Educație timpurie.

Perspectivă
conceptuală- explicativă

Conf.dr. Laura Elena CIOLAN

Universitatea din Bucuresti

Departamentul de Formarea Profesorilor
București
Programul Conversie profesională
2020-2021
 Teme de dezbatere

1 . Educaţia timpurie: schimbarea de concept și de

abordare

2. Instituţiile educaţiei timpurii: organizare şi funcţionare

3. Cadrul didactic: de la teorie la practica profesionalăăn

educația timpurie
 Educația timpurie....(1)
 Premisa educației timpurii: ”fiecare copil are nevoie și
merită un început bun în viață”;
 Perioada copilăriei mici este un moment de inițiere
spre dezvoltare, un moment de contact cu mediul fizic și
social din care face parte acum;
 Educația timpurie nu se poate analiza separat de
îngrijire, sănătate și asistență socială- de aceea se
explică de fiecare dată: educație timpurie, îngrijire,
sănătate și protecție;
 Educație timpurie sau educație pentru părinți?
Tot despre ” educația timpurie”
 Educațieitimpurii îi sunt asociate și
conceptele de bunăstare și dezvoltare a
copilului ca rezultate al unei abordari
integrate

 Starea de bine/ wellbeing ar trebui să

reprezinte cel mai bun indicator pentru toți
adulții din mediul de viață al copilului și să fie
transformat în instrument de măsură/
apreciere/ valorizare a proceselor
educaționale propuse pentru fiecare etapă de
vârstă și fiecare tip de acțiune
 Asocierea de concept- 1
 ”Pedagogia învățământului preșcolar sau pedagogia
preșcolară se centrează pe evidențierea specificului
problemelor educative ce caracterizează intervalul
temporal situat între 0 și 6/7 ani”( Stan., L., 2015, pg. 12)

 un sens restrâns, în care se identifică și explică/

analizează aspectele educaționale din instituția de
învățământ, dar și un sens larg în care se analizează și
se remarcă totalitatea intervențiilor educaționale la care
este supus copilul în perioada preșcolarității.
 Asocierea de concepte- 2
 ”Copiii
trebuie abordați și înțeleși dintr-o
perspectivă evolutivă. Ei nu sunt adulți în
miniatură.
 Lumea lor este una de realități concrete, iar
experiențele lor sunt deseori comunicate prin
intermediul jocului….
 Joculeste unica activitate centrală a copilăriei,
petrecându-se tot timpul și în toate locurile”
(Landreth, L. G., 2017, pg. 20).
Asocierea de concepte- 3
 ”Jocul aduce beneficii fizice, cognitive și psihosociale.
Schimbările survenite în privința tipurilor de joc în care
angajează copiii reflectă dezvoltarea cognitivă și
socială….Aspectele cognitive și sociale ale jocului sunt
influențate de mediul aprobat cultural pe care îl creează
adulții pentru copii.”(Papalia, D.; Olds, W., S.; Feldman,
R., D., 2010, pg. 280-281)
 studiileconstată cât de puternic e impactat jocul
copilului de valorile culturale și sociale pe care i le
transferă adultul, le validează prin comportamentele
sale și prin situațiile de învățare în care este implicat
individual încă din primii ani de viață.
O istorie...1
 Friedrich Froebel înființează grădinița de copii în
1830, în Germania, grădinița nu a avut ca scop
asistarea părinților care trebuiau să munceasc
 Scopul era: conștientizarea faptului că educația unui
copil, asistarea lui în procesul de dezvoltare,
creativitate și descoperirea de sine și a lumii
înconjurătoare – nu începe, cum se credea, la vârsta
școlară, ci mult, mult mai devreme- între 3-4 ani
 Principalele activități ale grădiniței lui Froebel erau
joaca și dansul, cântatul, grădinăritul
 kindergarten „grădină de copii”
 În anii 1880 grădinița froebeliană era forma
predominantă de educație preșcolară în Europa de
Vest și Statele Unite ale Americii.
O istorie...2

 Legiferarea înfiinţării grădiniţelor în România a

avut loc în anul 1896
 prima lege a fost publicată în 1909, fiind
urmată în 1910 de regulamentul pentru
administrarea interioară a „şcoalelor de copii
mici”
 Legea învăţământului primar al statului din anul
1924 reglementa obligativitatea frecventării
grădiniţei de către copiii de 5-7 ani, şi
facultativ cei mai mici. În oraşul Gura Humorului,
cel de-al treilea mare centru urban al fostului
judeţ Câmpulung, prima grădiniţă a fost înfiinţată
abia în anul 1934- Scoala de copii mici
O istorie ...3
 1830- Froebel deschide la Blankenburg în Turingia prima
grădiniţă de copii (“Grădina de copii”).
 1850 - Se înfiinţează prima şcoală normală de educatoare
la Marienthal.
 1866 - Profesoara Atanasie Popescu, din Brăila, remarca
faptul că proiectul de Lege al instructiunii elementare,
primare, secundare şi superioare din 24 ianuarie 1866,
prevedea pentru prima dată, norme referitoare la
înfiinţarea “grădinei de copii”.
 1874 - Titu Maiorescu, în calitate de ministru al instrucţiei,
trimite trei bursiere la Gotha, unde se afla un centru de
pregătire a “conducătoarelor” de gradiniţe.
 1880 - Într-un proiect al ministrului Vasile Conta, se
prevedea înfiinţarea de grădini de copii.
O istorie ...4
 23aprilie 1881, este înfiinţată de către
Societatea româna pentru grădini de copii, prima
grădina de copii din România, aflată în clădirea
Şcolii Normale de la Sf. Ecaterina, în apropiere
de Podul Şerban Vodă. Grădiniţa avea 80 de
copii, era condusă de o “bunicică” (adică femeie
bună)
 Strategia Nationala privind E.T.-1
 Cercetările în domeniul educaţiei timpurii au evidenţiat
corelaţii puternice între frecventarea grădiniţei şi
comportamente copiilor ca elevi. Mai concret, remarcăm:
 efectele pozitive asupra viitoarei integrări sociale şi
reducerea comportamentelor deviante precum şi a
eşecului şcolar;
 descoperirea de către fiecare copil a propriei identităţi, a
autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
1. Educaţia timpurie: doar o schimbare de
concept?
 1990 – Congresul Mondial pentru Copii şi Conferinţa
Mondială despre Educaţia pentru Toţi (Jomtien, Thailanda)
 Fiecare persoană – copil, tânăr şi adult trebuie să fie
capabilă să beneficieze de oportunităţile educaţionale
proiectate pentru a-i satisface nevoile de bază privind
învăţarea. (...)

 Educaţia timpurie implică o nouă abordare a copilului şi a

nevoilor acestuia – nevoia de învăţare în mod special.
“Adultul trebuie să îl pună în situaţii de învăţare, să îl ghideze
şi să îl încurajeze în demersul lui de a cunoaşte lumea”

ET = domeniu de studiu relativ nou, integrat: sănătate şi

nutriţie, dezvoltarea familială şi comunitară, dezvoltarea
femeii, psihologia dezvoltării, sociologia, antropologia...
 Educație timpurie...
 Educația timpurie este o componentă importantă a
educației pentru toți, construiește premisele unei educații
inclusive și conține următoarele elemente caracteristice
care o reprezintă: identifică startul dezvoltării individuale
încă de la naștere, construiește premizele socializării și
participării sociale, egalizează șansele la dezvoltare/
participare și integrare, responsabilizează educatorii,
familia, comunitatea și societatea pentru dezvoltarea
copiilor, oferă o perspectivă umanistă, holistică asupra
educației, vârstelor copilăriei mici, activității de joc și
învățare…” (Vrăsmaș, E., 2014, pg. 17)
Copilăria şi educaţia timpurie (1)
 “Copilăria timpurie” este definită ca perioada din viaţa
copilului de la concepţie pănă la vârsta de 7-8 ani.

 Învăţarea:manipularea de obiecte, explorarea lumii

înconjurătoare, experiementare, încercare şi eroare în
mediu sigur şi stimulativ (learning by doing).

 Dezvoltarea pre-natală este inclusă – continuitatea

experienţelor pentru copil

 Perioada cea mai rapidă de dezvoltare a creierului:

primii doi ani de viaţă (funcţii intelectuale, emoţionale,
fizice / imunologice şi sociale importante)
Copilăria şi educaţia timpurie (2)
 Îngrijirea– specificul adăugat pentru a surprinde
caracteristicile programelor adresate ante-preşcolarilor

 Definiţiaactuală: proces prin care se creează un

“mediu care îi capacitează” pe copii, care le poate
sprijini dezvoltarea optimală.

 Mediu sănătos şi sigur

 Interacţiuni suportive şi afective
 Stimulare
 Protecţie
 Timp
 Copilăria şi educaţia timpurie (3)
 Dezvoltarea: ansamblul proceselor de schimbare prin
care copilul ajunge să dobândească niveluri tot mai
complexe de mişcare, gândire, sentimente şi
interacţiune cu oamenii şi obiectele din mediul său de
viaţă.

 Dezvoltarea copilului constă atât în evoluţia

caracteristicilor determinate biologic, cât şi în formarea
trăsăturilor prin învăţare şi experimentare.

 Învăţareaeste crucială în dezvoltare, fiind înţeleasă ca

proces de asimilare de noi cunoştinţe, de formare de
deprinderi, competenţe, atitudini şi valori prin
experimentare, observare, reflecţie...
 Educatia si dezvoltarea de la nastere la 3
ani
 Dezvoltarea prenatală
 Dezvoltarea cerebrală la copiii mici
 Efectele alimentației și alăptării sănătoase
 Dezvoltarea limbajului și ințelegerea comunicării cu
ceilalți
și diferențele individuale de
 Atașamentul
temperament
 Semnificația diversității culturale (conștiința de
sine)
Educatia si dezvoltarea de la 3 la 6/7 ani
(1)
 Extinderea orizontului restrâns al
familiei(condiții de viață și cerințe noi, influențe
diverse)
 Jocurisărace în conținut, elementul imitației cel
mai fracvent
 Laînceput de preșcolaritate, percepția,
memoria, gândirea sunt legate de acțiune, nu
au caracter sistemic dar evoluează într-un ritm
accelerat
 Instituţiile educaţiei timpurii:
organizare şi funcţionare
 Individualizarea şi diferenţierea educaţiei
timpurii

 Relaţia educaţie – copil – joc

 Flexibilitate şi creativitate în abordarea

situaţiilor educaţionale

 „Părintele ca educator”
 3. Cadrul didactic: de la teorie la
practica profesională
 Competenţe psihopedagogice – proiectarea,
conducerea şi evaluarea activităţilor specifice
procesului de învăţare; cunoaşterea,
consilierea şi asistarea dezvoltării copilului

 Competenţe sociale –
interacţiuni sociale cu copiii şi grupurile de
copii

 Competenţe manageriale –
organizarea şi conducerea grupei de copii
Cerinţe pentru cadrul didactic (1)
 Să coreleze programele educative cu particularităţile
copiilor şi ale grupei/clasei;
 Să analizeze / evalueze şi să folosească resursele
existente şi să le îmbogăţească;
 Să coreleze activitatea individuală cu cea în grupuri mici şi
cu grupa/clasa întreagă;
 Să identifice obiectivele de dezvoltare ale grupei/clasei /
ale fiecărui copil;
 Să amenajeze spaţiul educativ;
 Să se autoevalueze periodic, în manieră reflexivă;
 Să-şi perfecţioneze practicile şi să-şi împărtăşească
experienţa celorlalti colegi;
 Să promoveze climatul pozitiv în educaţie;
 Să comunice efectiv şi eficient cu copiii, cu părinţii, cu
colegii,etc.;
Date statistice- 1
 În anul 2019, populația de vârstă școlară a fost de 4,47
milioane de copii, reprezentând puțin peste 23% din totalul
populației rezidente a României
 În anul școlar 2019/2020 populația școlară în învățământul
preuniversitar a fost de 2,98 milioane copii, puțin peste
jumătate fiind băieți
 populația școlară s-a regăsit în învățământul primar și
gimnazial (54,4%), iar peste o treime în învățământul liceal
(20,7%) și antepreșcolar și cel preșcolar (18,4%)
 Populația școlară din învățământul preuniversitar a fost cuprinsă cu
preponderență (96,2%) în unitățile școlare publice, iar 3,8% în
unități școlare private.
 În anul școlar 2019-2020, activitatea educațională și de instruire în
sistemul de învățământ preuniversitar a fost asigurată de 208.400
cadre didactice.
 Raportul mediu dintre populația școlară din învățământul
preuniversitar și numărul de cadrelor didactice a fost de 14 elevi
la un cadru didactic
Date statistice- 2
 Învățământul preșcolar cuprinde 1175 grădinițe și 9661
secții din cadrul grupurilor școlare precum și secții ce
funcționează pe lângă aceste niveluri de învățămînt, cu un
număr de 526,2 mii copii; 48,6% din totalul copiilor înscriși
fiind fete.
 În anul școlar 2019-2020, un procent de 55,0% sunt
cuprinși în grădinițe cu program normal, 44,5% în
grădinițe cu program prelungit, 0,2% în grădinițe cu
program săptămânal și 0,3% în grădinițe cu program
special.
 Din numărul total al copiilor cuprinși în învățământul
preșcolar 58,3% aparțin mediului urban, ponderea
copiilor înscriși în grădinițe publice este majoritară (94,1%)
 În învățământul preșcolar, procesul educațional se
desfășoară în 27,3 mii săli de clasă. Din totalul de 19,9
mii calculatoare, 16,5 mii (82,5%) sunt utilizate în procesul
de învățământ.
Din datele Ministerului Educației- 1
 Educaţia timpurie (0 - 6 ani) este formată din
nivelul antepreşcolar (0 - 3 ani) şi învăţământul
preşcolar (3 - 6 ani), care cuprinde grupa mică,
grupa ​mijlocie şi grupa mare.
 Educația timpurie antepreșcolară se poate
desfășura în creșe, grădinițe și în centre de zi, de
stat sau private, după același conținut educativ și
după aceleași standarde naționale.
 Copiii sunt organizați pe grupe de vârstă
omogene, dar nu este exclusă constituirea unor
grupe eterogene.
 Învățământul preșcolar se desfășoară în grădinițe
sau în școli (de stat sau private), care au ca
secție grupe de învățământ preșcolar, după
același curriculum și respectând aceleași standarde
naționale
Din datele Ministerului Educației- 2

 Sunt considerate unităţi de învăţământ: creşele,

grădiniţele de copii, şcolile primare şi gimnaziale;
şcolile speciale primare şi gimnaziale; liceele;
grupurile şcolare (în cadrul cărora funcţionează mai
multe niveluri de educaţie), şcolile de arte şi meserii
(profesionale), de maiştri, postliceale, instituţiile de
învăţământ universitar.
 Înprivinţa reţelei şcolare de grădiniţe, în toată ţara
figurează doar un număr de 1.171 de unităţi.
 În
anul 2019 se consideră a fi al doilea cel mai mic
număr de grădiniţe din ultimii 8 ani
Din datele Ministerului Educației- 3
 Faţăde anul 2010, numărul grădiniţelor a scăzut cu
327, adică 21,8%, potrivit datelor Institutului Naţional
de Statistică.
 Doar29 de creşe apar în evidenţele INS, în
scădere faţă de 31 de creşe câte erau în 2014.
 Amintim că în politicile sociale afirmate
guvernamental din anul 2019 este prevăzută
construcţia a 2.500 de creşe şi grădiniţe, în
condiţiile în care în România sunt în prezent doar
1.200 de creşe şi grădiniţe, iar numărul acestora
este în continuă scădere în ultimii 10 ani.
Instituțional, învățământul adresat copiilor
până la 6-7 ani cuprinde 1
 creșele (pot fi atât de stat, cât și particulare)
care vizează copii între 0 si 3 ani:
 grupa mică, până la împlinirea vârstei de un
an;
 grupa mijlocie, între un an și 2 ani;
 grupa mare, între 2 ani și 3 ani.
 grădinița de copii, de stat sau particulare,
de zi sau săptămânale;
 Cuprinde grupa mică, mijlocie și mare, copii
între 2-3 ani și 6-7 ani
Instituțional, învățământul adresat
copiilor până la 6-7 ani cuprinde 2
Din personalul care lucrează în creșele de
copii: “îngrijitoarea” sau, în unele cazuri,
“instructorul de educație”-se ocupă,
complementar, de stimularea și dezvoltarea
copilului prin jocuri și activități specifice
vârstei.
Unii instructori de educație sunt absolventi ai
Școlii Normale ( liceu pedagogic)
Instituțional, învățământul adresat copiilor
până la 6-7 ani cuprinde 3
Unii instructori de educație lucrează în creșe
datorită faptului că postul ocupat anterior s-a
desființat sau nu au ocupat post în
învățământul preșcolar
Îngrijitoarele au studii elementare, unele dintre
ele studii liceale.
Instituțional, învățământul adresat copiilor
până la 6-7 ani cuprinde 4
 Centre de zi pentru copii sub 6 ani, aflaîi in
situație de risc, coordonate de Direcția
Județeană de Asistență Socială și Protecție a
Copilului;
 Centre de zi sau grădiniţe particulare pentru
copiii sub 6 ani, aprobate de MECT, care oferă
exemple de bună practică în domeniu.
 Creșa de copii- atribuții 1
 asigurăservicii de îngrijire și supraveghere a copiilor in
vârstă de până la 3 ani;
 asigură un program de educație timpurie adecvat
vârstei, nevoilor, potențialului de dezvoltare și
particularităților copiilor în vârsta de până la 3 ani;
 asigură supravegherea stării de sănătate și de igienă a
copiilor și acordă primul ajutor și îngrijirile medicale
necesare în caz de îmbolnavire, până la momentul
preluăii copilului de către susținătorul legal sau al
internării într-o unitate medicală, după caz.
 Creșa de copii- atribuții 2
 asigură nutriția copiilor cu respectarea normelor legale în
vigoare;
 colaborează cu familiile copiilor care frecventează creșa
si realizează o relație de parteneriat activ cu
părinții/reprezentanții legali în respectarea interesului
copilului;
 asigură consiliere și sprijin pentru părinții/reprezentanții
legali ai copiilor;
 contribuie la depistarea precoce a situațiilor de risc care
pot determina separarea copilului de parinții săi”. (art. 1 si
2 din legea nr. 263/2007)