Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Determinarea Parametrilor Biochimici Specifici În Tiroidita Autoimună
Determinarea Parametrilor Biochimici Specifici În Tiroidita Autoimună
Glanda tiroidă este o glandă endocrină situată la baza porțiunii anterioare a gâtului cu rol important
în reglarea metabolismului și a altor funcții esențiale ale organismului. Tiroida este alcătuită din doi
lobi laterali cu formă ovală.
Forma glandei tiroide este asemănătoare unui fluture ți are o greutate cuprinsă între 25 ți 30 grame
la adulți în timp ce la nou născuți aceasta cântărește în jur de 5-6grame. De asemenea glanada tiroidă
este mai mare la bărbați decăt la femei.
Glanada tiroidă este puternic vascularizată și are o culoare maro roșiatică. Lobii laterali ai glandei
tiroide conțin numeroși săculeți numiți foliculi, care stochează hormoni cunoscuți drept hormoni
tiroidieni.
Glanda tiroidă este responsabilă pentru producerea, stocarea și eliberarea de hormoni în fluxul
sanguin astfel încât aceștia să poată ajunge în cantități adecvate îmdeplinirii nevoilor metabolicw ale
celulelor.
1
(cam 20% din cantitate de T4).Majoritatea T3 circulant este produs în tesuturile periferice prin
deiodinarea inelului extern al T4.
Nivelul de TSH este crescut în hipotiroidismul primar (tiroidian) fiind cel mai sensibil test în
această afecțiune. Dacă există semne clare de hipotiroidism dar nivelul de TSH nu este crescut se
suspectează un hipotiroidism secundar în cadrul unui hipopituitarism. Valori scăzute se întâlnesc în
hipertiroidism.
Există o variație diurnă a nivelului TSH. Nivelul maxim este la ora 23.
Prelucrarea după recoltare – se separă serul după centifugare se lucrează serul proaspăt.
Valori normale:
FT3-(triiodotironina )
Aproximativ 80% din triodotironina circulantă rezultă din conversia periferică a tiroxinei,
restul de 20% fiind produsă ca atare de glanda tiroidă. Numai 0,1-0,3% din T3 seric se găsește sub
formă liberă (freeT3) fiziologic active majoritatea fiind legată de proteinele plasmatice.
2
Concentrațiile serice de T3 ți FT3 depind în mod esențial de rata de conversie periferică T4-T3
scăzând în afecțiuni sistemice severe (neoplazii în stare avansată, ciroză hepatica decompensată,
insuficiență renală în stadiu avansat), ca urmare a administrării unor medicamente (corticosteroizi,
amiodaronă, propranolol), la persoanele vârstnice.
FT4 (tiroxina)
Tiroxina este un hormon tiroidian cu efcte asupra metabolismului general dar reprezintă și o
componentă fiziologică a circuitului de reglare a glandei tiroide. Majoritatea tiroxinei circulante este
legată de proteine de transport (prealbumina și albumina). Restul hormonului circulă liber sub formă
de FT4, forma liberă biologic activă.
Femeile gravide au concentraţii mai scăzute de FT4, corelate cu vârsta gestaţională. Această
scădere continuă a nivelului FT4 se datorează probabil deficitului progresiv de iod
Calcitonina
3
Tiroidita autoimună (Tiroidita cronică Hashimoto)
Factori favorizanți
Imagistica vine în completarea tabloului clinic și de laborator prin modificări ecografice difuze
sau nodulare ale structurii tiroidiene secundare procesului inflamator.
De la această nouă abordare fac excepție femeile de vârstă fertilă care doresc să rămână
însărcinate. Acestea au indicație de tratament încă din forma subclinică și trebuie monitorizate foarte
atent, în special în primul trimestru de sarcină, cunoscut fiind faptul că dezvoltarea normală a
sistemului nervos embrionar este dependentă de hormonii tiroidieni materni.
ATPO (Anti-tiroidperoxidaza)
4
Valori crescute de ATPO se pot înregistra și în următoarele afecțiuni: sindrom Sjögren, lupus
eritematos, artrita reumatoidă, anemie pernicioasă, mixedem, tiroidita granulomatoasă, carcinom
tiroidian. Anti-TPO poate fi pozitiv şi la 3% din indivizii care nu prezintă o afecţiune evidentă (în
special femei şi mai frecvent cu înaintarea în vârstă).
Valori de referinţă:
ATG (Anti-tiroglobulină)
Sunt auto-anticorpi care ataca tiroglobulina, o proteina din care (dupa adaugarea iodului) se
sintetizeaza hormonii tiroidieni.
Au, in general, aceleasi caracteristici ca si ATPO, fiind markeri de boala autoimuna tiroidiana.
În unele cazuri de tiroidita cronica cresc mai rapid decat ATPO la inceputul bolii, putand fi un
indicator mai bun al acestei afectiuni in fazele incipiente.
Creșteri ale valorilor ATG pot apărea şi în alte afecţiuni autoimune, în special în anemia
pernicioasă. Aceşti autoanticorpi pot fi prezenţi, într-un procent redus, şi la indivizi sănătoşi, mai ales
la femeile vârstnice.
Valori de referinţă:
5
Studiul a fost realizat pe 4581 subiecți care au fost testați de mai multe ori pentru TSH, FT4,
antiTPO, antiTG fiind urmăriți pe odurată de 2 ani.
În graficul de mai jos este prezentat comparativ numărul de subiecți care au avut antiTPO
înainte de apariția hipotiroidismului subclinic/evident cu grupul de control ( subiecți cu antiTPO
paralel , urmând sau nicodată cu debutul hipotiroidismului subclinic/evident). Astfel subiecții 11/152
( 73% ) au avut antiTPO înainte de apariția hipotiroidismului subclinic/evident, 21/152 ( 13,8% ) au
avut antiTPO paralel cu apariția tiroidismului subclinic/evident , 1/152 ( 0,7% ) au avut antiTPO după
apariția hipotiroidismului subclinic/evident iar 19/152 ( 12,5% ) nu au avut antiTPO. Acelați grup a
fost evaluat pentru apariția antiTG. Incidența pozitivității antiTG observată mai devreme de debutul
hipotiroidismului subclini/evident nu a fost semnificativă.
6
associate acesteia, disfuncțiile asociate în sănătatea reproducerii, în special la femeile aflate la vârsta
fertile și bolile cardiovasculare.
Pacienta în vârstă de 9 ani se prezintă la medic pentru diagnosticarea unei diarei ce persista
de aproximativ o săptămână. Medicul cere analize complete de sânge. Astfel este descoperitâ o
valoare a TSH de 10,25 valorile normale înscriindu-se intre 0,67-4,16. Pacienta va fi evaluată ulterior
la Clinica de Pediatrie secția Endocrinologie. In urma analizelor de sânge și ecografie este pus
diagnosticul de tiroidită autoimună.
7
Măsuri farmacologice- consilierea aparținătorul pacientei cu privire atât la medicament
(administrarea acestuia cu o jumătate de oră înainte de prima masa , posibilele interacțiuni cu alte
medicamente în acest caz spre ex săruri de calciu sau aluminiu care vor fi administrate la cel puțin 2
ore după acesta) cît și cu privire la măsurile nefarmacologice mese regulate le 3 ore distanță precum
și practicarea regulată a unui sport.
8
Concluzii
Existența unor boli cu manifestări nu prea zgomotoase , cu simtome care pot fi trecute ușor
cu vederea dar care ne pot influența negativ viața precum Tiroidita Hashimoto sau bolile oncologice
pot fi depistate cu ajutorul analizelor de laborator. Informațiile obținute în urma analizelor sunt vitale
în stabilirea unui diagnostic corect și în monitorizarea corespunzătoare a evoluției unei boli.
Bibliografie:
Raluca Teodora Nae, Mario Codreanu – Hormonii tiroidieni - secreţie, transport, sinteză
(https://www.medichub.ro/reviste/practica-veterinara-ro/hormonii-tiroidieni-secretie-transport-sinteza-id-
442-cmsid-69 )
Contents
Sangele...................................................................................................................................................1
Determinarea nivelului de hormoni tiroidieni și anticorpi specifici în tiroidita autoimună....................1
Sinteza și secreția hormonală.............................................................................................................1
Analize biologice. Valori normale , valori modificate.........................................................................2
Tiroidita autoimună (Tiroidita cronică Hashimoto)............................................................................2
Semnificația anti-TPO ca marker predictiv timpuriu in boala tiroidiană.............................................3
Caz clinic – studiu personal................................................................................................................4
Influența unor medicamente ( gemcitabină) asupra unor parametrii biologici (creatinina)..................7
Concluzii.................................................................................................................................................9
Bibliografie:............................................................................................................................................9