Analiza Economico Financiara - Conspecte.md

PREFAŢĂ
Prezenta lucrare este concepută ca un îndrumar consultativ – didactic

în domeniul analizei activităţii economico – financiare şi este destinată
profesorilor şi elevilor de la instituţiile medii de specialitate cu profil
economic.
În această lucrare sunt prezentate principalele etape de studiere şi
apreciere a activităţii de producţie şi comercializare, eficienţei utilizării
factorilor de producţie, consumurilor şi cheltuielilor, pe care le suportă
fiecare întreprindere pentru obţinerea unor venituri accesibile, precum şi
analiza situaţiei financiare a entităţii economice.
Aspectele teoretice examinate în prezenta lucrare sunt ilustrate prin
exemple convenţionale reciproc corelate, utilizând cele mai răspândite
metode de analiză.
Lucrarea cuprinde opt teme consecutiv corelate – începând de la
analiza îndeplinirii programului de producţie şi comercializare până la
examinarea metodelor de analiză complexă a efectelor utilizării resurselor
asupra rezultatelor.
Dat fiind faptul că această lucrare constituie o tentativă a autorului de
a totaliza experienţa proprie acumulată pe parcursul mai multor ani în
domeniul predării cursului de analiză economico – financiară, vom fi
recunoscători cititorilor pentru sugestii şi obiecţii, care vor fi luate în
considerare la publicarea ediţiilor viitoare ale acestei lucrări.
e-mail: s_vera@mail.md
3
TEMA 1. ANALIZA PROGRAMULUI DE PRODUCŢIE
ŞI COMERCIALIZARE
Obiective:
► Caracteristica activităţii de producţie şi comercializare şi

explicarea importanţei analizei acesteia.
► Aprecierea generală a îndeplinirii programului de producţie şi
comercializare.
► Examinarea modului de analiză a îndeplinirii programului de
producţie pe sortimente, după structură, calitate, competitivitate şi
ritmicitate.
► Aprecierea generală a mărimii şi evoluţiei venitului din
vânzări.
► Explicarea tehnicii de analiză factorială a venitului din
vânzări.
► Prezentarea analizei poziţiei întreprinderii pe piaţa de desfacere.
1.1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele

principale de informaţie
Examinarea rezultatelor activităţii agenţilor economici din sfera de

producţie, indiferent de forma de proprietate, trebuie să înceapă cu
studierea programului de producţie şi comercializare în dinamică şi
comparativ cu nivelul programat pentru anul de gestiune, deoarece de
volumul, sortimentul, calitatea şi ritmicitatea producţiei (lucrărilor,
serviciilor) depind costul acesteia, venitul din vânzări, profitul,
rentabilitatea şi alţi indicatori referitori la rezultatele activităţii economico-
financiare desfăşurate. Pe lângă aceasta, de volumul activităţii de bază
depinde necesitatea întreprinderii în forţa de muncă, mijloace fixe, resurse
materiale şi alte active curente care determină potenţialul ei de dezvoltare
pe o perioadă durabilă.
4
Sarcinile principale ale analizei:
◙ examinarea corelaţiei indicatorilor de volum referitori la programul

de producţie şi comercializare,
◙ aprecierea generală a îndeplinirii programului de producţie şi

comercializare;
◙ analiza îndeplinirii programului de producţie pe sortimente, după

structură, calitate, competitivitate şi ritmicitate;
◙ analiza valorii adăugate;
◙ analiza venitului din vânzări;
◙ aprecierea evoluţiei întreprinderii analizate pe piaţa de desfacere.
Scopul analizei:
Rezultatele analizei activităţii de producţie şi comercializare stau la

baza fundamentării programului de producţie şi comercializare pentru
perioada următoare, precum şi la baza stabilirii unor obiective strategice
pentru dezvoltarea unităţii economice.
Sursele principale de informaţie:
◙ Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii

(compartimentul „Programul de producţie şi comercializare”) sau
planul de afaceri al întreprinderii (business plan), (compartimentul
„Prezentarea produselor, afacerilor şi a principalelor activităţi”).
◙ Raportul statistic nr.1-p (anual) „Producţie”.
◙ Raportul statistic nr.5-c „Consumurile şi cheltuielile

întreprinderii”.
5
◙ Raportul privind rezultatele financiare (anexa 2 la raportul financiar
al întreprinderii).
◙ Raportul privind rezultatele financiare (anexa 5 la raportul financiar

al întreprinderii, compartimentul 1.1 „Vânzări nete”).
◙ Alte surse de informaţie.
1.2. Corelaţia indicatorilor privind volumul programului de

producţie şi comercializare
În practica analitică se utilizează un sistem larg de indicatori care

reflectă volumul programului de producţie şi comercializare, însă cel mai
frecvent apelăm la următorii indicatori:
1) volumul producţiei globale (VPG) utilizat de toate unităţile de
producţie, în care ciclul operaţional (de producţie) este mai mare de 30
de zile;
2) volumul producţiei fabricate (VPF);
3) volumul producţiei vândute (VPV);
4) valoarea adăugată (VA);
5) venitul din vânzări (VV).
Majoritatea indicatorilor specificaţi pot avea o unitate de măsură atât
valorică, cât şi fizică. Între aceşti indicatori există o legătură reciprocă care
poate fi redată prin următoarele formule de calcul:
Tabelul 1.1.
Corelaţia indicatorilor privind volumul
programului de producţie şi comercializare
Indicatorii de volum Formule de calcul

1. Volumul producţiei globale (VPG)
2. Volumul producţiei fabricate (VPF) VPF = VPG – Pn
3. Volumul producţiei vândute (VPV) VPV = VPF ± Sp
4. Valoarea adăugată (VA) VA = VPF ± Ci
5. Venitul din vânzări (VV) VV = VPV ± VAV
6
unde:
Pn – producţia neterminată;
Sp – soldul producţiei în stocuri;
Ci – consumurile şi cheltuielile intermediare provenite de la
terţi;
VAV – venitul din alte vânzări ale activităţii operaţionale.
De regulă, în practica analitică se utilizează în cele mai dese cazuri

formula generală de calcul ce reflectă legătura reciprocă dintre indicatorii
menţionaţi mai sus denumită „balanţa producţiei”. Această formulă poate fi
redată prin două variante de calcul, luând în consideraţie necesitatea
analizei:
1. Spi + VPF = VPV + Spf sau
2. Spi + VPF + Ri(+) = VPV + Ri(-) + Spf,
unde:
Spi şi Spf – soldul producţiei în stocuri respectiv la începutul şi
finele perioadei de gestiune;
Ri – rezultatele inventarierii producţiei finite la depozitele
întreprinderii;
Ri(+) – surplus, Ri(-) – lipsuri.
Fiecare din indicatorii prezentaţi mai sus poate fi determinat

astfel:
Spi = VPV + Ri(-) + Spf – VPF – Ri(+);
VPF = VPV + Ri(-) + Spf – Spi – Ri(+);
Ri(+) = VPV + Ri(-) + Spf – Spi – VPF;
VPV = Spi + VPF + Ri(+) – Ri(-) – Spi;
Spf = Spi + VPF + Ri(+) – VPV – Ri(-);
Ri(-) = Spi + VPF + Ri(+) – VPV – Spf.
Legătura teoretică dintre aceşti indicatori permite să apreciem nu
numai prioritatea respectării unei corelaţii justificate între ei, ci şi
plenitudinea şi exactitatea informaţiei utilizate pe parcursul analizei
ulterioare.
7
1.3. Aprecierea generală a îndeplinirii programului de producţie şi
comercializare
Această etapă a analizei se efectuează prin compararea indicatorilor de

volum în dinamică şi faţă de nivelul programat. Un rol semnificativ îl are
compararea diferiţilor indicatori ai volumului pentru a evita cauzele
generale care au provocat modificările absolute şi relative la fiecare
indicator în parte. Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic:
Tabelul 1.2.
Aprecierea generală a îndeplinirii
programului de producţie şi comercializare
(mii lei)
Indicatori Anul Anul curent Abaterea absolută În % faţă de
precedent (+, -) faţă de
program realizat anul program anul program
precedent precedent
A 1 2 3 4=3-1 5=3-2 6 = 3/1x100 7 = 3/2x100
1.Volumul 18428 x 25022 + 6594 x 135,78 x
producţiei
fabricate la
preţuri
comparabile
2. Volumul 20268 x 29808 + 9540 x 147,07 x
producţiei
fabricate la
preţuri
curente ale
anului
respectiv
3. Volumul x 28740 29808 x + 1068 x 103,72
producţiei
fabricate la
preţuri
programate
4.Venitul 14763 21820 20633 + 5870 - 1187 139,76 94,56
din vânzări
5.Volumul 19431 17256 26384 + 6953 + 9128 135,78 152,90
vânzărilor
nete
6. Valoarea 6976 - 11051 + 4075 - 158,41 -
adăugată
8
În baza datelor din tabel observăm că la întreprinderea analizată au
intervenit unele modificări esenţiale la îndeplinirea programului de
producţie şi comercializare atât în dinamică, cât şi faţă de nivelul
programat. Astfel, la toţi indicatorii cu excepţia indicatorului 4 (VPV), se
observă o tendinţă de majorare atât absolută, cât şi relativă. Indicatorul 4
(VPV) s-a majorat în dinamică şi s-a redus faţă de nivelul programat.
Compararea indicatorilor de volum în dinamică şi faţă de nivelul
programat se efectuează pentru a evita cauzele generale care au provocat
modificările absolute şi relative la fiecare indicator în parte.
Pentru a evidenţia aspectele pozitive şi negative ale tuturor
modificărilor obţinute în dinamică la indicatorii de volum apelăm la
următoarele comparaţii ale indicilor obţinuţi (în %):
1) IVPF2 > IVPF1, (147,07 > 135,78) ceea ce înseamnă că preţurile în
vigoare la producţia fabricată s-au majorat faţă de cele
comparabile ale anului precedent (factor pozitiv), deşi în cea mai
mare măsură aceasta nu depinde de întreprindere, ci de piaţa de
desfacere;
2) IVPV < IVPF2, (135,78 < 147,07) ceea ce înseamnă că soldurile
producţiei în stocuri la finele anului de gestiune s-au majorat
(factor negativ);
3) IVA > IVPF2, (158,41 > 147.07) ceea ce înseamnă că consumurile şi
cheltuielile intermediare s-au redus (factor pozitiv);
4) IVV < IVPV1, (135,78 < 139,76) ceea ce înseamnă că veniturile
obţinute din alte vânzări ale activităţii operaţionale s-au redus
(factor negativ).
Metoda prezentată mai sus poate fi utilizată şi la nivelul programat,
utilizând comparaţiile posibile între indicii indicatorilor reflectaţi în tabelul
1.2.
1.4. Analiza îndeplinirii programului de producţie pe sortimente şi

după structură
Prin sortimentul producţiei se subînţelege enumerarea completă a

produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate sau
clasificarea lor pe grupe omogene mari.
9
În practica analitică se utilizează mai multe metode de apreciere a
programului de producţie pe sortimente:
- pe baza evidenţierii celui mai mic procent la unul din
produsele la care programul n-a fost îndeplinit;
- pe baza calculului coeficientului mediu pe sortimente (Ks)
care se determină ca raportul dintre volumul producţiei
fabricate în limitele sortimentului programat şi volumul
producţiei programate;
- în cazul unui nomenclator larg de produse fabricate, se
calculează coeficientul de nomenclatură (Kn) ca raportul
dintre numărul de poziţii la care programul de producţie a
fost îndeplinit şi numărul total de poziţii examinate.
Totuşi, în cele mai dese cazuri îndeplinirea programului de producţie
pe sortimente se apreciază pe baza coeficientului mediu pe sortimente
Tabelul 1.3.
Aprecierea îndeplinirii programului
de producţie pe sortimente
Feluri de produse Cantitatea Preţ Volumul producţiei % Obţinut în

unitar, fabricate, mii lei îndepl. lim. sort.
program realizat lei programat realizat progra progr, mii
m. lei
A 1 2 3 4=1x3 5=2x3 6 7
1. Costume 8000 10700 1200 9600 12840 133,75 9600
bărbaţi, unităţi
2. Pantaloni 7800 7124 250 1950 1781 91,33 1781
bărbaţi, unităţi
3. Paltoane bărbaţi, 600 670 900 540 603 111,67 540
unităţi
4. Alte produse, x x x 6338 9798 154,59 6338
mii lei
Total x x x 18428 25022 135,78 18259
În datelor din acest tabel se calculează coeficientul mediu pe

sortimente, apoi, în condiţiile în care acest indicator relativ este subunitar,
se determină suma producţiei pierdute de pe urma nerespectării
sortimentului programat (ca diferenţa dintre numărătorul şi numitorul din
formula de calcul).
10
VPF lim . 18259
Ks = VPFpr. x 100 = 18428 x 100 = 99,08%
∆VPF = 18259 – 18428 = - 169,0 mii lei.
Din tabelul 1.3. rezultă că la întreprinderea analizată programul de
producţie pe sortimente a fost îndeplinit în proporţie de 99,08%, ceea ce a
condus la reducerea VPF cu 169,0 mii lei. Suma producţiei pierdute poate
fi considerată ca rezervă internă de majorare a VPF pe viitor.
Prin structura producţiei se subînţelege ponderea fiecărui fel de produs
(sau grup de produse) în volumul total al producţiei fabricate. Respectarea
sau nerespectarea structurii programate influenţează direct rezultatele
activităţii desfăşurate. Sarcina principală a analizei structurii producţiei
constă în determinarea gradului de respectare a structurii programate şi a
consecinţelor care pot apărea în urma nerespectării acesteia. În cele mai
dese cazuri aprecierea îndeplinirii programului de producţie după structură
se efectuează în baza coeficientului mediu de structură (Kst) care se
determină ca raportul dintre volumul producţiei fabricate efectiv în limita
structurii programate şi volumul producţiei fabricate efectiv după structura
programată.
Tabelul 1.4.
Aprecierea îndeplinirii programului
de producţie după structură
Feluri de Volumul producţiei fabricate Îndeplinirea Producţia Realizat în
produse Programat Realizat programului realizată după lim. sructurii
suma, pon- suma, ponde structura programate,
mii lei derea, mii lei derea, producţie, programată, mii lei
% % % mii lei
A 1 2 3 4 5 6 7
1. Costume 9600 52,09 12840 51,31 133,75 13034 12840
bărbaţi,
unităţi
2. Pantaloni 1950 10,58 1781 7,12 91,33 2647 1781
bărbaţi,
unităţi
3. Paltoane 540 2,93 603 2,41 111,67 733 603
bărbaţi,
unităţi
4. Alte 6338 34,40 9798 39,16 154,59 8608 8608
produse, mii
lei
Total 18428 100 25022 100 135,78 25022 23832
11
În baza datelor din tabel se calculează coeficientul mediu de structură.
În cazul în care el este subunitar, se determină suma producţiei pierdute de
pe urma nerespectării structurii programate ca diferenţa dintre numărătorul
şi numitorul din formula de calcul.
23832
Kstr. = 25022 x 100 = 95,24%
∆VPF = 23832 – 25022 = - 1190 mii lei.
În baza datelor din tabelul 1.4. se poate constata că la întreprinderea
analizată programul de producţie după structură a respectat numai la nivelul
de 95,24%, ceea ce a contribuit la reducerea VPF cu 1190 mii lei. Suma
producţiei pierdute poate fi considerată ca rezervă internă de majorare a
VPF pe viitor.
1.5. Analiza îndeplinirii programului de producţie după calitate şi

competitivitate
În condiţiile economiei de piaţă un rol semnificativ îl joacă calitatea şi

competitivitatea producţiei fabricate. Piaţa de desfacere reglementează
cerinţele prioritare faţă de calitatea produselor prin introducerea obligatorie
a certificatului de calitate pe fiecare produs în parte, precum şi prin
stimularea producătorului cu un preţ avantajos de vânzare.
Prin calitatea producţiei se subînţeleg proprietăţile particulare ale
fiecărui produs fabricat care corespund unor cerinţe strict determinate de
piaţa de desfacere sau satisfac anumite necesităţi ale consumatorului
(cumpărătorului).
Prin competitivitate se subînţelege corespunderea produsului fabricat
cerinţelor pieţei de desfacere.
În practica analitică se utilizează un sistem larg de indicatori ce
caracterizează calitatea produselor care depinde de particularităţile
sectorului economiei naţionale din care face parte întreprinderea analizată,
precum şi de parametrii specifici ai produselor fabricate şi posibilităţile
reale de măsurarea a calităţii acestor produse:
• indicatorii tehnico-economici, specifici fiecărei ramuri (randamentul
maşinilor, viteza de lucru, consumul de materii prime în procesul de
12
exploatare, conţinutul cu substanţă utilă, puterea calorică, durabilitatea,
comoditatea la prestare, gradul de finisare etc.);
• dinamica refuzurilor din partea beneficiarilor, folosind ponderea
produselor refuzate în totalul producţiei livrate sau numărul refuzurilor ce
revin la 1000 lei livrări;
• dinamica reclamaţiilor din partea beneficiarilor, folosindu-se
numărul de reclamaţii, valoarea produselor reclamate sau numărul de
reclamaţii ce revin la 1000 lei livrări;
Prin reclamaţie se subînţeleg pretenţiile primite de la consumatori
(clienţi) cu privire la produsele vândute. Această analiză se efectuează în
dinamică în baza datelor anuale şi/sau pe parcursul perioadei de gestiune pe
luni.
Tabelul 1.5.
Aprecierea calităţii producţiei vândute
în baza reclamaţiilor în dinamică
Nr. Indicatori Anul Anul de Abaterea

precedent gestiune (+, -)
A B 1 2 3
1 Volumul producţiei vândute, mii 14763 20633 + 5870
lei
2 Valoarea produselor reclamate – 810 775 - 35
total, mii lei
3 Ponderea produselor reclamate în 5,49 3,76 - 1,73
volumul total al producţiei
vândute, % (rd.2 ‫ ׃‬rd.1) x 100
Din tabel rezultă că la întreprinderea analizată se observă o tendinţă
pozitivă de reducere a ponderii produselor reclamate în volumul total al
producţiei vândute faţă de anul precedent de la 5,49 la 3,76%. Această
situaţie ilustrează o îmbunătăţire a calităţii producţiei fabricate şi vândute,
deşi valoarea produselor reclamate este încă destul de înaltă.
• dinamica cheltuielilor cu remedierile în termen de garanţie,
exprimată ca sumă absolută sau ca nivel ce revine la 1000 lei producţie.
O deosebită importanţă prezintă analiza calităţii producţiei diferenţiate
pe clase de calitate (sorturi).
13
Pentru a efectua analiza calităţii producţiei diferenţiate pe clase de
calitate se pot utiliza următoarele procedee:
• prin intermediul preţului mediu ponderat, care se determină ca
raportul dintre valoarea totală a produsului fabricat şi cantitatea lui în
unităţi naturale:
( qxp )
P = q ,
unde:
P – preţul mediu ponderat (în lei);
q – cantitatea de produse din fiecare clasă de calitate;
p – preţul de vânzare (lei/bucata) din fiecare clasă de calitate.
Apoi se calculează procentul îndeplinirii programului după calitate la
produsul respectiv ca raportul dintre preţul mediu efectiv şi cel programat.
La etapa următoare a analizei se calculează influenţa următorilor doi
factori care au contribuit la modificarea totală a valorii produsului, ţinând
cont de calitatea respectivă a acestui produs, şi anume:
1) modificarea cantităţii totale a produsului fabricat:
∆VPV = [(qef. – qpr.) x Ppr.];
2) modificarea preţului mediu ponderat al produsului:
∆VPV = [(Pef. – Ppr.) x qef.].
• prin intermediul coeficientului mediu de calitate, care se
determină conform relaţiei:
( qxp )
Kc = (qxp max) ,
unde:
pmax – preţul de vânzare (lei/bucata) din clasa de calitate
superioară.
Procentul îndeplinirii programului după calitate se calculează ca
raportul dintre coeficientul mediu de calitate programat şi cel efectiv.
Influenţa modificării calităţii producţiei asupra modificării valorii
totale a produsului se determină conform relaţiei:
∆VPV = [(Kcpr. – Kcef.) x qef. x Pmax..].
Principalele căi de îmbunătăţire a calităţii producţiei trebuie să

vizeze:
14
 asimilarea de noi produse cu nivel tehnic-calitativ superior celor existente
şi solicitate pe piaţă;
 reproiectarea şi modernizarea prin introducerea progresului tehnic la nivel
mondial;
 aprovizionarea cu materii prime, materiale de calitate superioară;
 executarea reparaţiilor capitale de calitate şi respectarea programului
privind reviziile periodice şi al reparaţiilor curente;
 ridicarea calificării forţei de muncă;
 controlul procesului formării şi realizării calităţii, privit ca un proces
unitar, avându-se în vedere subsistemele: concepţie, execuţie şi exploatare.
În legătură directă cu analiza calităţii producţiei este şi problema

reînnoirii producţiei. Astfel, intensitatea procesului de înnoire şi
modernizare este determinată de necesitatea economisirii resurselor
materiale, îmbunătăţirea calităţii producţiei, a creşterii competitivităţii
produselor. Caracterizarea acestui aspect se poate face cu ajutorul
următorilor indicatori:
a) Coeficientul stării de noutate a producţiei, care se determină astfel:
VPFct.
N = VPF ,
unde:
N - coeficientul stării de noutate;
VPFct. - valoarea producţiei aferente produselor ce nu depăşesc
vârsta critică (având în vedere durata de viaţă economică a
produselor.
b) Ponderea produselor noi şi reproiectate în totalul producţiei (valoric
sau în unităţi fizice), care se determină conform modelului:
VPFn.
Gn = VPF x 100,
unde :
Gn - ponderea produselor noi şi reproiectate;
VPFn - valoarea produselor noi şi reproiectate (respectiv număr de unităţi
fizice ale acestora).
c) Gradul de disponibilitate a produsului, determinat după modelul:
15
D = 1/1,
unde:  - timp de nefuncţionare/timp normal de funcţionare
1.6. Analiza îndeplinirii programului de producţie după

ritmicitate
Prin ritmicitate se subînţelege îndeplinirea programului de producţie

conform graficului stabilit. De regulă, graficul acesta poate fi îndeplinit pe
diferite perioade de timp:
- în limita anului – pe trimestre;
- în limita trimestrului – pe luni;
- în limita lunii – pe decade;
- în limita decadei – pe zile;
- în limita zilei – pe schimburi.
În cele mai dese cazuri analiza ritmicităţii producţiei se efectuează pe
decade, luni şi trimestre.
Există mai multe metode de apreciere a programului de producţie după
ritmicitate, şi anume:
 metode grafice(graficul de producţie simplu şi cumulat);
 indici de îndeplinire a programului pe diviziuni de timp în cadrul unei
perioade date (orice abatere a indicilor de îndeplinire a programului pe
diviziuni de timp faţă de valoarea indicelui mediu reflectă nerespectarea
ritmicităţii planificate);
 ponderea sarcinilor de plan şi a realizărilor pe diviziuni de timp în cadrul
unei perioade date (orice abatere de la ponderea planificată reflectă
nerespectarea ritmicităţii);
 coeficientul ritmicităţii (orice abatere de la 1 sau 100 reflectă
nerespectarea ritmicităţii).
Coeficientul ritmicităţii (Krt) se determină ca raport între valoarea
producţiei executate în limitele programului şi valoarea producţiei
programate.
Aplicarea procedeelor de analiză se face de obicei potrivit felului de
analiză adoptat, ţinându-se seama în special de perioada de timp.
16
Tabelul 1.6.
Aprecierea ritmicităţii producţiei fabricate pe trimestre
Trimestre Volumul producţiei fabricate

programat realizat obţinut în limitele
suma, ponderea, suma, ponderea, ritmicit. programate,
mii lei % mii lei % mii lei
A 1 2 3 4 5
Trimestrul I 4600 24,96 4300 17,18 4300
Trimestrul II 4610 25,02 4550 18,18 4550
Trimestrul III 4600 24,96 7500 29,97 4600
Trimestrul IV 4618 25,06 8672 34,67 4618
Total 18428 100 25022 100 18068
VPF lim 18068

Krt. = VPFpr. x 100 = 18428 x 100 = 98,05%
În cazul când acest indicator este subunitar, se determină suma
producţiei pierdute din cauza nerespectării ritmicităţii programate ca
diferenţa dintre numărătorul şi numitorul din formula de calcul.
∆VPF = VPFlim. – VPFpr. = 18068 – 18428 = - 360 mii lei.
Din tabelul 1.6. rezultă că la întreprinderea analizată programul de
producţie privind ritmicitatea a fost realizat numai la nivelul de 98,05%,
ceea ce a condus la reducerea VPF cu 360 mii lei. Suma producţiei pierdute
poate fi considerată ca rezervă internă de majorare a VPF pe viitor.
Tabelul 1.7.
Aprecierea ritmicităţii producţiei în luna ianuarie pe decade
Indicatori Luna ianuarie inclusiv pe decade

programat realizat I II III
A 1 2 3 4 5
1. Volumul producţiei 1530 1400 460 490 450
fabricate, mii lei
2. Numărul de zile 22 22 8 8 6
lucrătoare, zile
3. Volumul producţiei 69,55 63,64 57,50 61,25 75,0
fabricate în medie pe zi,
mii lei (rd.1 ‫ ׃‬rd.2)
17
4. Volumul producţiei x 91,5 82,67 88,07 107,84
fabricate efectiv în
medie pe zi, în % faţă de
nivelul programat
5. Coeficientul de x 91,5 82,67 88,07 100
ritmicitate, %
În baza datelor din tabel se determină rezervele interne de majorare a

volumului producţiei fabricate în urma îmbunătăţirii ritmicităţii producţiei
cu o exactitate mult mai mare decât în tabelul precedent.
∆VPF = VPFef.. – VPFmax. = 1530 – (75,0 x 22) = - 120 mii lei.
VPFmax. = qmax. x z,
unde:
qmax.- volumul maximal de producţie fabricat într-o zi;
z – numărul de zile lucrate efectiv.
Deci, diferenţa dintre volumul efectiv al producţiei fabricate în luna
ianuarie şi cel maximal posibil (120 mii lei) poate fi considerată ca rezervă
internă de majorare a VPF pe viitor.
1.7. Analiza venitului din vânzări
Pe parcursul analizei programului de producţie şi comercializare un rol

semnificativ îl are şi examinarea indicatorului rezultativ care reflectă
activitatea operaţională a întreprinderii şi anume venitul din vânzări.
Structura venitului din vânzări:
VV = VPV + VVM + VPS + VCC + VAA,

unde:
VV – venitul din vânzări;
VPV – volumul producţiei vândute sau venitul din vânzarea
produselor finite;
VVM – venitul din vânzarea mărfurilor;
VPS – venitul din prestarea serviciilor;
VCC – venitul din contractele de construcţie;
18
VAA – venitul din alte feluri de activităţi care constituie
pentru întreprindere activitatea operaţională (de bază).
La prima etapă a analizei se examinează structura şi dinamica
modificării acestui indicator rezultativ.
Tabelul 1.8.
Aprecierea dinamicii şi structurii venitului din vânzări
Anul precedent Anul de gestiune Abaterea (+,-)

Indicatori Suma, mii Ponderea, Suma, mii Ponderea, mii lei %
lei % lei %
A 1 2 3 4 5=3-1 6=4-2
1. VV - total 19431 100 26384 100 + 6953 x
inclusiv: -
1.1. VPV 18428 94,84 25022 94,84 + 6594 -
1.2. VVM 1003 5,16 1362 5,16 + 359 -
1.3. VPS - - - - - -
1.4. VCC - - - - - -
1.5. VAA - - - - -
În baza datelor din tabelul 1.8. se observă o tendinţă de majorare a

venitului din vânzări faţă de anul precedent cu 6953 mii lei. Această
abatere a fost determinată de influenţa pozitivă a venitului din vânzarea
produselor finite – cu 6594 mii lei şi a venitului din vânzarea mărfurilor –
cu 359 mii lei. Examinând structura venitului din vânzări observăm că
ponderea principală îi revine venitului din vânzarea produselor finite –
94,84%.
La etapa a doua a analizei este necesar să se examineze factorii care au
influenţat aceste modificări:
a) modificarea soldului producţiei în stocuri la începutul perioadei de
gestiune;
b) modificarea volumului producţiei fabricate;
c) modificarea soldului producţiei în stocuri la finele perioadei de
gestiune;
d) modificarea preţurilor la produsele vândute.
Calculul şi aprecierea tuturor factorilor menţionaţi mai sus se
efectuează prin metoda balanţieră.
19
1.7. Aprecierea evoluţiei întreprinderii analizate pe piaţa de
desfacere
Pentru a aprecia evaluarea poziţiei concurenţiale a întreprinderii pe

piaţă se utilizează următorii indicatori:
1) cota-parte pe piaţa de desfacere absolută (Pîa) – reprezintă
segmentul întreprinderii analizate (în %) din cererea totală
satisfăcută de aceasta pe piaţa de desfacere analizată;
2) cota-parte pe piaţa de desfacere relativă (Plr) – relevă poziţia (de
lider sau nesemnificativă) a întreprinderii analizate pe piaţa de
desfacere a produselor fabricate;
3) cota-parte pe piaţa de desfacere specifică (servită) (Pis) – reflectă,
în linii generale, ponderea producţiei vândute prin deservirea
specială a cumpărătorilor (consumatorilor) în magazinele de firmă
sau centrele comerciale specializate
d
Pîa =  d
x 100 (%),
unde:
d  - producţia vândută de întreprinderea analizată pe piaţa de
desfacere prospectată;
 d - volumul vânzărilor totale efectuate de sectorul dat.
d
Plr = d
x 100 (%),
unde:
d - volumul producţiei vândute a celui mai important concurent.
d
Pis =  d
x 100 (%),
unde:
 d - volumul vânzărilor al segmentului de piaţă „servită”.
20
TEMA 2. ANALIZA ASIGURĂRII CU RESURSE UMANE
ŞI A EFICIENŢEI UTILIZĂRII ACESTORA
Obiective:
► Definirea noţiunii de forţă de muncă şi explicarea importanţei

analizei acesteia.
► Aprecierea asigurării întreprinderii cu resurse umane sub aspect
cantitativ, structural şi calitativ.
► Examinarea modului de analiză a eficienţei utilizării timpului de
muncă.
► Descrierea tehnicii de analiză factorială a productivităţii
muncii.
► Expunerea modului de calculare a influenţei factorilor de
muncă la devierea volumului producţiei fabricate.
2.1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de

informaţie
În contextul relaţiilor economiei de piaţă o atenţie deosebită trebuie să

se acorde eficienţei utilizării factorilor de producţie, deoarece atât
cantitatea, cât şi calitatea lor influenţează esenţial asupra rezultatelor
economico-financiare obţinute de întreprindere în urma activităţii
desfăşurate.
Forţa de muncă este unicul factor important care este capabil să
producă valori noi. Concomitent, acest factor are un rol determinant în
dirijarea procesului de producţie, este creatorul şi animatorul mijloacelor
de producţie.
Actualmente, orice unitate de producţie trebuie să asigure necesităţile
în resurse umane de sine stătător, precum şi utilizarea lor eficientă.
Folosirea raţională a resurselor umane este rezultatul îmbinării justificate
a aspectelor cantitative şi calitative care presupun respectiv utilizarea lor
integrală în procesul de producţie.
21
◙ aprecierea asigurării întreprinderii cu resurse umane necesare din

punct de vedere cantitativ, structural şi calitativ;
◙ aprecierea eficienţei utilizării timpului de muncă;
◙ examinarea şi estimarea productivităţii muncii, precum şi a
factorilor ce influenţează modificarea acestui indicator rezultativ;
◙ calculul şi aprecierea factorilor de muncă la devierea volumului
activităţii de bază;
◙ evidenţierea rezervelor interne de majorare a volumului activităţii
de bază în urma utilizării mai eficiente a resurselor umane pe viitor;
◙ elaborarea măsurilor concrete privind mobilizarea rezervelor
interne de majorare a volumului activităţii de bază.

(compartimentul „Resursele umane şi utilizarea lor”) sau planul
de afaceri al întreprinderii (business plan).
◙ Raportul statistic nr.1-m (anual) „Munca”.
◙ Raportul statistic nr.1-c „Mişcarea personalului şi locurilor de
muncă existente”.
◙ Alte surse de informaţie, inclusiv cele care nu se referă la evidenţă
(nota informativă, actul de revizie, materiale sociologice etc.).
2.2. Analiza asigurării întreprinderii cu resurse umane sub

aspect cantitativ, structural şi calitativ
Orice activitate de producţie poate fi desfăşurată cu o eficacitate

maximă numai cu condiţia că unitatea economică respectivă este asigurată
la timp cu resurse umane necesare din punct de vedere cantitativ,
structural şi calitativ.
Pentru a examina modul de asigurare a unităţilor de producţie cu
resurse umane se utilizează indicatorul generalizator „numărul mediu
22
scriptic al salariaţilor”. După conţinut acest indicator reflectă situaţia
asigurării întreprinderii cu resurse umane sub aspect cantitativ.
Ca moment supus controlului operativ poate servi situaţia în care
indicele de creştere a volumului activităţii de bază (fie volumul producţiei
fabricate sau volumul producţiei vândute) trebuie să depăşească indicele
de creştere a numărului mediu scriptic al salariaţilor. Deci,
IVPF > INs (%).
În caz contrar, nu se vor respecta cerinţele economiei de piaţă.
Pentru un studiu mai amplu al asigurării întreprinderii cu resurse
umane din punct de vedere structural este necesar să se ţină cont de
posibilităţile de grupare a personalului unei întreprinderi după anumite
criterii:
a) din punct de vedere al legăturii cu activitatea desfăşurată:
- personal din activitatea de bază,
- personal din activitatea secundară;
b) în funcţie de rolul personalului din activitatea de bază în procesul
de producţie:
- muncitori,
- funcţionari.
În acest context scopul principal al analizei constă în:
 studierea modificărilor absolute şi relative ale
efectivului pe întreprindere şi pe categorii de personal;
 studierea structurii personalului şi raportului dintre
numărul mediu scriptic al salariaţilor din activitatea de bază şi activitatea
secundară, pe de o parte, şi numărul total al muncitorilor şi funcţionarilor
din activitatea de bază, pe de altă parte.
De regulă, cu cât ponderea muncitorilor în numărul total al
personalului din activitatea de bază este mai mare, cu atât condiţiile de
organizare a procesului de producţie şi capacitatea acestuia sunt mai
favorabile. Este de menţionat că ponderea muncitorilor depinde în mare
măsură şi de particularităţile sferei de producţie referitoare la
întreprinderea analizată. Aprecierea asigurării întreprinderii cu resurse
umane pe categorii de personal se efectuează cu ajutorul următorului
tabel:
23
Tabelul 2.1.
Aprecierea asigurării întreprinderii
cu personal pe categorii în dinamică
Categorii de Anul Anul curent Abaterea absolută (+, -)

personal precedent programat realizat programat realizat faţă realizat faţă
faţă de de anul de nivelul
anul precedent programat
precedent
A 1 2 3 4=2-1 5=3-1 6=3–2
1. Numărul me- 520 570 585 + 50 + 65 + 15
diu scriptic al
salariaţilor – total
inclusiv:
1.1.personal din 495 545 555 + 50 + 60 + 10
activitatea de
bază, din care:
1.1.1.muncitori 450 500 506 + 50 + 56 +6
1.1.2.funcţionari 45 45 49 - +4 +4
1.2.personal din 25 25 30 - +5 +5
activitatea secun-
dară
Pentru o apreciere mai obiectivă a asigurării întreprinderii cu resurse

umane este necesar de ţinut cont că abaterea absolută la categoria de
muncitori nu va fi justificată, dacă nu se va lua în consideraţie gradul de
îndeplinire a programului de producţie.
În acest context apare necesitatea calculării abaterii relative la
categoria de muncitori (ca diferenţă dintre numărul mediu scriptic al
muncitorilor efectiv cu cel programat, recalculat la nivelul îndeplinirii
programului de producţie). Acest calcul poate fi prezentat în următorul
tabel:
Tabelul 2.2.
Aprecierea asigurării relative a întreprinderii cu muncitori
Indicatori Persoane
A 1
1. Numărul mediu scriptic al muncitorilor:
1.1. programat 500
506
24
1.2. realizat (efectiv)
2. Îndeplinirea programului de producţie în baza 135,78
volumului producţiei fabricate (în %)
3. Numărul mediu scriptic al muncitorilor recalculat 679
ţinând cont de îndeplinirea programului de producţie
( rd.1.1 x rd.2) 100 ‫׃‬
4. Abaterea relativă a muncitorilor (rd.1.2 – rd.3) - 173
În baza datelor din tabel sunt posibile diferite situaţii:

1) abaterea absolută şi relativă la categoria „muncitori” este cu
semnul (+); această situaţie contribuie la majorarea nejustificată a
consumurilor directe privind retribuirea muncii în costul producţiei, ceea
ce este un factor dezavantajos în activitatea întreprinderii analizate;
2) abaterea absolută este cu semnul (+), iar abaterea relativă cu
semnul (-): această situaţie arată că ritmul de creştere a productivităţii
muncii depăşeşte ritmul de creştere a numărului mediu scriptic al
muncitorilor. În condiţiile economiei de piaţă se apreciază pozitiv meritul
întreprinderii analizate;
3) abaterea absolută este cu semnul (-), iar abaterea relativă – cu
semnul (+): dacă concordanţa dintre necesitatea întreprinderii în muncitori
şi volumul producţiei obţinute n-a influenţat negativ asupra îndeplinirii
programului de producţie, astfel de situaţie poate fi justificată;
4) abaterea absolută şi relativă la categoria „muncitori” este cu
semnul (-): această situaţie arată că întreprinderea analizată a comis unele
lacune la determinarea necesităţii programate în muncitori, ceea ce poate
influenţa negativ asupra programului de producţie şi, în primul rând,
asupra reducerii aportului propriu al colectivului de muncă la îndeplinirea
acestui program.
În practica analitică, pe lângă asigurarea cantitativă a întreprinderii cu

resurse umane, un rol însemnat îl are şi asigurarea cu personal sub aspect
calitativ. Dat fiind acest fapt, structura personalului se examinează din
diferite puncte de vedere, şi anume după gen, vârstă, vechime în muncă,
profesie, gradul de calificare etc.
Există mai multe metode de studiu în acest domeniu, dar cel mai
frecvent se examinează următoarele:
25
a) vechimea în muncă calculată după media aritmetică ponderată;
Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic:
Tabelul 2.3.
Aprecierea asigurării întreprinderii cu personal
din activitatea de bază după vechimea în muncă
Categorii de → 1-4 5-9 10- 15- 20- 25- 30 Vechimea medie

personal din 1 14 19 24 29 → în muncă, ani
activitatea de
bază
Muncitori 56 145 230 55 7 10 2 1 6,15
Funcţionari 4 10 13 17 3 1 1 - 8,65
În baza datelor din tabel se poate aprecia vechimea medie în munca
personalului din activitatea de bază pe categorii, ţinând cont de
particularităţile activităţii întreprinderii analizate de la momentul
înfiinţării şi modificarea rezultatelor obţinute în dinamică.
b) gradul de calificare a personalului din activitatea de bază.

Gradul de calificare se evidenţiază cu ajutorul coeficientului
calificării medii a muncitorilor şi gradul de complexitate a lucrărilor
executate.
Coeficientul calificării medii a muncitorilor (Km) se determină
conform formulei medii aritmetice ponderate:
( kxm)
Km = m ,
unde:
k – coeficientul tarifar;
m – numărul de muncitori din categoria respectivă.
La calcularea şi aprecierea coeficientului calificării medii a
muncitorilor toată informaţia necesară se acumulează în prealabil în
următorul tabel:
Tabelul 2.4.
Analiza gradului de calificare a muncitorilor
(persoane)
Gradul de Coeficientul Numărul de muncitori Abaterea absolută
calificare tarifar programat efectiv (+, -)
A 1 2 3 4
26
I 1,00 55 56 +1
II 1,26 45 45 -
III 1,59 81 85 +4
IV 1,81 135 135 -
V 2,07 122 122 -
VI 2,36 56 57 +1
VII 2,69 4 4 -
VIII 3,07 2 2 -
Total x 500 506 +6
Notă. Drept sursă de informaţie pentru completarea tabelului poate servi
extrasul din conturile perioadei la calcularea salariului pe categorii de muncitori.
În cazul în care se evidenţiază reducerea gradului calificării medii a

muncitorilor, acest fapt se apreciază negativ, deoarece dovedeşte că
activitatea de producţie desfăşurată pe parcursul anului de gestiune putea
fi afectată din punct de vedere calitativ, ca urmare a unor consecinţe
negative de nerespectare a acestui indicator relativ.
Gradul de complexitate a lucrărilor executate se determină prin
relaţia:
( kxv)
K t = v ,
unde:
k – categoria lucrărilor;
v – volumul de lucrări din fiecare categorie.
Din compararea acestor doi indicatori rezultă modul de utilizare a
forţei de muncă calificată:
 Kt > Km , când există lucrări de categorii superioare efectuate
de muncitori cu calificare inferioară;
 Kt < Km , când există lucrări de categorie inferioară efectuate
de muncitori cu calificare superioară;
 Kt = Km , când există concordanţă deplină între complexitatea
lucrărilor şi calificarea muncitorilor.
2.3. Analiza utilizării timpului de muncă
27
Analiza utilizării timpului de muncă prevede descoperirea rezervelor
interne legate nemijlocit de folosirea completă a timpului disponibil,
precum şi a cauzelor care au provocat pierderile de timp în om-zile şi om-
ore evidenţiate în perioada de gestiune.
Indicatorii specifici privind formarea şi utilizarea fondului total de
timp:
1) fondul de timp calendaristic;
2) fondul de timp maxim disponibil;
3) fondul de timp efectiv utilizat;
4) timpul neutilizat în total
din care:
4.1) justificat;
4.2) nejustificat.
Fondul de timp maxim disponibil (Tm.d.) se calculează prin scăderea
din fondul de timp calendaristic a sărbătorilor legale şi a zilelor de odihnă.
El este format din timpul efectiv lucrat şi timpul neutilizat în total,
inclusiv întreruperi de o zi; concedii de maternitate şi boală; învoiri,
concedii fără plată; îndeplinirea obligaţiunilor cetăţeneşti; absenţe
nemotivate.
Analiza utilizării timpului de muncă, de regulă, se efectuează în baza
datelor din Balanţa timpului de muncă în om-zile şi om-ore care se
elaborează şi se adoptă de fiecare întreprindere, conform unor acte
normative privind formarea şi utilizarea timpului de muncă în perioada de
gestiune.
Tabelul 2.5.
Balanţa timpului de muncă
(om-zile)
Anul de gestiune
Indicatori pentru un muncitor pentru toţi muncitorii
programat efectiv abaterea programat efectiv abaterea
(+, -) (+, -)
A 1 2 3=2-1 4 5 6=5-4
1.Fondul de 365 365 - 182500 184690 + 2190
timp calen-
daristic
28
2.Zile de odihnă 79 87 +8 39500 44022 + 4522
şi sărbători
legale
3.Fondul de 286 278 -8 143000 140668 - 2332
timp maxim
disponibil (rd.1
- rd.2)
4.Absenţe de la
lucru - total 54 49 -5 27000 24794 - 2206
inclusiv:
4.1.concedii 34 35 +1 17000 17710 + 710
anuale şi
suplimentare
4.2.concedii de 3 3 - 1500 1518 + 18
studii
4.3.concedii 5 2 -3 2500 1012 - 1488
medicale
4.4.concedii 12 9 -3 6000 4554 - 1446
fără plată
5.Fondul de 232 229 -3 116000 115874 - 126
timp utilizat
(rd.3 – rd.4)
Sistemul factorial ce stă la baza modificării fondului de timp
utilizat, în om-ore:
Th = Nm x Z x h,
unde:
Nm – numărul mediu scriptic al muncitorilor;
Z – numărul mediu de zile lucrate de un muncitor pe
parcursul perioadei de gestiune;
h – durata medie a zilei de lucru.
Fondul de timp efectiv utilizat este influenţat de următorii
factori:
a) modificarea numărului mediu scriptic al muncitorilor
(Nm);
b) modificarea numărului de zile lucrate de un muncitor pe
an (Z);
c) modificarea duratei medii a zilei de lucru a unui
29
muncitor (h).
Influenţa acestor factori asupra modificării indicatorului rezultativ
se determină prin metoda diferenţelor absolute.
2.4. Analiza productivităţii muncii
Productivitatea muncii este o categorie economică semnificativă care

determină eficienţa utilizării resurselor umane în economia naţională la
diferite niveluri şi în diferite activităţi.
Analiza productivităţii muncii începe cu examinarea generală a
modificării productivităţii medii anuale a unui salariat şi a unui muncitor
în dinamică sau faţă de nivelul programat. Pentru aceasta se utilizează
următorul tabel analitic:
Tabelul 2.6.
Analiza generală a productivităţii muncii
Indicatori Semne Anul de gestiune Abaterea În % faţă de

conven. programat efectiv (+, - ) nivelul
programat
A B 1 2 3=2-1 4=2/1x100
1.Volumul produc- VPF 18428 25022 + 6594 135,78
ţiei fabricate, mii lei
2.Numărul mediu Ns 570 585 + 15 102,63
scriptic al salaria-
ţilor, persoane
3.Numărul mediu Nm 500 506 +6 101,2
scriptic al munci-
torilor, persoane
4.Ponderea munci- Pm 87,719 86,496 - 1,223 98,61
torilor în numărul
total al salariaţilor,
% (rd.3 : rd.2)x100
5.Productivitatea Ws 32329,8 42772,6 + 10442,8 132,3
medie anuală a unui
salariat, lei
(rd.1 : rd.2)x100
6.Productivitatea Wm 36856,0 49450,6 + 12594,6 134,17
medie anuală a unui
muncitor, lei
30
(rd.1 : rd.3)x100
Pentru examinarea mai aprofundată a indicatorilor productivităţii

muncii se trece la analiza factorială.
La prima etapă a analizei se examinează la nivel general influenţa
următorilor doi factori asupra modificării productivităţii medii anuale a
unui salariat:
a) modificarea ponderii muncitorilor în numărul total al salariaţilor
din activitatea de bază (∆Pm);
b) modificarea productivităţii medii a unui muncitor (∆Wm ).
La baza acestei analize factoriale stă formula: Ws = Pm x Wm
unde:
Pm – factor cantitativ;
Wm – factor calitativ.
Calculul şi aprecierea acestor factori se efectuează prin metoda
substituirii în lanţ.
∆R = R1 – R0 = 42772,6 - 32329,8 = + 10442,8 lei;
∆Ra = (a1 b0 – a0 b0) = [(86,496 x 36856,0) – (87,719 x 36856,0)] : 100
= - 450,75 lei;
∆Rb = (a1 b1 – a1 b0) = [(87,719 x 49450,6) – (87,719 x 36856,0)] :
100 = +11047,86 lei.
Productivitatea medie anuală a unui salariat s-a modificat în raport cu
nivelul programat sub influenţa pozitivă a modificării productivităţii
medii anuale a unui muncitor şi influenţei negative a modificării ponderii
muncitorilor în numărul total al salariaţilor din activitatea de bază.
Pentru a asigura o apreciere mai obiectivă a rezultatelor obţinute, în
continuare se cere o examinare aprofundată a factorului calitativ (∆W m),
indiferent de influenţa lui asupra modificării productivităţii medii a unui
salariat. Anume acest fenomen va constitui a doua etapă a analizei
factoriale care se efectuează după următoarea formulă:
Wm = Z x h x W h .
În acest context se poate menţiona că productivitatea medie a unui
muncitor poate să se modifice pe parcursul perioadei de gestiune sub
influenţa următorilor trei factori:
a) modificarea numărului mediu de zile lucrate de un muncitor
31
pe an (∆Z);
b) modificarea duratei medii a zilei de lucru a unui muncitor

(∆h);
c) modificarea productivităţii medii pe oră a unui muncitor
(∆Wh).
Primii doi factori sunt cantitativi, ultimul – calitativ.
Calculul şi aprecierea influenţei acestor factori asupra modificării
indicatorului rezultativ se poate efectua prin metoda diferenţelor absolute.
∆R = R1 – R0 = 49450,6 - 36856,0= + 12594,6 lei;
∆Ra = (a1 – a0) x b0 x c0 = [(229 – 232) x 7,2 x 22,064] = - 476,6 lei;
∆Rb = (b1 – b0) x a1 x c0 = [(7,5 – 7,2) x 229 x 22,064] = + 1515,8 lei;
∆Rc = (c1 – c0) x a1 x b1 = [(28,792 – 22,064) x 229 x 7,5] =
+ 115554,4 lei.
Productivitatea medie anuală a unui muncitor a sporit sub influenţa
majorării duratei medii a zilei de lucru şi a productivităţii medii pe oră a
unui muncitor şi s-a micşorat din contul micşorării numărului mediu de
zile lucrate de un muncitor pe an.
Pe lângă etapele abordate la acest compartiment de analiză, care
rămân în vigoare pentru unităţile economice de producţie până în prezent,
este necesar de menţionat încă un aspect esenţial privind examinarea
productivităţii muncii. Este ştiut că în condiţiile relaţiilor economiei de
piaţă accentul principal se pune nu atât pe activitatea de producţie, ci pe
cea de desfacere, care utilizează alt sistem de indicatori rezultativi cum ar
fi: volumul vânzărilor nete, costul vânzărilor, profitul brut etc.
Rolul de bază în acest caz poate să-l joace profitul mediu brut pe un
salariat care se calculează ca raportul dintre profitul brut din activitatea
operaţională şi numărul mediu scriptic al salariaţilor. Dacă luăm în
consideraţie conţinutul acestui indicator, legătura factorială a celor două
activităţi (de producţie şi comercială) referitoare la eficienţa utilizării
personalului productiv poate fi determinată prin următoarea relaţie:
Pb
= VPF x VV x Pb sau Pbs = Ws x Cr x Rw (lei),
Ns Ns VPF VV
unde:
Pb - profitul brut din activitatea operaţională;
32
VPF - volumul producţiei fabricate;
VV - venitul din vânzări.
Respectiv această relaţie reflectă următorii indicatori:
Pb - profitul mediu brut pe un salariat sau P ;
bs
Ns
VPF
Ns
- productivitatea medie anuală a unui salariat sau Ws;
VV
VPF
- corelaţia dintre venitul din vânzări şi volumul producţiei
fabricate sau Cr;
Pb
VV
- rentabilitatea venitului din vânzări sau Rw.
Astfel, în baza modificării profitului mediu brut pe un salariat poate
fi evidenţiată şi determinată influenţa următorilor trei factori:
a) modificarea productivităţii medii anuale a unui salariat
(indicator generalizator de eficienţă privind activitatea
de producţie);
b) modificarea corelaţiei dintre venitul din vânzări şi
volumul producţiei fabricate (indicator generalizator
privind echilibrul dintre activitatea de producţie şi cea
de desfacere prin dirijarea justificată a soldurilor
producţiei finite aflate în stocuri);
c) modificarea rentabilităţii venitului din vânzări (
indicator generalizator privind eficacitatea activităţii de
desfacere a produselor finite, vânzarea mărfurilor,
prestarea serviciilor etc.)
La prima etapă a analizei pentru determinarea şi aprecierea influenţei
acestor factori asupra modificării profitului mediu brut pe un salariat toată
informaţia necesară se acumulează în următorul tabel:
Tabelul 2.7.
Date iniţiale privind analiza factorială
a profitului mediu brut pe un salariat
Indicatori Semne Anul Anul de Abaterea

convenţionale precedent gestiune ( +, - )
A B 1 2 3=2–1
1.Volumul producţiei VPF 18428 25022 + 6594
fabricate, mii lei
33
(rd.821, f.nr.1-P)
2. Venitul din vânzări, mii lei VV 19431 26384 + 6953
( rd.10, f.nr.2)
3. Profitul brut, mii lei Pb 1003 1362 + 359
(rd.30, f.nr.2)
4. Numărul mediu scriptic al Ns 570 585 + 15
salariaţilor, persoane
5.Productivitatea medie Ws 32329,8 42772,6 + 10442.8
anuală a unui salariat, lei
(rd.1 : rd.4) x 1000
6.Corelaţia dintre venitul din Cr 1,054 1,054 -
vânzări şi volumul producţiei
fabricate
(rd.2 : rd.1)
7.Rentabilitatea venitului din Rw 5,16 5,16 -
vânzări, %(rd.3 : rd.2) x 100
8. Profitul mediu brut pe un Pbs 1759,6 2328,2 + 568,6
salariat, lei
(rd.3 : rd.4) x 1000
La următoarea etapă se efectuează analiza factorială a profitului
mediu brut pe un salariat care se efectuează prin metoda substituirii în lanţ
sau metoda diferenţelor absolute.
2.5. Calculul influenţei factorilor de muncă la devierea

volumului producţiei fabricate
În practica analitică există mai multe modele de calcul şi apreciere a

influenţei factorilor legaţi de asigurarea şi utilizarea resurselor umane la
devierea volumului activităţii de bază (fie VPF, VA, VPV). Însă cel mai
mult se utilizează modelul bazat pe două metode:
1. Calculul şi aprecierea factorilor generali de muncă (în baza
sistemului cu doi factori):
VPF = Ns x Ws.
2. Calculul şi aprecierea factorilor detaliaţi de muncă (în baza
sistemului factorial cu cinci sau patru factori):
VPF = Ns x Pm x Z x h x Wh
sau
34
VPF = Nm x Z x h x Wh.
Concomitent informaţia necesară pentru analiza acestor factori se
acumulează într-un tabel special:
Tabelul 2.8.
Baza informaţională privind analiza
eficienţei utilizării forţei de muncă
Semne Anul de gestiune Abaterea

Indicatori convenţio- programat efectiv (+, -)
nale
A B 1 2 3
1.Volumul producţiei fabricate, VPF 18428 25022 + 6594
mii lei
2.Numărul mediu scriptic al salari- Ns 570 585 + 15
aţilor, persoane
3.Numărul mediu scriptic al munci- Nm 500 506 +6
tărilor, persoane
4.Ponderea muncitorilor în numă- Pm 87,719 86,496 - 1,223
rul total al salariaţilor, %
5.Timpul efectiv utilizat în total, Tz 116000 115874 - 126
om-zile
6.Timpul efectiv utilizat în total, Th 835200 869055 + 33855
om-ore
7.Numărul mediu de zile lucrate Z 232 229 -3
de un muncitor pe an, zile
(rd.5 : rd.3)
8.Durata medie a zilei de lucru, ore h 7,2 7,5 + 0,3
(rd.6 : rd.5) x 1000
9.Productivitatea medie anuală a Ws 32329,8 42772,6 +10442.8
unui salariat, lei
(rd.1 : rd.2) x 1000
10.Productivitatea medie anuală a Wm 36856,0 49450,6 +12594,6
unui muncitor, lei
(rd.1 : rd.3) x 1000
11.Productivitatea medie pe oră a Wh 22,064 28,792 + 6,728
unui muncitor, lei
(rd.1 : rd.6)
35
La prima etapă a analizei se calculează influenţa factorilor generali de
muncă la devierea volumului producţiei fabricate prin metoda diferenţelor
absolute cu doi factori:
a)modificarea numărului mediu scriptic al salariaţilor (∆Ns);
b)modificarea productivităţii medii anuale a unui salariat (∆Ws).
∆R = R1 – R0 = + 6594 mii lei.
∆Ra = (a1 – a0) x b0 = (585 – 570) x 32329,8 = + 485 mii lei;
∆Rb = (b1 – b0) x a1 = (42772,6 - 32329,8) x 585 = + 6109 mii lei.
Din rezultatele calculelor efectuate rezultă că ambii factori au
influenţat pozitiv asupra modificării volumului producţiei fabricate.
Deoarece la procesul de producţie nu participă nemijlocit toţi
salariaţii, ci numai categoria de muncitori, apare necesitatea unui studiu
mai aprofundat al acestui compartiment al analizei.
Această etapă a analizei prevede calculul şi aprecierea factorilor
detaliaţi de muncă la devierea volumului producţiei fabricate care poate fi
efectuat prin sistemul factorial cu cinci sau patru factori, conţinutul căruia
a fost reflectat anterior.
Este necesar de menţionat că, dacă se utilizează sistemul cu cinci
factori, calculul şi aprecierea lor se efectuează prin metoda substituţiei în
lanţ, iar dacă se utilizează sistemul cu patru factori se recomandă metoda
diferenţelor absolute.
36
TEMA 3. ANALIZA ASIGURĂRII CU MIJLOACE FIXE
ŞI A EFICIENŢEI UTILIZĂRII ACESTORA
Obiective:
► Definirea noţiunii de mijloace fixe şi explicarea importanţei

analizei acestora.
► Explicarea modului de analiză multilaterală a structurii, mişcării şi
stării funcţionale a mijloacelor fixe.
► Descrierea modului de analiză a eficienţei utilizării
mijloacelor fixe.
► Expunerea modului de calculare a influenţei factorilor privind
asigurarea cu mijloace fixe şi utilizarea acestora la devierea
volumului producţiei fabricate.

informaţie
Pentru a desfăşura o activitate profitabilă orice unitate economică

trebuie să dispună de un potenţial tehnico-material bine argumentat.
Mijloacele fixe ocupă un loc predominant între factorii de producţie,
deoarece este cel mai mobil element al acestora.
În conformitate cu SNC 16 „Contabilitatea activelor materiale pe
termen lung”, mijloacele fixe includ activele materiale, al căror preţ unitar
depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie (1000 de lei), planificate pentru
utilizare în activitatea de producţie, comercială şi alte activităţi cu durata
de funcţionare utilă mai mare de un an.
Estimarea justificată a gradului de asigurare şi a eficienţei utilizării
mijloacelor fixe ale întreprinderii constituie un compartiment semnificativ
al analizei factorilor de producţie.

◙ examinarea structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor
fixe în dinamică;
37
◙ aprecierea eficienţei utilizării mijloacelor fixe pe baza indicatorilor
generalizatori sintetici;
◙ analiza folosirii utilajului;
◙ calculul şi aprecierea influenţei factorilor privind asigurarea şi
utilizarea mijloacelor fixe asupra devierii volumului producţiei
fabricate;
◙ evidenţierea rezervelor interne ce vor contribui la sporirea eficienţei
utilizării mijloacelor fixe pe viitor şi elaborarea măsurilor concrete
pentru mobilizarea acestor rezerve în practică.

(compartimentul „Factorii de producţie”, capitolul 2 „ Mijloacele
fixe: componenţa şi utilizarea lor extensivă şi intensivă”).
◙ Raportul statistic nr. 1-p (anual) „Producţie”.
◙ Formularul nr.1 din raportul financiar „Bilanţul contabil”.
◙ Anexa la Bilanţul contabil din raportul financiar (capitolul 1
„Existenţa şi mişcarea activelor pe termen lung”, paragraful 1.2
„Active materiale” (rd.120→rd.128).
◙ Procesele verbale de primire-predare a mijloacelor fixe.
◙ Registrele evidenţei sintetice a intrării, funcţionării utile şi ieşirii
mijloacelor fixe.
◙ Fişele de inventar ale evidenţei analitice a mijloacelor fixe.
◙ Registrele de evidenţă operativă a folosirii timpului de lucru al
maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de transmisie.
◙ Datele serviciului tehnic privind evidenţa şi folosirea parcului de
maşini şi utilaje pe parcursul perioadei de gestiune.
3.2. Analiza structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor

fixe în dinamică
Analiza asigurării cu mijloace fixe şi a eficienţei utilizării acestora se

începe cu examinarea structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor
38
fixe în dinamică. Acest studiu se efectuează în baza datelor din anexa la
Bilanţul contabil din raportul financiar anual (capitolul 1 „Existenţa şi
mişcarea activelor pe termen lung”, paragraful 1.2 „Active materiale”
(rd.120→rd.128). La prima etapă a analizei se examinează structura
mijloacelor fixe ale întreprinderii pe categorii şi modificările intervenite
pe parcursul anului de gestiune în dinamică. Pentru aceasta se utilizează
următorul tabel analitic:
Tabelul 3.1
Aprecierea structurii mijloacelor fixe
ale întreprinderii pe categorii în dinamică
Tipuri de mijloace fixe La finele anului La finele anului Abaterea (+, -)

pe categorii precedent de gestiune
suma, ponderea suma, ponderea mii lei %
mii lei % mii lei %
A 1 2 3 4 5=3-1 6=4-2
1.Mijloace fixe – total 8376 100 10785 100 + 2409 x
(rd.120)
din care:
1.1.clădiri (rd.121) 2599 31,03 2656 24,63 + 57 - 6,4
1.2.construcţii speciale 200 2,39 195 1,81 -5 - 0,58
(rd.122)
1.3.maşini, utilaje, instalaţii 4845 57,84 4950 45,90 + 105 - 11,94
de transmisie (rd.123)
1.4.mijloace de transport 310 3,70 330 3,06 + 20 - 0,64
(rd.124)
1.5.alte mijloace fixe 100 1,19 2332 21,62 + 2232 + 20,43
(rd.127)
1.6.mijloace fixe arendate 322 3,85 322 2,98 - - 0,87
pe termen lung (rd.128)
În baza datelor din acest tabel se acordă o atenţie deosebită

următoarelor două momente semnificative:
 ce schimbări au intervenit în dinamica şi structura mijloacelor
fixe ale întreprinderii atât la total, cât şi pe fiecare categorie în
parte;
 ponderea cărui element predomină în structura mijloacelor fixe.
Atenţia principală se acordă părţii active a mijloacelor fixe,
39
deoarece compartimentul acesta are o acţiune directă asupra
activităţii de producţie desfăşurate.
În acest context orice tendinţă cu semnul „plus” în dinamică se
apreciază pozitiv, iar cu semnul „minus” – negativ.
De regulă, pe parcursul perioadei de gestiune mijloacele fixe ale
întreprinderii sunt în mişcare, ceea ce determină necesitatea calculului şi
examinării următorilor doi indicatori relativi şi anume:
1) coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe (Kreîn.) care se
determină ca raportul dintre valoarea mijloacelor fixe intrate într-o
anumită perioadă de gestiune şi valoarea tuturor mijloacelor fixe la
finele acestei perioade:
MF int rate
Kreîn. = MFtot.sf . x 100;
2) coeficientul de ieşire a mijloacelor fixe (Kieşire) care se determină
ca raportul dintre valoarea mijloacelor fixe ieşite şi transferate într-
o anumită perioadă de gestiune şi valoarea tuturor mijloacelor fixe
la începutul acestei perioade:
MFiesite  MFtransfer ate
Kieşire = MFtot .inc.
x100.
În practica analitică se apreciază pozitiv situaţia în care ambii
coeficienţi corespund condiţiei:
Kreîn. > Kieşite (%).
Pentru a analiza starea funcţională a mijloacelor fixe ale întreprinderii

se folosesc următorii doi indicatori relativi:
1) coeficientul uzurii acumulate a mijloacelor fixe (Kuzur.) care se
calculează ca raportul dintre suma uzurii acumulate la finele anului de
gestiune şi valoarea totală a mijloacelor fixe la finele acestui an.
Suma _ uzurii _ acumulate
Kuzur. = MFtot.sf . x 100;
2) coeficientul utilităţii mijloacelor fixe (Kutil.) care se calculează ca
diferenţa dintre 100 şi mărimea coeficientului uzurii acumulate a
mijloacelor fixe:
Kutil. = 100 – Kuzur.
De regulă, cu cât coeficientul uzurii acumulate a mijloacelor fixe este
mai mic, cu atât utilitatea acestora este mai pronunţată şi viceversa. Pentru
40
o apreciere mai obiectivă a stării funcţionale a mijloacelor fixe se
recomandă ca coeficienţii respectivi să fie examinaţi în dinamică.
3.3. Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe
Eficienţa utilizării mijloacelor fixe se determină ca raportul dintre

mărimea efectului obţinut (VPF, VA, VV, Pb etc.) şi mărimea efortului
depus (valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie). În practica
analitică eficienţa utilizării mijloacelor fixe de producţie poate fi
examinată cu ajutorul mai multor indicatori generalizatori sintetici.
1. Randamentul mijloacelor fixe (Rmf) care se determină ca
raportul dintre volumul producţiei fabricate şi valoarea medie
a mijloacelor fixe de producţie:
VPF
Rmf = MF (lei),
unde:
VPF – volumul producţiei fabricate;
MF – valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie.
2. Capacitatea mijloacelor fixe (Cmf) care este un indicator
invers proporţional cu randamentul mijloacelor fixe şi
reflectă valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie ce
revine la un leu producţie fabricată.
MF
Cmf = VPF x 100 (bani).
3. Înzestrarea muncii cu mijloace fixe (Imf) care reflectă
valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie ce revine la un
muncitor în schimbul cu durată maximă:
MF
Îmf = N max x 1000 (lei),
unde:
Nmax – numărul total al muncitorilor în schimbul cu durată
maximă.
De regulă, cu cât acest indicator este mai mare, cu atât gradul de

înzestrare a întreprinderii cu mijloace fixe de producţie este mai
pronunţat.
41
Calculul şi aprecierea indicatorilor generalizatori sintetici menţionaţi
mai sus se efectuează atât în dinamică, cât şi/sau faţă de nivelul
programat.
Tabelul 3.2
Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe
de producţie în baza indicatorilor generalizatori sintetici
Indicatori Semne Anul de gestiune Abaterea Ritmul,

convenţio- programat efectiv absolută %
nale (+,-)
A B 1 2 3 4
1.Volumul producţiei fabricate, VPF 18428 25022 + 6594 135,78
mii lei
2.Numărul de muncitori în Nmax 500 506 +6 101,2
schimbul cu durată maximă,
persoane
3.Valoarea medie a mijloacelor MF 8376 10785 + 2409 128,76
fixe de producţie, mii lei
4.Productivitatea medie a unui Wmax 36856 49450,6 + 12594,6 134,17
muncitor în schimbul cu dura-
tă maximă, lei
5.Înzestrarea muncii cu mijloace Îmf 16752 21314 + 4562 127,23
fixe, lei [(rd.3 : rd.2) x 1000]
6.Capacitatea mijloacelor fixe, Cmf 45,45 43,10 - 2,35 94,83
bani [(rd.3 : rd.1) x 100]
7.Randamentul mijloacelor fixe, Rmf 2,20 2,32 + 0,12 105,45
lei (rd.1 : rd.3)
Luând în consideraţie faptul că la procesul de producţie nu participă
nemijlocit toate mijloacele fixe de producţie, ci numai partea lor activă, la
următoarea etapă a analizei este necesară examinarea sistemului de factori
care influenţează modificarea randamentului mijloacelor fixe de
producţie. Ţinând cont de necesităţile practice ale analizei la această
etapă, se prevede calculul şi aprecierea influenţei factorilor generali şi
detaliaţi.
Tabelul 3.3
Baza informaţională pentru analiza
eficienţei utilizării mijloacelor fixe de producţie
42
Indicatori Semne
Anul de gestiune Abaterea
convenţio- programat efectiv (+, -)
nale
A B 1 2 3=2–1
1.Volumul producţiei fabricate, VPF 18428 25022 + 6594
mii lei
2.Valoarea medie a mijloacelor MF 8376 10785 + 2409
fixe de producţie, mii lei
3.Numărul mediu de utilaj insta- U 250 252 +2
lat, unităţi
4.Valoarea medie a maşinilor şi MFa 4845 4950 + 105
utilajelor (părţii active a mijloa-
celor fixe), mii lei
5.Fondul de timp efectiv de lucru, Tu/h 417600 432810 + 15210
utilaj-ore
6.Ponderea părţii active în valoa- Ppa 57,84 45,90 - 11,94
rea medie totală a mijloacelor
fixe de producţie, %
(rd.4 : rd.2) x 100
7.Valoarea medie a unei unităţi Vu 19380 19642,86 + 262,86
de utilaj (preţul mediu al
unităţii de utilaj), lei
(rd.4 : rd.3) x 1000
8.Durata medie de lucru a unei Dh 1670,4 1717,5 + 47,1
unităţi de utilaj pe an, utilaj-ore
(rd.5 : rd.3)
9.Productivitatea medie pe utilaj- Wh 44,1284 57,8129 + 13,6845
oră, lei (rd.1 : rd.5) x 1000
10.Randamentul mijloacelor fixe rmf 3,80 5,055 + 1,255
active, lei (rd.1 : rd.4)
11.Randamentul mijloacelor fixe Rmf 2,20 2,32 + 0,12
de producţie, lei (rd.1 : rd.2)
Astfel, asupra modificării randamentului mijloacelor fixe de producţie

influenţează următorii doi factori generali:
a) modificarea ponderii părţii active a mijloacelor fixe în valoarea
medie totală a mijloacelor fixe de producţie (factor cantitativ);
c) modificarea randamentului mijloacelor fixe active (factor
calitativ).
43
substituţiei în lanţ sau metoda diferenţelor absolute.
∆R = R1 – R0 = 2,32 – 2, 20 = + 0,12 lei;
∆Ra = (a1 – a0) x b0 = [(- 11,94) x 3,80] : 100 = - 0,45lei;
∆Rb = (b1 – b0) x a0 = [(+ 1,255) x 45,90] : 100 = + 0,57lei.
Rezultatele calculelor reflectă că randamentul mijloacelor fixe de
producţie a sporit în urma majorării randamentului mijloacelor fixe active
şi s-a micşorat sub influenţa modificării ponderii părţii active a
mijloacelor fixe în valoarea medie totală a mijloacelor fixe de producţie.
Pentru o apreciere mai obiectivă a rezultatelor obţinute, apare
necesitatea calculului şi aprecierii factorilor detaliaţi asupra modificării
randamentului mijloacelor fixe de producţie.
De regulă, această etapă presupune examinarea următorilor patru
factori:
a) modificarea ponderii părţii active a mijloacelor fixe în valoarea
medie totală a mijloacelor fixe de producţie (∆Ppa);
b) modificarea preţului mediu al unităţii de utilaj ( ∆Vu);
c) modificarea duratei medii de lucru a unei unităţi de utilaj pe an, în
utilaj-ore (∆Dh);
d) modificarea productivităţii medii pe utilaj-oră (∆Wh).
Primii trei factori sunt cantitativi, iar ultimul – calitativ. Concomitent
factorii 1,3 şi 4 sunt cu acţiune directă, factorul 2 – cu acţiune indirectă.
∆R = R1 – R0 = 2,32 – 2, 20 = + 0,12 lei;
1
∆Ra = (a1 – a0) x b0 x c0 x d0 = [(- 11,94) x 19380 x 1670,4 x
44,1284] :
100 = - 0,45 lei;
∆Rb = (b1 – b0) x a1 x c0 x d0 = [(- 0,00000069) x 45,90 x 1670,4 x
44,1284] : 100 = - 0,02 lei;
1
∆Rc = (c1 – c0) x a1 x b1 x d0 = [(+47,1) x 45,90 x 19642,86 x
44,1284] :
100 = + 0,05 lei;
1
∆Rd = (d1 – d0) x a1 x b1 x c1 = [(+ 13,6845) x 45,90 x 19642,86 x
1717,5] : 100 = + 0,54 lei.
44
Rezultatele calculelor denotă că întreprinderea analizată dispune de
rezerve interne de sporire a randamentului mijloacelor fixe de producţie în
valoare de 0,47 lei [0,45 + 0,02].
3.4. Analiza folosirii utilajului
Dat fiind faptul că partea activă a mijloacelor fixe de producţie joacă

un rol predominant în utilizarea acestora, în următoarea etapă a analizei se
recomandă a efectua un studiu mai aprofundat al potenţialului tehnic al
întreprinderii, inclusiv al folosirii acestuia.
La prima etapă a analizei se examinează structura parcului de maşini
şi utilaje după durata lor de exploatare. Astfel, în baza datelor din fişele de
inventar ale evidenţei analitice a mijloacelor fixe se calculează durata
medie de exploatare a maşinilor şi utilajelor (ca media ponderată).
La etapa a doua a analizei se examinează folosirea extensivă şi
intensivă a maşinilor şi utilajelor. În practica analitică aprecierea folosirii
maşinilor şi utilajelor se efectuează în baza următorilor indicatori:
1. Coeficientul folosirii extensive a maşinilor şi utilajelor (Kext.) care se
calculează ca raportul dintre fondul de timp efectiv utilizat în utilaj-ore şi
fondul de timp programat:
Tu / h1
Kext. = Tu / h0 x 100 (%).
2. Coeficientul folosirii intensive a maşinilor şi utilajelor (Kint.) care se
calculează ca raportul dintre productivitatea medie pe utilaj-oră
efectivă şi productivitatea medie pe utilaj-oră programată:
Wh1
Kint.= Wh0 x 100 (%).
3. Coeficientul folosirii integrale a maşinilor şi utilajelor (Kinteg.) care
se determină ca produsul dintre Kext. şi Kint. împărţit la 100:
Kinteg. = (Kext. x Kint.) : 100 (%).
Cu cât coeficientul integral este mai mare, cu atât gradul de folosire a

maşinilor şi utilajelor este mai pronunţat.
45
Ultima etapă a analizei situaţiei privind folosirea parcului de maşini şi
utilaje prevede calculul şi aprecierea influenţei următorilor doi factori la
devierea volumului producţiei fabricate:
a) modificarea fondului de timp efectiv de lucru în utilaj-ore (factor
cantitativ);
b) modificarea productivităţii medii pe utilaj-oră (factor calitativ).
substituţiei în lanţ sau metoda diferenţelor absolute.
∆R = R1 – R0 = 25022 – 18428 = + 6594 mii lei;
∆Ra = (a1 – a0) x b0 = [(+ 15210) x44,1284] = + 671 mii lei;
∆Rb = (b1 – b0) x a0 = [(+ 13,6845) x 432810] = + 5923 mii lei.
Rezultă că ambii factori au influenţat pozitiv asupra modificării
volumului producţiei fabricate, contribuind la sporirea acestuia, respectiv,
cu 671 mii lei şi 5923 mii lei.
3.5. Calculul influenţei factorilor privind asigurarea cu mijloace

fixe şi utilizarea acestora la devierea volumului producţiei
fabricate
În practica analitică se utilizează mai multe metode de analiză

referitoare la calculul şi aprecierea influenţei factorilor privind asigurarea
cu mijloace fixe şi utilizarea acestora la devierea volumului producţiei
fabricate.
La prima etapă a analizei se examinează influenţa factorilor generali
privind asigurarea cu mijloace fixe şi utilizarea acestora:
a)modificarea valorii medii a mijloacelor fixe de producţie (∆MF);
b)modificarea randamentului mijloacelor fixe de producţie (∆Rmf).
∆R = R1 – R0 = 25022 – 18428 = + 6594 mii lei;
∆Ra = (a1 – a0) x b0 = [(+ 2409) x 2,20] = + 5299,8 mii lei;
∆Rb = (b1 – b0) x a0 = [(+ 0,12) x 10785] = + 1294,2 mii lei.
Rezultă că ambii factori au influenţat pozitiv asupra modificării
volumului producţiei fabricate, contribuind la sporirea acestuia, respectiv,
cu 5299,8 mii lei şi 1294,2 mii lei.
46
Pentru a efectua o analiză mai aprofundată şi a evidenţia rezervele
interne de majorare a volumului producţiei fabricate pe seama sporirii
eficienţei utilizării părţii active a mijloacelor fixe de producţie vom
examina factorii detaliaţi:
a)modificarea valorii medii a mijloacelor fixe de producţie (∆MF);
b)modificarea ponderii părţii active a mijloacelor fixe în valoarea
medie totală a mijloacelor fixe de producţie (∆Ppa);
c)modificarea preţului mediu al unităţii de utilaj (∆Vu);
d)modificarea duratei medii de lucru a unei unităţi de utilaj pe an, în
utilaj-ore (∆Dh);
e)modificarea productivităţii medii pe utilaj-oră (∆Wh).
Primii patru factori sunt cantitativi, ultimul – calitativ. Calculul şi
aprecierea influenţei acestor factori se efectuează prin metoda substituţiei
în lanţ sau metoda diferenţelor absolute.
∆R = R1 – R0 = 25022 – 18428 = + 6594 mii lei;
1
∆Ra = (a1 – a0) x b0 x c0 x d0 x e0 = [(+ 2409) x 57,84 x 19380 x 1670,4
x 44,1284] : 100 = + 5299,8 mii lei;
1
∆Rb = (b1 – b0) x a1 x c0 x d0 x e0= [(- 11,94) x 10785 x 19380 x 1670,4
x 44,1284] : 100 = - 4997,8 mii lei;
∆Rc = (c1 – c0) x a1 x b1 x d0 x e0= [(- 0,00000069) x 10785 x 45,90 x
1670,4 x 44,1284] : 100 = - 251,8 mii lei;
∆Rd = (d1 – d0) x a1 x b1 x c1 x e0 = [(+ 47,1) x 10785 x 45,90 x
1
19642,86 x 44,1284] : 100 = + 620,8 mii lei;
∆Re = (e1 – e0) x a1 x b1 x c1 x d1 = [(+13,6845) x 10785 x 45,90 x
1
19642,86 x 1717,5] : 100 = + 5923 mii lei.
Rezultatele calculelor denotă că la întreprinderea analizată există

rezerve de sporire a volumului producţiei fabricate în urma majorării
ponderii părţii active a mijloacelor fixe şi a micşorării preţului mediu al
unităţii de utilaj în valoare de 5249,6 mii lei (4997,8 + 251,8).
47
TEMA 4. ANALIZA APROVIZIONĂRII ŞI ASIGURĂRII
ÎNTREPRINDERII CU RESURSE MATERIALE ŞI A
EFICIENŢEI UTILIZĂRII ACESTORA
48
Obiective:
► Definirea noţiunii de resurse materiale şi explicarea importanţei

analizei acestora.
► Prezentarea analizei aprovizionării şi asigurării întreprinderii cu
resurse materiale.
► Explicarea modului de analiză a stocurilor de materiale
► Descrierea tehnicii de analiză a eficienţei utilizării resurselor
materiale în baza indicatorilor generalizatori sintetici.
► Expunerea modului de calculare a influenţei factorilor privind
aprovizionarea şi asigurarea cu resurse materiale şi utilizarea
acestora la devierea volumului producţiei fabricate şi produsului
concret.

informaţie
În condiţiile unei activităţi durabile fiecare unitate economică trebuie

să elaboreze de sine stătător un program bine chibzuit de aprovizionare şi
asigurare cu resurse materiale.
În realitate, însă, sunt foarte frecvente cazurile când disponibilităţile
băneşti reduse, lipsa resurselor materiale necesare, precum şi costul lor
exagerat pe piaţa de desfacere creează unele probleme obiective şi
subiective privind aprovizionarea şi asigurarea întreprinderii cu resurse
materiale.
În astfel de condiţii devine evidentă necesitatea gestionării eficiente a
tuturor resurselor materiale de care dispune întreprinderea la un moment
dat. Acest lucru poate fi efectuat în baza normării justificate a stocurilor
de materii prime şi materiale la depozitele întreprinderii, precum şi a
elaborării unor norme rezonabile de consum pe unitate de produse (lucrări
executate, servicii prestate).
49
Un rol deosebit revine analizei şi controlului permanent al normelor
elaborate şi utilizate de subdiviziunile întreprinderii pe parcursul
perioadei de gestiune.
◙ aprecierea gradului de aprovizionare şi asigurare a întreprinderii cu

resurse materiale;
◙ aprecierea componenţei şi mişcării stocurilor de materiale pe
parcursul perioadei de gestiune;
◙ aprecierea eficienţei utilizării resurselor materiale în baza
indicatorilor generalizatori sintetici;
◙ calculul şi aprecierea influenţei factorilor privind aprovizionarea,
asigurarea şi utilizarea resurselor materiale la devierea volumului
producţiei fabricate şi produsului concret;
◙ evidenţierea rezervelor interne de majorare a volumului producţiei
fabricate în urma utilizării mai eficiente a resurselor materiale pe
viitor;
◙ elaborarea măsurilor concrete pentru mobilizarea acestor rezerve în
practică.
◙ Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii (capitolul

„Resursele materiale şi utilizarea lor”) sau Programul se
aprovizionare a întreprinderii cu resurse materiale:
◙ Raportul statistic nr.5 „Consumurile şi cheltuielile întreprinderii”.
◙ Situaţia privind mişcarea valorilor materiale.
◙ Fişa de evidenţă a materialelor.
◙ Calculaţia planificată a materialelor.
4.2. Analiza aprovizionării şi asigurării întreprinderii cu resurse

materiale
50
Analiza procesului de aprovizionare poate fi structurată pe mai multe
segmente, cum ar fi:
 acoperirea necesarului de aprovizionat cu contracte
corespunzătoare încheiate între întreprindere şi furnizori;
 realizarea programului de aprovizionare a întreprinderii în total
şi pe principalele resurse materiale;
 asigurarea necesarului de materii prime şi resurse materiale
pentru producţie din punct de vedere cantitativ, calitativ şi la
termen.
Analiza aprovizionării şi asigurării întreprinderii cu resurse materiale
se începe cu aprecierea generală a planului de aprovizionare a
întreprinderii cu diferite feluri de materiale pe parcursul perioadei de
gestiune.
Tabelul 4.1
Aprecierea generală a îndeplinirii planului
de aprovizionare a întreprinderii cu resurse materiale
Feluri de materiale, Programat Efectiv Abaterea % îndepl.

unitatea de măsură (necesarul) absolută planului de
(+, -) aprovizionare
A 1 2 3=2-1 4 = (2:1)x100
Stofă, m 24000 32100 + 8100 133,75
Pardoseală, m 22600 22000 - 600 97,35
Nasturi, unităţi 112000 150000 + 38000 133,93
Aţă, m 160000 200000 + 40000 125,0
Fermuare, unităţi 8000 6000 - 2000 75,0
Din datele reflectate în tabelul 4.1. rezultă că întreprinderea analizată
nu este aprovizionată plenar cu toate materialele necesare conform
programului. Astfel, nivelul asigurării cu pardoseală constituie 97,35%,
iar cu fermuare – 75%.
Pentru o analiză mai aprofundată a procesului de aprovizionare a
întreprinderii cu resurse materiale este necesar să se aprecieze
corespunderea furnizării efective a resurselor materiale cu datele din
contractele încheiate cu furnizorii întreprinderii.
51
Această etapă a analizei dă posibilitate să evidenţiem, cum se respectă
condiţiile contractelor pe fiecare tip de material, inclusiv cantitatea,
calitatea şi termenele stabilite.
Toate datele corespunzătoare necesare pentru această analiză se află
în secţia de aprovizionare a întreprinderii.
Tabelul 4.2
Aprecierea planului de aprovizionare a întreprinderii
cu resurse materiale conform contractului
Feluri de Programat Efectiv Abaterea Nerespectarea condiţiilor

materiale, (necesarul) absolută contractuale privind
unitatea de (+, -) termenul sortimen- cantitatea calitatea
măsură furnizării tul
A 1 2 3 4 5 6 7
Stofă, m 24000 32100 + 8100
Pardoseală, 22600 22000 - 600 - 11100
m
Nasturi, 112000 150000 + 38000
unităţi
Aţă, m 160000 200000 + 40000
Fermoare, 8000 6000 - 2000 - 4700
unităţi
În urma acestei etape a analizei este necesar să se elaboreze măsuri

concrete pentru a elimina încălcările evidenţiate pe viitor în procesul de
aprovizionare a întreprinderii cu resurse materiale.
În practica analitică uneori apare necesitatea alegerii unui contract
comercial optimal din câteva contracte similare aflate la dispoziţia
întreprinderii.
În cele mai dese cazuri acest lucru se efectuează pe baza utilizării
metodei valorii actualizate (calculului actualizat). Pentru a exemplifica
acest proces vom folosi următorul exemplu:
Presupunem că întreprinderea analizată are la dispoziţie două variante
de contracte comerciale pentru procurarea materialului „A” şi următoarea
informaţie suplimentară:
Tabelul 4.3
Date iniţiale privind alegerea unui contract
52
optimal de furnizare a materialului „A”
Indicatori Varianta I Varianta II

A 1 2
1.Cantitatea necesară a materialului „A”, kg 1550 1550
2.Preţul unitar al materialului „A”, lei/1kg. 45,00 45,50
3.Costul total al materialului „A” (rd.1xrd.2) 69750 70525
lei
4.Avans, % 60,0 45,0
5.Termenul furnizării materialului „A”, luni 1 2
6.Rata dobânzii anuale de piaţă, % 30,0 30,0
În baza informaţiei prezentate se calculează valoarea actualizată din

variantele I (VaI) şi II (VaII):
1
VaI = [(69750 x 0,60) + (69750 x 0,4 x 1  0,3 / 12 )] =
41850 + (27900 x 0,9756) = 69070 lei.
1
VaII = [(70525 x 0,45) + (70525 x 0,55 x 1  0,3 / 12 )] =
31736 + (38789 x 0,9756) = 69579 lei.
Examinând rezultatele obţinute, putem deduce că pentru
întreprinderea analizată varianta optimală este varianta I, deoarece
valoarea actualizată aici, în comparaţie cu varianta II, este mai mică. Deci,
varianta I este mai convenabilă pentru încheierea contractului comercial
cu furnizorii materialului „A”.
4.3. Analiza stocurilor de materiale
Continuitatea procesului de producţie impune existenţa justificată a

stocurilor de materiale atât la începutul, cât şi la finele perioadei de
gestiune.
Analiza stocurilor de materiale vizează mai multe aspecte:
► primul aspect se referă la evoluţia stocurilor de materiale faţă de
volumul producţiei fabricate sau venitul din vânzări. În acest context
ritmul de majorare a indicatorilor de volum (VPF, VV) trebuie să
depăşească ritmul de majorare a stocurilor respective în unităţi valorice.
53
► al doilea aspect se referă la evoluţia stocurilor de materiale faţă de
nivelul considerabil al acestora (la nivelul programat, mediu sau maxim).
► al treilea aspect al analizei stocurilor de materiale se referă la
examinarea gradului de imobilizare al acestora (în zile). În prealabil se
recomandă gruparea tuturor stocurilor de materiale ale întreprinderii
analizate în:
- stocuri normale;
- stocuri cu mişcare lentă;
- stocuri fără mişcare;
- stocuri disponibile.
Încadrarea stocurilor materiale într-o grupă sau alta se face în funcţie
de frecvenţa consumului, calculându-se durata de imobilizare a stocului
respectiv în zile prin următoarea relaţie:
Di = [(SM x 360) : Ie],
unde:
SM – stocul de materiale din grupa respectivă;
Ie – ieşirea materialului respectiv pe parcursul perioadei de gestiune.
► al patrulea aspect important al analizei stocurilor de materiale se
referă la determinarea şi examinarea rezervei în zile pe fiecare fel de
materiale concrete sau pe grupe de materiale necesare pentru desfăşurarea
tuturor activităţilor la întreprinderea analizată.
Rezerva în zile se determină prin următoarea relaţie:
SMi
Rz = Cz ,
unde:
SMi – stocul materialului concret la data curentă;
Cz – consumul zilnic.
Ct
Cz = Z ,
unde:
Ct – consumul total al materialului concret în perioada de gestiune;
Z – numărul total de zile în perioada de gestiune.
Această etapă a analizei poate fi efectuată atât în unităţi naturale, cât
şi în unităţi valorice. Dacă apelăm la informaţia care reflectă componenţa
şi mişcarea stocurilor de materiale pe parcursul perioadei de gestiune în
54
unităţi valorice, în cele mai dese cazuri se propune spre utilizare
următorul tabel analitic.
Tabelul 4.4
Componenţa şi mişcarea stocurilor de materiale
pe parcursul perioadei de gestiune
(lei)
Resurse materiale Sold la începu- Mişcarea Sold la finele Sold final în
aflate în stocuri tul perioadei de intrări ieşiri perioadei de zile de con-
gestiune gestiune sum
A 1 2 3 4 5
1.Materii prime 2000 1132100 1122930 11170 3,58
2.Materiale de bază 500 220000 218500 2000 3,30
3.Semifabricate cum- 950 150000 150940 10 0,02
părate
4.Combustibil 600 33500 34080 20 0,21
5.Ambalaje 1800 8000 9800 - 0
6.Piese de schimb 150 12300 12440 10 0,29
7.OMV şi SD 2250 7250 8910 590 23,84
8.Materiale de construcţie - - - - -
9. Alte materiale - 200000 199890 110 0,20
10.Total materiale 8250 1763150 1757490 13910 0
Examinând rezultatele obţinute constatăm că întreprinderea analizată
riscă staţionări neproductive din cauza lipsei de resurse materiale
necesare.
4.4. Analiza eficienţei utilizării resurselor materiale în baza

indicatorilor generalizatori sintetici
În practica analitică eficienţa utilizării resurselor materiale poate fi

examinată în baza următorilor indicatori generalizatori sintetici:
1. Randamentul resurselor materiale consumate (Rrm) care se
determină ca raportul dintre volumul producţiei fabricate şi consumul
total de materiale prin relaţia:
VPF
Rrm = CM (lei),
unde:
CM – consumul total de materiale.
55
2. Consumul specific de materiale (Csm) care se determină ca raportul
dintre consumul total de materiale şi volumul producţiei fabricate prin
relaţia:
CM
Csm = VPF x 100 (bani)
sau
1
Csm = Rrm x 100 (bani).
Din punct de vedere al conţinutului economic, cu cât consumul
specific de materiale este mai mic, cu atât eficienţa utilizării resurselor
materiale este mai mare şi viceversa.
Pentru o analiză mai aprofundată se calculează şi se apreciază factorii
care au contribuit la modificarea consumului specific de materiale, cum ar
fi:
a)modificarea structurii şi sortimentului producţiei fabricate;
b)modificarea nivelului de consum al materiilor prime şi materialelor
pe unitate de produs;
c)modificarea preţurilor la materiile prime şi materialele consumate;
d)modificarea preţurilor la produsele finite (lucrările executate şi
serviciile prestate).
Analiza factorială a consumului specific de materiale se efectuează
prin metoda substituirii în lanţ sau metoda diferenţelor absolute.
Tabelul 4.5
Calculul influenţei factorilor asupra modificării
consumului specific de materiale
Indicatori Consumul Volumul pro- Consumul

total de mate- ducţiei fabri- specific de
riale, mii lei cate, mii lei materiale,
bani
A 1 2 3=(1:2)x100
1. Programat 1314012 28740000 4,5721
2. Recalculat I 1757490 28808000 6,1007
(producţia efectivă după norme de
proiect şi preţuri programate)
3. Recalculat II 2284737 29808000 7,6648
(producţia efectivă după norme
56
efective şi preţuri programate)
4. Recalculat III 2284737 29808000 7,6648
(producţia efectivă după norme
efective şi preţuri programate la
producţia finită şi efective la
resursele materiale consumate)
5. Efectiv la preţuri în vigoare (atât la 2398974 29808000 8,048
producţia finită, cât şi la resursele
materiale consumate)
6. Abaterea totală a consumului specific x x + 3,4759
de materiale, bani
(rd.5,col.3 – rd.1,col.3)
inclusiv sub influenţa:
6.1. modificării structurii şi sortimentu- + 1,5286
lui producţiei fabricate
6.2. modificării nivelului de consum pe + 1,5641
unitate de produs
6.3. modificării preţurilor la materia 0
primă şi materialele consumate
6.4. modificării preţurilor la produsele + 0,3832
finite (lucrările executate şi serviciile
prestate) (rd.5,col.3 – rd.4,col.3)
Rezultă că consumul specific de materiale s-a majorat cu 3,4759 bani,
inclusiv sub influenţa modificării structurii şi sortimentului producţiei
fabricate cu + 1,5286 bani, a modificării normei de consum pe unitatea de
produs cu + 1,5641 bani şi a modificării preţurilor la produsele finite cu +
0,3832 bani.
Trebuie de menţionat că factorii care influenţează modificarea
consumului specific de materiale exercită influenţă asupra schimbării
consumului total de materiale în costul producţiei fabricate. Pentru a
determina mărimea influenţei fiecărui factor nominalizat în parte se
recomandă ca rezultatele obţinute din tabelul precedent să se înmulţească
cu volumul producţiei fabricate efectiv din perioada de gestiune.
57
Indicatorul natural care reflectă eficienţa utilizării resurselor materiale
în procesul de producţie constituie norma de consum al unui material
concret la fabricarea unui produs concret.
Pentru analiza gradului de respectare a acestei norme în practica
analitică se utilizează coeficientul utilizării materialului concret (Kum)
care se determină ca raportul dintre consumul efectiv al unui material
concret pe unitate de produs (CMef.) şi norma stabilită în unităţi naturale
(CMpr.).
CMef
Kum. = CMpr x 100 (%).
Diferenţa dintre numărător şi numitor exprimă în unităţi naturale
economia (-) sau supraconsumul (+) materialului examinat pe unitate de
produs concret sau pe toată cantitatea fabricată a produsului dat în
perioada de gestiune care se determină prin formula:
(CMef  CMpr ) xq
∆Gm = [ CMpr ]
unde:
q – cantitatea efectivă a produsului concret fabricat în perioada de
gestiune în unităţi naturale.
4.5. Calculul influenţei factorilor privind aprovizionarea şi

asigurarea cu resurse materiale şi utilizarea acestora la devierea
volumului producţiei fabricate şi produsului concret
În practica analitică calculul şi aprecierea influenţei factorilor privind

aprovizionarea, asigurarea şi utilizarea resurselor materiale asupra
modificării volumului producţiei fabricate pot fi efectuate atât în unităţi
naturale, cât şi în unităţi valorice.
De regulă, se recomandă ambele metode:
► prima metodă prevede calculul şi aprecierea factorilor de
aprovizionare, asigurare şi utilizare a unui material concret la fabricarea
unui produs concret (în unităţi naturale);
► a doua metodă prevede calculul şi aprecierea factorilor
generalizatori sintetici privind asigurarea şi utilizarea resurselor materiale
la devierea volumului producţiei fabricate.
58
Pentru a înţelege esenţa şi succesiunea utilizării primei metode în
unităţi naturale se recomandă ca în prealabil toate datele necesare pentru
analiză să fie acumulate într-un tabel special.
Tabelul 4.6
Date iniţiale privind analiza factorilor referitori la aprovizionarea,
asigurarea şi utilizarea unui material concret
la fabricarea unui produs concret
Indicatori Anul de gestiune Abaterea
programat efectiv ( +, - )
A 1 2 3
1.Fabricarea unui produs concret, buc. 8000 10700 + 2700
2.Stocul materialului la începutul perioa- 1660 2000 + 340
dei de gestiune, m
3.Intrarea materialului de la furnizor, m 25000 32100 + 7100
4.Consumul materialului pentru fabricarea 24000 32084 + 8084
produsului, m
5.Norma de consum pe unitate de produs, 3,0 2,9985 - 0,0015
m
6.Stocul materialului la finele perioadei 2660 2016 - 644
de gestiune, m
Asupra modificării cantităţii fabricate de produse influenţează patru
factori:
a)modificarea stocului materialului la începutul perioadei de
gestiune (∆Si);
b)modificarea intrării materialului de la furnizori (∆I);
c)modificarea normei de consum pe unitate de produs (∆nc);
d)modificarea stocului materialului la finele perioadei de gestiune
(∆Sf).
Menţionăm că factorii 1 şi 2 au acţiune directă asupra modificării
indicatorului rezultativ, iar 3 şi 4 – acţiune indirectă.
Calculul şi aprecierea acestor factori se efectuează prin următorul
tabel analitic:
Tabelul 4.7
Calculul influenţei factorilor privind aprovizionarea, asigurarea
şi utilizarea materialului la fabricarea produsului concret
59
Denumirea factorilor Metoda de calcul Calculul influenţei Rezultatul
factorilor influenţei
(+, -), buc
A B 1 2
1.Modificarea stocului [(Si1 – Si0) : nc0]  340 + 113
de material la începutul 3,0
perioadei de gestiune
2.Modificarea primirii [(I1 – I0) : nc0]  7100 + 2367
materialului de la furni- 3,0
zori
3.Modificarea normei [-(nc1 – nc0) x q : nc0]-  0,0015 +5
-( 3,0
)x
de consum pe unitate
de produs 10700
4.Modificarea stocului [- (Sf1 – Sf0) : nc0]  644 + 215
-( 3,0
)
de material la finele pe-
rioadei de gestiune
Total x
Pornind de la esenţa rezervelor evidenţiate, se elaborează măsuri

concrete pentru utilizarea lor în practică.
A doua metodă a analizei (în unităţi valorice) prevede calculul şi
aprecierea a doi factori generalizatori sintetici, ţinând cont de formula:
VPF = CM x Rrm.
Din formulă rezultă că devierea volumului producţiei fabricate poate
fi cauzată de influenţa următorilor doi factori generali:
a)modificarea consumului total de materiale în perioada de gestiune
(∆CM);
b)modificarea randamentului resurselor materiale consumate (∆Rrm).
Primul factor este cantitativ, cel de-al doilea factor – calitativ.
deferenţelor absolute sau a substituirii în lanţ.
TEMA 5. ANALIZA CONSUMURILOR ŞI CHELTUIELILOR

ÎNTREPRINDERII
60
Obiective:
► Caracteristica noţiunilor de consumuri şi cheltuieli şi explicarea

importanţei analizei acestora.
► Examinarea structurii costului producţiei.
► Descrierea analizei consumurilor la 1 leu producţie fabricată.
► Explicarea tehnicii de analiză factorială a consumurilor directe şi
indirecte în costul producţiei.
► Expunerea modului de analiză a cheltuielilor întreprinderii pe
feluri de activităţi.
► Examinarea modului de analiză a costului la 1 leu venit din
vânzări.

informaţie
În condiţiile economiei de piaţă obţinerea veniturilor maxime cu

consumuri minime este scopul de bază al fiecărui agent economic.
Cerinţele pieţei sunt destul de dure, ceea ce necesită respectarea unei
concordanţe întemeiate cu preţurile la produsele finite (lucrările executate
şi serviciile prestate) şi eforturile depuse în activităţile desfăşurate. Este
necesară o argumentare judicioasă a structurii tuturor consumurilor şi
cheltuielilor pe care le suportă fiecare întreprindere în parte pentru
obţinerea unor venituri accesibile.
O dată cu implementarea noului sistem contabil bazat pe standardele
naţionale s-a modificat esenţial conţinutul noţiunilor „consumuri” şi
„cheltuieli”, precum şi structura şi criteriile de clasificare a acestora.
Consumurile reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea
produselor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor în scopul obţinerii
unui venit. De regulă, acestea sunt legate nemijlocit de procesul de
producţie şi, deci, apar până la comercializarea produselor finite,
mărfurilor şi prestarea serviciilor.
61
Cheltuielile apar în urma activităţii economico-financiare a
întreprinderii şi nu sunt legate nemijlocit de procesul de producţie. Ele se
reflectă în Raportul privind rezultatele financiare şi la determinarea
profitului (pierderii) perioadei de gestiune se scad din veniturile obţinute
din diferite activităţi.
Este ştiut faptul că reducerea consumurilor şi a cheltuielilor numai cu
1% contribuie la majorarea cu mult mai mare atât a profitului brut, cât şi a
profitului perioadei de gestiune până la impozitare, decât majorarea cu 1%
a venitului din vânzări. În acest context este necesar a evidenţia sarcinile
principale ale analizei sub două aspecte:
I. Privind analiza consumurilor:
1.1. Aprecierea generală a structurii costului producţiei.
1.2. Aprecierea consumurilor la 1 leu producţie fabricată (inclusiv
analiza factorială).
1.3. Aprecierea consumurilor directe în costul producţiei (inclusiv
1.4. Aprecierea consumurilor directe în costul producţiei.
1.5. Evidenţierea rezervelor interne de reducere a consumurilor în
costul producţiei pe viitor şi elaborarea măsurilor concrete
privind implementarea acestora în practică.
II. Privind analiza cheltuielilor:
2.1. Aprecierea generală a cheltuielilor întreprinderii pe feluri de
activităţi.
2.2. Aprecierea costului la 1leu venit din vânzări nete (inclusiv
2.3. Evidenţierea rezervelor interne de reducere a cheltuielilor
întreprinderii pe viitor şi elaborarea măsurilor concrete privind
implementarea acestora în practică.

(compartimentul „Consumurile şi cheltuielile întreprinderii”).
◙ Datele conturilor şi subconturilor contabile (clasele 7 şi 8) privind
consumurile şi cheltuielile.
62
◙ Raportul privind rezultatele financiare (anexa nr.2 la raportul
financiar al întreprinderii).
◙ Anexa nr.5 la Raportul privind rezultatele financiare referitor la
costul vânzărilor şi cheltuielile întreprinderii.
◙ Datele din calculaţiile individuale privind produsele fabricate,
lucrările executate şi serviciile prestate.
5.2. Analiza structurii costului producţiei
Analiza consumurilor întreprinderii începe, de regulă, cu examinarea

structurii costului producţiei la nivel general.
Consumurile incluse în costul producţiei cuprind următoarele
elemente:
- consumuri de materiale;
- consumuri privind retribuirea muncii;
- consumuri indirecte de producţie.
Toată informaţia necesară pentru analiză poate fi utilizată atât în
dinamică, cât şi comparativ cu nivelul programat prevăzut pentru perioada
de gestiune curentă.
În acest scop se întocmeşte următorul tabel:
Tabelul 5.1
Analiza structurii costului producţiei
Denumirea elementelor Anul de gestiune Abaterea (+, -)
de consumuri programat efectiv
suma, ponderea,suma, ponderea,mii lei %
mii lei % mii lei %
A 1 2 3 4 5 6
1.Consumuri de 1314012 7,26 2398974 12,76 +1084962 +5,5
materiale, lei
2.Consumuri privind retri-15600000 86,21 15180000 80,74 - 420000 - 5,47
buirea muncii, lei
3.Consumuri indirecte de 1182598 6,53 1222902 6,5 +40304 - 0,03
producţie, lei
4.Costul producţiei, lei 18096610 100 18801876 100 +705266 x
– total (rd.1 + rd.2 +
rd.3)
63
Costul producţiei s-a majorat în urma majorării consumurilor directe
de materiale cu +1084962 lei şi a consumurilor indirecte de producţie cu
+40304 lei.
Totuşi, pentru o apreciere mai obiectivă a modificărilor consumurilor
este necesară o analiză mai aprofundată atât a costului producţiei în total,
cât şi a fiecărui compartiment în parte. Această analiză poate fi efectuată
în câteva direcţii de bază:
1. Analiza consumurilor la 1 leu producţie fabricată.
2. Analiza consumurilor directe în costul producţiei.
3. Analiza consumurilor indirecte în costul producţiei.
5.3. Analiza consumurilor la 1 leu producţie fabricată
Consumurile la 1 leu producţie fabricată reflectă efortul depus de

întreprinderea analizată la obţinerea producţiei fabricate (lucrărilor
executate şi serviciilor prestate) şi se calculează prin următoarea relaţie:
CPT
Cla 1 leu = VPF x 100 (bani),
unde:
CPT – costul producţiei – total;
VPF – volumul producţiei fabricate.
Cu cât valoarea acestui indicator este mai mică, cu atât utilizarea
consumurilor care formează costul producţiei este mai eficace şi
viceversa.
Modificarea acestui indicator poate fi influenţată de următorii trei
factori:
a)modificarea structurii şi sortimentului producţiei (lucrărilor
executate şi serviciilor prestate);
b)modificarea nivelului de consum pe unitate de produs (lucrări şi
servicii);
c)modificarea preţurilor la materia primă, materiale consumate şi
producţia finită (lucrările executate şi serviciile prestate).
Calculul influenţei fiecărui factor asupra modificării consumurilor la
1 leu producţie fabricată poate fi reflectat astfel:
64
1. Modificarea structurii şi sortimentului producţiei fabricate,
lucrărilor executate şi serviciilor prestate
q1c 0  q 0c 0
∆Ra = q1 p0 - q0 p0 ,
unde:
q0, q1 – producţia fabricată în unităţi naturale (cantitatea programată
şi efectivă);
c0, c1 – nivelul de consum pe unitate de produs, lucrări şi servicii
(programat şi efectiv);
p0, p1 – preţul unitar la materia primă, materialele consumate şi
producţia şi producţia finită, lucrările executate şi serviciile prestate
(programat şi efectiv).
2. Modificarea nivelului de consum pe unitate de produs, lucrări şi
servicii:
q1c1 q1c 0
∆Rb = q1 p0 - q1 p0 ;
3. Modificarea preţurilor la materia primă, materialele consumate,
producţia finită, lucrările executate şi serviciile prestate:
q1c1 q1c1
∆Rc = q1 p1 - q1 p0 ;
4. Abaterea totală:
q1c1  q 0c 0
∆R = q1 p1 - q0 p0 .
La prima etapă a analizei se calculează şi se examinează modificarea
totală a consumurilor la 1 leu producţie fabricată în dinamică sau
comparativ cu nivelul programat. Apoi se calculează şi se apreciază
influenţa celor trei factori menţionaţi mai sus. Pentru aceasta se utilizează
tabelul analitic:
Tabelul 5.2
consumurilor la 1 leu producţie fabricată
65
Specificaţie Costul pro- Volumul
Consumu- Calculul Rezultatul Denumirea
ducţiei – producţiei
le la 1 leu influenţei influenţei factorilor
total, mii fabricate,
producţie factorilor (+, -),
lei mii lei
fabricată, bani
bani
A 1 2 3 4 5 6
1.Programat 18096610 28740000 62,9667 x x x
(producţie progra-
mată după norme
de consum şi pre-
ţuri programate)
2.Recalculat I 18204201 28808000 63,1915 63,1915 + 0,2248 Modificarea struc-
(producţia efectivă -62,9667 turii şi sortimentu-
după norme de lui producţiei fabri-
consum şi preţuri cate, lucrărilor exe-
programate) cutate şi serviciilor
prestate
3.Recalculat II 18465462 29808000 61,948 61,948 - 1,2435 Modificarea nivelu-
(producţia efectivă -63,1915 lui de consum pe
după norme de unitate de produs,
consum efective şi lucrări şi servicii
preţuri programate)
4.Efectiv (produc- 18801876 29808000 63,0766 63,0766 – + 1,1286 Modificarea preţu-
ţia efectivă după 61,948 rilor la materia pri-
norme de consum mă, materialele con-
efective şi preţuri sumate, producţia
efective) finită, lucrările exe-
cutate şi serviciile
prestate
Total x x x x + 0,1099 x
Indiferent de rezultatele obţinute la acest compartiment de analiză, în

continuare este necesară examinarea consumurilor de producţie, ţinând
cont de clasificarea lor în consumuri directe şi indirecte în cadrul costului
de producţie.
5.4. Analiza consumurilor directe în costul producţiei
66
Conform prevederilor SNC 3 „Componenţa consumurilor şi
cheltuielilor întreprinderii”, în costul producţiei se includ următoarele
consumuri directe:
- de materiale;
- privind retribuirea muncii;
- privind contribuţiile la asigurările sociale şi medicală.
La prima etapă a analizei se examinează componenţa consumurilor
directe în costul producţiei şi tendinţa modificării acestora în dinamică
sau comparativ cu nivelul programat, recalculat la volumul producţiei
fabricate efectiv în perioada de gestiune. Pentru aceasta se utilizează
tabelul analitic:
Tabelul 5.3
Aprecierea generală a consumurilor directe
în costul producţiei
(mii lei)
Anul de gestiune
Consumuri de Abaterea Abaterea Cota-parte în
bază recalcu- Consumuri absolută relativă modificarea
Indicatori late la volu- efective (+, -) (+, -), % totală a costu-
mul producţiei lui producţiei
fabricate efec- (+, -), %
tiv
A 1 2 3=2-1 4 = 3/1 x 100 5 = 3/1t x 100
1.Materii prime şi mate- 890110 1341430 +451320 + 50,7 + 2,71
riale
2.Combustibil şi energie 21535 34080 +12545 + 58,25 + 0,07
consumate în scopuri
tehnologice
3.Alte consumuri directe 604302 1023464 +419162 + 69,36 + 2,07
de materiale
4.Total consumuri de 1515947 2398974 +883027 + 58,25 + 4,85
materiale în costul pro-
ducţiei
(rd.1 + rd.2 + rd.3)
5.Consumuri directe pri- 11241110 11005500 - 235610 - 2,10 - 1,29
vind retribuirea muncii
6.Contribuţii la asigură- 4263869 4174500 - 89369 - 2,10 - 0,49
rile sociale şi medicală
7.Total consumuri pri- 15504979 15180000 - 324979 - 2,10 - 1,78
vind retribuirea muncii
(rd.5 + rd.6)
67
8.Costul producţiei 18204201 18801876 +597675 + 3,28 x
În baza datelor din acest tabel pe fiecare element în parte al
consumurilor directe se calculează şi se apreciază:
- abaterea absolută (ca diferenţa dintre consumurile efective
pe fiecare element de consum în parte şi cele de bază,
recalculate la volumul producţiei fabricate obţinut în perioade
de gestiune);
- abaterea relativă (ca raportul dintre abaterea absolută pe
fiecare element de consum şi valoarea de bază recalculată);
- cota-parte a fiecărui element de consum respectiv în
modificarea totală a costului producţiei (ca raportul dintre
abaterea absolută pe fiecare element de consum şi costul
producţiei de bază, recalculat la volumul producţiei fabricate
obţinut în perioada de gestiune).
Etapa a doua a analizei se bazează pe calculul şi aprecierea influenţei

asupra modificării consumurilor directe în costul producţiei a următorilor
trei factori:
a)modificarea volumului producţiei fabricate, lucrărilor executate şi
serviciilor prestate (abaterea relativă a volumului producţiei fabricate se
înmulţeşte cu consumurile directe pe fiecare element în parte din perioada
de bază):
∆Ra = ∆%VPF x CD0,
unde: CD0 – consumuri directe din perioada de bază.
Orice abatere sub influenţa acestui factor este justificată, deoarece
este legată de modificarea volumului activităţii de bază.
b)modificarea structurii şi sortimentului producţiei fabricate,
lucrărilor executate şi serviciilor prestate (se determină ca diferenţa
dintre consumurile respective recalculate şi cele din perioada de bază
minus mărimea influenţei factorului 1):
∆Rb = [(CDrec. – CD0) - ∆Ra].
Reducerea consumurilor directe sub influenţa acestui factor se
apreciază pozitiv, dar numai în condiţiile când întreprinderea analizată şi-
a îndeplinit obligaţiunile contractuale privind producţia finită, lucrările
executate şi serviciile prestate.
68
c)modificarea nivelului de consum pe unitate de produs (lucrări şi
servicii) (se determină ca diferenţa dintre consumurile directe efective şi
cele recalculate):
∆Rc = CDef. – CDrec.
De regulă, majorarea consumurilor directe sub influenţa acestui factor
se apreciază negativ şi, invers, reducerea lor se apreciază pozitiv,
deoarece după conţinut reflectă efortul propriu al colectivului de muncă în
diminuarea consumurilor directe în costul producţiei.
Calculul şi aprecierea influenţei factorilor menţionaţi mai sus se
efectuează în următorul tabel analitic:
Tabelul 5.4
consumurilor directe în costul producţiei
(mii lei)
Anul de gestiune Abaterea inclusiv sub influenţa
absolută volumului structurii nivelului
Indicatori programat recalculat efectiv (+, -) producţiei şi sorti- de consum
fabricate mentului pe unitate
producţiei de produs
fabricate
A 1 2 3 4=3-1 5 6 7
1.Materii prime şi 734736 890110 1341430 + 606694 + 262888 - 107514 + 451320
materiale
2.Combustibil şi 18667 21535 34080 + 15413 + 6679 - 3811 + 12545
energie consumate
în scopuri tehnologice
3.Alte consumuri 560609 604302 1023464 + 462855 + 200586 - 156893 + 419162
directe de materiale
4.Total consumuri 1314012 1515947 2398974 +1084962 + 470153 - 268218 + 883027
de materiale în cos-
tul producţiei
(rd.1 + rd.2 + rd.3)
5.Consumuri directe 11310000 11241110 11005500 - 304500 +4043140 - 4112030 - 235610
privind retribuirea
muncii
6.Contribuţii la asi- 4290000 4263869 4174500 - 115500 +1534962 -1561093 - 89369
gurările sociale şi
medicală
7.Total consumuri 15600000 15504979 15180000 - 420000 +5581680 -5676701 - 324979
privind retribuirea
muncii (rd.5 + rd.6)
8.Costul producţiei 18096610 18204201 18801876 +705266 x x x
69
La întreprinderea analizată consumurile directe s-au majorat cu
470153 lei (consumurile de materiale) şi, respectiv, cu 5581680 lei
(consumurile privind retribuirea muncii), în urma sporirii volumului de
producţie cu 35,78%. Această majorare a consumurilor analizate este
justificată şi nu constituie un factor negativ în activitatea întreprinderii.
Totodată menţionăm majorarea consumurilor directe de materiale pe
unitatea de produs, fapt ce a contribuit la majorarea costului de producţie
cu 883027 lei şi se apreciază negativ. Modificarea structurii şi
sortimentului produselor a contribuit pozitiv asupra modificării
consumurilor directe de producţie micşorându-le, respectiv, cu 268218 lei
şi 5676701 lei.
În practica analitică apare necesitatea examinării consumurilor directe
nu numai în linii generale, ci şi în baza calculaţiilor individuale pe
produsele fabricate. La această etapă a analizei accentul principal se pune
pe examinarea calculaţiilor individuale pentru produsele la care pe
parcursul perioadei de gestiune au fost admise supraconsumuri esenţiale
sau care ocupă un loc semnificativ în activitatea întreprinderii.
De regulă, pe parcursul analizei consumurilor directe de materiale
apare necesitatea calculului şi aprecierii următorilor doi factori:
a)modificarea normei de consum în unităţi naturale pe fiecare
material utilizat în parte;
b)modificarea preţului unitar de procurare a materiilor prime şi
materialelor utilizate la fabricarea produsului concret.
Calculul influenţei acestor doi factori asupra modificării consumurilor
directe de materiale în costul unui produs concret se efectuează prin
metoda recalculării.
Tabelul 5.5
consumurilor directe de materiale în costul produsului „X”
70
Cantitatea Preţul unitar Suma totală Abate- inclusiv sub
materialelor al materialelor a consumurilor directe rea ab- influenţa
Denumirea consumate în consumate, de materiale, lei solută modificării
materialelor unităţi naturale lei (+, -),
progra- efectiv progra- efectiv progra- recal- efectiv lei normei preţu-
mat mat mat culat de lui
consumunitar
A 1 2 3 4 5=1x3 6=2x3 7=2x4 8=7-5 9=6-5 10=7-6
Stofă, m 24000 32100 16-10 29-80 386296 516810 956630 +570334 +130514+439820
Pardoseală, m 22600 22000 9-00 9-50 203400 198000 209000 + 5600 - 5400 +11000
Nasturi, unităţi 112000 150000 1-00 1-00 112000 150000 150000 + 38000 + 38000 -
Aţă, m 160000 200000 0,0065 0,006 1040 1300 1200 + 160 + 260 - 100
Fermuare, unităţi 8000 6000 4-00 4-10 32000 24000 24600 - 7400 - 8000 +600
Total x x x x 734736 890110 1341430 +606694 +155374+451320
Asupra modificării consumurilor privind retribuirea muncii în costul

unui produs concret influenţează următorii doi factori:
a)modificarea manoperei pe unitate de produs;
b)modificarea salariului mediu pe oră al unui muncitor.
Calculul şi aprecierea influenţei factorilor menţionaţi mai sus asupra
modificării consumurilor privind retribuirea muncii în costul unui produs
concret se efectuează prin metoda diferenţelor absolute.
5.5. Analiza consumurilor indirecte în costul producţiei
Pe lângă consumurile directe, în costul producţiei se includ şi

consumurile indirecte de producţie care după natura sa reflectă
consumurile aferente deservirii şi gestionării subdiviziunilor de producţie
în cadrul întreprinderii. Acestea cuprind:
- consumurile privind menţinerea mijloacelor fixe cu destinaţie de
producţie în stare de lucru;
- uzura mijloacelor fixe cu destinaţie de producţie;
- consumurile aferente perfecţionării tehnologiei şi organizării
producţiei;
- valoarea materialelor utilizate în scopul asigurării unui proces
tehnologic normal;
71
- salariile muncitorilor auxiliari şi ale personalului administrativ din
subdiviziunile de producţie etc.
În funcţie de volumul producţiei fabricate (lucrărilor executate şi
serviciilor prestate), consumurile indirecte de producţie pot fi divizate în:
a)consumuri variabile şi
b)consumuri constante.
De regulă, consumurile variabile se modifică proporţional cu volumul
activităţii de bază, iar cele constante rămân stabile, deci, nu depind de
acest volum.
Analiza consumurilor indirecte de producţie prevede următoarea
consecutivitate în examinarea conţinutului acestora. Astfel, la prima etapă
a analizei se examinează structura consumurilor respective în costul
producţiei la nivel general. Acest studiu poate fi efectuat atât în dinamică,
cât şi comparativ cu nivelul programat, utilizând următorul tabel analitic.
Tabelul 5.6
Analiza structurii consumurilor indirecte de producţie la nivel general
Anul de gestiune Abaterea (+, -)

Denumirea indicatorilor programat efectiv
suma, ponderea, suma, ponderea, mii lei %
mii lei % mii lei %
A 1 2 3 4 5 6
1.Consumurile indirecte de
producţie – total 1182598 100 1222902 100 + 40304 x
inclusiv:
1.1.variabile 709558 60,0 764314 62,5 + 54756 + 2,5
1.2.constante 473040 40,0 458588 37,5 - 14452 - 2.5
La următoarea etapă a analizei se examinează fiecare compartiment
referitor la consumurile indirecte de producţie în parte. Analiza
consumurilor variabile prevede calculul şi aprecierea influenţei
următorilor doi factori asupra modificării acestor consumuri în dinamică
sau faţă de nivelul programat, şi anume:
a)modificarea volumului producţiei fabricate, lucrărilor executate şi
serviciilor prestate;
Orice abatere sub influenţa acestui factor este justificată, deoarece
consumurile indirecte variabile se modifică proporţional cu volumul
respectiv.
72
b)modificarea consumurilor variabile la 1 leu producţie fabricată,
lucrări şi servicii.
Influenţa acestui factor depinde integral de efortul propriu al
colectivului de muncă al întreprinderii, deoarece reflectă gradul de
respectare a normelor valorice, proiectate la acest compartiment pe fiecare
articol de consum în parte pentru perioada de gestiune curentă. În acest
context, abaterea cu semnul „minus” se apreciază pozitiv, iar cu semnul
„plus” – negativ.
Calculul influenţei acestor factori se efectuează prin metoda
diferenţelor absolute, utilizând următoarele relaţii:
VPFxCiv 0
∆Ra = 100
;
CivxVPF1
∆Rb = 100
,
unde:
Civ – consumuri indirecte variabile la 1 leu producţie fabricată,
lucrări executate şi servicii prestate.
În ce priveşte analiza consumurilor indirecte constante, aceasta se
efectuează ţinând cont de nomenclatorul articolelor referitore la
consumurile specificate efectuate de întreprinderea analizată.
Consumurile indirecte constante aferente produselor fabricate,
lucrărilor executate şi serviciilor prestate se examinează în dinamică sau
faţă de nivelul programat (devizul de consumuri aprobat pentru perioada
de gestiune curentă).
Abaterea cu semnul „minus” pe fiecare articol se apreciază pozitiv şi,
viceversa, abaterea cu semnul „plus” – negativ.
5.6. Analiza structurii cheltuielilor întreprinderii pe feluri de

activităţi
În conformitate cu Standardele Naţionale de Contabilitate, toate

cheltuielile întreprinderii se grupează pe feluri de activităţi:
- operaţională;
- de investiţii;
- financiară;
- pierderi excepţionale.
73
Cheltuielile activităţii operaţionale cuprind:
- costul vânzărilor;
- cheltuielile perioadei.
Cheltuielile activităţii neoperaţionale cuprind cheltuielile suportate
de întreprindere la desfăşurarea altor activităţi:
- cheltuielile activităţii de investiţii;
- cheltuielile activităţii financiare;
- pierderile excepţionale.
Analiza cheltuielilor întreprinderii începe cu examinarea structurii
acestor cheltuieli în dinamică în baza datelor din anexa nr.5 la Raportul
privind rezultatele financiare.
La prima etapă a analizei:
- se calculează ponderea fiecărui compartiment în suma totală
a cheltuielilor întreprinderii;
- se calculează abaterile absolută şi relativă la fiecare
compartiment în parte;
- se apreciază ponderea compartimentului care predomină în
structura cheltuielilor totale ale întreprinderii.
Tabelul 5.7
Analiza structurii cheltuielilor întreprinderii
pe feluri de activităţi în dinamică
Indicatori Anul precedent Anul de gestiune Abaterea (+, -)

suma, ponderea, suma, ponderea,mii lei %
mii lei % mii lei %
A 1 2 3 4 5 6
1.Cheltuieli ale activităţii
operaţionale – total, 18751890 95,98 19714724 98,48 +962834 +2,5
inclusiv:
1.1.Costul vânzărilor 18182598 93,07 18222902 91,03 +40304 - 2,04
1.2.Cheltuieli comerciale 368492 1,89 451500 2,25 +83008 + 0,36
1.3.Cheltuieli generale şi 175800 0,9 250000 1,25 +74200 + 0,35
administrative
1.4.Alte cheltuieli operaţio- 25000 0,12 790322 3,95 +765322 + 3,83
nale
2.Cheltuieli ale activităţii 750000 3,84 250000 1,25 -500000 - 2,59
de investiţii
74
3.Cheltuieli ale activităţii 32500 0,17 53400 0,27 +20900 + 0,1
financiare
4.Pierderi excepţionale 2000 0,01 - - - 2000 - 0,01
5.Total cheltuieli
(rd.1 + rd.2 + rd.3 + rd.4) 19536390 100 20018124 100 +481734 x
Pentru o apreciere mai obiectivă a modificărilor înregistrate la
următoarea etapă se efectuează analiza tuturor compartimentelor de
cheltuieli în parte, ţinând cont de componenţa lor particulară şi cauzele care
au provocat modificările evidenţiate.
5.7. Analiza costului la 1 leu venit din vânzări
Întrucât costul vânzărilor ocupă a importantă pondere în structura

cheltuielilor activităţii operaţionale ale întreprinderii, la următoarea etapă a
analizei se examinează influenţa factorilor care au contribuit la modificarea
costului la 1 leu din vânzări şi anume:
a)modificarea structurii şi sortimentului produselor vândute,
lucrărilor executate şi serviciilor prestate;
b)modificarea nivelului consumurilor pe unitate de produs vândut,
lucrări executate şi servicii prestate;
c)modificarea preţului unitar la produsele vândute, lucrările
executate şi serviciile prestate.
Pentru a asigura determinarea coerentă a rezultatelor obţinute în
urma calculului influenţei acestor factori asupra modificării costului la 1
leu venit din vânzări, în condiţiile noului sistem contabil apare necesitatea
unei prelucrări suplimentare a informaţiei utilizate în procesul analizei.
Astfel, este necesară recalcularea venitului din vânzări şi costului
vânzărilor obţinute în perioada de gestiune, luând în consideraţie condiţiile
de activitate ale bazei de comparare care se efectuează prin mai multe
metode de calcul:
- metoda analitică;
- metoda sintetică;
- metoda combinată.
75
Metoda analitică presupune efectuarea recalculării prin înmulţirea
cantităţii produselor vândute efectiv în perioada de gestiune cu costul şi
preţul unitar din perioada de comparaţie.
Metoda sintetică prevede corectarea venitului din vânzări şi costului
vânzărilor nete în baza unor coeficienţi de recalculare care se determină în
prealabil prin mai multe variante specifice de calcul.
Metoda combinată prevede ca 55 – 60% din venitul din vânzări şi
costul vânzărilor se recalculează prin metoda analitică, iar restul – prin
metoda sintetică. Rezultatele obţinute pe fiecare capitol în parte se
însumează şi astfel se determină valoarea totală a costului vânzărilor şi
venitului din vânzări recalculate.
Pentru a efectua analiza factorială a costului la 1 leu venit din vânzări
se recomandă ca informaţia să fie acumulată în următorul tabel analitic:
Tabelul 5.8
Date iniţiale privind analiza factorială a costului la 1 leu venit din vânzări
Indicatori Anul precedent Anul de gestiune

A 1 2
1.Venutul din vânzări, mii lei 20633000 21820000
2.Costul vânzărilor, mii lei 18182598 18222902
3.Venitul din vânzări din anul de gestiune eva-
luat în:
3.1.costul vânzărilor anului precedent (costul x 18204201
vânzărilor recalculat)
3.2.preţul anului precedent (valoarea venitului x 21087980
din vânzări recalculată)
4.Costul la 1 leu venit din vânzări, bani 0,88 0,84
[(rd.2 : rd.1) x 100]
Pentru a efectua analiza factorială a costului la 1 leu venit din vânzări
este necesar să se calculeze:
 costul la 1 leu venit din vânzări (recalculat I) ca raportul dintre
costul vânzărilor recalculat şi venitul din vânzări recalculat
înmulţit cu 100;
18204201
2108798
= 0,86
76
 costul la 1 leu venit din vânzări (recalculat II) ca raportul dintre
costul vânzărilor din anul de gestiune şi venitul din vânzări nete
recalculat înmulţit cu 100.
18222902
21087980
= 0,86
După efectuarea tuturor calculelor, noi dispunem de următoarea
informaţie privind costul la 1 leu venit din vânzări:
(bani)
Anul precedent Recalculat I Recalculat II Anul de gestiune
R0 RcI RcII R!
0,88 0,86 0,86 0,84
∆R = R1 – R0 = 0,84 – 0,86 = - 0,04;
∆Ra = RcI – R0 = 0,86 – 0,88 = - 0,02;
∆Rb = RcII – RcI = 0, 86 – 0,86 = 0;
∆Rc = R1 – RcII = 0,84 – 0,86 = - 0,02.
În baza rezultatelor analizei factoriale constatăm că costul la 1 leu
venit din vânzări s-a micşorat sub influenţa pozitivă a factorilor „a” şi „c”.
77
TEMA 6. ANALIZA REZULTATELOR FINANCIARE ŞI A
RENTABILITĂŢII
Obiective:
► Definirea noţiunilor de profit (pierdere) şi rentabilitate.

► Examinarea structurii profitului (pierderii) pînă la
impozitare.
► Descrierea tehnicii de analiză factorială a profitului
(pierderii) din activitatea operaţională şi profitului
brut.
► Ilustrarea analizei profitului (pierderii) din activităţile
neoperaţionale.
► Expunerea modului de analiză a repartizării profitului.
► Caracteristica generală a indicatorilor rentabilităţii.
► Prezentarea analizei indicatorilor rentabilităţii
producţiei.
► Descrierea modelelor analizei factoriale ale rentabilităţii
activelor şi rentabilităţii capitalului propriu şi permanent.
6.1. Noţiunile de profit (pierdere), rentabilitate şi importanţa

analizei acestora. Sarcinile analizei şi sursele principale de
informaţie.
Rezultatul financiar al activităţii întreprinderii se caracterizează prin

suma profitului (pierderii) şi a nivelului rentabilităţii obţinute.
În economia de piaţă, profitul constituie raţiunea de a fi a unei
întreprinderi. Întreprinderile care se dovedesc a fi nerentabile sunt supuse
falimentului.
Profitul reprezintă sursa principală de dezvoltare a întreprinderii şi se
determină ca diferenţă dintre venitul total obţinut din desfacerea
produselor fabricate, a lucrărilor şi serviciilor cu caracter industrial şi din
alte activităţi şi cheltuielile aferente acestor venituri.
78
Profitul (pierderea) = Venituri – Consumuri şi cheltuieli
Cu cât este mai mare valoarea veniturilor cu atât va fi mai ridicată

mărimea profitului, şi invers, creşterea valorii consumurilor şi
cheltuielilor duce la diminuarea mărimii profitului.
Funcţiile pe care le are de îndeplinit profitul sunt:
 izvor de alimentare a fondului de dezvoltare economico-socială;
 mijloc de cointeresare materială a întreprinderii în ansamblu şi a
membrilor colectivului întreprinderii;
 sursa de autofinanţare pentru dezvoltarea producţiei.
Rentabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a produce profit,
oglindind într-o formă sintetică eficienţa întregii activităţi economice a
întreprinderii.
În mod general acest indicator se obţine raportând venitul la
cheltuieli, constituind una dintre formele de exprimare a eficienţei
economice.
Deci, profitul este sursa de existenţă şi dezvoltare a întreprinderii, pe
când rentabilitatea permite de a aprecia cât de eficient sunt folosite
resursele de producţie.
Problemele principale ale analizei profitului şi rentabilităţii
sunt:
◙ aprecierea generală a dinamicii şi îndeplinirii nivelului programat
al profitului şi rentabilităţii;
◙ evidenţierea şi calculul influenţei factorilor respectivi la
modificarea profitului şi rentabilităţii;
◙ evidenţierea rezervelor interne de majorare a profitului şi
rentabilităţii.
◙ Programul social economic de dezvoltare a întreprinderii (Planul
de afaceri);
◙ Rapoartele financiare anuale şi trimestriale;
◙ Anexele la Rapoartele financiare anuale;
◙ Rapoartele statistice;
◙ Datele evidenţei operative şi contabile;
79
Rezultatele analizei profitului (pierderii), rentabilităţii sunt necesare
atât pentru elaborarea strategiei de dezvoltare şi organizare a activităţii
curente a întreprinderii, cât şi pentru prognozarea activităţii acesteia pe
viitor.
6.2. Analiza dinamicii şi structurii profitului (pierderii) până la

impozitare.
Masa profitului total (pierderii) obţinut de întreprindere nu este

omogenă, în componenţa sa intrând rezultate din activităţi şi operaţii
diferite.
Principala activitate a întreprinderii industriale o constituie
fabricarea de produse, executarea de lucrări şi prestarea de servicii cu
caracter industrial. Această activitate poartă denumirea de activitate
operaţională.
În profitul total (pierderea) se reflectă şi rezultatul din activitatea de
investiţii, rezultatul din activitatea financiară şi rezultatul excepţional.
Rezultatul din activitatea de investiţii se obţine ca diferenţă dintre
venituri şi cheltuieli din operaţiunile legate de existenţa şi mişcarea
activelor pe termen lung.
Rezultatul din activitatea financiară se obţine ca diferenţa dintre
venituri şi cheltuieli aferente operaţiunilor legate de modificările în
mărimea şi structura capitalului propriu şi mijloacelor împrumutate.
Rezultatul excepţional se obţine ca diferenţa dintre veniturile şi
cheltuielile apărute ca rezultat al evenimentelor şi operaţiunilor
excepţionale neprevăzute.
În special astfel de evenimente cuprind :
 calamităţi naturale;
 perturbări politice(acţiuni militare,revoluţie);
 modificări ale legislaţiei Republicii Moldova (hotărârile cu
privire la naţionalizare,interzicerea activităţilor de anumită natură).
Analiza începe cu aprecierea în dinamică a structurii profitului
(pierderii) până la impozitare, care poate fi exprimată prin relaţia:
PPI = RAO ± RAI ± RAF ± RE;
unde:
80
PPI – profitul (pierderea) până la impozitare;
RAO – rezultatul din activitatea operaţională;
RAI – rezultatul din activitatea de investiţii;
RAF – rezultatul din activitatea financiară;
RE – rezultatul excepţional.
Analiza în dinamică a profitului (pierderii) până la impozitare
permite evaluarea mărimii acestuia în comparaţie cu realizările anilor
precedenţi şi/sau cu datele stabilite în Planul de afaceri şi studierea
modificărilor survenite în mărimea profitului (pierderii) contabil în ultimii
ani.
Analiza structurală a profitului (pierderii) până la impozitare permite
aprecierea aportului fiecărui tip de activitate în obţinerea profitului
contabil. Creşterea în dinamică a cotei profitului din activitatea
operaţională în suma totală a profitului până la impozitare este apreciată
pozitiv.
Din punct de vedere al tehnicii de calcul, la analiza dinamicii şi
structurii profitului (pierderii) până la impozitare se determină abaterea
absolută (faţă de perioada precedentă şi/sau de plan), ritmul creşterii, %
îndeplinirii planului şi ponderea rezultatului financiar obţinut din fiecare
tip de activitate în suma totală a mărimii profitului (pierderii) până la
impozitare.
Analiza dinamicii şi structurii profitului (pierderii) până la
impozitare este efectuată în baza datelor Raportului privind rezultatele
financiare şi Planului de afaceri.
Tabelul 6.1.
Aprecierea dinamicii şi structurii profitului (pierderii) până la impozitare
Anul precedent Anul de gestiune Abaterea
Indicatori suma, ponde- suma, ponde- mii lei %
rea % mii lei rea %
mii lei
A 1 2 3 4 5 6
1.Rezultatul din activitatea
operaţională:
profit (pierdere) (rînd.080) (17188) (3,42) 1452524 94,93 +1469712 +98,35
81
de investiţii
profit (pierdere) 533433 105,99 69500 4,54 - 463933 -101,45
(rînd.090)
financiară
profit (pierdere) (10950) (2,18) 8060 0,53 +19010 +2,71
(rînd.100)
4.Rezultatul excepţional
profit (pierdere) (2000) (0,39) - - +2000 +0,39
(rînd.120)
5.Profitul (pierderea)
perioadei de gestiune pînă
la impozitare
(r.130=110120) 503295 100 1530084 100 +1026789 x
Din datele prezentate în tabelul 6.1. rezultă că întreprinderea analizată

a obţinut un rezultat financiar pozitiv atât în anul de gestiune, cât şi în cel
precedent. În anul de gestiune mărimea profitului până la impozitare a
constituit 1530084 lei, ceea ce reprezintă o majorare cu 1026789 lei faţă de
mărimea perioadei precedente. Majorarea profitului până la impozitare a
fost determinată de obţinerea unui rezultat financiar favorabil considerabil
din activitatea operaţională, majorării mărimii profitului din activitatea
financiară şi diminuării pierderilor excepţionale. Influenţa acestor factori
asupra majorării profitului până la impozitare constituie, respectiv:
1469712 lei, 19010 lei şi 2000lei. Rezultatul financiar nefavorabil din
activitatea de investiţii a contribuit la diminuarea mărimii profitului până la
impozitare cu 463933 lei.
Efectuând analiza dinamicii şi structurii profitului (pierderii) până la
impozitare putem aprecia rezervele concrete de sporire a mărimii acestuia.
Pe baza datelor acestui tabel putem face concluzia din contul cărei
activităţi obţine întreprinderea cel mai mare profit (care activitate este mai
avantajoasă).
La întreprinderea analizată partea covârşitoare a rezultatului financiar o
constituie rezultatul din activitatea operaţională, ceea ce este apreciat
82
pozitiv, deoarece reflectă desfăşurarea normală a activităţii de bază a
întreprinderii.
6.3. Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea

operaţională.
Rezultatul din activitatea operaţională se determină ca diferenţa dintre

veniturile şi cheltuielile acestei activităţi.
Veniturile din activitatea operaţională sânt constituite din vânzări nete
şi alte venituri operaţionale.
Cheltuielile activităţii operaţionale includ toate cheltuielile aferente
vânzărilor, cheltuielile comerciale, cheltuielile generale şi administrative şi
alte cheltuieli operaţionale.
Formula de calcul a rezultatului financiar din activitatea operaţională
este:
RAO = PB (PG) + AVO – CC – CGA - ACO,
unde:
RAO – rezultatul financiar din activitatea operaţională;
PB(PG) – profitul brut (pierderea globală);
AVO – alte venituri operaţionale;
CC – cheltuieli comerciale;
CGA – cheltuieli generale şi administrative;
ACO – alte cheltuieli operaţionale.
Fiecare parte componentă a formulei factoriale influenţează asupra
profitului (pierderii) din activitatea operaţională a întreprinderii. Profitul
brut şi alte venituri operaţionale au o acţiune directă, iar cheltuielile
perioadei – o acţiune inversă.
În calitate de sursă de informaţie pentru analiza factorială a profitului
(pierderii) din activitatea operaţională, serveşte Raportul privind rezultatele
financiare.
Având în vedere legătura aditivă dintre factorii influenţei şi indicatorul
rezultativ, în calitate de metodă cea mai convenabilă pentru analiza
factorială a profitului (pierderii) din activitatea operaţională este metoda
balanţieră.
83
Tabelul 6.2.
Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operaţională
Indicatori Anul Anul de Abaterea Rezultatul
precedent gestiune (+, -) influenţei
A 1 2 3 4
1. Profitul brut (3419598) 2410098 +5829696 +5829696
2. Alte venituri operaţi-
onale 22154300 18757150 -3397150 -3397150
3. Cheltuieli comerciale 4687972 4928681 +240709 -240709
4. Cheltuieli generale şi
administrative 8025620 9896020 +1870400 -1870400
5. Alte cheltuieli operaţi-
onale 6038298 4890023 -1148275 +1148275
6. Profitul (pierderea) din
activitatea operaţională (17188) 1452524 +1469712 x
Balanţa influenţei factorilor: 5829696 + (-3397150) + (-240709) + (-

1870400) + 1148275 = +1469712.
La întreprinderea analizată majorarea profitului brut şi diminuarea altor
cheltuieli operaţionale au contribuit la majorarea profitului din activitatea
operaţională cu, respectiv, 5829696lei şi 1148275lei. Diminuarea altor
venituri operaţionale şi sporirea cheltuielilor comerciale şi a celor generale
şi administrative au diminuat mărimea profitului din activitatea
operaţională cu, respectiv, 3397150lei, 240709lei şi 1870400lei.
6.4. Analiza factorială a profitului brut (pierderii globale).
Componenta cea mai importantă a profitului (pierderii) din activitatea

operaţională, de regulă, elementul cel mai principal îl reprezintă profitul
brut (pierderea globală), de aceea în analiza formării profitului, studiului
profitului brut i se acordă o atenţie deosebită.
84
Profitul brut reprezintă depăşirea vânzărilor nete asupra costului
vânzărilor. În practica economică acest indicator se numeşte şi coeficient
de profitabilitate (se determină în % faţă de indicatorul „vânzări nete”).
Analiza începe cu aprecierea evoluţiei structurii profitului brut
(pierderii globale) obţinut pe tipuri de activitate operaţională în baza datelor
Anexei la Raportul privind rezultatele financiare.
Tabelul 6.3.
Aprecierea dinamicii şi structurii profitului brut (pierderii globale)
pe tipuri de activitate operaţională
suma, lei ponde- suma, lei ponde- lei %
rea, % rea, %
A 1 2 3 4 5 6
1. Profitul
(pierderea) din
vînzarea
produselor finite 2095738 61,29 1975065 81,95 -120673 +20,66
2. Profitul
(pierderea) din
comercializarea
mărfurilor (1823670) (53,33) 570650 23,68 +2394320 +77,01
3. Profitul
(pierderea) din
prestarea servi-
ciilor (3691666) (107,96) (135617) (5,63) +3556049 +102,33
4. Profitul brut
(pierderea (3419598) 100 2410098 100 +5829696 x
globală)
Din datele prezentate în tabelul 6.3. rezultă că în perioada de gestiune

întreprinderea analizată a obţinut profit atât din comercializarea
produselor finite, cât şi din comercializarea mărfurilor. E de menţionat că
ponderea predominantă în suma totală a profitului brut revine profitului
obţinut din vânzarea produselor finite. Faţă de anul precedent, situaţia
85
privind rezultatul financiar din vânzări s-a îmbunătăţit considerabil.
Astfel, dacă în anul precedent întreprinderea a obţinut pierderi din
comercializarea mărfurilor şi prestarea serviciilor, în anul de gestiune
curent s-a obţinut profit din comercializarea mărfurilor, iar suma pierderii
din prestarea serviciilor s-a diminuat. Această situaţie se lămureşte prin
depăşirea ritmului creşterii vânzărilor nete asupra ritmului creşterii
costului vânzărilor.
Pe lângă aprecierea evoluţiei şi structurii, profitul brut (pierderea
globală) poate fi analizat şi din punct de vedere factorial, examinând
astfel cauzele ce au condiţionat devierea mărimii acestuia. La efectuarea
analizei factoriale a profitului brut (pierderii globale), este important să se
ia în consideraţie tipul de activitate operaţională în urma căruia a fost
obţinut profitul (pierderea), deoarece trăsăturile caracteristice ale tipurilor
de activitate operaţională generează şi particularităţile tehnicii de calcul al
analizei factoriale a profitului brut (pierderii globale).
Astfel, profitului brut (pierderea globală) obţinut din vânzarea
produselor şi/sau prestarea serviciilor este influenţat de următorii factori:
a) modificarea volumului de vânzare al produselor (serviciilor prestate);
b) modificarea structurii şi sortimentului produselor vândute (serviciilor
prestate);
c) modificarea costului de vânzare al produselor (serviciilor prestate);
d) modificarea preţurilor la produsele vândute (serviciile prestate).
Pentru determinarea influenţei separate a fiecărui factor asupra
mărimii profitului brut (pierderii globale) din vânzarea produselor
(serviciilor prestate) în calitate de surse informaţionale servesc:
- Anexa la Raportul privind rezultatele financiare;
- Calculaţiile produselor (serviciilor( concrete;
- Calculele speciale (de recalculare).
Recalcularea volumului şi costului vânzărilor se efectuează prin
evaluarea cantităţii produselor (serviciilor) efectiv vândute în anul de
gestiune cu preţurile şi costurile unitare ale produselor vândute (serviciilor
prestate) în anul precedent sau conform Planului de afaceri.
Tehnica de calcul a influenţei factorilor nominalizaţi asupra mărimii
profitului brut (pierderii globale) este următoarea:
86
Influenţa primului factor se determină ca produsul dintre profitul brut
(pierderea globală) al perioadei de bază (prognozată sau precedentă) şi
modificarea procentuală a volumului vânzărilor produselor (serviciilor
prestate):
PB ( PG )bazax %VVP
Ra = 100
,
CV rec .
Δ%VVP = CV x 100 - 100,
0
unde:
PB(PG)o – profitul brut (pierderea globală) al perioadei de bază
(prognozată sau precedentă);
CVrec. – costul vânzărilor recalculat;
CV0 – costul vânzărilor din perioada de bază (prognozată sau
precedentă).
(3419598) x (+0,59)100 = + (20176) lei
Influenţa celui de-al doilea factor se determină ca diferenţa dintre

profitul brut (pierderea globală) recalculat şi profitul brut (pierderea
globală) al perioadei de bază şi influenţa primului factor:
Rb = PB(PG)rec. – PB(PG)0 - Ra,

unde:
PB(PG)rec. – profitul brut (pierderea globală) calculat în condiţiile
volumului vânzărilor anului de gestiune şi costurile, precum şi preţurile de
vânzare din perioada de bază;
PB(PG)0 – profitul brut (pierderea globală) al perioadei de bază;
Ra – modificarea profitului brut (pierderii globale) sub influenţa
volumului vânzărilor.
(3440598) – (3419598) – [+(20176)] = + (824) lei
Influenţa modificării costului produselor (serviciilor) vândute asupra
profitului brut (pierderii globale) are o influenţă inversă şi se determină ca
diferenţa dintre valoarea curentă şi recalculată a costului vânzărilor
produselor finite (serviciilor prestate):
Rc = - (CV1 – CVrec.),
unde:
87
CV1 – costul produselor finite vândute (serviciilor prestate) din anul
de gestiune;
CVrec. – costul recalculat al produselor finite vândute (serviciilor
prestate).
- (18222902 – 18290700) = +67798 lei
Influenţa modificării preţurilor la produsele vândute (serviciile
prestate) se determină ca diferenţa dintre volumul vânzărilor din anul de
gestiune şi cel recalculat:
Rd = VV1 – VVrec.,
unde:
VV1 – volumul vânzărilor produselor finite (serviciilor prestate) din
anul de gestiune;
VVrec. – volumul vânzărilor produselor finite (serviciilor prestate)
recalculat.
20633000 – 14850102 = + 5782898 lei
Balanţa influenţei factorilor:
(20176) + (824) + 67798 + 5782898 = +5829696 lei
Rezultatele calculelor reflectă o situaţie favorabilă privitor la profitul
brut obţinut de întreprindere.
Analiza factorială a profitului brut (pierderii globale) din vânzarea
produselor poate fi detaliată prin examinarea profitului brut (pierderii
globale) din vânzarea fiecărui tip de produs, mărimea căruia se modifică
sub influenţa a trei factori:
a) modificarea cantităţii unui produs vândut;
b) modificarea costului unitar al produsului vândut;
c) modificarea preţului mediu de vânzare al produsului.
Formula dependenţei factoriale a profitului brut (pierderii globale) din
vânzarea unui produs poate fi exprimată astfel:
R = a x b x c.
Calculul influenţei acestor factori la modificarea profitului din
vânzarea unui produs poate fi efectuat prin metoda substituţiilor în lanţ,
bazată pe recalcularea indicatorilor. În calitate de sursă informaţională
serve,te Calculaţia produsului.
Profitul brut (pierderea globală) obţinut din comercializarea
mărfurilor se modifică sub influenţa a doi factori:
88
a) modificarea venitului din vânzarea mărfurilor;
b) modificarea ratei medii a marjei comerciale.
Rata medie a marjei comerciale poate fi determinată conform relaţiei:
Pr ofitul _ brut _ din _ vinzarea _ marfurilor
Rata medie a marjei comerciale = Volumul _ marfurilor _ vindute
x100
Formula dependenţei factoriale a profitului brut din vânzarea

mărfurilor faţă de factorii sus-menţionaţi este:
R=axb
Calculul influenţei acestor factori poate fi efectuat prin metoda
substituţiilor în lanţ sau metoda diferenţelor absolute în baza datelor
Anexei la Raportul privind rezultatele financiare.
6.5. Analiza profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale
Mărimea profitului (pierderilor) în mare măsură, depinde şi de

rezultatele obţinute de întreprindere din activităţile neoperaţionale, adică
din activităţile de investiţii, financiară şi din evenimentele excepţionale.
Profitul (pierderea) din activitatea de investiţii reprezintă diferenţa
dintre veniturile şi cheltuielile din operaţiunile legate de ieşirea activelor
nemateriale, materiale şi financiare pe termen lung.
Profitul (pierderea) din activitatea financiară reprezintă diferenţa
dintre veniturile şi cheltuielile din operaţiunile aferente modificărilor
survenite în mărimea şi structura capitalului propriu şi împrumutat.
Rezultatul excepţional: profit (pierdere) reprezintă diferenţa între
veniturile şi cheltuielile din evenimentele excepţionale.
Analiza începe cu aprecierea în dinamică şi/sau în comparaţie cu
datele prevăzute în Planul de afaceri a mărimii şi structurii profitului
(pierderilor) din activităţile neoperaţionale.
Tabelul 6.4.
Aprecierea în dinamică a mărimii şi structurii profitului (pierderilor)
din activităţile neoperaţionale
suma, lei ponde- suma, ponde- lei %
rea,% lei rea,%
89
A 1 2 3 4 5 6
1. Profitul
(pierderea) din
activitatea de 533433 102,49 69500 89,61 -463933 - 12,88
investiţii
2. Profitul
(pierderea) din (10950) (2,10) 8060 10,39 +19010 +12,49
activitatea financiară
3. Rezultatul
excepţional profit (2000) (0,39) - - +2000 +0,39
(pierdere)
Total profit
(pierdere) din
activităţile 520483 100 77560 100 -442923 x
neoperaţionale
Din tabelul 6.4. rezultă că din activităţile neoperaţionale
întreprinderea analizată atât în anul de gestiune, cît şi cel precedent a
obţinut profit în mărime de 77560 lei şi respectiv 520483 lei. Menţionăm
că ponderea cea mai mare în suma totală a rezultatului din activităţile
neoperaţionale revine profitului obţinut din activitatea de investiţii, deşi în
dinamică se atestă o reducere a acestuia cu 463933 lei sau 12,88%.
În procesul analizei de mai departe, se examinează factorii ce au
condiţionat modificarea mărimii profitului (pierderilor) din activităţile
neoperaţionale faţă de realizările anului precedent şi/sau de datele
prevăzute în Planul de afaceri. Principalii factori, care influenţează
modificarea profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale sunt
părţile componente ale acestora. De menţionat că valoarea veniturilor
influenţează direct rezultatul financiar, iar cheltuielile au o influenţă
inversă. Calculul influenţei factorilor respectivi la modificarea profitului
(pierderilor) din activităţile neoperaţionale se efectuează prin metoda
bilanţieră.
Sursa de informaţie a analizei profitului (pierderilor) din activităţile
neoperaţionale este Anexa la Raportul privind rezultatele financiare.
Tabelul 6.5.
Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea de investiţii
90
A 1 2 3 4
1. Venituri din activitatea de
investiţii, total 750000 250000 -500000 -500000
inclusiv:
- din ieşirea activelor materiale 738520 237500 -501020 -501020
pe termen lung
- din dividende 11480 12500 +1020 +1020
2. Cheltuieli din activitatea de 216567 180500 -36067 +36067
investiţii, total
inclusiv:
- din ieşirea activelor materiale 216567 180500 -36067 +36067
pe termen lung
3. Profit (pierdere) din activitatea
de investiţii (rd.1 – rd.2) 533433 69500 -463933 x
Din calculele efectuate în tabelul 6.5. rezultă că rezultatul financiar

favorabil din activitatea de investiţii, în anul de gestiune, s-a micşorat cu
463933 lei, faţă de realizările anului precedent. Această diminuare a fost
determinată de micşorarea veniturilor din ieşirea activelor materiale pe
termen lung.
Tabelul 6.6.
Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea financiară
A 1 2 3 4
1. Venituri din activitatea
financiară, total 32500 53400 +20900 +20900
inclusiv:
- din diferenţe de curs valutar 7340 12500 +5160 +5160
- alte venituri 25160 40900 +15740 +15740
2. Cheltuieli din activitatea
financiară, total 43450 45340 +1890 -1890
inclusiv:
- privind diferenţele de curs
valutar 9570 11468 +1898 -1898
- alte cheltuieli 33880 33872 -8 +8
3. Profit (pierdere) din activitatea
financiară (rd.1 – rd.2) (10950) 8060 +19010 x
91
Din datele tabelului 6.6. rezultă că întreprinderea analizată în anul de
gestiune a obţinut profit din activitatea financiară. E de menţionat că în
perioada analizată s-au majorat atît veniturile, cît şi cheltuielile, dar ritmul
creşterii veniturilor a depăşit ritmul creşterii cheltuielilor, ceea ce a permis
întreprinderii să obţină profit.
6.6. Caracteristica generală a indicatorilor rentabilităţii
Ridicarea eficienţei economice – problemă de o permanentă actualitate

economică este strâns legată de creşterea rentabilităţii întreprinderilor.
Rentabilitatea presupune obţinerea unor venituri mai mari decât
cheltuielile aferente acestor venituri. (Mărimea absolută a rentabilităţii este
oglindită în profit –indicator de volum al rentabilităţii, iar gradul în care
capitalul sau folosirea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat în
rata rentabilităţii – indicator al mărimii relative a rentabilităţii).
În legătură cu corelaţia dintre rentabilitate şi eficienţa economică sunt
de făcut unele precizări. Eficienţa economică este mai cuprinzătoare decât
rentabilitatea. Se poate aprecia că eficienţa economică reprezintă cea mai
generală categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferire
variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum
individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale,
financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic.
Sensul general al conceptului de eficienţă, care se poate referi la o
activitate, persoană sau obiect, este acela de a avea calitatea de a produce
efectul util scontat. Ar trebui însă adăugat că raţionalitatea oricărei acţiuni
umane presupune ca efectul să devanseze efortul (consumul de resurse). Ca
urmare se poate vorbi de eficienţa economică, tehnică, socială etc. după
domeniul la care se referă. În substanţa sa, eficienţa economică vizează
minimizarea resurselor ce revin pe o unitate de efect util.
Formula de bază a calculului rentabilităţii este:
Efect _ economic _ si _ financiar
Rentabilitatea = Efort x100
În calitate de efect economic şi financiar, la calculul rentabilităţii, se
utilizează profitul, dividende etc., iar în calitate de efort – costul vînzărilor,
activele totale, capitalul propriu, capitalul permanent al întreprinderii etc.
92
În literatura de specialitate, indicatorii rentabilităţii sunt grupaţi în trei
categorii:
- indicatorii rentabilităţii producţiei;
- indicatorii rentabilităţii activelor;
- indicatorii rentabilităţii capitalului.
Tabelul 6.7.
Caracteristica generală a indicatorilor rentabilităţii
Indicatori Modul de calcul Caracteristica
relaţia de calcul sursa
1 2 3 4
1. Rentabilitatea
producţiei:
1.1. Rentabilitatea PB rd .030 f .2 Reflectă profitul brut
x100 x100
veniturilor din VV rd .010 f .2 obţinut la 1 leu venituri
vînzări din vînzări
1.2. Rentabilitatea Pprodus Pv  Cv Reflectă profitul obţinut la
x100 x100
pe produs Pv produs Pv 1 leu de vînzări.
sau sau
Pprodus Pv  Cv Reflectă profitul obţinut la
x100 1 leu de cost.
x100 Cv
Cv produs
2. Rentabilitatea
activelor:
2.1. Rentabilitatea PPI rd .130 f .2 Reflectă profitul pînă la
x100 x100
economică a TA rd .470 f .1 impozitare obţinut, în
activelor medie, la 1 leu de active.
2.2. Rentabilitatea PPI rd .130 f .2 Exprimă eficienţa cu care
x100 x100 sunt utilizate activele cu
activelor cu MF  AC (rd .060  rd .460) f .1
destinaţie de destinaţie de producţie
producţie pentru obţinerea profitului
până la impozitare.
3. Rentabilitatea
capitalului:
3.1. Rentabilitatea PN rd .150 f .2 Exprimă eficienţa cu care
x100 x100
financiară a CP rd .650 f .1 este utilizat capitalul
capitalului propriu propriu pentru obţinerea
profitului net.
3.2. Rentabilitatea PN ( PPI ) rd .150(rd .130) f .2 Exprimă eficienţa cu care
financiară a x100 x100 este utilizat capitalul
C permanent (rd .650  rd .770) f .1
capitalului permanent pentru
permanent obţinerea profitului net
sau a profitului pînă la
impozitare.
93
În calculul şi analiza acestor indicatori sunt cointeresaţi diverşi
utilizatori ai Rapoartelor financiare: managerii întreprinderii – în cadrul
elaborării Planului de afaceri, potenţialii acţionari – atunci cînd pe piaţa
valorilor mobiliare aleg cele mai atrăgătoare variante de procurare a
acţiunilor etc.
6.7. Analiza rentabilităţii veniturilor din vînzări
Rata rentabilităţii veniturilor din vînzări (Rv) reflectă capacitatea

întreprinderii de a obţine profit în urma vînzării produselor finite,
mărfurilor şi prestării serviciilor şi se exprimă prin raportul:
PB ( PG )
Rv = VV 100,
unde:
PB(PG) – profitul brut (pierderea globală);
VV – venituri din vînzări.
Prin conţinut, rata rentabilităţii veniturilor din vînzări caracterizează
cît profit brut (pierdere globală) a generat întreprinderea la 1 leu venituri
din vînzări, care poate fi îndreptat atît la acoperirea cheltuielilor perioadei,
cît şi la formarea profitului din activitatea operaţională.
Analiza începe cu aprecierea generală a dinamicii nivelului
rentabilităţii veniturilor din vînzări. În calitate de surse informaţionale
sunt utilizate: Raportul privind rezultatele financiare şi Planul de afacei.
La etapa următoare se efectuează analiza factorială a ratei
rentabilităţii veniturilor din vînzări, calculându-se gradul de acţiune
asupra modificării indicatorului rezultativ a următorilor trei factori:
a) modificarea structurii şi sortimentului produselor vîndute (mărfurilor şi
serviciilor prestate);
b) modificarea costului pe unitatea de produs vîndut (marfă sau serviciu
prestat);
c) modificarea preţului de vînzare pe unitatea de produs (marfă sau
serviciu prestat).
Calculul influenţei modificării structurii şi sortimentului la devierea
rentabilităţii veniturilor din vînzări se efectuează astfel:
94
VVPrec .  CVPrec . VVPbază  CVPbază
Ra = VVPrec . - VVPbază ,
unde:
VVPrec. – veniturile din vînzarea produselor (mărfurilor, serviciilor
prestate) ale anului de gestiune calculate în condiţiile preţurilor perioadei
de bază;
VVPbază - veniturile din vînzarea produselor (mărfurilor, serviciilor
prestate) din perioada de bază;
CVPrec. – costul vînzărilor produselor (mărfurilor, serviciilor prestate)
calculat pentru vînzările anului de gestiune la costurile perioadei de bază;
CVPbază - costul vînzărilor produselor (mărfurilor, serviciilor prestate) din
perioada de bază.
Calculul influenţei modificării costului pe unitatea de produs vîndut
(marfă sau serviciu prestat) se determină astfel:
VVPrec .  CVPcur . VVPrec .  CVPrec .
Rb = VVPrec . - VVPrec . ,
unde:
CVPcur. – costul vînzărilor produselor finite (mărfurilor, serviciilor
prestate) din anul de gestiune.
Calculul influenţei modificării preţului de vînzare pe unitatea de
produs (marfă, serviciu prestat) se determină astfel:
VVPcur .  CVPcur . VVPrec .  CVPcur .
Rc = VVPcur . - VVPrec . .
Pentru a efectua analiza factorială a rentabilităţii veniturilor din
vînzări se utilizează datele din Raportul privind rezultatele financiare,
Anexa la Raportul privind rezultatele financiare, Planul de afaceri şi
calculele speciale privind recalcularea indicatorilor.
Tabelul 6.8.
Date iniţiale pentru analiza rentabilităţii veniturilor din vînzări
Indicatori Anul precedent Anul de gestiune Anul de gestiune
recalculat în
condiţiile anului
precedent
A 1 2 3
1. Venituri din vînzări, lei 14763000 21820000 20633000
2. Costul vînzărilor, lei 18182598 18204201 18222902
3. Profitul brut (pierdere
95
globală), lei (rd.1 – rd.2) (3419598) 3615799 2410098
4. Rentabilitatea veniturilor
din vînzări, % (rd.3 : rd.1 x (23,16) 16,57 11,68
100)
Calculul influenţei factorilor respectivi la devierea nivelului
rentabilităţii veniturilor din vînzări poate fi efectuat prin metoda
substituţiilor în lanţ bazată pe recalcularea indicatorilor.
ΔR = R1 – R0 = 11,68 – (23,16) = +34,84%;
21820000  18204201 14763000  18182598
ΔRa = [ 21820000
- 14763000
] x 100 = +39,73%;
21820000  18222902 21820000  18204201
ΔRb = [ 21820000
- 21820000
] x 100 = - 0,08%;
20633000  18222902 21820000  18222902
ΔRc = [ 21820000
- 21820000
]
x 100 = - 4,81%.
Balanţa influenţei factorilor: 39,73 + (- 0,08) + (- 4,81) = +34,84%.
În baza rezultatelor obţinute constatăm că nivelul rentabilităţii
veniturilor din vînzări a sporit faţă de anul precedent cu 34,84%. Această
majorare a fost determinată de modificarea structurii şi sortimentului
produselor vîndute, ceilalţi factori avînd o influenţă negativă asupra
indicatorului analizat.
6.8. Analiza rentabilităţii pe produs
Aprofundarea analizei rentabilităţii veniturilor din vînzări are ca

direcţie principală analiza rentabilităţii pe produs. Profitul pe unitatea de
produs se calculează potrivit relaţiei:
P' = p'  c' ;
unde:
p' - preţul de vânzare pe produs (fără impozite)
c' - costul pe unitatea de produs
Rezultă că, pentru a se realiza profit, costul pe unitate de produs
trebuie să fie inferior preţului de vânzare.
Suma profitului pe produs obţinut ca urmare a comercializării unei
anumite cantităţi de producţie dintr-un singur sortiment se determină pe
baza relaţiei:
P = q  (p'c') ;
unde:
96
q – cantitatea de producţie.
Rata rentabilităţii pe produs se determină potrivit relaţiei:
p1  c1 p1  c1
Rp = p1
x 100 sau c1
x100.
Din relaţia de mai sus rezultă că devierea nivelului rentabilităţii pe
produs este determinată de influenţa a doi factori:
a) modificarea costului pe unitatea de produs;
b) modificarea preţului de vînzare pe produs.
Ra = (poc1)/c1  100  Rpo ;
Rb = Rp1  (poc1)/c1  100 ;
Cunoaşterea acestor elemente prezintă o deosebită utilitate practică în
determinarea unor bugete de consumuri pe locuri de producţie, precum şi
urmărirea modului de încadrare în nivelul maxim admisibil al
consumurilor de producţie, astfel încât producţia suplimentară obţinută să
nu conducă la intrarea în zona pierderilor.
Acţiunea de reducere a costurilor trebuie încadrată într-o anumită
metodologie pentru a i se asigura rigoarea ştiinţifică impusă de
semnificaţia economico-socială a economisirii tuturor categoriilor de
resurse.
În acest sens, pot exista următoarele modalităţi de acţiune:
1. În condiţiile unui preţ de vânzare dat se stabileşte drept obiectiv o
rentabilitate, propusă a fi realizată, fapt ce impune determinarea noului
nivel al costului pe produs.
Pentru această se porneşte de la relaţia:
px
x
= Rp ,
unde :
p - preţul de vânzare;
Rp - rata rentabilităţii pe produs;
x - nivelul costului pe produs care va fi notat în continuare cu “c” ;
Pe baza relaţiei precedente:
p
x= 1 Rp ,
Dacă, de exemplu, un produs are următoarea situaţie:
 preţul de vînzare 550 lei/buc.
 cost de producţie 500 lei/buc.
97
 profit 50 lei
 rentabilitate 10%
Pentru ca nivelul rentabilităţii să fie minim 14%, costul produsului se
estimează la:
550
1,14 = 482,5 lei/buc.
2. Nu se stabileşte un anume nivel al rentabilităţii, ci în condiţiile
preţului de vânzare se urmăreşte realizarea unei reduceri posibile a
costului.
Aceasta modalitate presupune analiza fiecărei categorii de cheltuieli,
stabilindu-se rezervele interne care pot fi mobilizate. Astfel, în cazul
consumurilor de materiale, trebuie analizată evoluţia consumurilor
specifice, a tehnologiei de fabricaţie şi eventuala posibilitate de înlocuire
a unor materiale.
Pe această bază se determină suma economiilor la materialele directe
şi materiile prime (Em) pe unitate de produs, aplicînd relaţia:
Em  gmo/100 ,
se obţine contribuţia acestor cheltuieli la reducerea costului.
gm – ponderea consumurilor de materiale în costul produsului.
Pentru consumurile cu salariile directe se are în vedere corelaţia
dintre productivitatea muncii exprimată prin timpul consumat şi salariul
mediu orar.
Reducerea costului ca efect al respectării corelaţiei se determină cu
ajutorul relaţiei :
(Is/Iw)1gro ,
unde :
Is - indicele salariilor directe;
Iw - indicele productivităţii muncii;
gro - ponderea consumurilor cu salarii directe în costul produsului.
Dacă există posibilităţi de sporire a producţiei (ca în cazul precedent),
se determină contribuţia consumurilor indirecte la reducerea costului.
Prin însumarea rezultatelor se obţine totalul reducerii costului
produsului respectiv şi noul nivel de rentabilitate.
Atât într-un caz, cât şi în altul, cele prezentate constituie doar un
cadru de acţiune urmînd ca prin realizarea măsurilor tehnico-
98
organizatorice să se atingă obiectivele precizate pentru o anumită perioadă
la nivelul fiecărui produs, iar prin cumulare pentru întreaga producţie
fabricată.
Măsura în care această rentabilitate potenţială se va materializa,
depinde de nivelul calităţii producţiei şi de concordanţa cu cererea pentru
produsele respective.
6.9. Analiza rentabilităţii pe baza punctului critic
Între costul produsului şi mărimea ratei rentabilităţii există o

dependenţă mediată de raportul dintre cantităţile vîndute şi cheltuielile
totale.
În raport cu dinamica volumului producţiei elementele cheltuielilor
sînt diferenţiate, unele sînt variabile, altele sînt fixe (convenţional
constante). Această grupare depinde de abordarea în timp a problemei: pe
timp lung toate cheltuielile sînt considerate variabile, pe termen scurt
unele sînt variabile, altele fixe.
Punctul critic, numit şi punct de echilibru sau prag de rentabilitate
marchează acea dimensiune a producţiei pentru care veniturile din vînzări
acoperă complet cheltuielile – altfel spus, punctul de la care întreprinderea
începe să devină rentabilă. În alţi termeni:
 dacă întreprinderea nu a atins punctul critic, înregistrează pierderi;
 dacă veniturile din vînzări corespund punctului critic, profitul este
nul;
 dacă întreprinderea depăşeşte punctul critic, realizează profit.
Analiza punctului critic este importantă pentru sistemul decizional al
întreprinderii, şi anume:
 cînd se iau decizii asupra unor produse, analiza punctului critic
poate să ajute în determinarea dimensiunilor volumului vînzărilor pentru
noul produs, astfel încît întreprinderea să fie rentabilă;
 pentru studierea efectelor unei extinderi generale a activităţii
unei întreprinderi: o extindere va duce la creşterea atît a cheltuielilor fixe,
cît şi a celor variabile, dar şi la creşterea volumului vînzărilor;
99
 atunci cînd o întreprindere doreşte să se implice în proiecte de
modernizare şi automatizare care cer o investiţie în activele fixe pentru o
micşorare ulterioară a cheltuielilor variabile, analiza punctului critic poate
ajuta echipa managerială să întrevadă consecinţele acestor proiecte.
Există mai multe modalităţi de a calcula punctul critic.
Determinarea punctului critic se poate obţine plecînd de la egalitatea
ce există în acest punct între vînzări şi cheltuieli. Veniturile din vînzări
(VV) depind de doi factori: cantitatea vîndută (q) şi preţul de vînzare
unitar (p):
VV = q x p;
Avînd în vedere gruparea cheltuielilor în fixe şi variabile, suma lor
totală (CT) se calculează astfel:
CT = (cv x q) + CC;
unde:
cv – cheltuieli variabile unitare;
q – volumul producţiei;
CC - cheltuieli fixe.
În punctul critic există identitate perfectă între venituri şi cheltuieli.
Deci:
VV = CT,
sau
q x p = (cv x q) + CC,
sau
q x (p – cv) = CC
de unde:
CC
q = p  cv .
Exemplu:
Vînzările anuale constituie – 9000 unităţi.
Preţul de vînzare unitar - 300 lei.
Cheltuieli variabile unitare - 200 lei.
Cheltuieli fixe - 800000 lei.
800000
q = 300  200 = 8000 unităţi.
Mai edificatoare este reprezentarea grafică a punctului critic din
figura 1.
100
Fig. 1. Diagrama punctului critic
Venituri şi cheltuieli V
(mii lei) Profit
4000
3600
3200
2800
qc
2400
2000
Punctul critic
Cheltuieli variabile
1600
1200
800
Cheltuieli
fixe
400
pierdere
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Unităţi produse şi vîndute, q
(mii bucăţi)
Numărul de unităţi fabricate şi vîndute apar pe abscisă, iar cheltuielile
şi veniturile se măsoară pe ordonată. Presupunem că numărul de unităţi
vîndute este egal cu numărul de unităţi fabricate. Cheltuielile fixe, în
valoare de 800000 lei, sînt reprezentate cu o linie orizontală, deoarece ele
101
rămîn fixe indiferent de numărul de unităţi fabricate. Totalul cheltuielilor
variabile se determină ca produsul dintre valoarea acestora pe unitate de
produs şi numărul de unităţi fabricate. Linia cheltuielilor totale are o pantă
ascendentă de 200 (lei) unităţi (pe ordonată) la o unitate fabricată şi
vîndută (pe abscisă). De aceia, cheltuielile totale, adică suma dintre
cheltuielile fixe şi cele variabile, este reprezentată grafic ca o linie dreaptă
AC cu punctul de intersecţie al ordonatei la valoarea de 800000 lei şi
panta de 200.
Fiecare unitate de produs se vinde la un preţ de 300 lei. Pentru
reprezentarea acestui lucru vom utiliza o a doua linie dreaptă OV, cu o
pantă de 300 (lei). Panta liniei veniturilor este mai abruptă decît cea a
liniei cheltuielilor, deoarece întreprinderea cîştigă 300 lei venituri pentru
fiecare 200 lei pe care îi plăteşte pentru forţa de muncă şi materiile prime
folosite pentru fiecare unitate de produs. Punctul de intersecţie dintre cele
doua linii reprezintă punctul unde cheltuielile totale sînt egale cu
veniturile totale, şi volumul de vînzări pentru care întreprinderea devine
rentabilă. Atîta vreme cît volumul vînzărilor este mai mic decît cel al
punctului critic, întreprinderea lucrează în pierdere, dar la volume ale
vînzărilor mai mari, întreprinderea are un profit din ce în ce mai mare.
Sintetizînd, se poate afirma că managementul unei întreprinderi
trebuie să se preocupe, permanent, de a asigura un volum al producţiei –
şi, automat, al vînzărilor – care să conducă afacerea către un nivel ce
garantează obţinerea de profit, depăşind astfel nivelul corespunzător
pierderilor operaţionale.
În acest sens, plecînd de la ultima relaţie prezentată evaluarea
profitabilă a preţului pentru un produs se poate realiza adăugîndu-se
dimensiunea probabilă, sau dorită, a profitului.
Deoarece profitul reprezintă o mărime uşor cuantificabilă, pe baza
unei rate pronosticate de revenire a investiţiei (exprimată în procente), se
va obţine o nouă ecuaţie ce va include profitul dorit:
CC  Pb
q = p  cv ,
unde:
Pb– profitul total scontat.
102
Pentru situaţia în care există certitudinea că se va vinde numai un
anumit număr de produse, determinarea preţului unitar de vînzare – ce
menţine constantă mărimea dorită a profitului total – se calculează astfel:
CC  Pb
p* = q crt . + cv,
unde:
qcrt. – volumul exact al vînzărilor (număr de produse);
p* - preţul unitar de vînzare, ce ar menţine constantă mărimea dorită a
profitului total.
Spre exemplificare se vor folosi datele exemplului precedent. În cazul
în care se urmăreşte obţinerea unui profit total de 30000 lei, iar volumul
cert al vînzărilor ar fi de 7000 unităţi, atunci preţul unitar de vînzare ar
trebui să fie:
p* = (800000 + 30000) / 7000 + 200 = 318,6 lei
Un alt mod de a aborda problematica punctului critic este acela care
consideră că acest punct reprezintă valoarea vînzărilor nete pentru care
suma cheltuielilor fixe este egală cu marja de contribuţie (marja de
contribuţie este diferenţa dintre vînzări nete şi cheltuieli variabile totale).
Există deci egalitatea: marja de contribuţie m = cheltuieli fixe sau
m x VVcrt. = CC,
sau
CC
VVcrt. = m ,
unde:
VVcrt. – valoarea vînzărilor corespunzătoare punctului critic.
Folosindu-se exemplul anterior prezentat, determinarea punctului
critic se va face astfel:
Se calculează marja de contribiţie:
a) în mărimi absolute: 300 x 9000 = 2700 mii lei - vînzări nete,
200 x 9000 = 1800 mii lei - cheltuieli variabile,
2700 – 1800 = 900 mii lei - marja de contribuţie.
b) în procente faţă de vînzări nete:
900
m = 2700 x 100 = 33,33%
Se calculează punctul critic:
103
CC 800000
VVcrt. = m = 0,3333 = 2400 mii lei.
La masa vînzărilor nete de 2400 mii lei veniturile sînt egale cu
cheltuielile, iar profitul este nul. În acest caz întreprinderea analizată se
situează la 12,5% deasupra punctului critic.
2700
2400
x 100 – 100 = 12,5%
Literatura economică de specialitate oferă informaţii potrivit cărora o
întreprindere se află într-o situaţie instabilă atunci cînd masa vînzărilor
nete se situează la mai puţin de 10% deasupra punctului critic, o masă a
vînzărilor nete de 20% deasupra punctului critic este o situaţie relativ
stabilă, iar peste 20% exprimă o situaţie de confort financiar.
6.10. Analiza rentabilităţii economice a activelor
Rata rentabilităţii economice a activelor (Re) caracterizează eficienţa

elementelor materiale angajate în activitatea întreprinderii.
PPI
Re = TA 100 ,
unde:
TA – valoarea medie a activelor.
Relaţia poate fi scrisă şi astfel:
VV PPI
Re = ( TA  VV )  100 ,
unde:
VV
raportul TA – viteza de rotaţie a activelor (nr. de rotaţii);
PPI
VV
– rata rentabilităţii veniturilor din vînzări.
Din model rezultă factorii care determină modificarea ratei
rentabilităţii economice a activului:
a) viteza de rotaţie a activelor;
b) rata rentabilităţii veniturilor din vînzări.
Tabelul 6.9.
Analiza ratei rentabilităţii economice a activului
Indicatori Perioada Abaterea
precedentă curentă absolută (+;).
104
A 1 2 3
1. Profitul (pierderea pînă la
impozitare, lei 503295 1530084 +1026789
2. Valoarea activelor la începutul
anului, lei 21986918 17487200 -4499718
3. Valoarea activelor la sfîrşitul
anului, lei 17487200 17526200 +39000
4. Valoarea medie a activelor, lei
(rd.2+rd.3) : 2 19737059 17506700 -2230359
5. Rata rentabilităţii economice a
activelor (%) 2,55 8,74 +6,19
În cazul dat rezultă o majorare a ratei rentabilităţii economice a
activelor, ceea ce înseamnă că la fiecare leu active întreprinderea analizată
obţine 8,74 bani, cu 6,19 bani mai mult faţă de anul precedent.
Re = 8,74  2,55 = +6,19%
din care, datorită modificării:
a) vitezei de rotaţie a activelor:
VV1 PPI 0 20633000 503295
Ra = ( TA1 x VV0 ) 100  Re0 = ( 17506700  14763000 ) x 100 2,55 =
+1,47%.
b) rentabilităţii veniturilor din vînzări:
VV1 PPI 0 20633000 503295
Rb = Re1  ( TA1 x VV0 )100 = 8,74  ( 17506700  14763000 ) x 100 =
+4,72%.
Balanţa influenţei factorilor: ΔR = 1,47 + 4,72 = +6,19%.
Rentabilitatea activelor este utilizată în calitate de:
- indicator al estimării calităţii şi eficienţei gestionării întreprinderii;
- indicator al aprecierii capacităţii întreprinderii de a obţine suficient
profit de la fiecare leu mijloace investite;
- metodă de prognozare a mărimii profitului;
- indicator al aprecierii raţionalităţii atragerii surselor împrumutate.
6.11. Analiza rentabilităţii financiare a capitalului
Rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu (Rf), calculată ca

raport dintre profitul net(PN) şi capitalul propriu (CP).
105
PN
Rf = ( CP )100;
sau ca produsul dintre rata rentabilităţii economice a activului (Re) şi
nivelul pârghiei financiare (Pf)şi al presiunii fiscale (I).
Rf = I  Pf Re;
Pârghia financiară este un indicator care caracterizează structura
activelor întreprinderii şi se calculează ca raportul dintre totalul activului şi
capitalul propriu.
TA
Pf = CP ; TA = CP + D;
unde:
TA – totalul activelor;
CP – capitalul propriu;
D – datoriile întreprinderii.
Presiunea fiscală se determină potrivit relaţiei:
PN
I = PPI ,
unde:
PN – profitul net
Aşadar, rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu este
influenţată de:
a) modificarea ratei rentabilităţii economice a activelor;
b) modificarea pârghiei financiare;
c) modificarea presiunii fiscale.
Calculul influenţei acestor factori asupra modificării ratei rentabilităţii
financiare a capitalului propriu se efectuează prin metoda substituirii în lanţ
sau metoda diferenţelor absolute.
Tabelul 6.10.
Analiza ratei rentabilităţii financiare a capitalului propriu
Indicatori Perioada Abaterea
precedentă curentă (+;).
A 1 2 3
1. Valoarea medie a activelor, lei 19737059 17506700 -2230359
2. Valoarea medie a capitalului
propriu, lei 12795076 13825065 +1029989
3. Profitul pînă la impozitare, lei 503295 1530084 +1026789
106
4. Profitul net, lei 387537 1208766 +821229
5. Rata rentabilităţii economice a
activelor, % 2,55 8,74 + 6,19
6. Pîrghia financiară 1,543 1,266 - 0,277
7. Presiunea fiscală 0,77 0,79 + 0,02
8. Rata rentabilităţii financiare a
capitalului propriu, % 3,03 8,74 + 5,71
Rezultă o creştere a ratei rentabilităţii financiare a capitalului propriu
de 5,71%,
(8,74  3,03), care se explică prin:
a) influenţa modificării ratei rentabilităţii economice a activelor:
(8,74 – 2,55) x 1,543 x 0,77 = + 7,35 %;
b) influenţa modificării pîrghiei financiare:
(1,266 – 1,543) x 8,74 x 0,77 = - 1,86%;
c) influenţa modificării presiunii fiscale:
(0,79 – 0,77) x 8,74 x 1,266 = + 0,22%
Balanţa influenţei factorilor:
7,35 + (- 1,86) + 0,22 = + 5,71%
În cazul dat se impune analiza detaliată a pîrghiei financiare în
vederea depistării cauzelor care au contribuit la micşorarea acesteia.
Rentabilitatea capitalului permanent, ca şi rentabilitatea capitalului
propriu, este o caracteristică a politicii de finanţare a întreprinderii.
Capitalul permanent = CP + DTL,
unde:
DTL – sursele atrase pe termen lung.
Modelul analizei capitalului permanent este acelaşi ca şi al analizei
capitalului propriu.
TEMA 7. ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE
Obiective:
107
► Caracteristica situaţiei patrimoniale şi financiare şi
explicarea importanţei analizei acesteia.
► Examinarea tehnicii de analiză structurală a patrimoniului.
► Descrierea modului de calcul şi analiză a patrimoniului net.
► Explicarea tehnicii de analiză a ratelor de rotaţie a activelor.
► Examinarea modului de analiză a surselor de finanţare a
activelor.
► Prezentarea metodicii de analiză a creanţelor şi datoriilor pe
termen scurt.
► Descrierea calculului şi aprecierii dinamicii mărimii fondului
de rulment.
► Examinarea modului de apreciere a lichidităţii.
► Descrierea analizei fluxurilor mijloacelor băneşti.
7.1. Caracteristica situaţiei patrimoniale şi financiare şi

necesitatea analizei acesteia. Sarcinile analizei şi sursele
principale de informaţie.
Pentru desfăşurarea activităţii economico-financiare, întreprinderea

îşi formează patrimoniul, care reprezintă totalitatea resurselor economice
(în Rapoartele financiare se aplică noţiunea de „active”) controlate de
agentul economic.
Analiza situaţiei patrimoniale presupune examinarea activelor
controlate de întreprindere, indiferent de sursele de finanţare a acestora.
În activitatea curentă se foloseşte frecvent termenul de “situaţie
financiară“, cu referire la un anumit subiect care realizează operaţiuni
economice. Nu sînt rare cazurile cînd se utilizează formulări de genul “are
o situaţie financiară bună, extraordinară etc.” sau dimpotrivă “este într-o
criză financiară“ sau alte aprecieri asemănătoare.
Situaţia financiară reprezintă o anumită stare a capitalului din punct
de vedere al existenţei, componenţei materiale şi a rezultatelor obţinute;
- o premisă şi în acelaşi timp o consecinţă a desfăşurării proceselor
care formează obiectul de activitate a întreprinderii;
108
- constituie cadrul financiar al acesteia, respectiv fluxurile de
numerar pe care le implică şi le degajă.
Necesitatea analizei situaţiei patrimoniale şi financiare rezultă din
importanţa informaţiei obţinute în urma analizei pentru elaborarea
deciziilor de diferit gen din partea utilizatorilor numeroşi ai Rapoartelor
financiare.
În general, interesaţi în cunoaşterea situaţiei financiar-patrimoniale
sînt:
 proprietarii (acţionarii), care vor să cunoască evoluţia averii şi cîştigul
pe care-l aşteaptă; (În funcţie de situaţia dată vor adopta măsurile
corespunzătoare referitoare la politica de investiţii, dividende şi, în ultimă
instanţă, la modul de administrare a întreprinderii);
 managerii întreprinderii, pentru detectarea unor eventuale situaţii de
dezechilibru financiar care afectează securitatea financiară, cu consecinţe
care decurg dintr-o astfel de stare;
 băncile cu care întreprinderea este în relaţii, sînt interesate să cunoască
bonitatea acesteia în operaţiuni de creditare, garanţiile pe care le prezintă
în recuperarea împrumuturilor acordate;
 partenerii de afaceri, sînt interesaţi să amplifice operaţiile pe care le
derulează în măsura în care le măreşte profitul propriu;
 concurenţa, este interesată să cunoască potenţialul tehnico-economic şi
financiar, pentru a-şi elabora politica de consolidare a poziţiei proprii;
 organele administrative locale şi centrale, pentru care fiecare
întreprindere constituie o sursă de venit şi un mijloc de a soluţiona
anumite probleme economico-sociale;
 organele judecătoreşti, în operaţiuni de vînzare, fuzionare, lichidare,
sechestru etc;
 sindicatele, pot fi şi ele interesate în cunoaşterea situaţiei financiar-
patrimoniale, în cadrul negocierilor privind majorarea de salarii şi
încheierea contractului colectiv de muncă.
Principalele probleme ale analizei situaţiei patrimoniale şi financiare
sînt:
◙ aprecierea componenţei şi structurii patrimoniului întreprinderii;
◙ aprecierea surselor de constituire a patrimoniului întreprinderii;
109
◙ aprecierea duratei de folosire a activelor în circuitul economic al
întreprinderii;
◙ analiza creanţelor şi datoriilor pe termen scurt;
◙ calculul şi aprecierea mărimii fondului de rulment;
◙ aprecierea gradului lichidităţii activelor, controlate de întreprindere;
◙ aprecierea fluxurilor mijloacelor băneşti.
Sursele informaţionale:
◙ Bilanţul contabil al întreprinderii (formularul nr.1);
◙ Raportul privind rezultatele financiare (formularul nr.2);
◙ Raportul privind fluxul capitalului propriu (formularul nr.3);
◙ Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti (formularul nr.4);
◙ Anexele 1 şi 2 la Raportul financiar anual;
◙ Rezultatele analizei precedente.
7.2. Analiza structurală a patrimoniului. Calculul şi analiza

patrimoniului net.
În practica analitică, în dependenţă de faptul din ce surse sînt

constituite elementele patrimoniale, se deosebesc:
 valoarea reală a patrimoniului întreprinderii;
 şi valoarea netă a acestuia.
Valoarea reală a patrimoniului cuprinde bunurile economice create
atît din surse proprii, cît şi din cele împrumutate.
Valoarea netă a patrimoniului reprezintă partea averii proprii a
întreprinderii creată numai din surse proprii.
Analiza structurală a patrimoniului are ca obiectiv dinamica acestuia
precum şi a raporturilor dintre diferite elemente patrimoniale şi a
schimbărilor intervenite în situaţia mijloacelor şi surselor, determinate de
activitatea desfăşurată în cursul exerciţiului.
În practica mondială sînt răspîndite mai multe metode de analiză a
situaţiei patrimoniale:
 analiza orizontală – această metodă cuprinde calcularea ritmul creşterii
pe posturi aparte a bilanţului contabil. Rezultatele calculelor se compară şi
se fac concluzii despre schimbările în structura activelor.
110
 analiza pe verticală – această metodă cuprinde calcularea ponderii
fiecărui capitol şi subcapitol în suma totală a patrimoniului întreprinderii
la valoarea reală.
 metoda ratelor – în acest caz se calculează şi ser interpretează sistemul
de coeficienţi privind structura patrimoniului întreprinderii
Tabelul 7.1.
Analiza structurii patrimoniului întreprinderii
(analiza pe orizontală şi pe verticală)
La finele anului La finele anului de Abaterea(+;) Ritmul
Indicatori precedent gestiune creş-
suma, lei ponde suma, lei ponde lei % terii,
rea % rea % %
1 2 3 4 5 6 7 8
1. Active pe termen
lung 12977963 74,21 12431334 70,93 -546629 -3,28 95,79
1.1.Valoarea de bilanţ
a activelor nemateriale 0,09 25895 0,15 +9922 +0,06 162,12
15973
1.2.Valoarea de bilanţ
a activelor materiale pe
termen lung 12926308 73,92 12366486 70,56 -559822 -3,36 95,67
1.3.Active financiare
35682 0,20 35682 0,20 - - 100
pe termen lung
1.4.Alte active pe 3271 0,02 +3271 +0,02 100
-
termen lung
2. Active curente 4509237 25,79 5094866 29,07 +585629 +3,28 112,99
2.1.Stocuri de mărfuri
şi materiale 2855326 16,33 4036283 23,03 +1180957 +6,70 141,36
2.2.Creanţe pe termen -528988
1544528 8,83 1015540 5,79 -3,04 65,75
scurt
2.3.Investiţii pe termen
scurt 15000 0,09 15000 0,09 - - 100
2.4.Mijloace băneşti 88750 0,51 28043 0,16 -60707 -0,35 31,60
2.5.Alte active pe
5633 0,03 - - -5633 -0,03 -
termen scurt
Valoarea reală a
patrimoniului 17487200 100 17526200 100 +39000 x 100,22
întreprinderii(1 + 2).
111
Din tabel rezultă că valoarea reală a patrimoniului întreprinderii
analizate în anul de gestiune s-a majorat faţă de anul precedent cu 39000
lei sau cu 0,22% (17526200 / 17487200) x 100.
Această abatere a fost asigurată de creşterea pozitivă a activelor
curente cu 585629 lei. Negativ asupra valorii reale a patrimoniului a
influenţat diminuarea activelor curente cu 546629lei.
În raport de situaţia generală a ramurii din care face parte
întreprinderea şi a concurenţei se formulează concluzii la poziţia
particulară a acesteia.
Fiecare pondere a elementelor patrimoniale are o anumită
semnificaţie şi importanţă practică.
În procesul unei analize mai aprofundate aprecierea structurii
activelor întreprinderii se poate efectua şi prin metoda ratelor:
ATL rd .180 f .1
Rata imobilizărilor = TA sau rd .470 f .1 ,
unde:
ATL – active pe termen lung.
Rata imobilizărilor reflectă cota activelor pe termen lung în suma
totală a patrimoniului întreprinderii. La aprecierea acestui indice este
necesar să ţinem cont de nivelul de însuşire a capacităţilor de producţie. În
particular, creşterea în dinamică a ratei imobilizărilor în condiţiile unui
grad scăzut de utilizare a capacităţilor existente reflectă o compoziţie
fragilă a utilizării patrimoniului întreprinderii. Ponderea ridicată (mai
mare de 2/3 din activ) a imobilizărilor poate crea dificultăţi privind
achitarea datoriilor curente.
AC rd .460 f .1
Rata activelor curente = TA sau rd .470 f .1 ,
unde:
AC – active curente.
Modificările structurale ale patrimoniului în favoarea activelor
curente se explică, de obicei, prin depăşirea ritmului creşterii activelor
curente asupra ritmului creşterii activelor pe termen lung.
Rata patrimoniului cu Mijloace fixe la + Stocuri de mărfuri
destinaţie de producţie = valoarea de bilanţ şi materiale
Total active
sau
112
rd .060 f .1  rd .250 f .1
rd .470 f .1
Această rată reflectă ponderea activelor care pot fi direct utilizate în
cadrul întreprinderii pentru fabricarea producţiei, comercializarea
mărfurilor, prestarea serviciilor, executarea lucrărilor. Creşterea acestui
indicator în dinamică se apreciază pozitiv, fiindcă contribuie la sporirea
volumului activităţii pentru desfăşurarea căreia a fost formată
întreprinderea.
De regulă, pentru unităţile de producţie din ramura industriei şi de
prelucrare acest indicator trebuie să fie mai mare decît 0,5 (sau 50%).
Conform datelor din tabelul 7.1. la întreprinderea analizată potenţialul
de producţie ocupă o pondere semnificativă în suma totală a activelor:
10785000  4036283
Rpp la finele anului de gestiune = 17526200
= 0,8457;
8376000  2855326
Rpp la finele anului precedent = 17487200
= 0,6423;
Rpp = 0,8457 – 0, 6423 = + 0,2034.
Pentru caracterizarea mai detaliată a potenţialului productiv al
întreprinderii se studiază rata compoziţiei tehnice a activelor:
MF
Rata compoziţiei tehnice a activelor = AC ,
unde:
MF - mijloace fixe la valoarea de bilanţ.
În condiţiile crizei economice şi inflaţiei acest raport are o tendinţă
negativă de descreştere condiţionată de majorarea preţurilor pentru
mărfuri şi materiale stocate, scăderea gradului de reînnoire a mijloacelor
fixe din cauza scumpirii lor şi lipsei surselor de finanţare etc.
Conform datelor din tabelul 7.1. observăm că la întreprinderea
analizată s-a înregistrat o majorare a acestui indicator de la 1,8575 (
8376000 10785000
4509237
) la 2,1168 ( 5094866
).
Patrimoniul întreprinderii poate fi analizat nu numai la valoarea de
bilanţ, dar şi la valoarea netă a acestuia. În ultimul caz se foloseşte
noţiunea patrimoniului net (activelor nete). În practica economică
internaţională se aplică două variante de definire şi, respectiv, de calculare
a patrimoniului net.
113
Prima abordare defineşte patrimoniul net ca valoare a activelor,
diminuată cu mărimea datoriilor (pe termen lung şi scurt).
Patrimoniul net = Total active – (Datorii pe termen lung + Datorii pe

termen scurt)
Din formulă se observă că rezultatul calculului efectuat în baza

datelor Bilanţului contabil va fi egal cu valoarea capitalului propriu.
A doua abordare determină patrimoniul net ca valoare a activelor,
diminuată cu mărimea datoriilor pe termen scurt.
Patrimoniul net = Total active – Datorii pe termen scurt
Rezultatul obţinut în urma aplicării acestei formule conform datelor

Bilanţului contabil va coincide cu valoarea capitalului permanent (suma
capitalului propriu şi datoriilor pe termen lung).
În practica Republicii Moldova se aplică prima dintre cele două
modalităţi existente de definire şi calculare a patrimoniului net. În aceste
condiţii conţinutul economic al indicatorului în cauză poate fi expus
astfel: patrimoniul net reflectă mărimea activelor controlate de
întreprindere care sunt formate numai pe seama surselor proprii de
finanţare şi nu sunt împovărate de datorii.
În mod normal mărimea patrimoniul net creşte în dinamică în urma
desfăşurării activităţii economico-financiare eficiente. Tendinţa de
scădere a activelor nete semnalizează existenţa aspectelor dificile în
dezvoltarea întreprinderii. Situaţia financiară în acest caz se caracterizează
ca instabilă.
Apariţia valorii negative a patrimoniului net confirmă o stare de
criză, cînd întreprinderea ni dispune de active formate pe seama surselor
proprii şi activitatea pe deplin se finanţează datorită surselor împrumutate.
Deci, se constată dependenţa financiară absolută a întreprinderii de
creditorii acesteia.
Pentru a depista cauzele scăderii (creşterii) valorii patrimoniului net,
se efectuează analiza factorială au aplicarea metodei balanţiere.
114
Tabelul 7.2.
Calculul şi analiza factorială a patrimoniului net
Indicatori La La sfîrşitul Abaterea Influenţa
începutul anului (+, -) asupra
anului patrimoniului
net
A 1 2 3 4
1. Total active 17487200 17526200 +39000 +39000
2. Datorii pe termen
lung 918512 789206 -129306 +129306
scurt 2252118 3087552 +835434 -835434
4. Patrimoniul net (rd.1
– rd.2 – rd.3) 14316570 13649442 -667128 x
Din calculele efectuate în tabelul 7.2. rezultă că la sfîrşitul perioadei

de gestiune întreprinderea analizată dispune de patrimoniul net în valoare
de 13649442 lei. În dinamică se atestă o tendinţă de reducere a activelor
nete cu 667128 lei. Reducerea menţionată s-a produs din cauza creşterii
considerabile a datoriilor pe termen scurt. Sub influenţa acestui factor
patrimoniul net a scăzut cu 835434 lei. Totodată, majorarea valorii
activelor controlate de întreprindere şi micşorarea datoriilor pe termen
lung a diminuat cu 39000 lei şi, respectiv, 129306 lei influenţa negativă a
creşterii datoriilor pe termen scurt.
7.3. Analiza ratelor de rotaţie a activelor
Ratele de rotaţie a activelor măsoară viteza de transformare a

activelor întreprinderii în lichidităţi. Viteza de rotaţie a activelor în
diferite ramuri şi întreprinderi este diversă: în unele sectoare ale
economiei, activele se rotesc mai repede, în altele mai încet.
Analiza vitezei de rotaţie a activelor vizează în principal următoarele
probleme:
a) dinamica indicatorilor vitezei de rotaţie;
b) analiza factorială a accelerării sau încetinirii vitezei de rotaţie;
115
c) evidenţierea căilor posibile de accelerare a vitezei de rotaţie a activelor.
În teoria şi practica economică sunt utilizate trei modalităţi de
apreciere a ratelor de rotaţie a activelor prin determinarea:
 numărul de rotaţii (n), exprimat prin relaţia:
VV
n = TA ,
unde:
VV – venitul din vînzări;
TA – valoarea medie a activelor.
Acest indicator arată de cîte ori mijloacele plasate în activele
întreprinderii au fost recuperate din vînzări. În literatura de specialitate se
recomandă ca numărul de rotaţii ale activelor la întreprinderile industriale
să fie mai mare de 2,5. Un nivel mai mic decît nivelul recomandat,
semnifică faptul că întreprinderea nu comercializează suficiente produse
faţă de activele pe care le utilizează.
 rata înzestrării veniturilor din vînzări cu active (Rîva):
TA
Rîva = VV .
Această rată caracterizează de cîte active are nevoie întreprinderea
pentru generarea veniturilor din vînzări în valoare de un leu.
 durata de rotaţie a activelor (Dz)
TAxT
Dz = VV ,
unde:
T – numărul de zile calendaristice în perioada analizată.
(T = 360 zile, 180 zile sau 90 în funcţie de perioada pentru care se
face calculul).
Dinamică vitezei de rotaţie poate fi urmărită atît în raport de
prevederile planului de afaceri, cît şi faţă de realizările perioadei
precedente sau alte criterii care pot constitui mărimi normative sau
orientative specifice domeniului în care activează întreprinderea
respectivă.
Tabelul 7.3.
Aprecierea dinamicii vitezei de rotaţie a activelor
Indicatori Anul Anul de Abaterea
precedent gestiune (+, -)
116
A 1 2 3
1. Valoarea medie a activelor,
lei 17487200 17526200 + 39000
2. Venituri din vînzări, lei 14763000 20633000 + 5870000
3. Numărul de rotaţii ale
activelor, rotaţii 0,8442 1,1773 + 0,3331
4. Rata înzestrării veniturilor din
vînzări cu active, lei 1,1845 0,8494 - 0,3351
5. Durata de rotaţie a activelor,
zile 426 306 - 120
Datele tabelului 7.3. arată că la întreprinderea analizată, în anul de
gestiune, s-a accelerat rotaţia activelor cu 85 zile. Astfel, putem constata
că la întreprindere a sporit eficienţa utilizării activelor.
Asupra accelerării sau încetinirii vitezei de rotaţie influenţează
următorii factori:
a) modificarea venitului din vînzări;
b) modificarea valorii medii a activelor.
Influenţa acestor factori asupra vitezei de rotaţie se determină prin
metoda substituţiei în lanţ.
TA 0 x360 TA 0 x360 17487200x360 17487200x360
DzVV = ( VV1 )( VV0 )=( 20633000 )( 14763000 )=
= 305  426 =  121 zile.
TA1 x360 TA 0 x360 17526200x360 17487200x360
DzTA = ( VV1 )( VV1 )=( 20633000 )( 20633000 )=
= 306  305 = +1 zi.
Rezultă că accelerarea vitezei de rotaţie cu 121 zile s-a obţinut în
urma creşterii venitului din vînzări. Majorarea valorii activelor a
contribuit la încetinirea vitezei de rotaţie a acestora cu o zi.
Dacă în locul activelor totale a întreprinderii introducem în formulă
părţile componente ale activelor, atunci obţinem indicatorii particulari ai
vitezei de rotaţie :
 pentru stocuri de materiale
(Sm  T) / Cheltuieli cu materiale.
 pentru producţia în curs de execuţie
(Sm  T) / Costul producţiei exerciţiului.
 pentru produse finite şi semifabricate destinate livrării
117
(Sm  T) / Venituri din activitatea operaţională
unde:
Sm – soldul mediu al elementului respectiv
Consecinţele accelerării sau încetinirii vitezei de rotaţie se
materializează în eliberări sau imobilizări de active.
Suma eliberării sau imobilizării de active se stabileşte pe baza relaţiei:
VV
(Dz1 – Dzo)  ( 3601 ).
În exemplul de mai sus obţinem:
20633000
(306 – 426) x ( 360 ) = - 6877667 lei, care constituie eliberări de
active în urma accelerării vitezei de rotaţie a acestora.
7.4. Analiza structurală a surselor de finanţare a activelor
Deşi patrimoniul unei întreprinderi determină capacitatea de producţie

şi posibilităţile reale de utilizare a acesteia pe viitor, este necesar de
efectuat şi analiza surselor de constituire a activelor, de care dispune
întreprinderea la un moment dat.
De regulă, orice unitate economică, ce desfăşoară o anumită
activitate, foloseşte atît sursele financiare proprii, cît şi cele împrumutate.
Analiza structurală a surselor financiare ale întreprinderii poate fi
efectuată în următorul tabel:
Tabelul 7.4.
Analiza structurii surselor de constituire a patrimoniului întreprinderii
Indicatori La finele anului La finele anului Abaterea(+;).
precedent de gestiune
suma, lei ponde suma, lei pond lei %
rea, % erea,
%
A 1 2 3 4 5 6
3.Capital propriu 14316570 81,87 13649442 77,88 -667128 -3,99
3.1.Capital statutar şi
suplimentar 7300928 41,75 7300928 41,66 - -0,09
3.2.Rezerve 6521630 37,29 5139748 29,33 -1381882 -7,96
118
3.3.Profit nerepartizat 387537 2,22 1208766 6,89 +821229 +4,67
3.4.Capital secundar 106475 0,61 - - -106475 -0,61
4.Datorii pe termen
lung 918512 5,25 789206 4,50 -129306 -0,75
4.1.Datorii financiare
pe termen lung
417670 2,39 - - -417670 -2,39
4.2.Datorii pe termen
lung calculate 500842 2,86 789206 4,50 +288364 +1,64
5.Datorii pe termen
scurt 2252118 12,88 3087552 17,62 +835434 +4,74
5.1.Datorii financiare
pe termen scurt - - 1008915 5,76 +1008915 +5,76
5.2.Datorii comerciale
pe termen scurt 572728 3,28 899584 5,13 +326856 +1,85
5.3.Datorii pe termen
scurt calculate 1679390 9,60 1179053 6,73 -500337 -2,87
Total surse 17487200 100 17526200 100 +39000 x
Din tabel rezultă că suma totală a surselor de constituire a
patrimoniului întreprinderii analizate în anul de gestiune s-a majorat cu
39000 lei sau cu 0,22% (17526200/17487200) x 100 - 100. Această
abatere a fost asigurată atît de majorarea datoriilor pe termen scurt
(+835434 lei).
Este necesar de menţionat că structura surselor de constituire a
patrimoniului depinde în mare măsură de particularităţile activităţii
desfăşurate de întreprindere şi de starea relaţiilor economico-financiare cu
partenerii săi la un moment dat.
În practica analitică se consideră o situaţie normală, cînd raportul
dintre sursele proprii şi cele împrumutate este de 50 la 50%.
Examinînd datele din tabelul 7.4., observăm că ponderea principală
revine capitalului propriu, care pe parcursul anului de gestiune s-a
modificat în structura surselor de constituire a patrimoniului întreprinderii
analizate de la 81,87 la 77,88% sau cu o micşorare de 3,99% (77,88 –
81,87).
7.5. Analiza creanţelor şi datoriilor pe termen scurt
119
Pentru activitatea financiară a întreprinderii este importantă
cunoaşterea evoluţiei corelaţiei dintre creanţe şi obligaţii, întrucît acestea
influenţează capacitatea de plată.
Apariţia creanţelor este determinată în principal de relaţiile care se
formează între întreprindere, în calitate de furnizor şi clienţii săi.
Soldul creanţelor reflectă valoarea mijloacelor întreprinderii care sunt
scoase din circuitul economic şi se utilizează temporar de către alte
persoane fizice sau juridice.
Opusul creanţelor îl reprezintă obligaţiile sau datoriile întreprinderii
către terţi, formate în cadrul relaţiilor acesteia cu furnizorii, acţionarii,
salariaţii proprii, bugetul statului, bănci etc.
În cadrul analizei se cercetează în primul rînd evoluţia creanţelor şi
obligaţiilor, în raport cu veniturile sau cifra de afaceri (pentru a pune în
evidenţă raportul dintre imobilizarea capitalului întreprinderii şi cel care
priveşte folosirea surselor atrase).
Tabelul 7.5.
Aprecierea evoluţiei creanţelor şi datoriilor pe termen scurt,
în raport cu venitul din vînzări
Indicatori La începutul La sfîrşitul anului Abaterea Ritmul
anului (+, -) creşterii,
suma, lei ponde- suma, lei ponde- lei % %
rea, % rea, %
A 1 2 3 4 5 6 7
1. Creanţe pe termen
scurt, total inclusiv: 1544528 100 1015540 100 -528988 x 65,75
1.1.Creanţe
comerciale
1.2.Creanţe ale 659976 42,73 370367 36,47 -289609 -6,26 56,12
părţilor legate
1.3. Avansuri - - 20514 2,02 +20514 +2,02 100
acordate
1.4.Creanţe privind 377637 24,45 146948 14,47 -230689 -9,98 38,91
decontărilor cu
bugetul
1.5.Creanţe ale 51124 3,31 187672 18,48 +136548 +15,17 367,09
personalului
1.6. Creanţe privind 22704 1,47 32091 3,16 +9387 +1,69 141,35
veniturile calculate
1.7.Alte creanţe pe 4324 0,28 31177 3,07 +26853 +2,79 721,02
120
termen scurt
428763 27,76 226771 22,33 -201992 -5,43 52,89
scurt, total 2252118 100 3087552 100 +835434 x 137,09
inclusiv:
2.1.Datorii financi-
are pe termen scurt - - 1008915 32,68 +1008915 +32,68 100
2.2.Datorii comerci-
ale pe termen scurt 572728 25,43 899584 29,14 +326856 +3,71 157,07
2.3.Datorii pe ter-
men scurt calculate 1679390 74,57 1179053 38,18 -500337 -36,39 70,21
3. Venitul din vînzări
14763000 x 20633000 x +5870000 x 139,76
4. Corelaţia
creanţe/obligaţii 0,6858 x 0,3289 x -0,3569 x 47,86
Rezultă că creanţele şi obligaţiile cresc într-un ritm inferior celui

aferent venitului din vînzări, ceea ce influenţează favorabil fluxul de
disponibilităţi.
Această influenţă este accentuată şi de raportul dintre creanţe şi
obligaţii, care este subunitar.
La etapa următoare se determină şi se apreciază evoluţia următorilor
indicatori:
 Numărul de rotaţii al creanţelor reflectă viteza de transformare a
datoriilor debitoare în numerar şi se calculează prin relaţia:
VV
NC = CVM ,
unde:
VV – venitul din vînzări;
CVM – valoarea medie a creanţelor.
Orice unitate economică cu activitate de producţie trebuie să tindă
spre o performanţă maximă a acestui indicator, ceea ce reflectă
eficacitatea colaborării întreprinderii cu clienţii săi.
 Durata de rotaţie a creanţelor
CVM xT
DC = VV
,
unde:
T – numărul de zile în perioada analizată.
Accelerarea rotaţiei creanţelor se interpretează ca o tendinţă pozitivă.
121
 Numărul de rotaţii a datoriilor pe termen scurt indică viteza de plată a
datoriilor întreprinderii către terţi.
VV
ND = DTSVM ,
unde:
DTSVM – valoarea medie a datoriilor pe termen scurt.
 Durata de folosire a surselor atrase
DTSVM xT
Df = VV
,
Cunoaşterea evoluţiei acestor indicatori este necesară pentru a
putea previziona necesarul de surse pentru activitatea operaţională, în
viitor.
Creanţele şi obligaţiile trebuie să fie analizate şi în raport de gradul de
vechime. Intervalele de vechime utilizate sînt diferite. În mod normal,
acestea ar trebui să fie pînă la 30 zile, între30 şi 90 zile şi peste 90 zile.
În Republica Moldova, dată fiind situaţia specifică perioadei, se
folosesc următoarele intervale: pînă la 3 luni, între 3 luni şi un an şi peste
un an.
Tabelul 7.6.
Analiza creanţelor şi datoriilor pe termen scurt
în raport de gradul de vechime
Specificaţie Creanţe Datorii pe termen scurt
lei % lei %
A 1 2 3 4
1. Creanţe/Datorii pe termen
scurt, total 1015540 100 3087552 100
inclusiv:
la care termenul de plată n-a
sosit 267493 26,34 1467513 47,53
cu termenul expirat:
- pînă la 3 luni 183508 18,07 21304 0,69
- de la 3 luni pînă la un an 368641 36,30 575520 18,64
- mai mult de un an 195898 19,29 1023215 33,14
Rezultă că ponderea principală o deţin creanţele cu o vechime de pînă
la un an şi obligaţiile cu o vechime mai mare de un an. În această situaţie
trezeşte temei de îngrijorare valoarea datoriilor cu termenul expirat mai
mult de un an.
122
7.6. Analiza fondului de rulment net.
Fondul de rulment (FR) reprezintă partea din capitalul permanent

destinată şi utilizată pentru finanţarea activităţii curente operaţionale.
Mărimea absolută a fondului de rulment (FR) poate fi determinată
prin două variante de calcul:
 ca diferenţă între capitalul permanent (Cperm.) şi suma totală a activelor
pe termen lung (TAL);
FR = Cperm. – TAL,
sau pe baza datelor din bilanţul contabil:
FR = (rd.650 + rd. 770) – rd.180
 ca diferenţa între suma totală a activelor curente (TAC) şi total datorii
pe termen scurt ale întreprinderii (DTS);
FR = TAC – DTS,
sau pe baza datelor din bilanţul contabil:
FR = (rd.460 – rd.970)
Prin ambele variante de calcul obţinem unul şi acelaşi rezultat cu
deosebirea că prima variantă creează posibilitatea aprecierii modalităţii de
finanţare a investiţiilor, iar a doua – cea a echilibrului financiar pe termen
scurt.
Tabelul 7.7.
Calculul fondului de rulment net
Indicatori La începutul anului La sfîrşitul anului de
de gestiune gestiune
A 1 2
Prima variantă de calcul
1. Capitalul propriu 14316570 13649442
2. Datoriile pe termen lung
918512 789206
3. Capitalul permanent (rd.1 + rd.2)
15235082 14438648
4. Activele pe termen lung 12977963 12431334
5. Fondul de rulment net (rd.3 –
rd.4) 2257119 2007314
A doua variantă de calcul
123
1. Activele curente 4509237 5094866
2. Datoriile pe termen scurt
2252118 3087552
3. Fondul de rulment net (rd.1 –
rd.2) 2257119 2007314
Din calculele efectuate în tabelul 7.7. rezultă că atît la sfîrşitul, cît şi
la începutul anului de gestiune întreprinderea analizată dispune de un fond
de rulment net pozitiv.
Din comparaţia FR existent şi a normativului acestuia, stabilit în baza
duratei ciclului financiar şi a vînzărilor medii zilnice se stabilesc trei
situaţii:
- cînd valoarea efectivă a fondului de rulment net coincide cu mărimea
programată – această situaţie ideală se observă destul de rar în viaţa
economică.
- excedentul (surplusul) fondului de rulment, în cazul cînd valoarea lui
depăşeşte mărimea necesară.
- deficitul (lipsa) fondului de rulment net, în cazul cînd
valoarea lui este mai mică decît mărimea necesară
(Durata ciclului financiar în zile se calculează potrivit relaţiei:
Durata _ ciclului Durata _ medie Durata _ medie Durata _ medie

financiar = a _ rotatiei _ SMM + de _ incasare _ a _ CTS - de _ achitare _ a _ DTS ,
unde:
CTS – creanţe pe termen scurt;
DTS – datorii pe termen scurt).
Este de menţionat faptul că ambele abateri (excedentul şi deficitul)

influenţează negativ asupra situaţiei financiare a întreprinderii.
Deficitul fondului de rulment este mult mai periculos şi nedorit,
pentru că poate crea:
 staţionări în procesul desfăşurării activităţii operaţionale din cauza
lipsei resurselor materiale;
 greve din cauza reţinerii salariilor;
124
 amenzi, penalităţi de plătit creditorilor, furnizorilor, bugetului în
legătură cu încălcarea termenelor de achitare;
 faliment
excedentul fondului de rulment, cu toate că este mai preferabil, are,
de asemenea, o serie de urmări financiare negative:
 micşorarea rentabilităţii (capitalului investit în stocurile activelor
curente peste norme nu aduce profit);
 învechirea, deteriorarea şi pierderea stocurilor excedente de
mărfuri şi materiale;
 cheltuieli suplimentare privind păstrarea şi asigurarea stocurilor
excedente de mărfuri şi materiale.
7.7. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii întreprinderii
Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se

transforma în bani (aceasta constituie un criteriu de grupare a posturilor
de bilanţ).
Solvabilitatea – reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă
obligaţiilor sale băneşti, respectiv de a-şi onora plăţile la termenele
scadente.
Literatura de specialitate oferă mai mulţi indicatori relativi (uneori cu
diverse denumiri) care caracterizează stabilitatea financiară a
întreprinderii:
 Lichiditatea absolută reflectă în ce măsură întreprinderea este capabilă
să-şi onoreze imediat obligaţiile curente:
MB rd .440 f .1
La = DTS sau rd .970 f .1 ,
unde:
MB – mijloace băneşti;
DTS – total datorii pe termen scurt (+suma datoriilor pe termen lung, care
trebuie să fie achitată în anul de gestiune).
Lichiditatea absolută are valoare optimală între 0,20 şi 0,25.
Aceasta înseamnă că la fiecare leu datorii curente întreprinderea
trebuie să dispună de 20-25 bani în numerar.
125
De regulă, furnizorii caută o valoare cît mai mare a acestui indicator.
Însă, lipsa de mijloace băneşti, cît şi capacitatea slabă de cumpărare a
produselor finite din partea consumatorilor, au creat actualmente o situaţie
în care la majoritatea agenţilor economici cu activitate de producţie pe
teren rata lichidităţii absolute s-a redus substanţial. (deaceia furnizorii cer
plata în prealabil).
 Lichiditatea intermediară indică capacitatea întreprinderii de a-şi regla
datoriile pe termen scurt fără a fi obligată să negocieze stocurile.
Acest indicator este solicitat de instituţiile bancare, şi se examinează
cînd întreprinderea pretinde la credite bancare pe termen scurt şi lung.
TAC  SMM rd .460 f .1  rd .250 f .1
Li = DTS
sau rd .970 f .1 ,
unde:
TAC – reprezintă suma totală a activelor curente;
SMM – suma stocurilor.
Rata lichidităţii intermediare în condiţiile favorabile pentru activitatea
de producţie trebuie să tindă spre o mărime unitară (între 0,7 – 1,0).
 Lichiditatea curentă reflectă posibilitatea mijloacelor curente de care
dispune întreprinderea conform datelor din bilanţul contabil de a se
transforma într-un termen scurt în lichidităţi necesare pentru a satisface
obligaţiile de plată curente.
Acest indicator îi interesează mai mult pe proprietari (acţionari).
TAC rd .460 f .1
Lc = DTS sau rd .970 f .1 .
De regulă, se apreciază o rată a lichidităţii curente favorabilă în
condiţiile cînd acest indice are o mărime supraunitară (între 2,0 şi 2,5)
În cadrul studiilor de evaluare economică, în special în cazul
transmiterii dreptului de proprietate, practica recomandă folosirea
următorilor indicatori:
 Rata solvabilităţii generale (Rsg), exprimă gradul de acoperire a
capitalului împrumutat cu activele totale de care dispune întreprinderea şi
se determină cu ajutorul relaţiei:
TA rd .470 f .1
Rsg = DT sau rd .770 f .1  rd .970 f .1 ,
unde:
TA – total general activ;
126
DT – total datorii pe termen lung şi pe termen scurt.
 Rata solvabilităţii patrimoniale (Rsp) exprimă gradul de acoperire a
datoriilor pe termen lung cu capitalul propriu şi se determină cu ajutorul
relaţiei:
CP rd .650 f .1
Rsp = DTL sau rd .770 f .1 ,
unde:
CP – reprezintă capitalul propriu;
DTL – datorii pe termen lung.
7.8. Analiza fluxurilor mijloacelor băneşti
O componentă importantă a analizei situaţiei financiar- patrimoniale,

o constituie cercetarea fluxurilor mijloacelor băneşti întrucît, în practica
economică, se consideră că orice activitate trebuie să “degaje bani”, să
rezulte un surplus de capital faţă de cel investit în afaceri. O întreprindere
poate să fie rentabilă, să realizeze profit, dar să nu fie solvabilă, din cauza
lipsei de lichidităţi ca urmare a decalajului dintre încasările şi plăţile pe
care le face în cadrul ciclului financiar.
Principalele componente ale încasărilor:
 încasări din vînzarea produselor, mărfurilor şi serviciilor prestate din
perioada curentă şi precedentă;
 vînzări de valori imobiliare şi mobiliare;
 contractarea de împrumuturi sau vînzări de titluri;
 încasări din chirii, dobînzi, dividende şi alte venituri.
În cadrul plăţilor se cuprind:
 plata pentru cumpărări de mărfuri, materii prime, materiale, prestări de
servicii de către terţi;
 plăţi pentru salarii;
 achitarea impozitelor, taxelor şi altor datorii faţă de buget;
 achiziţii de active pe termen lung;
 plata dobînzilor şi ratelor scadente;
 răscumpărarea acţiunilor emise de întreprindere;
 achitarea dividendelor şi alte plăţi.
127
Diferenţa între plăţile şi încasările întreprinderii efectuate, de regulă,
pe parcursul unui an (unui exerciţiu financiar) se concretizează la finele
exerciţiului financiar într-o sumă de disponibilităţi nete, denumită Free
Cash Flow, pe care întreprinderea poate să o distribuie parţial furnizorilor
de capital (dividende acţionarilor şi dobînzi creditorilor), restul rămînînd
la dispoziţia acesteia, concretizîndu-se prin variaţia trezoreriei nete.
Practic, lucrurile stau altfel datorită operaţiunilor care intervin în cadrul
ciclului financiar al întreprinderii, care presupune luarea în considerare a
imobilizărilor şi respectiv eliberărilor de capital. Aşa de exemplu, o
creştere a soldurilor conturilor de creanţe sau de stocuri reprezintă
imobilizări, pe cînd majorarea obligaţiilor se transformă în surse
suplimentare de finanţare.
În consecinţă, analiza fluxului de mijloace băneşti presupune
stabilirea rezultatului acestuia (plus de mijloace băneşti sau deficit) şi
evoluţia sa faţă de perioada precedentă.
La etapa iniţială a analizei se studiază modificările survenite în
mărimile absolute şi relative ale fluxurilor mijloacelor băneşti în
comparaţie cu perioada precedentă şi nivelul programat.
Din punct de vedere al tehnicii de calcul la analiza mărimii şi
evoluţiei fluxurilor mijloacelor băneşti pot fi determinate: abaterea
absolută a acestora, ritmul creşterii, sporul creşterii, % îndeplinirii
planului şi % abaterii faţă de plan.
Aprecierea informaţiilor obţinute se efectuează pornind de la
următoarele considerente:
 Desfăşurarea reuşită a activităţii operaţionale trebuie să genereze
fluxul net pozitiv.
 Menţinerea şi dezvoltarea potenţialului economic al întreprinderii
condiţionează fluxul net negativ din activitatea de investiţii.
 Fluxurile pozitive din activitatea operaţională şi cea financiară
trebuie să compenseze fluxul negativ din activitatea de investiţii.
Nerespectarea primei şi ultimei condiţii provoacă scăderea soldului
mijloacelor băneşti şi insolvabilitatea întreprinderii. Neglijarea celui de-al
doilea aspect determină reducerea potenţialului întreprinderii în
perspectivă.
128
La următoarea etapă se efectuează analiza factorială a fluxurilor
mijloacelor băneşti. Scopul acestei etape constă în determinarea cauzelor
principale ce au provocat modificări esenţiale în fluxurile mijloacelor
băneşti. Pentru atingerea acestui obiectiv se foloseşte metoda balanţieră,
întrucît există legătura aditivă dintre indicatorul rezultativ şi factorii
influenţi:
FNMB = (ÎMBO – PMBO) + (ÎMBI – PMBI) + (ÎMBF – PMBF) +
+ (ÎMBE – PMBE),
unde:
FNMB – fluxul net total de mijloace băneşti;
ÎMBO – încasările băneşti operaţionale;
PMBO – plăţile băneşti operaţionale;
ÎMBI – încasările băneşti din activitatea de investiţii;
PMBI – plăţi băneşti din activitatea de investiţii;
ÎMBF – încasările băneşti din activitatea financiară;
PMBF – plăţi băneşti din activitatea financiară;
ÎMBE – încasările băneşti excepţionale;
PMBE – plăţi băneşti excepţionale.
TEMA 8. MODELE DE ANALIZĂ COMPLEXĂ A EFECTELOR

UTILIZĂRII RESURSELOR ASUPRA REZULTATELOR
Obiective:
► Caracteristica întreprinderii ca sistem.

► Explicarea importanţei analizei complexe a activităţii
întreprinderii.
► Examinarea diverselor modele de analiză complexă a activităţii
întreprinderii.
129
8.1. Întreprinderea ca sistem
Pe lîngă cercetarea analitică a diferitelor secţiuni ale activităţii

întreprinderii este necesară o analiză complexă, care să pună în evidenţă
un şir de corelaţii, de interdependenţe, ceea ce permite determinarea de pe
poziţia unei abordări sistematice a eficienţei valorificării resurselor intrate
în circuitul economic.
Întreprinderea, ca sistem, reprezintă un ansamblu de elemente
organizate pe baza legăturilor de condiţionare dintre ele, care-şi
desfăşoară activitatea într-un mediu dinamic pe care îl influenţează şi de
care este influenţată cu scopul de a realiza anumite obiective.
Rezultă că în abordarea sistematică a întreprinderii urmează să
reliefăm obiectivele – adică suportul motivator, raţiunea de a fi a
întreprinderii, elementele sau entităţile care alcătuiesc componenţa
constructivă, relaţiile sau raporturile dintre elementele sistemului, care
reprezintă o componentă funcţională.
Elementele şi relaţiile sistemului încadrat într-o configuraţie bine
determinată şi relativ stabilă alcătuiesc structura acestuia, care constituie o
caracteristică determinantă a sistemului.
Într-o accepţiune generală, structura o definim ca mod de asociere a
elementelor constitutive ale unui sistem. De pe poziţia definirii
întreprinderii ca sistem structural, putem stabili cinci elemente definitorii,
şi anume: resurse, relaţii, activităţi, rezultate şi eficienţă.
Stabilirea elementelor definitorii ale întreprinderii constituie punctul
de plecare în analiza întreprinderii ca un complex de structuri. Adîncind
procentul de analiză de tip structural se urmăresc componentele fiecărui
element definitoriu, cu alte cuvinte, se pătrunde în activitatea sistemului
“întreprindere” din treaptă în treaptă, utilizînd analiza structurală.
Abordarea sistematică a întreprinderii deplasează accentul pe
cercetarea întregului şi deduce informaţiile despre componente din
studierea comportamentului de ansamblu.
Întreprinderea, ca sistem, prezintă un şir de caracteristici, ea este un
sistem socio – economic, dinamic, complex, probabilistic, deschis, relativ
stabil, autoreglabil şi autoorganizabil.
130
În interiorul întreprinderii, ca sistem, distingem subsisteme (sectoare,
secţii, activităţi, funcţiuni): acestea funcţionează semiindependent, fiind
integrate ansamblului întreprinderii care este orientat spre realizarea
anumitor obiective.
Analiza activităţii întreprinderii, prin prisma teoriei sistemelor, oferă
posibilitatea de a releva eficienţa sistemului “întreprindere”, a organizării
şi conducerii lui, modul în care diferitele subsisteme îşi aduc contribuţia
la rezultatele de ansamblu, disfuncţionalităţile care pot apare. Analiza
serveşte în continuare ca instrument de elaborare a deciziilor de reglare a
sistemului în scopul valorificării maxime a resurselor pe care le are la
dispoziţie întreprinderea.
8.2. Modele de analiză complexă a întreprinderii
Orice model de analiză complexă reprezintă un instrument de

cercetare bazat pe simplificarea realităţii. În modelele de analiză a
rezultatelor (în special a producţiei), unul din aspectele de bază care
priveşte simplificarea realităţii se referă la faptul că producţia, ca rezultat
esenţial al activităţii întreprinderii, a fost explicată, în mod izolat, prin
prisma unui singur factor al procesului de producţie. Ca urmare cele trei
modele fundamentale, corespunzătoare celor trei factori ai procesului de
producţie, au apărut astfel:
VPF = Th x Wh,
în care sînt puşi în evidenţă cei doi factori (unul cantitativ şi altul
calitativ) ai forţei de muncă:
Th – numătul de ore lucrate de toţi lucrătorii;
Wh – productivitatea medie orară a muncii.
VPF = Nu x ,
în care sînt puşi în evidenţă cei doi factori (unul cantitativ şi altul
calitativ) ai mijloacelor de muncă:
Nu – numărul de utilaje instalate;
 - productivitatea medie anuală a unui utilaj.
Ct
VPF = Cs ,
în care apar cele două variabile ale obiectelor muncii:
131
Ct – consumul total de materiale;
Cs – consumul specific de materiale.
La prima etapă de analiză este important de a efectua analiza
influenţei tuturor factorilor (forţa de muncă, mijloacele de muncă şi
obiectele muncii) izolat unul faţă de altul asupra volumului de producţie.
Datele pentru analiza respectivă se iau din rapoartele statistice 1-m
Munca, 1–P Producţie, 5–C Consumurile şi cheltuielile întreprinderii,
Anexa la Bilanţul contabil din raportul financiar anual şi altele.
Analiza volumului de producţie fabricată în dependenţă de influenţa
forţei de muncă asupra lui se efectuează prin metoda diferenţelor absolute.
Modelul analitic este: VPF = Th x Wh (R = a x b).
Tabelul 8.1.
Calculul influenţei factorilor de muncă
asupra modificării volumului de producţie
Anul Anul de Abaterea inclusiv sub
Indicatori precedent gestiune (+, -) influenţa
Th Wh
A 1 2 3 4 5
1.Volumul producţiei
fabricate, mii lei 18428 25022 +6594 - 20 +6614
2.Numărul de ore
lucrate de toţi
muncitorii, ore 116000 115874 - 126
3.Productivitatea
medie orară a muncii,
lei 158,86 215,94 +57,08
(- 126) x 158,86 = - 20016lei;
(+ 57,08) x 115874 = +6614088lei.
Balanţa influenţei factorilor: (- 20016) + 6614088 = +6594 (mii lei)
Reieşind din rezultatele obţinute se poate constata că la întreprinderea
analizată volumul de producţie s-a majorat în anul curent, faţă de anul
precedent cu +6594 mii lei. Analiza factorială a arătat că asupra acestei
modificări a influenţat pozitiv majorarea productivităţii medii orare a
muncii care a contribuit la majorarea volumului producţiei fabricate cu
+6614088lei. Totodată, volumului de producţie s-a diminuat sub influenţa
132
negativă a micşorării numărului de ore lucrate de toţi muncitorii cu –
20016 lei. Aşadar, întreprinderea analizată dispune de rezerve de sporire a
volumului de producţie în mărime de – 20016 lei.
Analiza următorului model fundamental, corespunzător mijloacelor
de muncă, de asemenea se efectuează prin metoda diferenţelor absolute.
Modelul analitic de calcul este: VPF = Nu x  (R = a x b).
Tabelul 8.2.
Calculul influenţei mijloacelor de muncă
Anul Anul de Abaterea inclusiv sub influenţa
Indicatori preced. gestiune (+,- ) Nu 
1.Volumul producţiei
fabricate, mii lei 18428 25022 +6594 +147 +6447
2.Numărul de utilaje
instalate, mii lei 250 252 +2
3.Productivitatea medie
anuală a unui utilaj,lei 73712 99294 +25582
(+2) x 73712 = +147 mii lei;
(+25582) x 252 = +6447 mii lei.
Balanţa influenţei factorilor: 147 + 6447 = +6594 (mii lei).
Conform rezultatelor obţinute se poate constata că la întreprinderea
analizată volumul de producţie în anul curent în comparaţie cu anul
precedent s-a majorat cu +6594 mii lei. La modificarea acestui indicator
au influenţat doi factori: modificarea numărului de utilaje instalate a
contribuit la majorarea volumului de producţie cu +147 mii lei şi
modificarea productivităţii medii anuale a unui utilaj a influenţat pozitiv
volumul de producţie majorîndu-l cu – 6447 mii lei.
Şi, în sfîrşit, analiza ultimului model fundamental, corespunzător
obiectelor muncii, se efectuează prin metoda substituirii în lanţ. Modelul
Ct a
analitic de calcul: VPF = Cs (R = b ).
Ct0 = 1314012 lei
Ct1 = 2398974 lei
Cs0 = 7,1305 bani
Cs1 = 9,5875 bani
133
Influenţa modificării consumului total de materiale se determină astfel:
2398974  1314012
Ra = 7,1305 - = +15216 (mii lei)
Influenţa modificării consumului specific de materiale se determină
astfel:
2398974 2398974
Rb = 9,5875 – 7,1305 = 25022 – 33644 = - 8622 (mii lei)
Balanţa influenţei factorilor: 15216 + (- 8622) = +6594 (mii lei)
Rezultatele calculelor arată că asupra modificării volumului de
producţie a influenţat pozitiv majorarea consumului total de materiale,
care a contribuit la majorarea volumului de producţie cu + 15216 mii lei.
În urma majorării consumului specific de materiale volumul de producţie
s-a diminuat cu - 8622 mii lei.
În fiecare din aceste modele se face abstracţie de ceilalţi doi factori ai
procesului de producţie. Întrucît cei trei factori sînt interdependenţi,
înseamnă că producţia nu se poate obţine decît prin acţiunea simultană a
lor. Se pune, deasemenea, problema substituibilităţii factorilor procesului
de producţie (de exemplu: în ce măsură se înlocuieşte forţa de muncă cu
mijloace de muncă).
Dacă se operează izolat cu fiecare din cele trei modele de mai sus,
sporul de producţie se explică prin prisma unui singur factor al procesului
de producţie. Se obţine astfel un spor al producţiei triplu faţă de cel real.
În consecinţă, din punct de vedere metodologic, apare necesară
constituirea unor modele în care să fie cuprinşi toţi cei trei factori ai
procesului de producţie cu relaţiile dintre ei.
O modalitate simplă de a rezolva repartizarea sporului producţiei pe
factori ar fi de a diviza toate influenţele cu trei, ceea ce ar echivala cu
ideea că importanţa celor trei factori este egală în procesul de producţie.
În realitate, rolul factorilor este diferit în diverse ramuri şi întreprinderi.
Apare, în acest sens, ideea unei ponderări a influenţelor, care s-ar putea
face, de exemplu, în funcţie de ponderea fiecărui factor reflectată în
costuri.
O altă variantă de a construi un model complex de analiză porneşte de
la modelul VPF = Th x Wh (care se referă la forţa de muncă), în care se
dezvoltă productivitatea medie orară a muncii avînd în vedere că ceilalţi
doi factori sintetizaţi în mijloace de producţie (MF) influenţează asupra
134
productivităţii muncii prin gradul de înzestrare a forţei de muncă cu
mijloace de producţie (ÎMF) şi prin eficienţa folosirii mijloacelor de
producţie (). Raţionamentul poate fi redat în modul următor:
Wh = VPF  Th,
VPF = MF x ,
= VPF  MF,

ÎMF = MF  Th,
Wh = (MF x )  Th = ÎMF x ,
deci: VPF = Th x ÎMF x ,
unde:
Th – numărul de ore lucrate de toţi muncitorii;
ÎMF – înzestrarea muncii cu fonduri;
 – randamentul fondurilor.
Datele iniţiale pentru această analiză se culeg din rapoartele statistice
1-P Producţie, 1-m Munca, Anexa la Bilanţul contabil şi alte documente.
Analiza se efectuează prin metoda substituirii în lanţ sau metoda
Tabelul 8.3.
Date iniţiale pentru analiză
Indicatori Anul prece- Anul de Abaterea
dent gestiune (+,-)
1.Volumul producţiei fabricate,
mii lei 18428 25022 +6594
2.Valoarea medie anuală a
mijloacelor fixe de producţie,
mii lei 8376 10785 +2409
3.Numărul de ore lucrate de toţi
muncitorii, ore 835200 869055 +33855
4.Înzestrarea muncii cu mijloace
fixe, lei 10,03 12,41 +2,38
5.Randamentul mijloacelor fixe,
lei 2,20 2,32 +0,12
135
În acest model se vor îmbina cei trei factori ai procesului de
producţie (forţa de muncă, mijloacele de muncă şi obiectele muncii). Cu
ajutorul metodei diferenţelor absolute sau a substituirii în lanţ se separă
influenţele celor trei factori asupra sporului producţiei. Primul factor se
referă la cantitatea de forţă de muncă utilizată (timpul cheltuit), al doilea
reprezintă o îmbinare între mijloacele de producţie şi forţa de muncă
(reflectă şi substituirea forţei de muncă cu mijloace de muncă), iar al
treilea se referă la eficienţa utilizării mijloacelor fixe de producţie.
Tabelul 8.4.
Calculul influenţei factorilor
Nr. Nr. factorii VPF Calculul Rezultatu Denumirea
calc. subs. Th ÎMF  influenţe l factorilor
i influenţei
factorilor factorilor
1 0 835200 10,03 2,20 18428 - - -
2 1 869055 10,03 2,20 19177 19177- +749 Mod. Th
18428
3 2 869055 12,41 2,20 23727 23727- +4550 Mod. ÎMF
19177
4 3 869055 12,41 2,32 25022 25022- +1295 Mod. 
23727
Balanţa influenţei factorilor: 749 + 4550 + 1295 = +6594 (mii lei)
Conform rezultatelor obţinute se poate constata că asupra volumului
de producţie au influenţat pozitiv trei factori şi anume: numărul de ore
lucrate de toţi muncitorii cu + 749 mii lei, înzestrarea muncii cu mijloace
fixe cu +4550 mii lei şi randamentul mijloacelor fixe cu + 1295 mii lei.
O altă cale de a construi modele complexe o constituie trecerea de la
un model la altul potrivit circuitului economic prin înlocuiri succesive. Ca
exemplu poate servi următorul model:
P VPG VPF VPV P
MF  M C = ( MF  M ) x ( VPG ) x ( VPF ) x ( VPV ),
C
unde: P – profitul;
MF – mijloace fixe;
Mc – mijloace curente;
VPG – volumul producţiei globale;
136
VPV – volumul producţiei vîndute.
Se constată că numărătorul dintr-un raport devine numitor în raportul
următor. Fiecare raport (coeficient) are o anumită valoare cognitivă.
O altă modalitate de a studia acţiunea complexă a factorilor
procesului de producţie o constituie funcţiile de producţie.
Funcţia de producţie pune în evidenţă dependenţa funcţională dintre
mărimea factorilor de producţie, care reprezintă intrările în sistem, şi
rezultatul procesului de producţie (producţie fizică, producţie globală,
producţie netă, venit naţional etc.), care reprezintă ieşirile din sistem.
Altfel, funcţia de producţie reflectă într-un model raportul real dintre
resurse şi producţie.
Construirea funcţiei de producţie, ca a oricărui model, presupune
două etape:
- identificarea factorilor esenţiali şi definirea formei funcţiei (analiza
calitativă a modelului);
- parametrizarea funcţiei de producţie, adică calculul valorilor numerice
ale parametrilor cu ajutorul unor date statistice pe baza analizei de
corelaţie şi regresie (analiza cantitativă a modelului).
Funcţiile de producţie pot fi construite static (sincron), pe baza unei
mulţimi de indicatori la un moment determinat (interval de timp), sau
dinamic (diacronic), pe baza unor serii de date care reflectă dinamica
fenomenului.
Într-o formă generală funcţia de producţie se scrie astfel:
Y = F (x1, x2, ……..xn),
unde: Y – producţia (ieşirea din sistem);
x1, x2,……….xn - mărimea factorilor de producţie.
Funcţia de producţie trebuie să satisfacă anumite cerinţe de ordin
logic, economic şi matematic, dintre care cele mai importante sunt:
- toate variabilele care intră în funcţia de producţie trebuie să fie
măsurabile;
- producţia este imposibilă fără cheltuirea de resurse;
- toate resursele cuprinse în funcţia de producţie sunt necesare procesului
de producţie, adică în termeni matematici, în absenţa uneia dintre ele
producţia este egală cu zero;
137
- se consideră că resursele sunt într-o anumită măsură interşanjabile
(interschimbabile), iar în cazurile limită ele pot intra în proporţii strict
determinate;
- dacă mărimea unei resurse este limitată, atunci producţia nu poate
creşte la infinit;
- toate variabilele trebuie să aibă sens economic clar;
- funcţia de producţie este crescătoare în raport cu toate argumentele
sale.
Estimarea parametrilor funcţiei de producţie se efectuează, de obicei,
prin metoda celor mai mici pătrate. Determinarea gradului de dependenţă
dintre variabilele independente şi cea dependentă se realizează prin
utilizarea dispersiei, a abaterii medii pătratice, a coeficientului de corelaţie
simplă şi multiplă.
În general, în aplicaţiile practice sunt preponderente funcţiile de
producţie bifactoriale de tip Cobb – Donglas, în care factorii de producţie
sunt forţa de muncă (L) şi mijloacele de producţie (capitalul, K):
Y = F (L, K)
Referitor la primul factor de producţie, respectiv forţa de muncă, în
general, se măsoară în unităţi naturale şi se referă la numărul mediu al
întregului personal sau numărul mediu al muncitorilor. Se poate face şi o
cuantificare valorică, în sensul: fondul de retribuţie al personalului
respectiv.
Cu privire la cel de-al doilea factor, datorită caracterului său eterogen,
măsurarea se face valoric. În mod normal, trebuie cuprinse atît mijloacele
fixe, cît şi cele curente, ambele constituind mijloace de producţie. În unele
modele sunt cuprinse numai cele fixe, ca avînd un rol determinant în
procesul de producţie.
Este important de subliniat faptul că în legătură cu ambii factori
intervin modificări structurale, judecate după diferite criterii, care
influenţează asupra rezultatului (producţiei, profitului); aceste modificări
trebuie avute în vedere prin coeficienţi de ponderare stabiliţi pe baza unei
analize temeinice economico – statistice.
Pe baza unor asemenea consideraţii teoretice, se construiesc tipuri
concrete de funcţii de producţie care să servească procesului de analiză şi
decizie. Forma primară a funcţiei Cobb Douglas este:
138
F (L, K) = AL K
Coeficienţii  şi 1 -  (respectiv ) sunt coeficienţi de elasticitate a
producţiei în raport cu fiecare din factorii procesului de producţie (arată
cu cît creşte producţia cînd factorul respectiv creşte, iar celălalt rămîne
constant). Aceşti coeficienţi se stabilesc pe baze statistice.
Funcţiile de producţie au fost dezvoltate pentru a pune în evidenţă, în
mod independent, şi alţi factori ai procesului de producţie, cum ar fi
progresul tehnico – ştiinţific, calificarea forţei de muncă, importul de
mijloace de producţie etc. Se pun în atenţia cercetătorilor şi alte direcţii de
dezvoltare a funcţiilor de producţie, cum ar fi: estimarea resurselor
naturale consumate şi a materialelor refolosibile; luarea în considerare a
decalajului în timp între momentul efectuării cheltuielilor şi momentul
obţinerii producţiei; reflectarea specificului diferitelor ramuri ale
economiei naţionale.
Funcţiile de producţie reprezintă astfel un instrument util pentru
analiza economică, pentru planificare şi prognoză în vederea punerii în
evidenţă a dependenţei producţiei (venitul naţional) de consumul de
resurse, de factori calitativi şi cantitativi, a eficienţei producţiei în
condiţiile schimbării dimensiunii acesteia, a dezvoltării întreprinderilor,
ramurilor şi subramurilor etc.
RAPORTUL FINANCIAR
AL ANULUI DE GESTIUNE 200_
Unitatea (întreprinderea) SA „Ionel”

Judeţul (municipiul) Chişinău
Tipul de activitate industrie
Cod fiscal 271699
Adresa Chişinău, str. Bulgară
Contabil şef Negară Olesea
BILANŢUL CONTABIL
la 31 decembrie 200_
Nr. ACTIV Cod La finele La finele anului

139
rînd perioadei de de gestiune
gestiune curente precedent
1. ACTIVE PR TERMEN LUNG
1.1. Active nemateriale
Active nemateriale (111, 112) 010 35395 22223
Amortizarea activelor
nemateriale (113) 020 (9500) (6250)
Valoarea de bilanţ a activelor
nemateriale (rd.010 – rd.020) 030 25895 15973
1.2. Active materiale pe termen
lung
Active materiale în curs de 040 1250000 2702328
execuţie (121)
Terenuri (122) 050 3351286 4528300
Mijloace fixe (123) 060 10785000 8376000
Resurse naturale (125) 070
Uzura şi epuizarea activelor
materiale pe termen lung (124, 080 (3019800) (2680320)
126)
Valoarea de bilanţ a activelor
materiale pe termen lung
(rd.040 + rd.050 + rd.060 + 090 12366486 12926308
rd.070 – rd.080)
1.3. Active financiare pe termen
lung
Investiţii pe termen lung în părţi 100 14182 17282
nelegate (131)
Investiţii pe termen lung în părţi
legate (132) 110
Modificarea valorii investiţiilor
pe termen lung (133) 120
Creanţe pe termen lung (134) 130 15000 15000
Active amânate privind
impozitul pe venit (135) 140
Avansuri acordate (136) 150 6500 3400
Total s.1.3. (rd.100 + rd.110 ±
rd.120 + rd.130 + rd.140 + 160 35682 35682
rd.150)
1.4. Alte active pe termen lung
140
(141, 142) 170 3271
Total capitolul 1 (rd.030 +
rd.090 + rd.160 + rd.170) 180 12431334 12977963
2. ACTIVE CURENTE
2.1. Stocuri de mărfuri şi materiale
Materiale (211) 190 12170 2500
Animale la creştere şi îngrăşat 200
(212)
Obiecte de mică valoare şi scurtă
durată (213-214) 210 590 2250
Producţie în curs de execuţie 220 23520 21480
(215)
Produse (216) 230 3987773 2821596
Mărfuri (217) 240 12230 7500
Total s.2.1. (rd.190 + rd.200 +
rd.210 + rd.220 + rd.230 + 250 4036283 2855326
rd.240)
2.2. Creanţe pe termen scurt
Creanţe aferente facturilor
comerciale (221) 260 370367 659976
Corecţii la datorii dubioase (222) 270 ( ) ( )
Creanţe ale părţilor legate (223) 280 20514
Avansuri acordate (224) 290 146948 377637
Creanţe privind decontările cu
bugetul (225) 300 187672 51124
Taxa pe valoarea adăugată de
recuperat (226) 310
Creanţe ale personalului (227) 320 32091 22704
Creanţe privind veniturile
calculate (228) 330 31177 4324
Alte creanţe pe termen scurt 340 226771 428763
(229)
Total s.2.2. (rd.260 – rd.270 +
rd.280 + rd.290 + rd.300 +
rd.310 + rd.320 + rd.330 + 350 1015540 1544528
rd.340)
2.3. Investiţii pe termen scurt
Investiţii pe termen scurt în părţi
nelegate (231) 360 15000 15000
141
Investiţii pe termen scurt în părţi
legate (232) 370
Diminuarea valorii investiţiilor
pe termen scurt (233) 380 ( ) ( )
Total s.2.3. (rd.360 + rd.370 –
rd.380) 390 15000 15000
2.4. Mijloace băneşti
Casa (241) 400 1250 4500
Cont curent (242) 410 10293 59750
Cont valutar (243) 420 16450 24500
Alte mijloace băneşti (244, 245, 430 50
246)
Total s.2.4. (rd.400 + rd.410 +
rd.420 + rd.430) 440 28043 88750
2.5. Alte active curente (251, 252) 450 5633
TOTAL capitolul 2 (rd.250 +
rd.350 + rd.390 + rd.440 + 460 5094866 4509237
rd.450)
TOTAL GENERAL ACTIV
(rd.180 + rd.460) 470 17526200 17487200
3. CAPITAL PROPRIU
3.1. Capital statutar şi suplimentar
Capital statutar (311) 480 7300928 7300928
Capital suplimentar (312) 490
Capital nevărsat (313) 500 ( ) ( )
Capital retras (314) 510 ( ) ( )
Total 3.1. (rd.480 + rd.490 –
rd.500 – rd.510) 520 7300928 7300928
3.2. Rezerve
Rezerve stabilite de legislaţie 530 181315 58130
(321)
Rezerve prevăzute de statut 540 120876 38754
(322)
Alte rezerve (323) 550 4837557 6424746
Total s.3.2. (rd.530 + rd.540 +
rd.550) 560 5139748 6521630
3.3. Profit nerepartizat (pierdere
neacoperită)
Corectarea rezultatelor
142
perioadelor precedente (331) 570
Profitul nerepartizat (pierderea
neacoperită) al anilor precedenţi
(332) 580
Profitul net (pierderea) al
perioadei de gestiune (333) 590 1208766 387537
Profit utilizat al anului de
gestiune (334) 600 ( ) ( )
Total s.3.3. (±rd.570 ± rd.580
±rd.590 – rd.600) 610 1208766 387537
3.4. Capital secundar
Diferenţe din reevaluarea
activelor pe termen lung (341) 620 106475
Subvenţii (342) 630
Total s.3.4. (±rd.620 + rd.630) 640 106475
rd.560 ± rd.610 ± rd.640) 650 13649442 14316570
4. DATORII PE TERMEN
4.1. LUNG
Datorii financiare pe termen
lung 660 417670
Credite bancare pe termen lung
(411, 412)
Împrumuturi pe termen lung 670
(413)
Alte datorii financiare pe termen
lung (414) 680
Total s.4.1. (rd.660 + rd.670 +
rd.680) 690 417670
4.2. Datorii pe termen lung
calculate
Datorii de arendă pe termen lung 700
(421)
Venituri anticipate pe termen
lung (422) 710
Finanţări şi încasări cu destinaţie
specială (423) 720
Avansuri primite (424) 730 24600 16700
Datorii amânate privind
143
impozitul pe venit (425) 740
Alte datorii pe termen lung
calculate (426) 750 764606 484142
Total s.4.2. (rd.700 + rd.710 +
rd.720 + rd.730 + rd.740 + 760 789206 500842
rd.750)
rd.760) 770 789206 918512
5. DATORII PE TERMEN
5.1. SCURT
Datorii financiare pe termen
scurt 780 950000
Credite bancare pe termen scurt
(511, 512)
Împrumuturi pe termen scurt 790
(513)
Cota curentă a datoriilor pe
termen lung (514) 800
Alte datorii financiare pe termen
scurt (515, 516) 810 58915
Total s.5.1. (rd.780 + rd.790 +
rd.800 + rd.810) 820 1008915
5.2. Datorii comerciale pe termen
scurt
Datorii privind facturile 830 899584 572728
comerciale (521)
Datorii faţă de părţile legate 840
(522)
Avansuri primite (523) 850
Total s.5.2. (rd.830 + rd.840 +
rd.850) 860 899584 572728
5.3. Datorii pe termen scurt
calculate
Datorii privind retribuirea 870 119500 132100
muncii (531)
Datorii faţă de personal privind
alte operaţii (532) 880 24550 9050
Datorii privind asigurările (533) 890 132450 145670
Datorii privind decontările cu
144
bugetul (534) 900 314800 922450
Datorii preliminare (535) 910
Datorii privind plăţile
extrabugetare (536) 920
Datorii faţă de fondatori şi alţi
participanţi (537) 930 50240
Rezerve pentru cheltuieli şi plăţi
preliminare (538) 940 14750
Alte datorii pe termen scurt 950 522763 470120
(539)
Total s.5.3. (rd.870 + rd.880 +
rd.890 + rd.900 + rd.910 +
rd.920 + rd.930 + rd.940 + 960 1179053 1679390
rd.950)
rd.860 + rd.960) 970 3087552 2252118
TOTAL GENERAL PASIV
(rd.650 + rd.770 + rd.970) 980 17526200 17487200
RAPORTUL PRIVIND REZULTATELE FINANCIARE

de la 1 ianuarie pînă la 31 decembrie 200_
Indicatori Cod. Perioada de Perioada

rd. gestiune corespunzătoare
a anului
precedent
Vânzări nete (611) 010 20633000 14763000
Costul vânzărilor (711) 020 18222902 18182598
Profitul brut (pierdere globală) (rd.010
– rd.020) 030 2410098 (3419598)
Alte venituri operaţionale (612) 040 18757150 22154300
Cheltuieli comerciale (712) 050 4928681 4687972
Cheltuieli generale şi administrative
(713) 060 9896020 8025620
Alte cheltuieli operaţionale (714) 070 4890023 6038298
Rezultatul din activitatea operaţională:
profit (pierdere) (rd.030 + rd.040 –
rd.050 – rd.060 – rd.070) 080 1452524 (17188)
Rezultatul din activitatea de investiţii:
145
profit (pierdere) (621 – 721) 090 69500 533433
Rezultatul din activitatea financiară:
profit (pierdere) (622 – 722) 100 8060 (10950)
Rezultatul din activitatea economico-
financiară: profit (pierdere) (±rd.080 ±
rd.090 ± rd.100) 110 1530084 505295
Rezultatul excepţional: profit
(pierdere) (623 – 723) 120 (2000)
Profitul (pierderea) perioadei de
gestiune pînă la impozitare (±rd.110 ± 130 1530084 503295
rd.120)
Cheltuieli (economii) privind
impozitul pe venit (731) 140 321318 115758
Profitul net (pierdere netă) (±rd.130 ±
rd.140) 150 1208766 387537
RAPORTUL PRIVIND FLUXUL CAPITALULUI PROPRIU

la 31 decembrie 200_
Nr. Indicatori Co La finele Încasat Consuma La finele

cap d anului de (calculat) t (virat) perioadei
rd. gestiune de
precedent gestiune
curente
1. Capital statutar şi
suplimentar
Capital statutar (311) 010 7300928 7300928
Capital suplimentar
(312) 020
Capital nevărsat (313) 030 ( ) ( )
Capital retras (314) 040 ( ) ( )
Total s.1 (rd.010 ±
rd.020 – rd.030 –
rd.040) 050 7300928 7300928
2. Rezerve
Rezerve stabilite de
146
legislaţie (321) 060 58130 123185 181315
Rezerve prevăzute de
statut (322) 070 38754 82122 120876
Alte rezerve (323) 080 6424746 1587189 4837557
Total s.2 (rd.060 +
rd.070 + rd.080) 090 6521630 205307 1587189 5139748
3. Profit nerepartizat
(pierdere neacoperită)
Corectarea rezultatelor
perioadelor precedente
(331) 100
Profitul nerepartizat
(pierderea neacoperită)
al anilor precedenţi
(332) 110
Profitul net (pierderea)
al perioadei de gestiune
(333) 120 387557 821229 1208766
Profit utilizat al anului
de gestiune (334) 130 ( ) ( )
Total s.3 (±rd.100 ±
rd.110 ± rd.120 –
rd.130) 140 387537 821229 1208766
4. Capital secundar
Diferenţe din
reevaluarea activelor
pe termen lung (341) 150 106475 106475
Subvenţii (342) 160
Total s.4 (±rd.150 ±
rd.160) 170 106475 106475
TOTAL GENERAL
(rd.050 + rd.090 ±
rd.140 ± rd.170) 180 14316570 1026536 1693664 13649442
RAPORTUL PRIVIND FLUXUL MUJLOACELOR BĂNEŞTI

de la 1 ianuarie pînă la 31 decembrie 200_
147
Fluxul mijloacelor băneşti pe tipuri de activităţi Codul Perioada de
rândului gestiune
Activitatea operaţională
Încasări băneşti din vânzări 010 20633000
Plăţi băneşti furnizorilor şi antreprenorilor 020 23112925
Plăţi băneşti salariaţilor şi contribuţii pentru
asigurările sociale 030 750975
Plata dobânzilor 040
Plata impozitului pe venit 050 321318
Alte încasări ale mijloacelor băneşti 060 3574600
Alte plăţi ale mijloacelor băneşti 070 9012
Fluxul net al mijloacelor băneşti din activitatea
operaţională
(rd.010-rd.020-rd.030-rd.040-rd.050+rd.060- 080 3370
rd.070)
Activitatea de investiţii
Încasări băneşti din ieşirea activelor pe termen lung 090 559822
Plăţi băneşti pentru procurarea activelor pe termen 100 575492
lung
Dobânzi încasate 110
Dividende încasate 120
Alte încasări (plăţi) ale mijloacelor băneşti 130
Fluxul net al mijloacelor băneşti din activitatea de
investiţii
(rd.090-rd.100+rd.110+rd.120±rd.130) 140 (15670)
Activitatea financiară
Încasări băneşti sub formă de credite şi 150 950000
împrumuturi
Plăţi băneşti privind credite şi împrumuturi 160 417670
Plata dividendelor 170 32450
Încasări din emisiunea de acţiuni proprii 180
Plăţi băneşti la răscumpărarea acţiunilor proprii 190
Alte încasări (plăţi) ale mijloacelor băneşti 200 (485900)
Fluxul net al mijloacelor băneşti din activitatea
financiară 210 13980
(rd.150-rd.160-rd.170+rd.180-rd.190±rd.200)
Fluxul net din activitatea economico-financiară
pînă la articolele excepţionale
(±rd.080±rd.140±rd.210) 220 5060
148
Încasări (plăţi) excepţionale ale mijloacelor băneşti 230
Fluxul net total (±rd.220±rd.230) 240 5060
Diferenţe de curs favorabile (nefavorabile) 250 (65767)
Soldul mijloacelor băneşti la începutul anului 260 88750
Soldul mijloacelor băneşti la sfârşitul perioadei de
gestiune (±rd.240±rd.250±rd.260) 270 28043
Teste de evaluare
la tema: Analiza asigurării şi eficienţei utilizării factorilor de producţie
Testul 1
1. Numiţi indicatorii care caracterizează asigurarea întreprinderii cu

resurse umane sub aspect cantitativ şi calitativ. Scrieţi relaţiile de calcul a
acestora.
2. Numiţi factorii care influenţează timpul efectiv lucrat şi metoda de
calcul a influenţei lor.
3. Numiţi factorii care influenţează productivitatea medie anuală a unui
muncitor şi metoda de calcul a influenţei lor.
4. Să se calculeze influenţa factorilor generali de muncă la devierea volumului vânzărilor nete
folosind următoarea informaţie:
curent
149
1. Volumul vânzărilor nete, mii lei 21108 21030
2. Numărul mediu scriptic de salariaţi 2008 1955
3. Productivitatea medie anuală a unui ? ?
salariat, lei
De formulat concluzii.
5. Numiţi indicatorii care caracterizează starea funcţională a mijloacelor

fixe şi scrieţi relaţiile de calcul a lor.
6. Numiţi indicatorii care caracterizează eficienţa utilizării mijloacelor
7. Numiţi factorii care influenţează randamentul mijloacelor fixe de
producţie şi metoda de calcul a influenţei lor.
8. Scrieţi relaţia de calcul a duratei de imobilizare a stocului de materiale.
9. Numiţi indicatorii care caracterizează eficienţa utilizării resurselor
materiale şi scrieţi relaţiile de calcul a lor.
10. Să se calculeze influenţa factorilor generali, legaţi de asigurarea şi utilizarea resurselor
materiale, la devierea volumului vânzărilor nete.
Indicatori Anul Anul de gestiune
precedent curent
2.Consumul total de resurse materiale, mii 5585 5391
lei
3.Randamentul resurselor materiale ? ?
consumate, lei
Baremul de apreciere: Subiectele 1, 2, 5, 6, 7, 9 se apreciază cu câte

1,0 punct, 3 şi 8 – 0,5 puncte, 4 şi 10 – 1,5 puncte.
Succes!
Testul 2
150
1. Numiţi indicatorii specifici privind formarea şi utilizarea fondului total
de timp şi sursa de informaţie pentru analiza lor.
2. Numiţi factorii care influenţează productivitatea medie anuală a unui
salariat şi metoda de calcul a influenţei lor.
3. Să se calculeze influenţa factorilor la devierea productivităţii medii anuale a unui muncitor
folosind următoarea informaţie:
curent
1. Productivitatea medie anuală a unui 21112 21352,5
muncitor, lei
2. Numărul mediu de zile lucrate de un 208 195
muncitor pe an, zile
3 Durata medie a zilei de lucru a unui 7,0 7,5
muncitor, ore
4. Productivitatea medie pe oră a unui 14,5 14,6
muncitor, lei
4. Numiţi indicatorii care caracterizează mişcarea mijloacelor fixe şi
scrieţi relaţiile de calcul a lor.
5. Numiţi indicatorii care caracterizează eficienţa utilizării mijloacelor
6. Numiţi factorii generali, legaţi de asigurarea cu mijloace fixe de
producţie, care influenţează asupra devierii volumului producţiei fabricate
şi metoda de calcul a influenţei lor.
7. Scrieţi relaţia de calcul a rezervei (în zile) de materiale.
8. Numiţi indicatorii care caracterizează eficienţa utilizării resurselor
materiale şi scrieţi relaţiile de calcul a lor.
9. Numiţi factorii de aprovizionare, asigurare şi utilizare a unui material
concret la fabricarea unui produs concret şi scrieţi relaţiile de calcul a
influenţei lor.
10. Să se calculeze influenţa factorilor generali, legaţi de asigurarea şi utilizarea mijloacelor fixe
de producţie, la devierea volumului vânzărilor nete.
Indicatori Anul Anul de gestiune
precedent curent
151
2. Valoarea medie a mijloacelor fixe de 14072 14000
producţie, mii lei
3. Randamentul mijloacelor fixe de ? ?
producţie, lei
1,0 punct, 1 şi 7 – 0,5 puncte, 3 şi 10 – 1,5 puncte. Succes!
Teste de evaluare
la tema: Analiza consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii
Testul 1
1. Consumurile reprezintă:
a) resursele întreprinderii utilizate pentru fabricarea produselor şi
prestarea serviciilor în scopul obţinerii venitului;
b) feluri de activităţi ale unei întreprinderi aparte;
c) valoarea de bilanţ a cheltuielilor aferente produselor, serviciilor
prestate, lucrărilor executate.
2. Consumurile incluse în costul producţiei (serviciilor) cuprind

următoarele articole:
3. Asupra modificării consumurilor directe în costul producţiei

influenţează următorii factori:
152
Scrieţi relaţiile de calcul a influenţei acestor factori asupra modificării
consumurilor directe în costul producţiei.
4. Consumurile indirecte de producţie reprezintă:

a) salariile şi contribuţiile la asigurările sociale ale personalului de
conducere şi deservire a întreprinderii;
b) consumurile legate de deservirea şi gestiunea subdiviziunilor
întreprinderii;
c) costul materialelor, carburanţilor şi lubrifianţilor consumaţi, pieselor de
schimb utilizate în procesul de producţie (prestări servicii).
5. Asupra modificării consumurilor variabile în costul producţiei


consumurilor directe în costul producţiei.
6. Calculaţi influenţa factorilor respectivi asupra modificării consumurilor

indirecte de producţie variabile şi formulaţi concluzii vizavi de rezultatele
calculelor efectuate.
Tabelul 1.
Date iniţiale
1. Volumul producţiei fabricate, 3840 4200
mii lei
2. Consumurile indirecte de 2496 2856
producţie variabile, mii lei
7. Cheltuielile reprezintă:
a) consumurile a căror mărime depinde de modificarea volumului
producţiei;
b) diminuările de avantaje economice care apar în procesul desfăşurării
activităţii economico-financiare a întreprinderii;
153
c) cheltuielile de întreţinere şi uzura mijloacelor fixe cu destinaţie
productivă.
8. Cheltuielile perioadei cuprind:
9. Cheltuielile generale şi administrative cuprind:

a) cheltuielile aferente desfacerii mărfurilor şi prestărilor de servicii;
b) cheltuielile ocazionate de desfăşurarea activităţii de bază a
întreprinderii;
c) cheltuielile privind deservirea şi gestiunea întreprinderii în ansamblu.
10. Apreciaţi modificarea cheltuielilor perioadei în dinamică şi

comparativ cu nivelul programat şi formulaţi concluzii.
Tabelul 2
Date iniţiale
Articole de cheltuieli Anul Anul de gestiune
precedent programat realizat
1. Cheltuielile comerciale, lei 46229 46230 46158
2. Cheltuielile generale şi adminis- 158473 159200 161246
trative, mii lei
3. Alte cheltuieli operaţionale, mii 51520 51400 51345
lei
Cheltuielile perioadei, mii lei ? ? ?

0,5 punct, 3, şi 5 – 1,0 puncte, 6 şi 10 – 2,5 puncte.
Succes!
Testul 2
1. Cheltuielile reprezintă:
154
a) resursele întreprinderii utilizate pentru desfăşurarea procesului de
producţie;
activităţii
economico-financiare a întreprinderii;
c) sunt legate de deservirea şi gestiunea subdiviziunilor întreprinderii.
2. Consumurile indirecte de producţie se subdivizează în:
3. Asupra modificării consumurilor indirecte variabile în costul producţiei


consumurilor indirecte variabile în costul producţiei.
4. Cheltuielile activităţii operaţionale cuprind:

a) cheltuielile ocazionate de desfăşurarea activităţii de bază a
întreprinderii
b) consumurile legate de deservirea procesului de producţie al
întreprinderii;
c) costul materialelor, carburanţilor şi lubrifianţilor consumaţi, pieselor de
schimb utilizate în procesul de producţie (prestări servicii).
5. Asupra modificării consumurilor privind retribuirea muncii în costul

producţiei influenţează următorii factori:

consumurilor privind retribuirea muncii în costul producţiei.
6. Calculaţi influenţa factorilor respectivi asupra modificării consumurilor

directe de producţie şi formulaţi concluzii vizavi de rezultatele obţinute
în urma calculelor efectuate.
155
Tabelul 1
Date iniţiale
Indicatori Anul de gestiune
programat recalculat efectiv
1. Volumul producţiei fabricate, 3840 x 4200
mii lei
2. Consumurile directe de 2496 2659 2856
materiale, mii lei
3. Consumurile directe privind 532 540 565
retribuirea muncii, mii lei
7. Consumurile materiale reprezintă:

a) costul materialelor, carburanţilor şi lubrifianţilor consumaţi, pieselor de
schimb utilizate în procesul de producţie (prestări servicii);
activităţii economico-financiare a întreprinderii;
c) cheltuielile de întreţinere şi uzura mijloacelor fixe cu destinaţie
productivă.
8. Cheltuielile activităţii neoperaţionale cuprind:
9. Cheltuielile activităţii de investiţii cuprind:

a) cheltuielile privind deservirea şi gestiunea întreprinderii în ansamblu;
b) cheltuielile ocazionate de desfăşurarea activităţii de bază a
întreprinderii;
c) cheltuielile şi pierderile aferente ieşirii activelor nemateriale, activelor
materiale în curs de execuţie, terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor
naturale, activelor financiare pe termen lung, sumele reducerii valorii
activelor pe termen lung ieşite.
10. Apreciaţi modificarea structurii costului producţiei în dinamică şi

comparativ cu nivelul programat şi formulaţi concluzii.
Tabelul 2
Date iniţiale
156
Articole de cheltuieli Anul Anul de gestiune
precedent programat realizat
1. Consumuri de materiale, lei 126780 130105 130000
2. Consumuri privind retribuirea 64578 65203 65187
muncii, lei
3. Consumuri indirecte de 56780 56800 60900
producţie, lei
Costul producţiei, lei ? ? ?

0,5 puncte, 3 şi 5 – 1,0 punct, 6 şi 10 – 2,5 puncte.
Succes!
Teste de evaluare
la tema: Analiza rezultatelor financiare şi a rentabilităţii
Testul 1
1. Drept sursă informaţională a analizei structurii profitului

până la impozitare serveşte:
a) bilanţul contabil al întreprinderii;
b) raportul privind rezultatele financiare;
c) raportul privind fluxul capitalului propriu.
2. Rezultatul financiar din activitatea de investiţii reprezintă:

a) depăşirea vânzărilor nete asupra costului vânzărilor;
b) diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile din operaţiunile
legate de
ieşirea activelor nemateriale, materiale şi financiare pe
termen
lung;
157
c) produsul dintre profitul programat şi gradul de depăşire sau
de neîndeplinire a volumului producţiei vândute raportat la
100%.
3. Printre factorii de influenţă asupra modificării profitului

brut nu se enumără:
a) modificarea valorii de achiziţie a resurselor materiale
necesare
producţiei;
b) modificarea structurii şi sortimentului producţiei vândute;
c) modificarea volumului producţiei vândute.
4. Dacă cheltuielile generale şi administrative, în anul de gestiune,

alcătuiesc 2125 mii lei, iar cele din anul precedent 2004 mii lei,
atunci modificarea cheltuielilor generale şi administrative va
influenţa asupra profitului din activitatea operaţională cu:
a) + 121 mii lei;
b) – 121 mii lei.
5. Rentabilitatea exprimă:
a) capacitatea întreprinderii de a câştiga profit;
b) nivelul asigurării întreprinderii cu resurse financiare;
c) raportul dintre veniturile şi cheltuielile întreprinderii
6. Nivelul rentabilităţii veniturilor din vânzări caracterizează:

a) gradul în care întreprinderea recuperează consumurile de
producţie;
b) capacitatea întreprinderii de a obţine profit din vânzări;
c) obţinerea unor venituri mai mari decât cheltuielile aferente
acestor venituri;
7. Numiţi factorii care influenţează rentabilitatea veniturilor din

vânzări
şi metoda de calcul a influenţei lor.
158
8. Numiţi factorii care influenţează rata rentabilităţii financiare a
capitalului propriu şi scrieţi relaţiile de calcul a influenţei lor.
9. Ce surse informaţionale servesc pentru analiza factorială a

rentabilităţii economice a activelor?
10. Utilizând informaţia prezentată în tabelul 1 efectuaţi analiza

factorială a ratei rentabilităţii economice a activelor. Formulaţi
concluzii.
Tabelul 1
Date iniţiale
Nr. Indicatori Perioada
precedentă curentă
A B 1 2
1. Totalul activelor, mii lei 7342 9392,5
2. Vânzări nete, mii lei 11527 11963,5
3. Profitul înaintea impozitării, mii 2734 3036,5
lei
Baremul de apreciere: Subiectele 1, 2, 3, 5 şi 6 se apreciază cu câte

0,5 puncte, 4, 7 şi 9 – 1,0 punct, 8 – 1,5 puncte şi 10 – 3,0 puncte.
Succes!
Testul 2
1. Ce reprezintă profitul? Rentabilitatea?
2. Numiţi factorii care influenţează rezultatul financiar din

activitatea operaţională şi scrieţi relaţiile de calcul a influenţei lor.
3. Numiţi indicatorii prin care se poate analiza rata rentabilităţii şi

scrieţi relaţiile de calcul a lor.
159
4. Numiţi factorii care influenţează rata rentabilităţii resurselor
consumate şi scrieţi relaţiile de calcul a influenţei lor.
5. Numiţi factorii care influenţează rata rentabilităţii economice a

activului şi scrieţi relaţiile de calcul a influenţei lor.
6. Numiţi factorii care influenţează rata rentabilităţii financiare a

capitalului propriu şi scrieţi relaţiile de calcul a influenţei lor.
7. Numiţi factorii care influenţează rata rentabilităţii pe unitatea de

produs şi scrieţi relaţiile de calcul a influenţei lor.
8. Determinaţi punctul critic (pragul de rentabilitate) folosind

următoarea informaţie:
Vânzările anuale constituie – 5000 bucăţi;
Preţul de vânzare a unei bucăţi – 450 lei;
Consumurile variabile pe unitatea de produs – 160 lei;
Consumurile constante (fixe) – 1000 lei.

factorială a ratei rentabilităţii economice a activului.

factorială a ratei rentabilităţii financiare a capitalului propriu.
Tabelul 1
Date iniţiale
Nr. Indicatori Perioada
precedentă curentă
A B 1 2
1. Totalul activului (mii lei) 7342 9392,5
2. Venituri totale (mii lei) 11527 11963,5
3. Profitul înaintea impozitării (mii lei) 2734 3036,5
4. Capitalul propriu (mii lei) 4894,5 5261,5
160
5. Profitul net (mii lei) 1859 2065
6. Viteza de rotaţie a activelor ? ?
7. Rata rentabilităţii veniturilor (%) ? ?
8. Rata rentabilităţii economice a ? ?
activului (%)
9. Pârghia financiară ? ?
10. Presiunea fiscală ? ?
11. Rata rentabilităţii financiare a ? ?
capitalului propriu (%)
Succes!
Test de evaluare
la tema: Analiza situaţiei financiare şi patrimoniale
Testul 1
1. Analiza situaţiei financiare începe cu:

a) stabilirea categoriilor de subiecţi interesaţi în cunoaşterea situaţiei
financiare a unităţii economice;
b) stabilirea sferei de activitate a unităţii economice;
c) determinarea patrimoniului unităţii economice.
2. Pentru analiza situaţiei financiare se utilizează:

a) datele din secţia personal a unităţii economice;
b) ultimul deviz de venituri şi cheltuieli al unităţii economice;
c) raportul financiar al unităţii economice.
161
3. Drept sursă de constituire a patrimoniului unităţii economice
este:
a) creanţe pe termen scurt;
b) active financiare pe termen lung;
c) datorii financiare pe termen lung.
4. Valoarea reală a patrimoniului unităţii economice se

determină ca:
a) diferenţa dintre activul şi pasivul bilanţului contabil;
b) suma dintre activele pe termen lung şi activele curente;
c) suma dintre activele financiare pe termen lung şi activele
materiale pe termen lung.
5. În procesul analizei pe orizontală a situaţiei patrimoniale se

calculează:
a) modificarea absolută pe posturi aparte a bilanţului contabil;
b) ponderea fiecărui capitol şi subcapitol în valuta bilanţului;
c) ritmul creşterii pe posturi a bilanţului contabil.
Succes!
Test de evaluare sumativă
1. Modificarea relativă a numărului mediu scriptic de personal

muncitor se determină ca:
a) diferenţa dintre numărul programat şi numărul admisibil de
muncitori;
b) diferenţa dintre numărul mediu scriptic efectiv şi numărul de
muncitori recalculat la procentul de îndeplinire a programei de
producere;
c) raportul dintre mediu scriptic efectiv şi numărul mediu scriptic
programat.
162
2. Producţia aferentă timpului nelucrat se determină ca:
a) produsul dintre numărul mediu scriptic de muncitori, numărul
mediu de zile lucrate anual de un muncitor şi numărul de ore lucrate
zilnic de un muncitor;
b) raportul dintre timpul nelucrat şi productivitatea medie orară
programată;
c) produsul dintre timpul nelucrat şi productivitatea medie orară
programată
3. Productivitatea muncii pe un lucrător depinde de:

a) modificarea numărului scriptic de lucrători şi modificarea
productivităţii medii anuale a unui lucrător;
b) modificarea numărului de zile lucrate de un muncitor, a duratei
medii a zilei de muncă şi productivităţii medii pe oră a unui
muncitor:
c) modificarea productivităţii medii anuale pe un muncitor şi
modificarea ponderii numărului de muncitori în numărai total de
personal industrial.
4. Dacă gradul de complexitate a lucrărilor este mai mare decât

coeficientul calificării medii rezultă că:
a) la întreprindere există lucrări de categorii superioare efectuate de
muncitori cu calificare inferioară;
b) la întreprindere există lucrări de categoria inferioară efectuate de
muncitori cu calificare superioară;
c) există o concordanţă între coeficientul de complexitate a lucrărilor
şi coeficientul calificării medii.
5. Indicele de consum al fondurilor (mijloacelor) fixe reflectă:

a) mărimea fondurilor (mijloacelor) fixe consumate la un leu de
producţie fabricata;
b) nivelul de aprovizionare a întreprinderii cu mijloace de munca;
c) producţia fabricată la un leu de fonduri (mijloace) fixe consumate.
163
6. Întreprinderea analizată se caracterizează prin următoarele date:
Indicatori U/m Anul Anul curent
precedent
1. Volumul producţiei fabricate mii lei 17350 18200
2. Valoarea medie anuală a mii lei 14060 14540
mijloacelor fixe
În acest caz indicele de consum al fondurilor (mijloacelor) fixe

va fi egal cu:
În anul precedent În anul curent
a) 0.81 lei a) 0,80 lei
b) 123,40 bani b) 125, 17 bani
c) 81,04 bani c) 79,89 bani
7. Întreprinderea analizată se caracterizează prin următoarele

date:
Indicatori U/m Anul Anul curent

precedent
1.Volumul producţiei fabricate mii lei 17350 18200
2. Valoarea medie anuală a mii lei 14060 14540
mijloacelor fixe
Calculând influenţa factorilor generali legaţi de asigurare şi

utilizarea mijloacelor fixe de producţie asupra modificării volumul
de producţie am determinat că balanţa influenţei factorilor este
următoare:
a) Δ R = (+ 257,68) + ( + 592,32) = (+850);
b) Δ R = (+ 592,32) + ( + 257,68) = (+850);
c) Δ R = (+248,86) + (+601,14) = (850)
8. Consumul specific de materiale reflectă:
164
a) nivelul asigurării întreprinderii cu resurse materiale la o anumită
dată;
b) eficienţa utilizării resurselor materiale m producere;
c) nivelul necesităţii producerii în resurse materiale pentru
fabricarea unui anumit volum de producţie.
9. Volumul de producţie fabricată la un leu de materiale

consumate reflectă:
a) nivelul necesităţii producerii în resurse materiale pentru
fabricarea unui anumit volum de producţie;
b) eficienţa utilizării resurselor materiale în producere;
c) nivelul asigurării întreprinderii cu resurse materiale la o anumită
dată.
10. Consumurile directe privind retribuirea muncii sânt

influenţate de:
a) consumul specific de materiale şi preţul materialelor;
b) timpul de muncă consumat pe o unitate de produs şi modificarea
salariului pe oră;
c) modificarea volumului de producţie şi modificarea sumei absolute
a consumurilor indirecte de producţie.
11. Profitul brut se determină ca:

a) diferenţa dintre rezultatul dintre activitatea economico -
financiară şi rezultatul excepţional;
b) diferenţa dintre vânzările nete şi costul vânzărilor;
c) diferenţa dintre profitul perioadei de gestiune până la impozitare
şi cheltuielile privind impozitul pe venit.
12. Punctul critic marchează:

a) volumul de producţie ce trebuie să fie fabricat pentru a obţine
un
profit maximal;
165
b) consumul minim de resurse pentru fabricarea unei unităţi de
produs;
c) acea dimensiune a producţiei la care cheltuielile totale sânt egale
cu veniturile totale.
13. Valoarea reală a patrimoniului întreprinderii se determină

ca:
a) suma activelor circulante şi activelor imobilizate pe termen lung;
b) diferenţa dintre activul şi pasivul bilanţului contabil;
c) suma dintre activele financiare pe termen lung şi activele
materiale pe termen lung.
14. Ca valoare, patrimoniul net trebuie să coincidă cu valoarea:

a) capitalului suplimentar;
b) capitalului permanent;
c) capitalului propriu.
15. Drept sursa de constituire a patrimoniului întreprinderii
este:
a) active financiare pe termen lung;
b) datorii financiare pe termen lung;
c) creanţe pe termen scurt
16. Fondul de rulment existent se determină ca:

a) diferenţa dintre datorii pe termen lung şi active pe termen
lung;
b) suma dintre activele curente şi datorii pe termen scurt;
c) suma depăşirii activelor curente asupra datoriilor curente.
17. Rata lichidităţii intermediare se determină ca:

a) raportul dintre activele curente totale şi pasivele curente totale;
b) raportul dintre activele circulante fără stocuri şi pasivele curente;
c) raportul dintre activele curente totale şi datoriile totale.
18. Întreprinderea se caracterizează prin următoarele date:
166
Indicatori U/m Anul
precedent Anul
curent
1. Active curente mii lei 2900 3720
2. Cifra de afaceri mii lei 23020 23890
Efectuaţi analiza factorială a vitezei de rotaţie a activelor

curente şl stabiliţi balanţa influenţei factorilor:
A. ΔR = (+12,36) + (- 1,65) = (+10,71);
B. ΔR = (+12,36) + (-2,12) = ( + 10,24);
C. ΔR = (-1,65) + (+12,36) = (+10,71).
19. Utilizând informaţia prezentată în tabel efectuaţi analiza factorială a rentabilităţii

resurselor consumate:
Indicatori U/m Anul Anul
precedent curent
1. Volumul de producţie bucăţi 500 5100
2. Preţul de vânzare a unei bucăţi lei 450 470
3. Costul de producţie a unei bucăţi lei 430 460
a) ΔR = 0 + (-2,477) + 0 = (-2,477);
b) ΔR = (-4,954) + 0 + (+2,477) = (-2,477);
c) ΔR = (+1,2385) + (-2,477) + (+4,954) = (+3,7155)
20. Utilizând informaţia prezentată în tabel efectuaţi analiza factorială a ratei rentabilităţii
economice a activului:
Indicatori U/m Anul Anul
precedent curent
1. Active totale mii lei 14684 18785
2. Venituri totale mii lei 23054 23927
167
3. Profit înaintea impozitării mii lei 5468 6073
A. ΔR = (-7,028) + (-2,119) = (- 9,147);

B. ΔR = (-2,119) + (+7,028) = (+4,909);
C.ΔR = (-7,028) + (+2,119) = (-4,909)
Bibliografie
1. Acte normative cu privire la reforma contabilităţii.

Standardele Naţionale de Contabilitate. Vol.I. – Chişinău, Moldpres,
1998. – 210p.
2. Acte normative cu privire la reforma contabilităţii.

Planul de conturi contabile. Vol.II. – Chişinău, Moldpres, 1998. – 200p.
3. Standardele Naţionale de Contabilitate şi

Comentariile cu privire la aplicarea Standardelor Naţionale de
Contabilitate aprobate prin ordinul Ministerului Finanţelor al Republicii
Moldova nr.16 din 29 ianuarie 1999. // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.35-38 din 15 aprilie 1999.
4. Balanuţă V. Analiza gestionară. - Chişinău, 2003. -

120p.
5. Buhociu R., Negoiescu Gh. Analiza economică. -

Brăila, Evrica, 1999. - 224p.
168
6. Işfănescu A. Ghid practic de analiză economico-
financiară. – Bucureşti, Tribuna Economică, 1999. – 447p.
7. Işfănescu A., Stănescu C., Băicuşi A. Analiza

economico-financiară (cu aplicaţii în societăţile comerciale, industriale de
construcţii şi transporturi). – Bucureşti, Ed. Economică, 1996. - 320p.
8. Mărgulescu D. (coord.) Analiza economico-

financiară a întreprinderii: metode şi tehnici. – Bucureşti, Ed. Tribuna
Economică, 1994. – 388p.
9. Mărgulescu D., Niculescu M., Robu V. Diagnostic

economico-financiar. – Bucureşti, Rd. Romcart, 1994. – 410p.
10. Niculescu M. Diagnostic global strategic. –
Bucureşti, Ed. Economică, 1997. – 455p.
11. Petrescu S., Mironiuc M. Analiza economico-

financiară: teorie şi aplicaţii. Iaşi, Editura Tiparul, 2002. – 296p.
12. Şerban P. Analiza activităţii economico-financiare.

Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1995. – 182p.
13. Sârbu V. Bazele analizei economice. Cgişinău,

Copyright CFBC, 2007. – 35p.
14. Ţiriulnicova N. (coord.) Analiza rapoartelor

financiare. Chişinău, F.E. – P. Tipogr. Centrală, 2004. – 384p.
15. Савицкая Г. В. Анализ хозяйственной

деятельности предприятия. Минск, Изд. ООО «Новое знание», 2000.
– 667р.
169
16. Любушин Н. П. Анализ финансово-
экономической деятельности предприятия: Учебное пособие. – М.,
Финансы и статистика, 2000, - 471р.
170

Analiza Economico Financiara - Conspecte.md

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Economico Financiara - Conspecte.md

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PREFAŢĂ

Prezenta lucrare este concepută ca un îndrumar consultativ – didactic

► Caracteristica activităţii de producţie şi comercializare şi

1.1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele

Examinarea rezultatelor activităţii agenţilor economici din sfera de

◙ examinarea corelaţiei indicatorilor de volum referitori la programul

◙ aprecierea generală a îndeplinirii programului de producţie şi

◙ analiza îndeplinirii programului de producţie pe sortimente, după

◙ analiza valorii adăugate;

◙ analiza venitului din vânzări;

◙ aprecierea evoluţiei întreprinderii analizate pe piaţa de desfacere.

Rezultatele analizei activităţii de producţie şi comercializare stau la

Sursele principale de informaţie:

◙ Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii

◙ Raportul statistic nr.1-p (anual) „Producţie”.

◙ Raportul statistic nr.5-c „Consumurile şi cheltuielile

◙ Raportul privind rezultatele financiare (anexa 5 la raportul financiar

◙ Alte surse de informaţie.

1.2. Corelaţia indicatorilor privind volumul programului de

În practica analitică se utilizează un sistem larg de indicatori care

Indicatorii de volum Formule de calcul

De regulă, în practica analitică se utilizează în cele mai dese cazuri

Fiecare din indicatorii prezentaţi mai sus poate fi determinat

Această etapă a analizei se efectuează prin compararea indicatorilor de

1.4. Analiza îndeplinirii programului de producţie pe sortimente şi

Prin sortimentul producţiei se subînţelege enumerarea completă a

Feluri de produse Cantitatea Preţ Volumul producţiei % Obţinut în

În datelor din acest tabel se calculează coeficientul mediu pe

1.5. Analiza îndeplinirii programului de producţie după calitate şi

În condiţiile economiei de piaţă un rol semnificativ îl joacă calitatea şi

Nr. Indicatori Anul Anul de Abaterea

Principalele căi de îmbunătăţire a calităţii producţiei trebuie să

În legătură directă cu analiza calităţii producţiei este şi problema

1.6. Analiza îndeplinirii programului de producţie după

Prin ritmicitate se subînţelege îndeplinirea programului de producţie

Trimestre Volumul producţiei fabricate

VPF lim 18068

Indicatori Luna ianuarie inclusiv pe decade

În baza datelor din tabel se determină rezervele interne de majorare a

1.7. Analiza venitului din vânzări

Pe parcursul analizei programului de producţie şi comercializare un rol

Structura venitului din vânzări:

VV = VPV + VVM + VPS + VCC + VAA,

Anul precedent Anul de gestiune Abaterea (+,-)

În baza datelor din tabelul 1.8. se observă o tendinţă de majorare a

Pentru a aprecia evaluarea poziţiei concurenţiale a întreprinderii pe

► Definirea noţiunii de forţă de muncă şi explicarea importanţei

2.1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de

În contextul relaţiilor economiei de piaţă o atenţie deosebită trebuie să

◙ aprecierea asigurării întreprinderii cu resurse umane necesare din

Sursele principale de informaţie:

◙ Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii

2.2. Analiza asigurării întreprinderii cu resurse umane sub

Orice activitate de producţie poate fi desfăşurată cu o eficacitate

Categorii de Anul Anul curent Abaterea absolută (+, -)

Pentru o apreciere mai obiectivă a asigurării întreprinderii cu resurse

În baza datelor din tabel sunt posibile diferite situaţii:

În practica analitică, pe lângă asigurarea cantitativă a întreprinderii cu

Categorii de → 1-4 5-9 10- 15- 20- 25- 30 Vechimea medie

b) gradul de calificare a personalului din activitatea de bază.

În cazul în care se evidenţiază reducerea gradului calificării medii a

2.3. Analiza utilizării timpului de muncă

Productivitatea muncii este o categorie economică semnificativă care