Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- PARTEA A DOUA -
1
METODE DE ADMINISTRARE A FLUORULUI
• Dacă la începutul secolului al XX-lea cercetările s-au concentrat
asupra raportului existent între fluorizarea sistemică prin apă
fluorurată (natural sau artificial), pe de-o parte, şi incidenţa cariei
şi a fluorozei dentare pe de altă parte, în a doua parte a secolului,
cercetările au vizat efectele administrării locale a fluorului (prin
intermediul pastelor de dinţi şi a apelor de gură), dar şi a
alternativelor la fluorizarea sistemică prin apă potabilă realizată în
principal prin intermediul sării de bucătărie şi a laptelui.
• În S.U.A fluorizarea a fost numită de Centers for Disease Control
and Prevention (CDC), una dintre cele 10 cele mai semnificative
măsuri de sănătate publică ale secolului al XX-lea.
• Rezultatele cercetărilor au evidenţiat efectele favorabile produse
prin administrarea de fluor, punându-se accent mai ales pe
acţiunea lui posteruptivă (locală).
2
• Fluorul se poate administra în scop preventiv pe
cale:
a. generală
b. locală
4
Principalele posibilităţi sunt:
5
I. FLUORIZAREA PRIN APĂ POTABILĂ
Fluorizarea prin intermediul apei potabile rămâne
metoda cea mai sigură şi cea mai ieftină de reducere
a incidenţei cariei dentare.
Prin utilizarea ei, costurile tratării cariei dentare se
pot reduce cu cca 49%.
9
Oraş cu apă fluorurată Oraş control
Grand Rapid, Michigan Muskegon, Michigan
(January, 1945)
Newburgh, New York Kinston, New York
(May, 1945)
Brantford, Ontario Sarnia,Ontario
(June, 1945)
Evanston, Illinois Oak Park, Illinois
(February, 1947)
După Clinical Practice of the Dental Hygienist, ninth edition, Esther M. Wilkins, 2005.
10
Oraşe cu fluorizarea Anul Descreşterea
centralizată a apei procentuală a indicelui
DMF-T
Grand Rapid, Michigan 1959 55,5%
După Clinical Practice of the Dental Hygienist, ninth edition, Esther M. Wilkins, 2005.
11
• Experienţa americană a fost preluată de
Canada, ţări din Europa etc:
• Canada
• Singapore (1958, la 100% din populaţie)
• Marea Britanie
• Irlanda (1960)
• Olanda (a încetat în 1973)
• Australia
• Noua Zeelandă
• Spania
• Israel (1981)
• Republica Cehă (a încetat în 1993)
12
• Totuşi, o majoritate covârşitoare (97%) din populaţia ţărilor din Europa
Vest nu bea apă cu fluor.
• Aceste ţări sunt:
– Austria
– Belgia
– Danemarca
– Finlanda (a început în 1959 și s-a încheiat în 1992)
– Franţa
– Germania
– Grecia
– Islanda
– Italia
– Luxemburg
– Olanda
– Irlanda de Nord
– Norvegia
– Portugalia
– Scoţia
– Suedia
– Elveţia
– aproximativ 90% din Marea Britanie şi Spania
• Un total de 360 milioane de oameni din 60 de
ţări beneficiază de avantajele apei fluorurate
distribuite centralizat.
• Studii longitudinale efectuate între anii 1953-
1969 au dovedit efectul cario-protector al
fluorului, constatându-se reduceri ale
incidenţei cariei dentare cu:
– 86%, pentru suprafeţele dentare netede
(vestibulo-orale)
– 75%, pentru suprafeţele aproximale
– 51%, pentru zona şanţurilor şi fosetelor
coronare
14
În ceea ce priveşte cantitatea optimă de
fluor, multiplele studii întreprinse în
S.U.A., Danemarca, Suedia, Spania,
Austria, etc. au stabilit că ea este de 1 mg
F/litru de apă, valoare la care înregistrăm:
cele mai mari reduceri în frecvenţa cariei
dentare
cele mai reduse procente de fluoroză
dentară blândă (10% - procent considerat
satisfăcător)
• În 1962, Serviciul de Sănătate Publică din S.U.A.
a recomandat doze optime pentru fluor în funcţie
de climă:
– ţări cu climă temperată: 1 ppm F
– ţări cu climă rece: 1.2 ppm F
– ţări cu climă caldă: 0.7 ppm F
• United States Department of Health and Human
Services recomandă din 2011 o concentraţie
optimă de pentru toate regiunile globului de 0.7
ppm F în apa potabilă, plecând de la constatarea
că astăzi există o multitudine de surse de fluor care
influenţează fluorizarea dinţilor individului.
16
În România
• Între anii 1960-1972, fluorizarea apei potabile s-a
realizat experimental la Târgu-Mureş.
• Deşi fluorizarea nu s-a realizat sub un control
total, fluorizându-se în medie doar 64% din
perioada amintită, datele statistice comunicate au
confirmat scăderi ale incidenţei cariei de până la
52% pentru populaţia infantilă cu vârste cuprinse
între 3 şi 14 ani.
• Încă de la începutul campaniei de fluorizare a
apei potabile s-a pus întrebarea dacă efectele
fluorizării sunt permanente sau realizează doar o
întârziere a apariţiei cariei dentare. 17
• S-a stabilit că efectul cario-protector al fluorului
este unul de lungă durată.
• În sprijinul fluorizărilor vin şi experienţele
locuitorilor unor localităţi care, din multiple
motive, au hotărât întreruperea fluorizării apei.
• Spre exemplu, administraţia oraşului Antigo –
statul Wisconsin, a hotărât să înceapă fluorizarea
apei potabile în 1948 pentru ca după 11 ani să
renunţe la metodă.
• La 4 ani de la întreruperea fluorizării apei,
studiile au arătat creşteri spectaculoase ale
frecvenţei cariei dentare.
18
• Elocvente sunt şi rezultatele unui studiu realizat la
copiii de grădiniţă, unde s-au înregistrat creşteri ale
frecvenţei:
cariei, cu 92%
dinţilor extraşi, cu 183%
dinților obturaţi, cu 41%
• Urmarea a fost că autorităţile locale au fost obligate să
reia fluorizarea apei.
• În 2002, the U.S. Task Force on Community Preventive
Services constată în cazul comunităţilor care au
renunţat la fluorizarea apei potabile o creştere a
incidenţei cariei cu 18%, dar datele sunt încă
discutabile.
19
Beneficiile fluorizării apei potabile
1. Principalii beneficiari ai fluorizării apei potabile
sunt copiii şi adolescenţii, dar beneficii se
înregistrează şi în cazul adulţilor, la care se constată
scăderi ale frecvenţei cariei coronare dar şi a celei
radiculare.
Într-un studiu realizat în anii „80 de Newbrun s-a
stabilit că în urma fluorizărilor efectuate corect,
incidenţa cariei s-a redus cu:
30-60%, la dentiţia temporară
20-40%, la dentiţia mixtă
15-35%, la dentiţia permanentă
20
2.În cazul pacientului care beneficiază încă de la
naştere de apă fluorurată constatăm:
– În cazul adultului (indiferent de vârstă), la nivelul dinţilor
permanenţi, o reducere a numărului de leziuni carioase cu
27%
– Faptul că frontalii şi în particular cei maxilari, sunt mai
favorizaţi preventiv, comparativ cu dinţii laterali, în timp ce
evoluţia cariilor prezente este încetinită
3. Incidenţa cariilor radiculare este cu 50% mai
redusă:
– la grupa de vârstă 65-84+ de ani se constată scăderi ale
procentului de carii radiculare cu 67% la bărbaţi şi cu
61% la femei
21
4. La fel se întâmplă şi în cazul dinţilor temporari
(40%).
5. În scădere este şi numărul dinţilor extraşi
(temporari şi permanenţi).
6. La adultul cu vârsta cuprinsă între 20 şi 44 ani
constatăm cu 60% mai puţine carii sau altfel spus,
în localităţile ce nu beneficiază de apă fluorurată,
constatăm de 7 ori mai multe edentaţii.
22
• îmbunătăţirea densităţii osoase duce la
creşterea rezistenţei osului alveolar la
acţiunea factorilor locali
• printr-un număr redus de carii şi dinţi
extraşi, scade cantitatea de placă acumulată
și se reduc dezechilibrele ocluzale cauzate
prin apariţia edentaţiilor neprotezate,
aspecte care vor influenţa favorabil evoluţia
sănătăţii structurilor parodontale.
23
8. Printre beneficiile sistemice face parte și faptul
că de peste 30 de ani, la tratarea osteoporozei se
foloseşte fluorura de sodiu în doze apreciabile de
până la 15 mg zilnic, modalitate prin care se scade
şi riscul producerii fracturilor de col femural.
27
Fluorizarea artificială a apei potabile
• Se realizează prin utilizarea sărurilor uscate de
fluorură de sodiu, silicofluorură de sodiu sau
soluţiilor acidului hidrofluorosilicic; totuşi, de-a
lungul timpului s-au folosit şi alte substanţe cu
fluor.
• Procesul de fluorizare al apei este simplu, dar
sunt de consemnat costurile mari legate de
construcţia iniţială a uzinei de distribuţie
centralizată a apei şi greutăţile în menţinerea
constantă a concentraţiei optime a fluorului la
valori de maxim 1 ppm F, de-a lungul celor 24
de ore.
28
• Pe de altă parte, există zone pe glob unde
apa comunităţii este fluorurată natural la
diferite concentraţii.
• În acest sens, legislaţia S.U.A. stabileşte
că apa fluorizată poate fi folosită de
populaţie la concentraţii mai mici de 3.9
ppm F; peste această valoare apa necesită
un proces de defluorizare.
29
Metode de defluorizare a apei potabile
Se realizează cel mai uşor şi ieftin prin amestecul ei
cu apă fără fluor.
Alte metode de defluorizare a apei se realizează
chimic prin tratarea ei cu:
oxid de calciu (var)
30
• Metodele de defluorizare chimică a
apei sunt de cca 10 ori mai scumpe
decât cele de fluorizare artificială.
36
• În S.U.A. cca 40 de milioane de
oameni locuiesc în zone în care nu
este posibilă fluorizarea centralizată a
apei.
• În anul 1976, de asemenea programe
beneficiau 125.000 copii din 400 de
localităţi rurale.
37
Alternative sistemice la fluorizarea apei
potabile
Pentru copiii şi adolescenţii care nu sunt
rezidenţi în zone care beneficiază de apă
potabilă fluorurată s-au imaginat alte
modalităţi de fluorizare sistemică.
Fluorul se mai poate administra prin
intermediul:
soluţiilor şi tabletelor
sării de bucătărie
39
II. Soluţiile şi tabletele fluorurate
40
Tabletele
41
ADA (American Dental Association) ridică o
serie de obiecţii faţă de aceste produse:
• preparatele conţin o cantitate fixă de fluor
• nu s-a evidenţiat o îmbunătăţire a efectelor prin această
combinaţie
• nu are sens să administrăm un produs scump copilului
care nu necesită aport suplimentar de vitamine
Tabletele de fluor se comercializează în trei
variante:
– 0,25 mg
– 0,50 mg
– 1 mg
42
• Flacoanele sunt prevăzute cu capace
speciale, greu de desfăcut de către copilul
mic, dar care chiar şi aşa, nu vor fi
păstrate la îndemâna acestora.
• În plus, conţinutul unui flacon de tablete
cu fluor este astfel calculat încât să nu
provoace decesul copilului în cazul în
care acesta consumă accidental întreaga
cantitate existentă.
43
• Fluorizarea prin tablete se recomandă
copiilor de la naştere/de la 6 luni/după 3
ani, până la vârsta de 14 şi chiar 16 ani.
45
Vârsta pacientului Concentraţia de fluor din apa potabilă (ppm)
Sub 0.3 ppm F Între 0.3 – 0.6 ppm F Mai mult de 0.6 ppm F
American Dental Association, Chicago, IL.; din Esther M. Wilkins – Clinical Practice
of the Dental Hygienist, Seventh Edition, 1999.
46
• Pentru regiunile cu climă temperată şi când
concentraţia fluorului din apa potabilă nu
depăşeşte 0.4 ppm F, tabletele se pot indica după
cum urmează:
– până la 10 Kg greutate 0,25 mg F
– pentru o greutate de 10-15 Kg 0,50 mg F
– pentru o greutate de 15-20 Kg 0,75 mg F
– greutate de peste 20 Kg 1 mg F
• Această metodă de administrare a tabletelor cu
fluor se poate constitui şi parte a programelor
şcolare de sănătate.
47
• În acest context, administrarea:
– începe la grădiniţă (5 ani)
– continuă zilnic până când copilul împlineşte
vârsta de 14-16 ani.
• Această posibilitate de administrare a tabletelor
are avantajul că:
– nu împovărează activitatea părintelui
– se realizează prin implicarea:
cadrelor didactice
voluntarilor, care realizează programul de
fluorizare
medicilor stomatologi/igienistelor dentare
48
• Dezavantajul principal al metodei este
tocmai grija părintelui, care trebuie seară
de seară, un număr important de ani, să
dea copilului tableta de fluor.
Produse comerciale:
– Concadent
– Zymafluor
– Polivifluor
– Peri-dent
– Fluoretten
– Ossopan
49
III. FLUORIZAREA CU SARE DE
BUCĂTĂRIE
După fluorizarea apei potabile, este considerată a
doua metodă de administrare sistemică a fluorului
(metodă alternativă).
În lume există aproximativ 40 milioane de oameni
care beneficiază de avantajele fluorizării sistemice
prin intermediul sării de bucătărie.
Metoda fluorizării prin intermediul sării de
bucătărie nu a fost promovată în S.U.A. dar este
larg folosită în Germania, Franţa şi Elveţia.
50
–Metoda a fost introdusă în 1948 în Elveţia
de către Wlespi.
–Din 1955 sarea a putut fi şi fluorizată
industrial.
–În 1967 trei sferturi dintre elveţieni
consumau sare de bucătărie fluorurată.
• Metoda a fost propusă în ideea de a realiza
simultan profilaxia:
– cariei dentare şi
– a guşei tiroidiene.
51
La un kg de sare s-au introdus iniţial:
– 5 mg iodură de potasiu şi
– 90 mg fluorură de sodiu
după 1981, cantitatea de fluor a fost crescută la
250 mg fluorură de sodiu, iar
recent la 350 mg
• Altfel spus, pentru efecte comparabile cu
folosirea apei potabile fluorizate, este
nevoie de un adaus de cel puţin 200 mg
F/kg, folosindu-se fluorură de sodiu sau
fluorură de potasiu.
52
• În prezent, în Elveţia sarea propriu-zisă ca şi cea
profilactică cu iod şi fluor, se vând la acelaşi preţ,
individul având posibilitatea de a alege.
• Această metodă a fost preluată şi alte ţări, precum:
• Franţa
• Costa Rica
• Jamaica
• Germania
• Brazilia
• Columbia
• Ungaria
• Finlanda
• Spania
• Mexic (din 1981)
53
• Deşi unele dintre aceste ţări adaugă fluor
în sare, majoritatea nu apelează la acest
proces.
• Singurele ţări din Europa occidentală
care permit fluorizarea sării sunt:
– Austria
– Franţa
– Germania
– Spania
– Elveţia
Metoda prezintă o serie de avantaje:
1.Procent redus de fluoroză dentară, deoarece la vârste mici
consumul sării de bucătărie este relativ redus.
2.Riscul intoxicaţiei acute cu fluor este exclus pentru că şi
în cazul individului care consumă cantităţi apreciabile de
sare, se va produce mai întâi intoxicaţia cu clor şi mult
după aceea cea cu fluor.
3.Există apoi posibilitatea ca individul să poată alege între
sarea de bucătărie simplă şi cea fluorurată
4.Costul redus – calculul făcut în Elveţia sau Finlanda
stabilind un preţ de 0,012 $/Kg de sare, la care se adaugă
lipsa problemelor de dozare, cum apar în cazul fluorizării
apei potabile.
55
Dezavantajele sunt reprezentate de:
1. Consumul diferit de sare în funcţie de vârstă, sex
etc.
• Se include aici şi ideea că cel mai mic consum se
înregistrează la copii, când nevoia de fluor este
mai mare (pentru mineralizarea preeruptivă a
dinţilor)
2. Se face reclamă la un produs (clorura de sodiu)
care generează boli generale grave (hipertensiune
arterială, cardiopatii etc.) şi este contraindicat sau
indicat într-un consum moderat.
56
Experienţa Ungariei în utilizarea sării de
bucătărie cu fluor
57
Experienţa Columbiei în utilizarea sării de
bucătărie cu fluor
• Studiu: copii cu vârste între 6 şi 14 ani
• Constatarea a fost o reducere a indicelui
DMF-T cu 50% în cazul indivizilor care au
consumat sare fluorurată
• În colectivităţile care beneficiau de
fluorizarea apei potabile reducerea a fost de
60%
58
IV. FLUORIZARE PRIN
INTERMEDIUL LAPTELUI ŞI A
SUCURILOR NATURALE
A. LAPTELE
Atât în laptele uman cât şi în cel de vacă
concentraţia fluorului este redusă (0.01–
0.07 ppm F)
Concentraţia fluorului poate ajunge la un
maxim de 0.1 ppm în cca 30 min de la
ingerarea lui
59
• Cum laptele este alimentul de bază
pentru copilul mic, s-a considerat că
el ar putea constitui un vehicul
eficient pentru administrarea
fluorului în cazul indivizilor care nu
sunt rezidenţi în zonele care
beneficiază de apă potabilă
fluorizată.
60
• Această metodă de fluorizare a avut şi ea
contestarii ei, aceştia aducând ca principal
argument faptul că fluorul se leagă stabil de calciu
formând CaF2, substanţă cu solubilitate redusă.
• O serie de cercetări întreprinse (Ericson, 1958),
au dovedit că la nivelul stomacului şi în prezenţa
sucului gastric, fluorul din CaF2 este eliberat şi se
absoarbe normal.
• În plus, fluorul este absorbit şi la nivelul
intestinului subţire, unde legat de moleculele de
cazeină sau de cele ale acizilor graşi din lapte,
este absorbit cam în aceeaşi proporţie ca şi fluorul
preluat din apa fluorizată.
61
Totuşi nu se produce şi fluorizare locală.
Experimental (iniţial) s-a stabilit concentraţia
optimă a fluorului în lapte la 1.5 ppm iar
actualmente la 5 ppm.
Leali şi Pastore au propus introducerea în lapte a
fluorurii de sodiu.
S-a stabilit că la această concentraţie:
nu se remarcă modificări organoleptice
nu este influenţată activitatea bacteriană a laptelui
pasteurizat
nu se modifică caracteristicile fizico-chimice ale
produsului
62
Unele studii au arătat că la un consum zilnic de 200
ml lapte fluorurat, administrat timp de 4 ani copiilor
de până în 10 ani, s-a obţinut la nivelul molarului de 6
ani, o scădere a incidenţei cariei cu 34%.
• În ultimii ani, metoda a fost introdusă prin
programe preventive şcolare în:
– Bulgaria
– Chile
– China
– Rusia
– Anglia
Cantitatea de fluor folosită este de 5 mg la litrul
de lapte.
63
• Această metodă este însă mai complicată
în comparaţie cu folosirea tabletelor sau a
apelor de gură cu fluorură de sodiu 0.2
ppm F.
• Printre inconvenientele majore reţinem:
– obligativitatea pasteurizării laptelui
– păstrărea lui la frigider
64
B. SUCURILE DE FRUCTE
În cazul ţărilor cu climă caldă, s-a propus realizarea
fluorizării sistemice prin intermediul sucurilor din
fructe, în special a acelora de portocale.
65
• Chiar dacă rezultatele obţinute prin
administrarea laptelui şi a sucurilor au arătat
beneficii, metodele s-au dovedit greoaie
necesitând eforturi din partea colectivităţilor
şcolare şi un anumit grad de cultură din partea
părinţilor copiilor implicaţi.
• Experienţa căpătată în cazul utilizării diferitelor
metode de fluorizare sistemică a condus la
concluzia că se indică aplicarea numai a unei
metode sistemice, indiferent de problemele
pacientului, caz în care eficienţa cario-
protectoare este de necontestat.
66
S-a stabilit că metoda cea mai eficientă, sigură şi
ieftină, rămâne fluorizarea apei potabile, iar în
cazul în care aceasta nu poate fi aplicată, se indică
ca alternativă folosirea sării de bucătărie
fluorurate.
Chiar dacă experienţa căpătată în cazul
fluorizărilor sistemice este îndelungată (în cazul
apei de peste 50 de ani) acestea se “bucură” în
continuare şi de critici, motiv pentru care
specialistul este obligat să continue munca de
educare a populaţiei.
Ca alternativă la metodele de fluorizare sistemică,
în unele ţări, fluorizarea structurilor dentare s-a
limitat numai la metode de fluorizare locală. 67
B. METODE LOCALE DE FLUORIZARE
68
Fluorizarea locală poate fi
recomandată:
• la orice vârstă
• în funcţie de nevoile de moment ale
individului
69
• O parte din fluorizările locale sunt parte a
programelor de prevenţie primară.
71
3. Pentru copiii sub 6 ani, recomandarea este de
fluorizare profesională numai prin intermediul
produselor gen varnish, pentru ca peste această
vârstă, fluorul să fie administrat profesional prin
intermediul conformatoarelor şi a produselor
fluorurate sub formă de gel sau spumă.
Ideea de îmbunătăţire a rezistenţei structurilor
dentare la atacurile acide prin fluorizare locală a
fost pusă în practică la începutul anilor ‟40.
Primul care a studiat efectele locale ale fluorului a
fost Dr. Basil G. Bibby. Acesta şi-a început studiile
folosindu-se de o soluţie apoasă de fluorură de
sodiu 0,1%, pe care a aplicat-o timp de 2 ani, la
intervale de 4 luni. 72
• Au urmat alţi cercetători, printre care s-au
numărat Dr. John W. Knutson, care
folosindu-se tot de fluorură de sodiu:
–a căutat concentraţia cea mai eficientă
–a stabilit intervalele dintre aplicări
–a pus la punct amănuntele procedurale
• Pe această cale cristalele rezultate sunt:
–mult mai compacte şi stabile
–mai rezistente la demineralizările acide
73
Obiectivele fluorizării locale sunt:
74
Indicaţiile fluorizărilor locale:
1.La dinţii permanenţi, în primii doi ani posteruptiv
2.La dentiţia de lapte, când tratăm caria de biberon,
fluorizarea locală este permisă numai după vârsta
de 2 ani
3.La pacientul cu xerostomie cauzată prin iradiere de
cap şi gât, sindrom Sjögren, afecţiuni la nivelul
glandelor salivare majore sau apărută ca efect
secundar al administrării anumitor medicamente
4.Când constatăm clinic “explozii de carii” sau
multiple zone de demineralizare, indiferent de
vârstă 75
5. La purtătorii de aparate ortodontice
6. La cei cu supraprotezări
7. La pacientul cu suprafeţe radiculare expuse, atunci
când realizăm prevenirea sau tratarea cariei
radiculare
8. La pacientul care obţine rezultate modeste în
controlul plăcii dentare, inclusiv la persoanele cu
dizabilităţi sau cu retard psihic
9. La pacientul cu hipersensibilitate dentinară
10. De rutină, post detartraj
11. Când în apa potabilă nu există sau există cantităţi
reduse de fluor şi individul nu beneficiază de alte
metode de fluorizare generală
76
A. FLUORIZAREA LOCALĂ
PROFESIONALĂ
77
Indicaţiile fluorizărilor locale profesionale:
1.Copiilor cu sau fără carii de biberon, care sunt subexpuşi
la fluor sau cu statut socio-economic scăzut (numai lacuri
– varnish)
2.Imediat posteruptiv (primii 2 ani), când smalţul
incomplet mineralizat captează rapid fluor
3.Rezidenţilor din localităţi fără sau cu puţin fluor în apa
potabilă
4.Pacienţilor cu leziuni carioase incipiente (faza
reversibilă) sau cu multiple zone de demineralizare
5.Ca modalitate de prevenire a cariilor secundare/recurente
6.Indivizilor care nu reuşesc un control eficient al
biofilmului dentar 78
7. Pacienţi cu xerostomie, mai ales în cazul celor cu
iradieri în zona cap/gât, cu sindrom Sjögren sau celor
care primesc medicamente ce conduc la flux salivar
redus
8. Celor cu parodontopatie şi suprafeţe radiculare expuse
(de rutină post detartraj)
9. Celor cu aparate ortodontice
10. Dinţilor ce suportă supraprotezări
11. Pacienţilor cu titru crescut al microorganismelor
cariogene
12. Pacienţilor cu regim alimentar dezordonat sau care au
diete cariogene
13. Pacienţilor care abuzează de consum de alcool/droguri
14. Pacienţilor care-şi realizează igienă dentară neregulat
79
• De-a lungul timpului au fost folosite în principal
3 sisteme pentru fluorizarea locală profesională:
– fluorura de sodiu
– fluorura de staniu
– fluoro-orto-fosfatul acidulat (APF)
84
Viteza de pierdere a fluorului din fluorura de
calciu formată variază:
de la pacient la pacient
în funcţie de substanţa activă utilizată, însă
schimbul ionilor hidroxil cu cei de fluor are loc
întreaga viaţă dar într-un ritm mai lent
comparativ cu perioada de maturare post-
eruptivă a smalţului şi pe o adâncime mai redusă
(5-10 µm).
85
Caracteristicile sistemelor de fluorizare locală
profesională
NaF APF SnF2
91
• Fluorura de staniu este greu acceptată de
pacienți datorită neajunsurilor menţionate, chiar
dacă gustul a fost îmbunătăţit prin adăugarea de
aromatizanţi (glicerină, sorbitol) care-i
îmbunătăţesc şi stabilitatea.
• Pasta de dinţi Blend-a-med Complete 7 Expert
Gums Protection (1100 ppm F) conţine:
– 0,454% fluorură de staniu stabilizată
– hexametafosfat de sodiu
• Prin această combinaţie se îmbunătăţeşte gustul
şi nu se mai produc colorări.
92
Fluorortofosfatul acidulat – APF (acidulated
phosphat fluoride)
93
• APF-ul se comercializează:
–sub formă de soluţie, gel şi spumă
–la un conţinut de 1,23% ioni F, cu 12,3
ppm F sau 12,0 mg F/ml şi la un pH de 3-
3.5.
• Când preparatele APF comercializate
prezintă un pH peste 4, ele nu trebuie
folosite, deoarece adsorbţia F-ului la nivelul
smalţului este ineficientă.
94
Gelul
• Faza semisolidă a unei soluţii coloidale prezintă
proprietăţi tixotropice, adică devine lichid atunci
când asupra lui se exercită o presiune mecanică.
• APF-ul este utilizat de regulă în conformatoare:
în aplicaţii de 4 min
1-2 ori/an sau 4 ori/an în cazul pacientului cu cario-
activitate intensă
• determină reducerea incidenţei cariei cu cca 28%.
• Fără aromatizanţi prezintă un gust amar, însă nu
provoacă discoloraţii dentare sau iritaţii gingivale.
95
Produsele ce conţin APF sunt contraindicate în cazul
pacienţilor care prezintă:
1. Restaurări dentare din porţelan/compozit → componenta
hidrofluoridă dizolvă macroumplutura anorganică şi
reduce microumplutura; produc suprafeţe poroase
2. Obturaţii din glass-ionomeri → apar suprafeţe poroase
a. badijonare
b. în conformatoare
c. ionoforeză
100
Pregătirea dinţilor în vederea efectuării
fluorizărilor locale profesionale:
• Indiferent de metoda de aplicare, înaintea
efectuării procedurii propriu-zise, nu este
obligatoriu să efectuăm detartraj şi periaj
profesional când se utilizează cupe de cauciuc şi
paste abrazive.
• Aceste proceduri se indică numai în cazul
pacienţilor care prezintă..:
– tartru
– coloraţii dentare dure
...deoarece asemenea depozite nu sunt permeabile
şi penetrabile pentru ionii de fluor.
101
Ca regulă generală – înaintea acestei
proceduri se recomandă obligatoriu
periaj personal
102
Pacientul trebuie informat cu privire la:
scopul fluorizărilor locale
limitelor acestora
faptul că ele reprezintă numai o parte a
programelor preventive, care normal cuprind în
mod obligatoriu:
o controlul zilnic al plăcii dentare
o disciplinarea regimului alimentar
Urmează aplicarea sub izolare a preparatelor cu
fluor. Acestea se menţin în contact cu dinţii între
30 s şi 4 min
• La sfârşitul procedurii şi după ştergerea
cu bulete de vată a dinţilor fluorizaţi,
pacientul este rugat să elimine fluidul
oral rezultat, urmând ca timp de 30
minute:
– să nu clătească
– să nu bea
– să nu consume alimente
104
Reguli:
• Aplicarea preparatelor cu fluor se face în:
– 4 şedinţe succesive
– la intervale de 2-7 zile
• După aplicările iniţiale, pacientul este rechemat
la fluorizare locală în funcţie de cario-activiatea
de moment, la intervale de 3, 6 sau 12 luni, în
mod obişnuit pentru o singură aplicare.
• În cazul pacientului cu cario-activitate redusă
recomandarea este de o singură aplicare pe an.
• De asemenea se fluorizează fiecare dinte nou
erupt cât mai aproape de momentul erupţiei şi
obligatoriu în primul an posteruptiv.
105
În cazul dinţilor de lapte recent erupţi:
• Se recomandă fluorizări locale cu preparate sub
formă de lac (varnish).
• Se recomandă ca fluorizările locale profesionale
să înceapă după vârsta de 2 ani, în aplicaţii de
cel puţin 2 ori pe an, până la vârsta de 15 ani.
• După 6 ani, preparatul preferat este APF-ul.
În cazul adultului:
• Se indică utilizarea seriilor de 4 aplicaţii urmate
de reveniri la 3, 6 şi 12 luni cu aplicaţii de
menţinere a rezultatelor – una sau mai multe, în
funcţie de nevoile de moment.
106
a. Aplicarea produselor fluorurate prin badijonare
Pacientul este aşezat în fotoliul dentar cu capul într-o
poziţie cât mai verticală pentru a preveni curgerea spre
fundul gâtului şi înghiţirea produsului fluorurat
(profilaxia fluorozei dentare).
Arcadele dentare sunt izolate prin metoda absorbantă
folosind:
rulouri
automatom
aspirator de salivă
Dinţii urmează să fie uscaţi cu ajutorul spray-ului de aer.
Hemiarcadele de aceeaşi parte, mandibular şi apoi
maxilar, sunt fluorizate pe rând.
107
• În cazul copiilor unde nu avem posibilitatea realizării
unei izolări eficiente, fluorizarea se realizează în trei
timpi, arcada mandibulară fiind fluorizată pe hemiarcade.
• Astfel pregătiţi, dinţii sunt badijonaţi cu produse
fluorurate timp de maximum 4 min, interval în care
încercăm să menţinem suprafeţele dentare în permanenţă
umede. Vom forţa pătrunderea produselor şi interdentar.
109
b. Aplicarea produselor fluorurate prin intermediul
conformatoarelor
Această metodă de aplicare a fluorului este superioară
metodei anterior descrise, ea fiind întotdeauna de preferat.
Conformatoarele utilizate trebuie să îndeplinească
următoarele cerinţe:
să fie de unică utilizare sau sterilizabile
să protejeze gelul, fără a permite înghiţirea lui
să existe într-o gamă diversificată de mărimi, pentru
individualizare
să acopere în totalitate coroana clinică a dinţilor, inclusiv
suprafeţele radiculare dezgolite – 2 mm peste marginea gingivală
să fie rezistente dar flexibile, permiţând pătrunderea gelului în
spaţiile interdentare pentru a favoriza efectul tixotropic
să aibă un preţ de cost acceptabil. 110
Tipuri de conformatoare:
1. Conformatoare individuale:
Sunt realizate din:
a. plăci de polivinil
b. materiale termoplastice
Au avantajul de a se adapta optim la forma arcadelor
dentare
Astfel de conformatoare sunt rezistente şi se
recomandă:
pacienţilor cu carioactivitate intensă
fluorizărilor locale efectuate de pacient la domiciliu
Conformatorul individual se spală după fiecare utilizare
şi este reutilizabil. 111
2.Conformatoare prefabricate:
Confecţionate din styrofoam
Sunt livrate
în 2 modele, pentru maxilar şi mandibulă
în mărimi variate, pentru o bună adaptare
Există conformatoare prefabricate
unimaxilare
bimaxilare
Realizăm fluorizarea simultană a ambelor arcade
Ele sunt:
de unică utilizare
confortabile
se adaptează uşor diferitelor forme ale arcadelor dentare
112
3. Conformatoare prefabricate pe sistem pernă
de aer:
113
Tehnica de aplicare:
114
La adult:
Se aplică în conformator cca 2 ml gel pentru o
arcadă sau 5 ml gel pentru ambele arcade.
Gelul umple conformatorul pe 40% din
capacitatea totală sau complet în cazul
produselor sub formă de spumă (foam).
La copilul mic:
116
Aplicarea lacurilor fluorurate (varnish)
Lacurile fluorurate au fost introduse în 1964.
Produsul este aplicat de peste 25 de ani în ţările
Scandinave şi Canada, iar din 1994 şi în SUA,
fiind aprobat spre folosire de Food and Drug
Administration (FDA).
Lacurile conţin cantităţi mari de fluor, peste
20.000 ppm şi se recomandă în aplicaţii efectuate
la 6 luni.
Este o metodă de fluorizare:
o sigură şi eficientă
o rapid şi uşor de aplicat
o bine acceptată de pacienţi
117
Avantaje:
1. Siguranţa metodei, deoarece riscul reacţiilor
toxice este minim, datorită:
– prizei rapide
– eliberării lente a fluorului
– cantităţilor reduse necesare
2. Contactul îndelungat cu structurile dentare
3. Priza obţinută în prezenţa salivei
• După izolare şi uşoara uscare a arcadelor dentare
de fluorizat se trece la aplicarea lacului, efectuată
cu ajutorul unei periuţe-pensule.
• Lacul prezintă o culoare galben-brună şi se
întăreşte rapid chiar şi în prezenţa umezelii.
118
Indicaţii date pacientului după fluorizare
timp de 30 de min să nu bea şi să nu clătească
timp de 4-6 ore pacientul nu trebuie să se perie;
începe periajul chiar de a doua zi, dacă este
posibil
în ziua aplicării trebuie să se evite consumul:
băuturilor fierbinţi
băuturilor alcoolice
alimentelor dure
Lacul se îndepărtează a doua zi, prin periere
personală şi utilizarea aţei dentare
119
Lacurile fluorurate se indică:
I. Copilului mic (sub 4 ani), pentru profilaxia şi
tratarea cariei de biberon, mai ales în zona
frontalilor, dar se poate fluoriza şi întreaga arcadă
dentară.
II. Adulţilor, pentru tratarea suprafeţelor radiculare
expuse.
Varnish-ul produce remineralizarea leziunilor
incipiente de la nivelul smalţului dinţilor temporari,
din şanţuri şi fosete şi din jurul bracket-urilor
ortodontice.
Varnish-ul fluorurat este o opţiune în cazul tratării
hipersensibilităţii dentinare şi singura alegere în
vederea utilizării locale a fluorului la copiii cu vârste
sub 6 ani. 120
Lacuri pe bază de fluor (LF)
Au fost utilizate în Europa din 1964, iar în S.U.A.
din 1994 (Duraphat).
În Europa ele au fost îndelung folosite, de la
mijlocul anilor `70 şi până la începutul anilor ‟90,
când 93% dintre preparatele pentru fluorizare
locală profesională erau lacuri.
În S.U.A., FDA a aprobat iniţial folosirea lacurilor
fluorurate doar ca:
lineri
agenţi de desensibilizare
nu şi ca agenţi cario-preventivi
121
• După aprobarea utilizării lor, AAPD (American
Academy of Pediatric Dentistry) recomandă
lacurile cu fluor în aplicări chiar la prima vizită a
copilului la dentist, care ar trebui să aibă loc:
– până la vârsta de un an
– imediat după erupţia primului dinte
• Studiile întreprinse concluzionează că aplicarea
lacurilor la copilul mic (2-3 ani) reprezintă o
metodă uşor de efectuat, sigură şi eficientă.
122
• Se constituie într-o alternativă
neinvazivă la tratamentul curativ al
cariei dentare.
• Procedura devine obligatorie pentru
copiii cu risc crescut la carie.
• Studiile susţin că prin aplicaţii de lungă
durată a lacurilor cu fluor s-au obţinut
scăderi în incidenţa cariei cu
aproximativ 30-38%
123
Ritmul de aplicare a lacurilor cu fluor:
• Ultimele studii recomandă realizarea a trei
aplicări în decurs de-o săptămână şi efectuate o
dată pe an, sau conform experienţei scandinave,
se recomandă două aplicări pe an, ceea ce
reprezintă schema standard de revenire a
pacientului la controalele periodice.
• Cel mai acceptat interval de aplicare este de 2 ori
pe an; studii efectuate în Finlanda au arătat că
beneficiile metodei nu cresc prin mai multe
aplicări anuale (ex: de 4 ori/an).
124
• În ceea ce priveşte riscul de producere a
fluorozei dentare:
– nu există suficiente date
– posibilitatea apariţiei ei este totuşi puţin
probabilă datorită cantităţii scăzute de lac
înghiţit
• Au fost raportate cu totul excepţional:
– reacţii alergice de contact (edeme)
– crize astmatiforme în legătură cu solvenţii
din lacuri (colofoniu)
125
• Pentru a evita producerea reacţiilor alergice
se recomandă ca aceste preparate să nu fie
aplicate şi pe ţesutul gingival sângerând, iar
în caz de alergie, substanţa aplicată trebuie
îndepărtată de urgenţă.
• Actualmente se comercializează mai multe
produse (primele 3 şi în S.U.A.):
126
1. Duraphat
• Este un produs Hensen-Schmidt (1964 – Woelm
Pharma Co.) care actualmente este fabricat de
Colgate-Palmolive.
• Duraphat-ul conţine fluorură de sodiu 5%, 25
mgF sau 2,26% F în flacoane de 10 ml.
• Reprezintă o suspensie de NaF într-o soluţie
alcoolică de lacuri naturale (o bază neutră de
colofoniu)
• Prezintă avantajul de a adera la suprafaţa dentară,
unde formează o peliculă galben-maronie care
rezistă pe dinţi în jur de o săptămână, chiar în
condiţiile în care pacientul îşi efectuează corect
igiena orală. 127
• Cercetările au demonstrat o creştere a
concentraţiei fluorului până la o adâncime de 100
m.
2. Durafluor (Pharmascience, Montreal), cu
fluorură de sodiu 5%, aromatizanţi şi xilitol, în
flacoane de 10 ml.
3. Fluor Protector (Ivoclar Vivadent) – conţine
difluorosilan 1% în ampule de 1 ml sau unidoze de
0,4 ml.
4. Cavity Shield (OMNII Oral Pharmaceuticals) cu
fluorură de sodiu 5%, comercializat în unidoze de
0,25 ml sau în flacoane de 0,4 ml prevăzute cu
periuţe aplicatoare.
128
5. Bifluorid 12 (Voco) cu fluorură de sodiu
2,7% F şi fluorură de calciu 2,9% F, o
formulă mult mai eficientă în cazul
smalţului demineralizat.
6. Epoxidyte 9070 este un produs cu acţiune
îndelungată:
este rezultatul amestecului
monofluorofosfatului disodic cu un poliuretan
autopolimerizabil
se aplică o dată la 6 luni
129
Alte produse utilizate în fluorizarea locală
profesională (în spcecial utilizate în Europa)
Nafestezina
Reprezintă un amestec de:
fluorură de sodiu 75%
glicerină 25%
131
Fluoraminul
• Reprezintă un amestec de două aminofluoruri.
• Aminofluorurile manifestă:
– o adeziune specială la suprafeţele dentare,
permiţând un schimb mai îndelungat de ioni
de F
– efecte bacteriostatice, antienzimatice şi de
reducere a tensiunii superficiale, limitând prin
acestea şi depunerile de placă
132
• Produsul este indicat pacienţilor cuprinşi
în programele de profilaxia cariei dar el
poate fi folosit:
• după şlefuiri selective
• după detartraje
• la purtători de aparate ortodontice
fixe sau mobile
• la cei cu lucrări protetice fixe
• la lucrătorii din industria chimică
133
• Fluoraminul se poate aplica:
– prin badijonare
– prin periere
• Tratamentul poate începe după vârsta de 4 ani,
prin fluorizări realizate personal de către pacient
după următoarea formulă:
– între 4 – 7 ani: o periere o dată pe săptămână
– la 8 ani: o periere la două săptămâni
– după 9 ani: o periere o dată pe lună
• Se va evita contactul prelungit cu mucoasele
• Fluoraminul se poate aplica şi prin metode
profesionale, recomandându-se în acest sens 2
aplicări pe an.
134
c. Aplicaţii locale de fluor prin ionoforeză
135
• Sursa de curent electric continuu poate să fie
reprezentată şi de o simplă baterie electrică.
• Principiul metodei se bazează pe legea
respingerii ionilor cu aceeaşi sarcină electrică şi
atragerea celor de sarcină electrică contrară.
• Ionul de fluor, fiind încărcat negativ, este respins
de electrodul încărcat tot negativ şi forţat să
pătrundă în profunzimea structurilor dentare.
• Prin ionoforeză, un număr mare de ioni de fluor
penetrează structurile dentare pe întreaga
suprafaţă a coroanei clinice, inclusiv la nivelul
suprafeţelor aproximale.
136
• Pentru ionoforeză se utilizează produse cu:
fluorură de sodiu 1%
APF 1.4% sau în conformitate cu indicaţiile fabricantului
• Aceste soluţii sunt aplicate în conformatoare
speciale, care conţin bureţi de unică folosinţă, ce
urmează a fi conectate prin intermediul unor linguri
metalice la sursa de curent electric.
• Wilson şi colab. (1981) demonstrează că prin acest
mecanism dinţii vor conţine după ionoforeză de 2-4
ori mai mulţi ioni de fluor comparativ cu cei
fluorizaţi local prin celelalte metode sau de 20-30 ori
mai mulţi ioni de fluor comparativ cu dinţii ce nu au
suportat fluorizări. 137
B. AUTOAPLICĂRI LOCALE DE
FLUOR
a. paste de dinţi
b. ape de gură
c. geluri
Asemenea produse cu fluor se aplică prin:
periere
clătire
intermediul conformatoarelor individuale sau
de unică folosinţă
irigare orală 138
• Indicarea variatelor posibilităţi de
autofluorizare se face în concordanţă
cu nevoile de moment ale pacientului
şi sunt recomandate pentru a
suplimenta efectele:
–fluorizărilor generale, sau/şi
–pe cele locale profesionale
139
a. Pastele de dinţi
Studiile au arătat că prin utilizarea pastelor de
dinţi cu fluor de 2 ori pe zi pe timp nelimitat, se
obţine o scădere a incidenţei cariei dentare cu
cca 15-30% şi în plus, se realizează refacerea
structurilor dentare cu conţinut crescut de fluor
de la suprafaţa coroanelor dentare, care se pierd
firesc prin uzură şi prin abraziunea produsă prin
periere.
Pastele de dinţi cu fluor nu se indică copiilor
sub 2 ani!!!
140
• În cazul pacienţilor cu cariogenitate
moderată sau cu carii agresive ele se indică
la perierea dinţilor de câteva ori pe zi.
141
Sunt recomandate de medicul
stomatolog:
–post-detartraj
–la nivelul dinţilor cu hipersensibilitate
–la pacientul cu aparate ortodontice fixe,
inclusiv o perioadă după îndepărtarea lor
–la pacientul supus iradierilor în zona cap
şi gât
142
Gelurile fluorurate pentru periere dentară sunt
considerate o alternativă la folosirea apelor de
gură cu fluor şi se pot indica împreună cu
fluorizările profesionale.
Se pot administra zilnic prin periere gelurile ce
conţin:
fluorură de sodiu 1,1%, (pH neutru şi 5000 ppm
F)
APF 1,1% (pH 3,5 şi 5000 ppm F)
fluorură de staniu 0,4% într-o bază de glicerină
(1000 ppm F)
143
• Asemenea preparate sunt de administrat:
– o dată pe zi, seara la culcare
– după ce pacientul şi-a efectuat periajul şi
curăţirea interdentară cu dental floss-ul
• Într-o asemenea situaţie se recomandă:
– să acoperim periuţa pe 1/3 din suprafaţa
activă
– la o periere să folosim 2 ml gel, cu care
periem dinţii timp de 1 min
– la final nu se clăteşte
144
Gelurile cu fluor pentru auto-aplicări, utilizate
prin periere sau cu ajutorul conformatoarelor
După Esther M. Wilkins – Clinical Practice of the Dental Hygienist, Eighth Edition, 2013.
148
Apele de gură fluorurate nu se recomandă:
149
Sunt indicate pacienţilor:
1. cu dentiţie mixtă şi pe durata adolescenţei,
această perioadă fiind una de risc maxim la carie
2. cu arii multiple de demineralizare
3. care prezintă retracţii gingivale sau după
tratamente parodontale, pentru profilaxia cariei
radiculare
4. care participă la programe preventive şcolare
5. care prezintă “explozii de carii” şi care locuiesc
în zone cu sau fără apă fluorizată
6. care nu reuşesc să-şi menţină o igienă orală
acceptabilă 150
7. care, datorită prezenţei aparatelor ortodontice
sau a protezelor mobile prezintă multiple
retenţii artificiale
8. cu hipersensibilitate dentinară
9. cu xerostomie de cauze variate, de la
iradierea de cap-gât până la medicamentele
administrate
10. cu coroane de acoperire cu limită de
preparare supragingivală
151
Prin utilizarea lor corectă există următoarele
beneficii:
1. Scăderea incidenţei cariei dentare cu 26-29%
pentru suprafeţele dentare netede, dar mai
modeste pentru suprafeţele dentare
anfractuoase (şanţuri şi fosete)
2. Cele mai bune rezultate se obţin în cazul
dinţilor recent erupţi, însă programele
preventive de fluorizare trebuie să continue de-
a lungul adolescenţei, pentru a aduce beneficii
şi molarilor II şi III (se indică inclusiv în cazul
indivizilor rezidenţi în regiuni cu apă potabilă
fluorizată)
152
3. Nu în ultimul rând, scade incidenţa cariei la
dentiţia temporară şi la şcolarii din ciclul
primar cu cca 42,5%
4. Creşte durata de menţinere a tuturor celorlalte
tratamente stomatologice realizate
• S-au realizat o serie de produse pe bază de
fluor destinate clătirilor orale, care pot fi
utilizate în funcţie de concentraţie:
– zilnic
– o dată pe săptămână
153
Regulă generală
154
a. Ape de gură administrate fără prescripţie
medicală:
• Conţin:
– NaF 0,05%
– APF 0,44%
– SnF 0,10%
• Flacoanele cu asemenea ape de gură nu conţin
mai mult de 264 mg NaF sau 120 mg ioni F.
– Este o modalitate de prevenire a producerii
intoxicaţiilor acute mortale, posibile în cazul
copilului mic. Spre exemplu, un flacon de 500 ml cu
0,05% fluorură de sodiu conţine 100 mg F.
155
• În plus, eticheta produsului comercializat trebuie să
prezinte avertismente în acest sens, iar mecanismul de
deşurubare a dopului este unul special, greu de realizat de
către copilul mic.
1. Apa de gură cu fluorură de sodiu 0,05%
Conţine 0,023% ioni de fluor sau 230 ppm F
Este recomandată în clătiri o dată pe zi după efectuarea
periajului de seară
Pacientul clăteşte cu 5–10 ml soluţie (5 ml - conţinutul
unei linguriţe), timp de 1 min, după care scuipă conţinutul
oral.
La final, nu clăteşte, nu bea şi nu mănâncă timp de 30 min.
Nu sunt recomandate copiilor sub 6 ani şi pacienţilor cu
diferite incapacităţi, care nu pot clăti sau scuipa. 156
2. Apa de gură cu APF 0,44% (fluorortofosfat
acidulat)
• Conţine 440 ppm F
• Se recomandă în clătiri zilnice pentru fluorizare
sistemică în cazul celor care nu beneficiază de apă
potabilă fluorizată, când după clătire fluidul oral
rezultat se înghite.
• De regulă, se recomandă pacienţilor cu:
– carii agresive
– hipersensibilitate dentinară
• De-a lungul timpului s-au mai fabricat şi ape de gură cu
fluorură de staniu (astăzi abandonate)
157
3. Apa de gură cu fluorură de staniu 0,10%
158
b. Ape de gură eliberate cu prescripţie
medicală:
1. Apa de gură cu fluorură de sodiu 0,2%
Conţine 905 ppm F
A fost propusă la începutul anilor ‟60.
Apa de gură cu fluorură de sodiu 0,2% conţine cca 1
mg F/ml soluţie.
Este larg folosită în S.U.A. în programele
preventive de bază şi este recomandată în
colectivităţi-şcoli, numai la copiii claselor
primare, cei mari fiind greu de motivat
(profilaxie de grup).
159
Ea se indică:
• în clătiri săptămânale, când se utilizează:
– 5 ml soluţie la copil
– 10 ml soluţie la adolescent
cu care respectivii clătesc timp de 1 min.
• Experienţa căpătată în S.U.A. arată că prin
acest program profilactic, care necesită cca 5
min pentru o clasă întreagă, se obţin reduceri
ale incidenţei cariei cu 20-35%.
160
Această metodă profilactică:
• Este una ieftină, uşor de învăţat şi de pus în
practică.
• Este acceptată repede de pacienți.
• Nu necesită personal medical calificat.
• Trebuie reţinut însă că soluţia fluorurată
utilizată nu trebuie să rămână la îndemâna
copiilor.
• Wilkins (2013) afirma că această apă de gură
poate să fie recomandată şi o dată/zi, procedeu
prin care caria dentară se reduce cu 30-59%.
161
Se mai comercializează:
I. Ape de gură cu fluorură de sodiu 0,02%
164
c. Autoaplicări de geluri fluorurate în
conformatoare
Studiile arată că prin folosirea acestei metode
se obţin reduceri ale incidenţei cariei cu mai
mult de 80%.
Metoda se indică:
1. Persoanelor de orice vârstă care prezintă
carii agresive situate în smalţ sau la
nivelul cementului radicular
2. Celor cu hipersensibilitate dentinară
165
3. Celor cu xerostomie avansată
provocată de cauze variate, în principal
acelora care au suportat iradieri
terapeutice în zona cap - gât
4. La prevenirea cariei sub supraprotezări
166
În ultimii 15 ani au apărut o serie de geluri
fluorurate, care pot fi folosite de către pacient la
domiciliu şi care conţin fluorură de sodiu 1,1%
(5.000 ppm F) sau gel cu APF 1,1%, 5.000 ppm F
(cel mai recomandat)
Precauţii:
1. Trebuie să folosim NaF neutră la pacientul cu
construcţii stomatologice din porţelan, compozit,
titan sau în cazul sigilărilor.
2. Este recomandabil să se evite produsele ce conțin
APF în cazul pacienților cu mucozite deoarece se
produc iritaţii suplimentare. 167
• Gelurile pentru autofluorizare se
folosesc o dată pe zi, seara la culcare.
168
• Fluorizarea se realizează în conformatoare din
polivinil, dar pot fi utilizate şi conformatoare de
unică utilizare, dacă adaptarea lor este
acceptabilă.
• În fiecare conformator se pun câte 4-8 picături de
gel, ştiindu-se că fiecare picătură de gel conţine
echivalentul a 0,1 mg F.
• Se încearcă să se usuce gura eliminând cât mai
mult fluid oral iar apoi conformatorul încărcat cu
gel se aplică pe arcada de fluorizat.
• Pe durata fluorizării, capul se ţine cât mai vertical
pentru a preîntâmpina scurgerea şi înghiţirea
gelului.
169
• Contactul gelului cu dinţii este de maxim 4
min, iar după îndepărtarea
conformatoarelor, fluidul oral rezultat se
elimină.
• Se începe cu arcada mandibulară.
• Urmează ca timp de 30 min pacientul:
–să nu clătească
–să nu mănânce
–să nu bea
170
Materiale dentare care eliberează fluor
171
Cimenturile glass ionomer
172
Combinarea metodelor de fluorizare
176
6. Dacă indicăm fluorizarea, sunt de preferat metodele
colective, mai puţin costisitoare.
7. Recomandăm una sau mai multe metode de
fluorizare locală tuturor pacienţilor care la un
moment dat prezintă:
–“explozii de carii”
–multiple zone de demineralizare
–carii agresive
–iradiere în zona capului şi gâtului
8. Este recomandabil ca metodele de fluorizare să fie
administrate la nivelul populaţiei întregului glob,
pentru a stăpâni creşterea incidenţei cariei dentare şi
mai ales, pentru a preveni consecinţele evoluţiei ei.
177
OMS insistă pentru încurajarea şi
extinderea utilizării apei potabile
fluorizate sau alternativ, a sării de
bucătărie combinată cu folosirea
zilnică a pastelor de dinţi profilactice
cu fluor.
178
Recomandările terapiei de fluorizare bazate pe riscul la
carie al individului
Mod se aplicare Recomandări
Ape de gură fluorurate cu 900 ppm F în La pacientul cu risc cariogen moderat sau
aplicaţii săptămânale crescut
După Esther M. Wilkins – Clinical Practice of the Dental Hygienist, Eighth Edition, 2005.
179
Indicaţii pentru terapia cu fluor
Situaţie clinică Indicaţii de aplicare
Clinic constatăm menţinerea unei rate 1. Dimineaţa şi seara se indică periere cu paste de dinţi cu fluor.
scăzute a cariei dentare. 2. În plus, o aplicare lunară cu geluri fluorurate.
Când pacientul necesită protecţie 1. Dimineaţa şi seara periere cu paste de dinţi cu fluor.
suplimentară: 2. În plus, clătiri zilnice cu apă de gură cu 0,02% NaF (2/zi) sau
- este purtător de aparate ortodontice cu 0,05% NaF (o dată pe zi).
- are punţi dentare
- femeia gravidă
Pacient cu vârstă de peste 7 ani, la care 1. Dimineaţa şi seara periere cu paste de dinţi cu fluor.
anual diagnosticăm 1-2 leziuni carioase 2. În plus, de 2 ori pe săptămână clătiri cu apă de gură cu fluor
noi. 0,2%, sau
3. Aplicări profesionale cu gel de NaF 2% o dată la 2
săptămâni.
Pacient cu vârstă de peste 7 ani, la care 1. Dimineaţa şi seara periere cu paste de dinţi cu fluor.
anual diagnosticăm 3 sau mai multe 2. În plus, clătiri zilnice înainte de culcare cu ape de gură cu
leziuni carioase noi. NaF 0,2%, sau
3. Aplicări săptămânale cu gel pe bază de NaF 2%.
Copii sub 6 ani cu cario-activitate 1. Periaje dentare de 2 ori pe zi cu paste de dinţi cu fluor şi
crescută. controlate de părinte.
2. Aplicări săptămânale de gel cu APF 1,23%, în
conformatoare, realizate de părinte.
180
Pacienţi cu variate grade de 1.Dimineaţa şi seara periere cu paste de dinţi fluorurate.
xerostomie sau cei care suportă 2.Clătiri zilnice cu ape de gură cu NaF 0,2%, după masă.
iradieri în regiunea capului şi 3.Zilnic (seara la culcare), autoaplicări de geluri fluorurate cu
gâtului, cei ce suportă intervenţii APF 1,23% sau NaF 2%.
chirurgicale sau cei cărora li se 4.Salivă artificială.
administrează medicamente care
reduc secreţia salivară.
Milolize - reflux gastric acid, Autoaplicări de gel cu APF 1,23% seara la culcare după periaj
vărsături frecvente, consum în (în faza activă a demineralizării).
exces de citrice, degustător de vin,
etc.
Hipersensibilitate dentinară Lacuri sau geluri cu fluor (NaF 2%) de două ori/zi până se
controlează sensibilitatea.
Pacienţi cu handicap, necooperanţi. Aplicări supravegheate de 6 ori/săptămână cu geluri APF
1,23%.
181