Școala Cognitivă.

Cuvântul cheie pentru formarea strategiei în această

școală este mental.
Procesul strategic nu se mai focalizează pe analize și calcule economice, ci
pe modul în care lucrează mintea noastră. Deși o serie de lucrări au apărut
înainte de 1990, școala începe să se contureze mai bine după acest an. Faptul nu
este întâmplător deoarece este anul în care se intensifică cercetările privind
managementul cunoștințelor și capitalul intelectual al companiilor. Prezenta
lucrare este prin natura ei o încercare de a înțelege procesul decizional strategic
ca un proces de gândire. De aceea nici nu voi insista
prea mult asupra acestei școli.
Se pot distinge de la început două ipoteze diferite de abordare
a procesului cognitiv: o abordare obiectivă, de re-creare a realității existente în
mintea noastră printr-un proces rațional și obiectiv, și o abordare subiectivă,
de creare a lumii în mintea noastră. Cele două abordări reflectă într-un
fel dicotomia dintre cunoștințele explicite – cunoștințe raționale obținute ca
rezultat al interpretării logice a informațiilor primite de la sistemul senzorial
și cunoștințele tacite – cunoștințe rezultate direct din experiența noastră
senzorială. Reamintesc aici concluzia lui Michael Polanyi că știm mai mult
decât putem spune, concluzie prin care sugerează depășirea dualismului
Cartezian dintre minte și corp.
Totodată, este important să înțelegem și filozofia japoneză în care dualismul este
înlocuit cu o concepție integrală privind mintea și corpul, omul și natura.
Procesul formării strategiei ca proces mental se bazează pe capacitatea
managerilor de a procesa datele și informațiile privind organizația și mediul
extern de afaceri, atât pe baze raționale și conștiente, cât și pe procesele
intuitive din inconștientul
cognitiv. Intuiția nu reprezintă un dar divin, ci o capacitate mentală de
recunoaștere prin asociere cu starea prezentă a unei structuri cognitive din
experiența avută. Aceasta înseamnă să poți trece de aparențe și să ajungi la
corelații de esență între variabilele care definesc o anumită stare sau problemă.
Intuiția îi ajută pe cei care știu să-și structureze cât mai bine cunoștințele și să
realizeze adevărate hărți mentale pentru întreaga organizație și relația ei cu
mediul de afaceri. Concluzia cercetătorilor în acest domeniu este că pentru a
înțelege mai bine procesul de elaborare a strategiilor este important să
înțelegem cum funționează creierul uman și nu să ne limităm la analize
economice de eficiență și competitivitate, oricât de necesare ar fi acestea în
luarea deciziilor manageriale.