Zonă pelagică

Straturile zonei pelagice

Zona pelagică sau zona abisală este o zonă situată în mări şi în

oceane, care se întinde de la 2.000 m până la cele mai mari adâncimi. Zona
abisală ocupă peste 3/4 din suprafata marilor oceane (Pacific, Atlantic şi
Indian). În această zonă se depun mâluri fine cu globigerine, argile roşii etc.

Biologie

Animalele abisale sunt animale care trăiesc în zona abisală

(peşti, crustacee, cefalopode, echinoderme etc.), adaptat unor condiţii
speciale : întuneric complet, presiune ridicată etc. Animalele abisale prezintă
modificări ale organelor vizuale (care sînt atrofiate sau, dimpotrivă, exagerat
de mari) şi ale organelor tactile (antene, tentacule, care sunt puternic
dezvoltate); au adesea organe luminoase; sunt carnivore sau se hrănesc cu
nămol bogat în substanţe organice în descompunere.
Zona pelagica este continuarea in larg a zonei litorale si cuprinde
paturile de apa pana la 400 m adancime, adica pana unde mai patrunde
lumina. Zona pelagica difera de cea litorala prin numeroase particularitati,
care fac ca si fauna sa piscicola sa fie diferita de cea litorala. Deoarece razele
soarelui patrund la o adancime de cateva sute de metri, viata plantelor
acvatice este asigurata. in lipsa unui fund potrivit, in locul padurilor de alge
ale zonei litorale, aici traiesc numai plante plutitoare care formeaza
fitoplanctonul. Acesta are un rol foarte important in lanturile trofice. Lipsa
fundului influenteaza nu numai vegetatia, ci si pestii din aceasta zona. Aici,
pradatorul nu are posibilitatea de a ataca din ascunzis, dar nici pestele urmarit
nu-si gaseste loc potrivit pentru ascunzis. Drept urmare, pestii pelagici sunt
buni inotatori. Pestii pelagici ca: rechinul, tonul, chefalul, somonul, heringul,
pestele-spada etc. au un corp fusiform si sunt foarte buni inotatori.
Majoritatea pestilor pelagici sunt rapitori, hranindu-se cu pesti pelagici mai
mici. Acestia din urma se hranesc cu plancton. Se reproduc in largul marii,
mai rar in zona litorala. Ei depun un numar mare de icre. Sunt foarte bine
adaptati mediului, ceea ce reiese si din coloratia lor care este in nuante
inchise pe spate si deschise pe abdomen. Se intalnesc si pesti pelagici cu
corpul transparent.