpul cât sunt în executarea pedepselor
priative de libertate sunt însărcinate. Acestea beneficiază de asistenţă medicală prenatală şi
postnatală, luându-se măsuri pentru ca naşterea să aibă loc în afara penitenciarului. În cazul în
care pedeapsa nu se întrerupe pentru creşterea copilului, mama poate păstra copilul până la vârsta
de un an, după care copilul poate fi dat în îngrijire, cu acordul mamei, familiei sau persoanei
indicate de aceasta. În cazul în care copilul nu poate fi dat în îngrijirea familiei sau persoanei
indicate de mamă, acesta poate fi încredinţat pe toată durata de detenţie a mamei, cu acordul
acesteia, unei instituţii specializate, cu înştiinţarea autorităţilor competente pentru protecţia
copilului. 1.10. Dreptul la asistenţă diplomatică Persoanele condamnate la pedepse privative de
libertate, care au altă cetăţenie decât cea română, au dreptul de a se adresa reprezentanţelor
diplomatice sau consulare în România ale statului ai cărui cetăţeni sunt şi de a fi vizitaţi de
funcţionarii acestor reprezentanţe diplomatice sau consulare, în condiţii de confidenţialitate, iar
administraţia penitenciarului are obligaţia să coopereze cu aceste instituţii pentru realizarea
asistenţei diplomatice a persoanelor condamnate. 74 Persoanele condamnate la pedepse privative
de libertate, cu statut de refugiaţi sau apatrizi, precum şi persoanele condamnate, care au altă
cetăţenie decât cea română, al căror stat nu este reprezentat diplomatic sau consular în România,
pot solicita administraţiei penitenciarului să contacteze autoritatea internă sau internaţională
competentă şi pot fi vizitaţi de reprezentanţii acesteia, în condiţii de confidenţialitate 1.11.
Dreptul la încheierea unei căsătorii Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de
libertate au dreptul la încheierea unei căsătorii în penitenciar, în condiţiile legii, iar administraţia
penitenciarului are obligaţia de a asigura condiţiile necesare încheierii căsătoriei. În cazul în care
viitorii soţi se află în executarea unor pedepse privative de libertate şi nu se găsesc în acelaşi loc
de deţinere, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, la solicitarea scisă a acestora şi cu avizul
comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, ia
măsuri de transferare, astfel încât aceştia să se afle în acelaşi loc de deţinere pe timpul necesar
încheierii căsătoriei. După încheierea căsătoriei soţii pot rămâne în penitenciar, într-o cameră
separată, timp de 48 de ore, cu acordul directorului penitenciarului. În certificatul de căsătorie, la
locul încheierii căsătoriei se înscrie localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul.
Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis pot încheia
căsătoria în localitatea în care domiciliază sau în localitatea în a cărei rază teritorială este situat
penitenciarul, cu acordul directorului penitenciarului, şi pot primi în acest scop o învoire de până
la 5 75 zile. La încheierea căsătoriei pot participa judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor privative de libertate, directorul locului de deţinere, un reprezentant al serviciului de
educaţie şi intervenţie psihosocială, precum şi un număr de maximum 10 persoane, rude până la
gradul al IV-lea inclusiv sau alte cunoştinţe ale viitorilor soţi. Deşi nu este prevăzut expres,
corelativ cu dreptul la încheierea unei căsătorii este cel de a renunţa la căsătorie prin divorţ.
Administraţia penitenciarului trebuie să faciliteze condamnatului posibilitatea de a adresa
instanţei de judecată pentru intentarea divorţului, atunci când consideră căsătoria iremediabil
compromisă.