[Type text]

Educatia si formarea profesionala

Definirea notiunilor

Conceptul de formare profesionala este pentru prima oara reglementat de legislatia

muncii de la noi prin lege organica. Formarea profesionala face obiectul de
reglementare al titlului VI din actualul cod al muncii, nefiind reglementata in codul
de la 1972.

Formarea profesionala este un proces complex care caracterizeaza mai

curand relatiile sociale reglementate de normele legislatiei invatamantului. Avand in
vedere insa ca dobandirea unei profesii sau meserii este conditie pentru incheierea
contractuslui individual de munca, formarea profesionala face si obiectul de studiu
al legislatiei muncii.

Conceptul de “formare profesionala” are cel putin doua acceptiuni. In sens

restrans, prin formare profesionala se intelege dobandirea cunostintelor si
calificarilor necesare pentru ocuparea unui post.

In sens mai larg insa, formarea profesionala cuprinde doua etape: formare
initiala si formare continua. Formarea initiala semnifica dobandirea cunostintelor
cerute de lege pentru ocuparea unui anumit post iar formarea continua semnifica
perfectionarea aptitudinilor de a profesa pe functia respectiva si actualizarea
cunostintelor in acord cu noutatile momentului.

Formarea profesionala initiala mai este cunoscuta si sub denumirea de

pregatire profesionala, in timp ce formarea profesionala continua se numeste si
perfectionare profesionala.

Pregatirea profesionala

Asa cum am aratat mai sus, pregatirea profesionala sau formarea profesionala
initiala reprezinta procesul prin care o persoana dobandeste cunostintele si
calificarile necesare pentru ocuparea unui post in campul 353d34d muncii.
Pregatirea profesionala este un proces de invatare, bazat pe garantiile
constitutionale ale dreptului la invatatura.

Reglementarea procesului de invatamant face obiectul legii nr. 84/1995 care

prevede in art. 15 ca sistemul national de invatamant cuprinde invatamantul
prescolar, invatamantul primar, invatamantul secundar, invatamantul postliceal si
invatamantul superior.

Invatamantul prescolar se organizeaza pentru copii in varsta de 3-7 ani, in gradinite

de copii cu program nornal, prelungit si saptamanal, infiintate de catre
inspectoratele scolare, ale caror costuri vor fi suportate de catre Ministerul Educatiei
si Cercetarii.

Invatamantul primar se organizeaza ca invatamant de zi si functioneaza de regula

cu program de dimineata in cadrul scolilor cu clasele I – IV. Varsta pentru inscrierea
in clasa I este de 6 ani.

Invatamantul gimnazial (clasele V - VIII) se incheie cu sustinerea unui examen

national de capacitate, structurat pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul
Educatiei si Cercetarii si data publicitatii pana la inceperea anului scolar. Disciplinele
de examen sunt: limba si literatura romana, matematica si o proba din istoria
Romaniei sau Geografia Romaniei. Elevii apartinand minoritatilor care frecventeaza
cursurile gimnaziale in limba materna, sustin si o proba la limba si literatura
materna.

Potrivit dispozitiilor legii invatamantului, invatamantul liceal cuprinde clasele

X – XII/XIII, invatamant seral sau fara frecventa. Invatamantul liceal functioneaza de
regula cu urmatoarele filiere si profiluri:

- filiera teoretica, cu profilurile umanist si real;

- filiera tehnologica, cu profilurile tehnic, servicii, exploatarea

resurselor naturale si protectia mediului;

- filiera vocationala cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic si

pedagogic.

Se pot inscrie la examenul de admitere in invatamantul liceal absolventii de

gimnaziu cu certificat de capacitate.

Studiile liceale se incheie cu un examen national de bacalaureat, diversificat in

functie de filiera, profil, specializare si de optiunea elevului. Examenul national de
bacalaureat consta in sustinerea a doua, respectiv ttrei probe comune si a trei
probe diferentiate in functie de filiera si de profil. In urma promovarii examenului de
bavcalaureat absolventului i se elibereaza diploma de bacalaureat.

In conformitate cu prevederile Legii nr. 84/1995, invatamantul profesional se

organizeaza ca invatamant de zi sau seral, prin scolile profesionale si scoli de
ucenici.

La scolile profesionale se pot inscrie absolventi de gimnaziu cu certificat de

capacitate. Durata studiilor este de 2-3 ani. Aceste scoli organizeaza, la cererea
factorilor interesati, cursuri de calificare si conversie sociala.

La scolile de ucenici se pot inscrie absolventii de gimnaziu, cu sau fara

certificat de capacitate. Pregatirea prin scolile de ucenici vizeaza insusirea unor
deprinderi preponderent practice, conform standardelor ocupationale. Durata
studiilor in scolile de ucenici este de 1-2 ani iar structura anului scolar este adaptata
specificului pregaturii in meserie.

Potrivt legii nr. 84/1995 invatamantul postliceal se organizeaza de catre

Ministerul Educatiei si Cercetarii, din proprie initiativa sau la cererea agentilor
economici sia altor institutii interesate. Scolarizarea in cadrul acestui tip de
invatamant este finantata de solicitanta, persoane fizice sau juridice, prin contract
incheiat cu unitatea de invatamant care asigura scolarizarea. Invatamantul
postliceal are o durata a studiilor de 1 – 3 ani. Promovarea examenului de absolvire
a scolii postliceale da dreptul la obtinerea unui certificat care atesta profesia
insusita.

Invatamantul universitar are caracter deschis si se organizat sub forma de

invatamant universitar de scurta durata si invatamant universitar de lunga durata.
[Type text]

Invatamantul universitar de stat este gratuit pentru cifra de scolarizare aporobata

de Guvern si cu taxa, in conditiile legii. Durata cursurilor la zi este de 4-6 ani, in
functie de profil. Studiile se incheie cu examen de licenta. Absolventii care au
promovat examenul de licenta primesc titlul de licentiat in profilul sau specializarea
respectivainvatamantul postuniversitar are menirea de a asigura specializarea in
domeniu sau extinderea si perfectionarea specializarii atestate prin diploma
obtinuta la finalizarea studiilor universitare. Invatamantul postuniversitar se
organizeaza in institutii de invatamant superior si in scoli de studii postuniversitare,
acreditate in acest scop, si se realizeaza prin: studii aprofundate de specialitate,
masterat, studii academice postuniversitare, doctorat, studii postuniversitare de
specializare si cursuri de perfectionare postuniversitare.

Studiile aprofundate au durata de doua sau trei semestre si se fac in

domeniul de specializare al diplomei obtinute la finalizarea studiilor universitare de
lunga durata.

Studiile de masterat au durata de 2-4 semestre si integreaza mai multe

domenii de specializare, avand rolul de a extinde competentele imn aceste domenii.
Studiile de masterat pot fi urmate de absolventii cu diploma obtinuta la finalizarea
studiilor universitare de lunga durata, indiferent de profil sau specializare.

Legea invatamantului prevede reglementari speciale cu privire la

invatamantul postuniversitar pentru cadrele medicale si cu privire la pregatirea
profesionala a persoanlului didactic.

In conformitate cu prevederile H.G. nr. 37/1999, doctoratul esteforma cea

mai inalta de organizare a invatamantului superior, bazandu-se pe cercetarea
stiintifica si creatia artistica de valoare.

Perfectionarea profesionala

Perfectionarea profesionala este atat un drept cat si o obligatie a fiecarui salariat in

parte. Modificarile, progresele si tehnicile noi aparute in orice domeniu de activitate
obliga ocupantul unui post sa fie la curent si sa poata face aplicarea noilor idei si
metodologii. De exemplu, un economist absolvent al sectiei de contabilitate,
angajat de o firma in anul 1990 nu poate tine contabilitatea firmei dupa regulile
deprinse de le in anii universitari, ci trebuie sa respecte noile reglementari in
domeniu si sa se perfectioneze continuu. De asemenea, un medic nu vsa putea
prescrie pacientilor sai doar medicamentele despre care a aflat la scoala, ignorand
complet progresul din industria farmaceutica, iar exemple pot continua pentru
fiecare profesie si meserie in parte.

Inainte de aparitie actualului Cod al muncii, perfectionarea profesionala era

mai curand o obligatie decat un drept. Salariatii erau datori sa tina pasul cu
schimbarile, dar angajatorii nu aveau nici o obligatie prevazuta expresis verbis in
actele normative. In Codul muncii aplicabil astazi a fost inclus titlul VI, “Formarea
profesionala”, care reglementeaza dispozitii generale in aceasta privinta,
contractele speciale de formare profesionala, contractul de ucenicie la locul de
munca.

Apreciem ca titulatura titlului VI din Codul muncii este defectuoasa,

deoarece formarea profesionala, asa cum am aratat mai sus, se refera strict la
dobandirea cunostintelor necesare pentru a putea ocupa o anumita functie sau
meserie, iar reglementarea inserata in cod se refera la perfectionarea profesionala a
persoanelor care cau deja statutul de salariati. De altfel, art. 188 prevede expres ca
formarea profesionala a salariatilor are urmatoarele obiective:

a) adaptarea salariatului la cerintele postului sau ale locului de munca;

b) obtinerea unei calificari profesionale;

c) actualizarea cunostiintelor si deprinderilor specifice postului si locului

de muncasi perfectionarea pregatirii profesionale pentru ocupatia de
baza;

d) reconversia profesionala determinata de restructurari socio-economice;

e) dobandirea unor cunostiinte avansate, a unor metode si procedee

moderne, necesare pentru realizarea activitatilor profesionale;

f) prevenirea riscului somajului;

g) promovarea in munca si dezvoltarea carierei profesionale.

Formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin urmatoarele forme:

a) participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre

furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau din strainatate;

b) stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de

munca;

c) stagii de practica si specializare in tara si in strainatate;

d) ucenicie organizata la locul de munca;

e) formarea individualizata;

f) alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat.

Angajatorul, in conformitate cu prevederile art. 190 din cod, are obligatia de a

asigura salariatilor acces periodic la formarea profesionala. In acest sens,
angajatorul elaboreaza, dupa consultarea cu sindicatul sau cu reprezentantii
salariatilor, planuri anuale cu privire la formarea profesionala. Aceste planuri anuale
fac parte integrala din contractul colectiv de munca din unitate.

Modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile

partilor, durata formarii profesionaleprecum si orice alte aspecte legate de formarea
profesionala fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca.

Formarea profesionala individualizata se stabileste de catre angajator

impreuna cu salariatul in cauza, tinand seama de criteriile avute in vedere in cadrul
planului annual de formare profesionala si de conditiile de desfasurare a activitatii
la locul de munca.

Observam ca legea nu prevede sumele pe care angajatorul este obligat sa

[Type text]

se foloseasca pentru formarea profesionala a salariatilor sai. Insa art. 194 prevede
ca, in situatia in care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala
este initiata de angajator, toate cheltuielile vor fi suportate de ca tre acesta. Daca
participarea la activitatile de formare profesionala presupun scoaterea partiala din
activitate, salariatul participant va beneficia, in conditiile legii, de drepturile sale
salariale astfel:

a) daca participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului

pentru o perioada ce nu depaseste 25% din durata zilnica a timpului
normal de lucru, acesta va beneficia, pe durata formaroii profesionale, de
salariul integral corespunzator postului sau functiei detinute, cu toate
indemnizatiile, sporurile si adaosurile la aceasta;

b) daca participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului

pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a orelor de lucru,
acesta va beneficia de salariul de baza si, dupa caz, de sporul de
vechime

c) daca participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesionala

presupune scoaterea integrala din activitate, contractul individual de
munca se suspenda, acesta beneficiind de o indemnizatie platita de
angajator, prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil sau in
contractul individual de munca, dupa caz.

Pe perioada suspendarii, salariatul beneficiaza de vechime la locul de munca,

aceasta perioada fiind considerata stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor sociale
de stat.

Inainte de adoptarea actualului cod al muncii, angajatorii care suportau de

bunavoie cheltuielile ocazionate cu formarea profesionala a salariatilor lor se
confruntau cu amenintarea ca acesti salariati, dupa ce au beneficiat de cursurile
sau stagiile de pregatire, sa nu fie atrasi de idea colaborarii cu un alt angajator.
Astfel, de pe urma perfectionarii salariatului avea sa beneficieze un alt patron.

Pentru a iesi din aceasta dilema, in tacerea absoluta a legislatiei muncii mai
vechi, angajatorii au optat pentru incheierea unor acte aditionale la contractul
individual de munca prin care sa se solutioneze problema timpului lucrat in
beneficiul angajaotrului care a finantat cursuri de pregatire profesionala. De cele
mai multe ori insa clauze inserate in atare contracte au fost abuzive deoarece
incalcau principiul libertatii muncii stabilit de constitutie ori prevedeau deapagubiri
exorbitante, total disproportionate fata de valoarea cursurilor sau fata de prejudiciul
efectiv suferit de angajator.

Aceaste situatii, de cele mai multe ori transformate in litigii de munca, au

fost inlaturate de inserarea in cod a art. 195. Acest articol prevede ca salariatii care
au beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile,
din initiativa angajatorului, nu pot avea initiativa incetarii contractului individualde
munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de
formare profesionala.

Durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului

care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala precum si orice alte
aspecte in legatura cu obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale se
stabilesc prin act aditional la contractul individual de munca.

Daca dimpotriva, salariatul are initiativa incetarii contractului individual de

munca desi a beneficiat de stagii de pregatire platite de angajator, acesta va fi
obligat sa suporte toate cheltuielile ocazionate de formarea profesionala,
proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la
contractul individual de munca.

Aceasta obligatie incumba urmatoarelor categorii de salariati:

- salariatii care, desi au beneficat de cursuri sau stagii de pregatire au

solicitat incetarea unilaterala a contractului individual de munca (au
demisionat) mai inainte de expirarea perioadei de timp in care trebuiau
sa lucreze in favoarea angajatorului finantator;

- salariatii care, in acelasi interval de timp, au fost concediati pentru

motive de indisciplina;

- al caror contract individual de muncaa a incetat ca urmare a arestarii

preventive pe o perioada mai mare de 60 de zile

- in situatia condamnarii printr-o hotarare judecatoreasca definitiva

pentru o infractiune in legatura cu munca lor,

- precum si in cazul in care instanta penala a pronuntat interdictia de

exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.

Am elucidat pana aici prevederile legale in ipoteza participarii salariatilor la cursuri

sau stagii de pregatire profesionala, din initiativa angajatorului. Daca insa salariatul
doreste sa participe la un curs de formare profesionala cu scoatere din activitate,
atunci el trebuie sa adreseze o cerere angsajatorului. Acesta din urma este obligat
sa raspunda solicitarii salariatului, dupa consultarea cu sindicatul sau cu
reprezentantii salariatilor, in termen de 15 zile. In raspuns, angajatorul trebuie sa
precizezeconditiile in care va permite salariatului participarea la forma de pregatire
profesionala, inclusiv daca va suporta in totalitate sau in parte costul ocazionat de
aceasta.

Contracte speciale de pregatire si perfectionare profesionala

Formarea profesionala la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor

speciale de face de catre un formator. Acesta este numit de angajator dintre
salariatii calificati, cu o experienta profesionala de cel putin 2 ani in domeniul in
care urmeaza sa se realizeze formarea profesionala.

Un formsator poate asigura formarea, in acelasi timp, pentru cel mult 3

salariati iar exercitarea activitatii de formare profesionala se include in programul
normal de lucru al formatorului.

Formatorul are urmatoarele obligatii:

- obligatia de a primi, de a ajuta, de a informa si de a indruma

salariatul pe durata contractului special de formare profesionala;
[Type text]

- de a supraveghea indeplinirea atributiilor de serviciu corespunzatoare

postului ocupat de salariatul in formare;

- formatorul asigura cooperarea cu alte organisme de formare si

participa la evaluarea salariatului care a beneficiat de formare
profesionala.

Conform art. 198, sunt considerate contracte speciale de formare profesionala

contractul de calificare profesionala (art. 199 – art. 200 din cod) si contractul de
adaptare profesionala (art. 201 – art. 202 din cod).

Contractul de calificare profesionala este cel in baza caruia salariatul se obliga sa

urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobandirea unei
calificari profesionale.

Pot incheia contracte de calificare profesionala salariatii cu varsta minima de 16 ani

impliniti, care nu au dobandit o calificare sau au dobandit o calificare ce nu le
permite mentinerea locului de muncala acel angajator.

Contractul de calificare profesionala se incheie pentru o durata cuprinsa intre 6 luni

si 2 ani.

Pot incheia contracte de calificare profesionala numai angajatorii autorizati in acest

sens de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si de Ministerul Educatiei si
Cercetarii. Procedura de autorizare precum si modul de atestare a calificarii
profesionale se stabilesc prin lege speciala.

Contractul de adaptare profesionala se incheie in vederea adaptarii salariatilor

debutanti la o functie noua, la un loc de munca nou sau in cadrul unui colectiv nou.

Contractul de adaptare profesionala se incheie o data cu incheierea contractului

individual de munca sau, dupa caz, la debutul salariatului in functia noua, la locul de
munca nou sau in colectivul nou, in conditiile legii.

Contractul de adaptare profesionala este un contract incheiast pe durata

determinata ce nu poate fi mai mare de un an. La expirarea termenului, salariatul
poate fi supus unei evaluari in vederea stabilirii masurii in care poate face fata
functiei noi, locului de munca nou sau colectivului nou in care urmeaza sa presteze
munca.

Contractul de ucenicie la locul de munca

Desi calificat de legiutor drept un contract individual de munca de tip particular,

datorita obiectului sau specific incadrarea din punct de vedere tehnico-legislativ a
normelor care reglementeaza acest contract s-a facut in Titlul VI “Formarea
profesionala” (art. 205 – art. 213).

Contractul de ucenicie la locul de munca este contractul individual de munca de tip

particular in temeiul caruia:

a) angajatorul persoana juridica sau persoana fizica se obliga ca, in afara

platii unui salariu, sa asigure ucenicului formarea profesionala intr-o
anumita meserie;
 b) ucenicul se obliga sa urmeze cursurile de formare profesionala si sa
munceasca in subordinea angajatorului respectiv.

Contractul de ucenicie la locul de munca se incheie pe o durata determinata care nu

poate fi mai mare de 3 ani.Contractul de ucenicie la locul de munca se incheie de
catre angajatorul autorizat de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.

Poate fi incadrat ca ucenic orice tanar care nu detine o calificare profesionala si

care, la debutul perioadei de ucenicie nua implinit varsta de 25 de ani. Ucenicul
beneficiaza de dispozitiile aplicabile celorlalti salariati, in masura in care ele nu sunt
contrare celor specifice statutului de ucenic.

Timpul necesar ucenicului pentru participarea la activitati teoretice ce tin de

pregatirea sa profesionala este inclus in programul normal de munca.

In cazul ucenicilor, conform art. 209 din cod, se interzic:

a) munca prestata in conditii grele, vatamatoare sau periculoase;

b) munca suplimentara;

c) munca de noapte.

Contractul de ucenicie la locul de munca va cuprinde, in afara dispozitiilor obligatorii

prevazute in contractul individual de munca, urmatoarele:

- precizarea persoanei care urmeaza sa se ocupe de pregatirea

ucenicului, denumita maistru de ucenicie, si calificarea acesteia;

- durata necesara pentru obtinerea calificarii in meseria respectiva;

- avantajele in natura acordate ucenicului in vederea calificarii

prpofesionale.

Maistrul de ucenicie este salariat al angajatorului, atestat pentru

pregatirea ucenicilor de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.

Aptitudinile ucenicului de a presta meseria pentru care este pregatit prin

contractul de iucenicie fac obiectul unei verificari finale organizate de angajator.
Salariatii a caror formare profesionala a facut obictul unui contract de cuenicie la
lcoul de munca nu vor putea fi obligati la suportarea cheltuielilor de formare facute
de angajator.

Controlul activitatii de ucenciie la locul de munca, statutul ucenicului,

mocul de incheiere si de executare a contractului de ucenicie la locul de munca,
autorizarea angajatorilor pentru incheierea contractelor de ucenicie la locul de
munca, atestarea maistrului de ucenicie, verificarea finala a aptitudinilor ucenicului
precum si orice altre aspecte legate de contractul de ucenicie la locul de munca
urmeaza a fi reglementate prin lege speciala.