FARMACOLOGIE

LUCRARE DE DIPLOMA

MEDICAMENTE ANTIINFLAMATOARE
NESTEROIDIENE

AINS

2011

1
 Introducere

După milenii de utilizare şi peste un secol de studii avansate, astăzi suntem în măsură să
afirmăm că toate AINS acţionează prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Prostaglandinele au
fost descoperite prin cercetări independente de studiul mecanismului de acţiune al AINS, dar
cuplarea celor două direcţii de cercetare a permis atât evoluţia cunoaşterii rolului şi funcţiilor
prostaglandinelor, cât şi evoluţia şi diversificarea medicamentelor din grupa AINS.
La prima vedere, farmacologia este o ştiinţă aplicativă. Ea studiază cum se pot modifica
favorabil cu ajutorul medicamentelor funcţiile organismului aşa cum sunt ele studiate de diferite
ştiinţe fundamentale, precum fiziologia, fiziopatologia ş.a. Farmacologia însă, studiind nu numai
efectele medicamentelor, dar şi mecanismele lor de acţiune, a contribuit adesea semnificativ la o
mai bună cunoaştere a funcţiunilor organismului, chiar a descoperit funcţii necunoscute.
O mai bună cunoaştere a funcţionării organismului a permis o mai bună abordare
terapeutică şi, în consecinţă, inventarea de noi medicamente. Unul din exemplele edificatoare în
sensul celor mai de sus îl reprezintă medicamentele analgezice antipiretice antiinflamatoare, de
la acidul acetilsalicilic până la coxibi, medicamente cunoscute de asemenea şi sub alte denumiri,
precum şi analgezice neopioide, medicamente de tip aspirină, antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS) etc.
Medicamentele antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice cuprind un grup heterogen de
compuşi cu structură chimică diferită, dar cu efecte farmacologice şi reacţii adverse
asemănătoare. Cercetările au stabilit că aceste substanţe interferă cu căile biochimice implicate
în biosinteza prostaglandinelor şi a altor substanţe asemănătoare.
Unii derivaţi ai acizilor graşi în special acidul arahidonic sunt larg răspândiţi în ţesuturi şi
au funcţii multiple. Astfel se formează fosfolipoza A care desface acidul arahidonic prin două căi
metabolice:
- În prezenţa ciclooxigenazei se formează derivaţi ciclici ai acidului arahidonic –
prostaciclina A şi B.
- Lipooxigenaza transformă acidul arahidonic în derivaţi hidroperoxi care apoi formează
leucotrienele.
Aceştia sunt factori de reglare şi modulare ai unei multitudini de funcţii celulare –
relaxarea sau contracţia musculaturii netede în funcţie de substanţă, doză, vasodilataţie prin
modularea funcţiilor plachetari, inhibarea funcţiei ciclooxigenazei respective sinteza
prostaglandinelor şi atenuarea proceselor inflamatorii, liniştesc durerea, scad temperatura
crescută, inhibă mucoasa gastrică şi au proprietăţi citoprotectoare . Efectul antiinflamator este
datorat inhibării fosfolipozei A.
Medicamentele din acestă grupa asociază în proporţie variată acţiunile analgezice,
antipiretice şi antiinflamatorii, fiind folosite ca medicamente simptomatice în acţiunile
analgezice şi antipiretice, diferite algii şi stări febrile fie pentru acţiunea inflamatori în bolile
reumatice.
Acţiunea analgezică este de intensitate moderată, dar în condiţii patologice efectul este
superior, faţă de durerea provocată experimental. Mecanismul analgeziei este periferic prin
prevenirea sintezei şi eliberării prostaglandinelor în inflamaţii(se stimulează terminaţiile
senzitive şi este favorizat efectul algogen). Unde nu exista sinteza locală de prostaglandine(adică
în ţesuturi neinflamate) aceste medicamente sunt inactive ca analgezice.
2
 Acţiunea antipiretică constă în scăderea temperaturii crescute din cadrul sindromului
febril. Este reglat centrul hipotalamic pentru temperatura fiziologică, cu declanşarea consecutivă
a procesului de termoliză(vasodilataţie şi sudoraţie). Acţiunea antipiretică este de asemenea
corelată cu inhibarea sintezei de prostaglandine. Eudotoxinele bacteriene stimulează biosinteza şi
eliberarea în celule a unor substanţe pirogene endogene. Acestea eliberate în circulaţia generală
pătrund în SNC unde determină eliberarea de prostaglandine, ele însele pirogene.
Inhibarea bioseintezei prostaglandinelor de către analgezicele antiiflamatorii antipiretice
se realizează prin inhibarea ciclooxigenazei, enzima care catalizează transfomarea acidului
arahidonicî în prostaglondine.

3
 Acţiunile AINS

AINS au acţiuni antiinflamatorii, analgezice, antipiretice, acţiuni care diferă de la o

substanţă la alta. Mecanismul acţiunii antiiflamatoare, incomplet cunoscut, cuprinde
diminuarea biosintezei prostaglandinelor, prin inhibiţia ciclooxigenazei, scăderea migrării
polimorfonuclearelor şi monocitelor în focarul inflamator, inhibiţia eliberării enzimelor
lizozomale din polimorfonucleare, diminuarea formării anionilor superoxid(Lombardino,
1983).Alte mecanisme demonstrate pentru AINS(Mathies, 1980):acţiune antikinine(salicilaţi,
fenilbutazona, ketoprofen, steroizi), inhibiţia colagenazei, hialuronidozei, glucoronidozei,
protezelor(salicilaţi, endometacin, acid flufenamic), inhibiţia sintezei şi secreţiei
mucopolizaharidelor(fenilbutazona, diclofenac).
Antiinflamatoarele nesteroidiene reprezintă medicaţia utilă în grade variate în tratamentul
tuturor afecţiunilor reumatismale inflamatorii şi degenerative, articulare şi abarticulare,
menţionate în clasificarea bolilor reumatice. Calităţile ce se cer unui bun antiiflamator
nesteroidian: efect rapid analgezic şi antiinflamator, menţinerea eficacităţii la administrare
prelungită, toleranţă bună, administrare comodă. Există diferenţe mici între substanţele
cunoscute în prezent şi în ceea ce priveşte eficacitatea şi toleranţa. Bolnavii răspund
individual la aceste medicamente. Nu există criterii pentru a prevedea care AINS este mai
activ la un anumit bolnav. Diferenţele între bolnavi sunt mai mari decât cele între substanţe.
Are o deosebită importanţă practică, găsirea în scurt timp a substanţelor active pentru fiecare
bolnav. În general sunt suficiente 1-2 săptămâni de tratament cu o substanţă pentru a observa
eficacitatea şi toleranţa. Odată găsită substanţa optimă pentru un bolnav, eficacitatea se poate
menţine cel puţin un an. Când s-a obţinut controlul inflamaţiei se reduce doza sau se opreşte
adminstrarea. Există opinia că pentru multe inflamaţii articulare medicamentul de primă
alegere este aspirina(4 grame la zi sau mai mult), luând măsuri pentru evitarea intoleranţei
gastrice. Circa 15-30% din bolnavi au efecte adverse la aspirină. La aceştia sunt indicate alte
AINS. Aceste substanţe nu au eficacitate superioară aspirinei, dar produc mai rar iritaţie
gastrică. În schimb au alte efecte adverse şi sunt mult mai scumpe. Pentru o bună complianţă
se preferă piroxicam, sulindac naproxem, necesitând 1-2 prize la zi. La bolnavii care primesc
concomitent hipoglicemiante sau anticoagulante se preferă ibuprofen, tolmetin.
În artrita reumatoidă scopul terapiei este suprimarea inflamaţiei, uşurarea durerii şi
disconfortului, menţinerea funcţională, prevenirea deformărilor. Medicamentele de primă
alegere sunt AINS cu toxicitate redusă îndeosebi acidul acetilsalicilic. Sărurile de aur se
folosesc dacă AINS şi terapia fizică nu produc efecte satisfăcătoare. Corticosteroizii sunt
rareori indicaţi în cazuri progresive severe, când medicamentele de prima şi a doua alegere
nu sunt eficiente. Penicilamina este medicament de rezervă ca şi antimalaricele
salazosulfapiridina.
În artroze, afecţiuni degenerative tratamentul urmăreşte uşurarea durerii şi menţinerea
funcţională. Trebuie evitat supratratamentul dar şi insufiecienţa lui. Medicamentul de primă
alegere este aspirina, în doză analgezică. Eventual alte analgezice adjuvante. Uneori sunt
necesare doze antiinflamatoare de aspirină sau alte antiiflamatoare cu toxicitate redusă. Când
apare inflamaţia trebuie combătută adecvat. Corticosteroizii intraarticular se fac în episoade
acute intense care afectează 1-2 articulaţii. Nu se utlizează de rutină, accentuând procesele
degenerative.
4
 În spondiloza anchilopaetică scopul terapiei este asemănător cu cel din artrita
reumatoidă. Medicamentele de selecţie sunt AINS. Rareori sunt necesari steroizi
intraarticulari. Bolile acute musculo-scheletice(bursite, endinite, tenosinovite, epicondilite,
fibrozite, miozite, etc.). Când durerea este intensă se folosesc steroizi local(eventual asociaţi
cu lidocaina), ca terapie de a doua alegere, pe termen scurt.
AINS pot fi administrate în aplicaţii locale(terapie percutană) sub formă de gel, unguent,
cremă, soluţie, emulsie.
Pe acestă cale sunt folosite numai acele substanţe care datorită proprietăţilor fizico-
chimice particulare pot fi preparate în formă farmaceutică cu o biodisponibilitate
satisfăcătoare. AINS au fost recomandate în criza de migrenă. Rezultate medii se obţin cu
aspirina asociată cu metoclopramid. Dintre fenomaţii sunt active acidul mefenamic, acidul
flufenamic şi îndeosebi acidul tolfenamic, cu eficienţă comparabilă ergotaminei.
Aceste substanţe nu pot fi folosite timp îndelungat. AINS cresc timpul de sângerare în
asociere cu alcoolul(în cantităţi mari) şi cresc riscul de sângerare în asociere cu
anticoagulantele orale şi heparina. Cresc toxicitatea litiului, fenitoninei. Scad efectul diuretic
şi hipertensiv al furosemidei, tiazidelor, captoprilului. În plus pot produce insuficientă renală
acută la bolnavii deshidrataţi. Antiinflamatoarele nesteroidiene nu se asociază între ele,
crescând riscul ulcerigen şi de hemoragie digestivă.
În afecţiunile reumatice sunt indicate după situaţie, substanţe cu efect antiinflamator, de
intensitate moderată, cum sunt acidul acetilsalicilic şi ibuprofenul sau compuşi cu un efect
mai marcant cum sunt fenilbutazona, indometacina, ketoprofenul, naproxenul, diclofenacul,
piroxicamul etc.
Reacţiile adverse trebuie avute în vedere mai ales când se fac tratamente prelungite.
Intoleranţa gastrică este de multe ori o problemă, îndeosebi în condiţiile folosirii cronice sau
când se utilizează AINS cu activitate marcantă. Analgezicele antipiretice şi antiinflamatorii
provoacă frecvent fenomene de iritaţie gastrică şi tulburări dispectice. Tratamentul prelungit
poate produce o gastrită difuză caracteristică, însoţită deseori de sângerări în suprafaţă, care
pot determina o anemie cronică feriprivă. Riscul ulcerian a facut ca AINS să fie
contraindicate absolut la bolnavii cu ulcer activ şi contraidicate relativ la cei cu antecedente
ulceroase. Această regulă însă si-a pierdut caracterul de obligativitate în ultimii ani, când au
devenit disponible antiulceroasele care inhibă marcat secreţia gastrică de acid clorhidric.
Datorită efectului tocolitic AINS pot linişti dismonoreea şi uneori eficace împotriva
naşterii premature. Administrate în doze mari, în ultimele săptămâni ale sarcinii, prelungesc
gestaţia şi durata travaliului, ceea ce prezintă un dezavantaj. Efectul tocolitic se explică prin
micşorarea producerii prostaglandinelor E şi F, care au proprietăţi ocitocice, întervenind în
spasmele uterine din dismonoree şi stimulând , direct sau indirect activitatea fazică a
miometrului în timpul travaliului. AINS au efecte caracteristice asupra rinichilor.
Tratamentul îndelungat cu aceste medicamente în doze mari provoacă uneori leziuni renale.
Fenomenul este cunoscut sub numele, parţial impropriu de nefropatie fenocenitică. Afectarea
rinichilor a fost atribuită inhibării ciclooxigenazei, cunoscut fiind rolul prostaglandinelor în
controlul circulaţiei renale şi în producţia de renină şi aldosteron.
Acidul acetilsalicilic şi indometacina pot diminua nivelul crescut al calcemiei la bolnavii
cu cancer metastatic.
AINS pot micşora fertilitatea masculină, ştiut fiind faptul că prostaglandinele sunt
importante pentru funcţionalitatea spermatozoizilor.

5
 Folosirea analgezicelor antipiretice şi antiinflamatorii în timpul sarcinii impune prudenţa,
deoarece există risc dismorfogen ipotetic. Tratamentul trebuie întrerupt în preajma naşterii
pentru a evita întarzierea travaliului, hemoragiile post partum şi închiderea intrauterină a
canalului arterial.
Un alt fenomen comun şi încrucişat pentru inflamatoriile inhibitoare ale sintezei
prostaglandinelor, sunt reacţiile de tip anafilactoid, care pot merge uneori până la asfixie
acută prin spasm bronsiolic şi edem laringian sau stare de şoc cu coplaps. Sindromul este mai
frecvent la adulţi, îndeosebi la bolnavii astmatici şi alergici, în general.
Antiinflmatoarele nesteroidiene pot masca unele semne ale bolilor infecţioase, fapt care
trebuie cunoscut de către medic pentru a nu se întârzia tratamentul antibiotic sau
chimioterapic potrivit.

6
 Clasificarea AINS

Salicilaţi – acidul acetilsalicilic

Derivaţi de pirozol – fenazona, aminofenazona şi fenilbutazona
Derivaţi de p-aminofenol – fenacitina, paracetamol
Acidul indolacetic – indometacina
Acizi arilalifatici – ibuprofenul, ketoprofenul, naproxenul şi diclofenac
Oxicami – piroxicam
Fenomati – acidul niflumic

Antiinflamatoarele nesteroidiene se pot clasifica în:

a) În funcţie de efectul terapeutic:

1. AINS de primă valoare: fenilbutazonă, indometacină
2. AINS majore: naproxen, piroxicam, diclofenac, acid acetilsalicilic
3. AINS minore: toate celelalte.

b) În funcţie de durata de acţiune care impune ritmul de administrare(mai multe prize

zilnice sau o priză):
1. Cu durată scurtă de acţiune(T1/2 sub 6 ore): ketoprofen, ibuprofen, fenoprofen,
flurbiprofen, acid niflumic, piprofen, acid tiaprofenic,diclofenac tolmetin.
2. Cu durată medie de acţiune: indomatacin, sulindac, naproxen, etoclolac, diflumisol
3. Cu durată lungă de acţiune(T1/2 peste 24 ore): fenilbutazonă, piroxicam, tenoxicam.
4. Cu durată lungă de acţiune(forme farmaceutice retard): indometacină, ketoprofen,
diclofenac.
c) În funcţie de COX inhibată:
1. Blocarea predominantă a COX-1: aspirina, indomatacin, naproxen, ibuprofen,
piroxicam.
2. Blocarea în egală măsură a ambelor izoforme de COX: diclofenac
3. Blocarea predominantă a COX-2: meloxicam, nimesulid, nabumetona, etodolac.
4. Blocarea specifică a COX-2: celecoxib, rofecoxib.

d) În funcţie de reacţii adverse gastrointestinale serioase pe care le pot produce:

1. Cel mai mare risc(azapropazon)
2. Cel mai mic risc(ibuprofen)
3. Risc intermediar(piroxicam, ketoprofen, naproxen, diclofenac).

7
 MEDICAMENTE ANTIINFLAMATORII
NESTEROIDIENE

ACID ACETILSALICILIC

Forma farmaceutică: Comprimate conţinând acid acetilsalicilic 500mg, comprimate tamponate

conţinând acid acetilsalicilic 500mg şi glucoioolactat de calciu 150mg; comprimate conţinând
acid acetisalicilic 75-100mg ca antiagregant plachetar.

Acţiune terapeutică: analgezic, antipiretic, antiinflamator şi antireumatic, antiagregant plachetar,

inhibitor al contracţiilor uterine, efectele apar datorită împiedicării formării prostaglandinelor.

Indicaţii: reumatism poliarticular acut, poliartrită reumatoidă şi alte boli reumatismale: nevralgii,
mialgii, dureri dentare, cefalee, stări febrile(în boli infecţioase, gripă, răceală etc.) profilaxia
trombozelor arteriale la nivelul coronarelor şi vaselor cerebrale, combaterea tulburărilor
provocate de agregarea plachetelor în trombocitemie; dismonoree, profilaxia arsurilor solare.

Mod de administrare: Adulţi: pentru acţiunea anlagezică şi antipiretică un comprimat de 0,5g o

dată, repetând eventual la 6-8 ore ca antiinflamator, în bolile reumaticecronice 3-5g/zi, în cele
acute 4-7g/zi(în 4-6 prize); ca antiagregant plachetar pentru profilaxia trombozelor arteriale, un
comprimat la zi.
Copii: până la 2 ani 0,1-0,2 g/zi; 2-9 ani 0,2-1g/zi; pentru 9 ani 1-1,5g/zi(în 2-3 prize); în bolile
reumatice 60-100mg/kg corp la zi(în 4-6 prize). Comprimatele se desfac în apă şi se iau imediat
după mese; la copii comprimatele se desfac în puţin lapte.

Reacţii adverse: epigastrologii, greaţă, vomă, microhemoragii digestive, uneori anemie, rareori
hematemeza sau melenă; alte hemoragii(prin insuficienţa plachetară) ocazional creşterea
transaminazelor; reacţii alergice diverse: erupţii cutanate, bronhospasm, cefalee, sudoraţie,
greaţă, vomă, stare confuzională(la doze mari); poate prelungi travaliul, întârzia naşterea şi
favoriza hemoragia post partum. Acidul acetilsalicilic tamponat este mai bine suportat digestiv.

Contraindicaţii: alergie la salacilaţi, intoleranţa la salicilaţi sau antiinflamatoriile nesteroidiene,

ulcer gastro-duodenal în evoluţie, boli hemoragice şi risc de hemoragii; prudenţă în boala
ulceroasă neevolutivă, astm bronşic la renali şi în timpul sarcinii(se evită primul trimestru şi
ultima lună). Prudenţă sau se evită dupa caz asocierea cu anticoagulante, cumarinice(risc crescut
de hemoragii), glucocorticoizi, metotrexat, sulfamide antidiabetice, probenecid şi sulfinpirazona,
spironolactona(scade efectul diuretic).

FENILBUTAZONA
8
Substanţă activa: fenilbutazona

Forma farmaceutică: supozitoare conţinând fenilbutazonă 250mg, unguent conţinând

fenilbutazonă 4g, camfor 3g, clorofor 2g, mentol 1g, excipienţi până la 100g.

Acţiune terapeutică: AINS, antireumatic cu acţiune intensă, slab analgezic, antipiretic şi

antispastic, creşte eliminarea urinară de acid uric.

Indicaţii: reumatism poliarticulat acut, poliartrită reumatoidă, artroză, discopatii, periartrite,

miozite, accesul de gută, tromboflebite superficiale. Unguentul se foloseste pe tegumente
indemne, de 2-3 ori pe zi, frecţionând zona interesată(mai ales în afecţiunile aparatului
locomotor). Înaintea primei aplicări se testează sensibilitatea bolnavului pe o zonă cutanată
restrânsă.

Mod de administrare: Adulti: se recomandă administrarea supozitoarelor de 2 ori pe zi(dimineaţa

şi seara) câte un supozitor. În timpul tratamentului se recomandă regim desodat şi evitarea
băuturilor alcoolice.

Reacţii adverse: fenilbutazona poate produce retenţia apei şi edeme consecutive reţinerii ionului
de sodiu în organism. La nivelul rinichiului poate determina uneori nefrite. Pot apărea fenomene
de intoleranţă cutanată(erupţii urticariene) sau sanguina(leucopenii), agranulocitoză, scăderea
numărului de trombocite, scăderea hemoglobinei. Fenilbutazona poate reactiva ulcere
gastroduodenale.

Contraindicaţii: maladia ulceroasă, insuficienţă circulatorie sau cardiacă, afecţiuni renale,

hepatopatii(hepatită acută cronică, ciroză), hemofilie, maladii însoţite de leucopenii şi
trombocitopenie, spasmofilie, sensibilitate faţă de fenilbutazonă.
Unguentul este contraindicat a se folosi în leziuni cutanate închise, supuraţii. Se recomandă
prudenţă la bolnavii cu nefrită cronică, afecţiuni hepatice şi cardiopatii decompensate.

PARACETAMOL
9
Forma farmaceutică: comprimat 500mg

Indicaţii: Durere uşoară şi medie. Febră.

Mod de administrare: Oral: adulţi şi copii peste 12 ani: 500mg la fiecare 6-8 ore(se va respecta
un interval minim de 4 ore între prize). Pe termen lung doza maximă/zi se reduce la 2,5g.
Copii: Între 6 şi 12 ani: 250-500mg la 6-8 ore, copii între 3 şi 6 ani: 125-250 mp la 6-8 ore.

Reacţii adverse: Erupţii cutanate însoţite de urticarie. S-au semnalat cazuri de agranulocitoză,
anemie, dermatită şi trombicitopenie. Utilizarea cronică a unor doze mari de paracetamol poate
duce la o reacţie hepatotoxică sau la o insuficienţă renală gravă. Orice tip de reacţie alergică
impune oprirea administrării paracetamolului.

Contraindicaţii: Hipersibilitate la paracetamol sau la acidul acetisalicilic, risc la bolnavii cu

insuficienţă hepatică, hepatită virală, insuficienţă renală acută, alcoolism.

INDOMETACIN

Substanţă activă: indometacin.

Forma farmaceutică: capsule conţinând indometacină 25mg si 50mg, supozitoare indometacină

50 mg.

Acţiune terapeutică: antireumatic, antiinflamator nesteroidian foarte activ, analgezic şi

antipiretic.

Indicaţii: Poliartrită reumatică, artrită acută(inclusiv crize de gută); spondiloza anchilozantă,

disfuncţii inflamatorii reumatice ale coloanei vertebrale.

Mod de administrare: Oral, iniţial o capsulă(25mg/2-3 ori/zi, după mese), la nevoie se creşte
treptat până la cel mult 8 capsule pe zi. Dacă apar reacţii adverse minore, dozele se reduc, iar
pacientul trebuie monitorizat. Reacţiile adverse majore impun întreruperea tratamentului.

Reacţii adverse: Relativ frecvent cefalee, ameţeli, anoretie, greaţă, vomă, dureri abdominale,
diaree, ulceraţii ale mucoasei gastro-intestinale; rareori tulburări de vedere, hepatită toxică şi
icter, tulburări de auz-tinitus, rareori surditate, somnolenţă, confuzie mintală, stare depresivă,
chiar tulburări psihotice, convulsii, nefrită periferică, edeme, hipertensiune, hematurie, alopecie,
eritem nodos.

Contraindicaţii: Leziuni ulcerative gastro –intestinale, alergie sau intoleranţă la indometacină,

alte antiinflamatorii nesteroidiene, salicilaţi. Se va evita în timpul sarcinii, alăptării şi la copii sub
14 ani; se evită sau prudenţă la bătrâni; prudenţă în insuficienţa renală şi hepatică, insuficienţa
10
cardiacă, HTA, la bolnavii cu tulburări de coagulare, la psihotici, epileptici, parkinsonieni, în
prezenţa infecţiilor.

RUPAN

Substanţă activă: ibuprofen.

Forma farmaceutică: comprimate filamte 200mg şi 400mg.

Acţiune terapeutica: Antiiflamator, analgezic şi antipiretic cu eficacitate asemănătoare acidului

acetilsalicilic.

Indicaţii: Tratament simptomatic ale afecţiunilor dureroase şi al febrei; tratamentul poliartritei

reumatoide, artritei gutoase şi artritei psoriazice.

Mod de administrare: Adulţi: 400-1800mg la zi divizat în 3-4 prize, maxim 2400mg/zi. Copii: se
recomandă utilizarea concentraţiilor şi formelor farmaceutice adecvate.

Reacţii adverse: Pirozis, anorexie, greaţă, vomă, dispepsie, disconfort abdominal, diaree, ulcer
activ, hemoragii gastro-intestinale, cefalee, confuzie, tinitus, somnolenţă, tulburări psihotice,
urticarie, prorit, prelungirea timpului de sângerare, anemie hemolitică şi aplastică, icter, retenţie
hidrosalină.

Contraindicaţii: Hipersensibilitate la ibuprofen şi alte AINS, ulcer peptic activ, hemoragii gastro-
intestinale, colită ulceroasă, tulburări hepatice sau renale.

KETONAL FORTE

Substanţă activă: Ketoprofen.

Forma famaceutică: Comprimate filmate conţinând fiecare 100mg ketoprofen. Forma de

prezentare: cutie cu 20 comprimate filmate.

Acţiune terapeutică: AINS, analgezic, antipiretic.

Indicaţii: Tratamentul simptomatic ale afecţiunilor reumatice inflamatorii degenerative şi

metabolice; durere postoperatorie, dismonoree, durere osoasă din metastazele tumorale, durere
posttraumatică, artrită reumatoidă, spondiloartrită seronegativă, gută, pseudoguta, artroze,
reumatism extrarticular. Tratamentul local simptomatic al durerilor musculare sau
osteoarticulare de natură traumatică sau reumatice.

11
Mod de administrare: Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani. Doza uzuală recomandată este de
100-200mg ketoprofen/zi.

Reacţii adverse: Reacţii alergice. Pot apărea tulburări digestive cum ar fi greţuri, vomă, diaree;
tulburări ale aparatului excretor; disurie; tulburări ale SNC, astenie, somnolenţă, crize astmatice.

Contraindicaţii: Hipersensibilitatea la ketoprofen, la alte AINS sau la oricare dintre

componentele produsului. Contraindicat la copii cu vârsta sub 15 ani.

FASTUM GEL

Substanţă activă: Ketoprofen.

Forma farmaceutică: gel ketoprofen 2,5% forma de prezentare tub 50g.

Acţiune terapeutică: Antiinflamator nesteroidian analgezic.

Indicaţii:Tratamentul afecţiunilor reumatice inflamatorii, durere post operatorie, durere

postraumatică, artrită reumatoidă, reumatism extraarticular.

Mod de administrare: Gelul se aplică pe piele se 1-2 ori pe zi masând uşor.

Reacţii adverse: Reacţii alergice.

Contraindicaţii: Hipersensibilitate la ketoprofen sau la oricare dintre componentele produsului.

KETALGON

Substanţă activă: ketoprofen.

Forma farmaceutică: Capsule eliberate prelungit 200mg.

Acţiune terapeutică: Antiinflamator nesteroidian analgezic.

Indicaţii: Tratamentul afecţiunilor reumatice inflamatorii, durere postoperatorie, durere osoasă

din metastazele tumorale, durere posttraumatică, artrită reumatoidă, spondiloartrită seronegativă,
artroze, reumatism extrarticular.

Mod de administrare: Oral: doza uzuală este de 50-100mg de 3 ori/zi. Doza uzuală pentru
preparate cu eliberare prelungită este de 150mg de 2 ori/zi. Intramuscular 100mg de 1-2 ori/zi,
maxim 300mg.
Perfuzie intravenos maxim 300mg/zi. Gelul se aplică pe piele de 1-2 ori/zi, masând uşor. Spray-
ul se pulverizează de 3-4 ori /zi se masează uşor.
12
Reacţii adverse: Reacţii alergice, crize asmatiforme.

Contraindicaţii: Hipersesibilitate la ketoprofen, la alte AINS sau la oricare dintre componentele

produsului; ulcer peptic activ la copii. Extern – în plăci infectate, eczeme, arsuri.

VOLTAREN

Substanţă activă: diclofenac.

Forma farmaceutică: gel, supozitoare, drajeuri, fiole.

Acţiune terapeutică: Antiinflamator nesteroidian, cu efecte antiinflamatorii, analgezice şi

antipiretice intense acţionând ca inhibitor al ciclooxigenazei; este un antireumatic eficace.

Indicaţii: Poliartrita reumatoidă, spondiloartrita anchilopatică, artroze, afecţiuni reumatice

extraarticulare, crize de gută stări inflamatorii dureroase postoperator, postraumatice, după
extracţii dentare etc.

Mod de administrare: Doza iniţială este de 100-150mg, 1 fiolă pe zi la adulţi, în cazuri mai
severe se administrează 2 injecţii separate de un interval de câteva ore, fiecare în câte o fesă. Nu
se recomandă administrarea voltarenului fiole la copii.
Supozitoare: 100-150mg, în terapie de lungă durată, 75-100mg fracţionată în 2-3 prize(la adulţi).
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 150mg.
Copii: Doza zilnică este de 0,5-2mg/kg de corp fracţionată în 2-3 prize în funcţie de severitatea
cazului.
Gelul aplicat local pe piele de 3-4 ori pe zi local şi se masează uşor.

Reacţii adverse: Uneori greaţă, diaree, epigastralgii, sângerări digestive minore, ocazional erupţii
cutanate, edeme periferice, cefalee, ameţeli. Rareori afectarea ficatului cu creşterea
transaminazelor, afectarea rinichiului; foarte rar reacţii anafilactoide care sunt comune pentru
toate AINS, tulburări ale hematopoezei, supozitoarele provoacă uneori iritaţie locală-prurit,
senzaţie de arsură, tenesme.

Contraindicaţii: Ulcer gastro-duodenal activ, sângerări gastrointestinale, leucopenie,

trombocitopenie, porfirie, intoleranţă la antiinflamatorii inhibitoare ale ciclooxigenazei; prudenţă
în caz de antecedente ulceroase, la astmatici există riscul apariţiilor reacţiilor anafilactice; la
cardiaci şi hipertensivi, la renali, în insuficienţă hepatică; prudenţă în timpul sarcinii, nu se
administrează în ultimul trimestru şi la termen; prudenţă la copii şi la bătrâni.
Asocierea cu glucorticoizii sau alte AINS creşte riscul sângerărilor digestive şi al ulcerului;
diclofenacul măreşte concentraţia plasmatică al litiului şi digoxinei favorizează reţinerea
potasiului sub influenţa spirono-lactonei, micşorează efectul furosemidului şi al medicaţiei
antihipertensive.

13
 REFEN RETARD

Substanţă activă: Diclofenac sodic.

Forma farmaceutică: Comprimate filmate eliberate prelungit 1100mg(RETARD); soluţie

injectabilă 25mg/ml-Fiolă 3 ml.

Acţiune terapeutică: Are două proprietăţi: este un puternic antireumatic şi antiinflamtor datorită
diclofenacului care este substanţă activă a preparatului. Substanţa activă este eliberată gradat
datorită proprietăţilor farmacocinetice ale Refenului retard, ceea ce permite un efect terapeutic
prelungit, fără perioade cu nivele sub sau supra terapeutice.

Indicaţii: Reumatisme inflamatorii şi degenerative, artroze spondiloartroză, spondilită

anchilopoetică, poliartrită reumatoidă, reumatisme articulare, inflamaţii dureroase postoperatorii
sau posttraumatice, afecţiuni inflamatorii dureroase ginecologice şi tratamentul dismonoreei
primare.

Mod de administrare: În afara uno prescripţii medicale speciale, Refen retard este administrat în
doză zilnică de 100-150mg diclofenac sodic/zi; trebuie administrate în timpul mesei sau imediat
dupa masă. Injectabil – profund intramuscular.

Reacţii adverse: Pot apărea reacţii gastro-intestinale, greaţă, vărsături, dureri abdominale
anorexice, creşteri sporadice ale transaminazelor, rar hepatită cu sau fără icter, necroză papilară,
insuficienţă renală acută, hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, cefalee, ameţeli,
somnolenţă, tulburări de memorie, erupţii cutanate, urticarie, ocazinal poate să apară astm
bronşic, şoc anafilactic.

Contraindicaţii: Hipersensibilitate la alte AINS sau la oricare dintre excipienţii produsului.

PIROXICAM

Substanţă activă: piroxicam.

14
Forma farmaceutică: Comprimate conţinând piroxicam 20mg , supozitoare conţinând piroxicam
20mg şi 40mg.

Acţiune terapeutică: AINS, analgezic, antipiteric; este un antireumatic eficace cu efect

durabil(este suficientă o singură doză pe zi);

Indicaţii: Poliartrită reumatoidă, osteoartrită, afecţiuni musculo-scheletice acute, crize de gută.

Mod de administrare: Oral sau rectal, în bolile reumatice obişnuit 1 comprimat sau un supozitor
a 20mg zilnic; în afecţiunile musculo-scheletice acute 40mg/zi primele 2 zile apoi 20mg/zi 1-2
săptămâni; în criză de gută 40mg/zi 5-7 zile. Unguentul se aplică local, pe piele, cu masaj uşor
de 1-2 ori/zi.

Reacţii adverse:Uneori iritaţie a mucoasei digestive-stomatită, anorexie, greaţă, neplăcere

epigastrică, dureri abdominale, rareori ulceraţii şi sângerări gastro-intestinale, constipaţie,
ameţeli, cefalee, astenie, somnolenţă sau insomnie, nervozitate, depresie, confuzie, tulburări
vizuale, prurit şi erupţii cutanate etc., supozitoarele pot provoca iritaţie locală.

Contraindicaţii: Ulcer gastro-duodenal activ sau recurent în antecedente, alergie şi piroxicam,

intoleranţă la piroxicam, acid acetilsalicilic şi intoleranţă la alte AINS; insuficienţă hepatică sau
renală severă; prudenţă în perioada sarcinii, nu se administrează în ultimul trimestru şi în
perioada alăptării. Supozitoarele nu trebuie folosite în cazul leziunilor inflamatorii sau
sângerărilor acorectale. Piroxicamul nu se asociază cu acid acetilsalicilic; prudenţă când se
administrează în timpul tratamentului cu anticoagulante cumarinice(creşte riscul de hemoragii) şi
cu litiul(măreşte litemia, risc toxic sporit).

TENOXICAM

Substanţă activă: tenoxicam

Forma farmaceutică: capsule conţinînd tenoxicam 20mg, comprimate conţinând tenoxicam

20mg, comprimate filmate conţinând tenoxicam 20mg, injectabil, fiole.

Acţiune terapeutică: AINS, analgezic. Substanţa are un timp de înjumătăţire prelungit, care
creează posibilitatea administrării produsului în doză zilnică unică.

Indicaţii: Reumatismul acut şi cronic, articular şi estraarticular.

Mod de administrare: Adulţi: 20mg/zi. În criza de gută se pot administra 40mg o dată pe zi timp
de 2 zile consecutiv şi apoi 20mg/zi timp de 5 zile. Tratamentul poate fi instaurat prin
administrarea intravenoasă sau intramusculară o dată pe zi timp de 1-2 zile şi continuat apoi pe
cale orală.

15
Reacţii adverse: Reacţii alergice, tulburări gastro-intestinale, manifestări la nivelul
SNC(cefalee), creşterea tranzitorie a transaminazelor.

Contraindicaţii: Ulcer peptic, afectiuni hepatice active, insuficienţă hepatică şi renală,

hipersensibilitate la produs, sarcina şi alăptarea.

NOVOPONE

Substanţă activă: acid niflumic.

Forma farmaceutică: capsule conţinând acid niflumic 250.

Acţiune terapeutică: Antiinflamator, antireumatic din grupa acizilor fenominici. Produs de o

nună absorbţie digestivă, este slab analgezic şi antipiretic, are o acţiune antiinflamatoare de 1,6
ori mai intensă ca a fenilbutazonei şi de 16 ori decât acidul acetilsalicilic.

Indicaţii: Adulţi şi copii cu vârste peste 12 ani: ca tratament de durată în: reumatism inflamator
cronic, artroze ca tratament pe termen scurt în dureri acute; dureri datorate inflamaţiei gâtului,
urechilor sau gurii.

Mod de administrare: Oral, la adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani 250-750mg/zi.

Reacţii adverse: Reacţii alergice cutanate, urticarie, prurit, rar dermatită buloasă pe mucoase sau
piele, crize de astm, şoc alergic; sângerare gastro-intestinală. Ulceraţie duodenală şi perforaţie,
dureri abdominale, vomă, greaţă.

Contraindicaţii: După luna a şasea de sarcină, alergie cunoscută la acid niflumic sau la alte
medicamente înrudite, ulcer gastric sau duodenal activ, afecţiune hepatică severă, afecţiune
renală severă; copii cu vârsta sub 12 ani. Nu trebuie asociat cu: anticoagulante orale, alte AINS,
heparină, litiu, metotrexat în doze mari, ticlopidină.

AULIN

Substanţă activă: nimesulid.

16
Forma farmaceutică: comprimate conţinând nimesulid 100mg; granule pentru suspensie orală
conţinând nimesulid 100mg.

Acţiune terapeutică: Acţiune antiinflamatorie, analgezică şi antipiretică.

Indicaţii: tratamentul inflamaţiilor articulare, bolilor reumatice, în procesele inflamatorii ale

ţesuturilor moi, în dureri şi inflamaţii postoperatorii şi posttraumatice.
Pentru scăderea febrei si pentru atenuarea durerilor cauzate de inflamaţia acută a căilor
respiratorii superioare, cavităţii bucale, tracului urogenital şi durerilor menstruale.

Mod de administrare: Pentru copii mai mari de 12 ani şi adulţi 1 comprimat de 2 ori pe zi,
maxim 400mg la zi.

Reacţii adverse: Arsuri epigastrice trecătoare. În cazuri izolate pot să apară reacţii alergice
cutanate, cefalee, greaţă sau vărsături.

Contraindicaţii: Sensibilitate cunoscută la nimesulid. Ulcer gastric sau duodenal. Funcţie

hepatică alterată. Alăptare.

CELE MAI RECENTE AINS

COXIBII
17
 Nu mai este nici un dubiu că inhibarea selectivă COX 2 determină un efect
antiinflamator, antipiretic şi analgezic.
Selectivitatea faţă de COX 2 ar trebui să excludă riscul de reacţii adverse digestive.
Totuşi, reacţiile adverse produse coxibi sunt întotdeauna mult mai puţin frecvente şi mai puţin
grave decât reacţiile adverse digestive produse de medicamentele care inhibă şi COX 1. Efectul
antipiretic al coxibilor este un argument că aceste medicamente pătrund ăn creier şi astfel
păstrează efectele nervos-centrale ale tuturor AINS. Există şi alte reacţii adverse asociate AINS
care nu pot fi excluse în cazul coxibilor. Acestea sunt la nuvel renal, la nivel hepatic şi la nivel
cutano-mucos.
Faptul că nu este inhibată COX 1 face ca aceste medicamente să nu aibă efect
antiagregant plachetar. Mai mult însă relativ recent un studiu clinic de lungă durată a demonstrat
că un coxib creşte frecvenţa bolilor cardio-vasculare. Astfel în anul 2002 nu mai era permisă
autorizarea nici unui altui coxib fără ca producătorul să prezinte studii privind influenţarea
agregabilităţii plachetare.
Chiar dacă la început s-a pus problema ca numai unii coxibi ar prezenta astfel de riscuri,
situaţia pare astăzi bine definită: toate autorităţile responsabile au impus ca pentru toşi coxibii
să se precizeze riscurile cardio-vasculare datorate creşterii agregabilităţii plachetare. Aceste
riscuri sunt importante însă numai pentru tratamentul de lungă durată ci în special la persoanele
cu patologie cardio-vasculară preexistentă.

CELEBREX

Substanţă activă: celecoxib.

Forma farmaceutică: capsule conţinând 100 şi 200mg celecoxib.

Acţiune terapeutică: Antiinflamator, antipiretic şi analgezic.

Indicaţii: Tratamentul simptomatic al bolii artrozice şi poliartritei reumatoide,

Mod de administrare: Intern: boala artrozică: 200mg de 1-2 ori/zi. Poliartrita reumatoidă: 200-
400mg/zi în 2 prize. La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată tratamentul trebuie iniţiat cu
jumătate din doza recomandată.

Reacţii adverse:
Generale: edem periferic/retenţie hidrosalină.
Gastrointestinale: dureri abdominale, diaree, dispepsie, flatulenţă melenă.
Hepatice: disfuncţie hepatică, hepatită, icter, creşterea TGO şi TGP.
Sistem nervos: ameţeli, insomnie, hipertonie, parastezie, ataxie.
Organe de simţ: tulburări de vedere, alterarea gustului.
Psihiatrice: anxietate, depresie, confuzie .
Respiratorii: faringită, rinită, sinuzită, tuse, dispnee, bronhospasm.
18
Cutanate: rash, urticarie, alopecie, fotosensibilitate, eritem multiform.
Sanguine: anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie.
Cardiovasculare: HTA, palpitaţii, insuficienţă cardiacă.
Tulburări renale şi urinare: disfuncţie renală, IRA.
Reacţii alergice: şoc anafilactic, angioedem, vasculită, miozită.
Altele: crampe ale membrelor inferioare, tinitus, oboseală, infecţie urinară.

Contraindicaţii: Hipersensibilitate la celecoxib sau la oricare din componentele produsului;

hipersensibilitate la sulfonamide; pacienţii cu astm bronşic; rinită acută polipoză nazală, edem
angioneurotic, urticarie sau alte reacţii alergice, după administrarea de acid acetilsalicilic sau
AINS, ulcer gastroduodenal; insuficienţă hepatică severă; insuficienţă renală;sarcină; alăptarea;
femei aflate la vârsta fertilă, în lipsa unei metode contraceptive eficace.

ARCOXIA

Substanţă activă: etoricoxibum

Forma farmaceutică: comprimate conţinând fiecare 60 mg; 90mg; 120mg etoricoxib.

Acţiune terapeutică: antiinflamatorie, analgezică.

Indicaţii: tratamentul simptomatic al bolii artrozice, al poliartritei reumatoide şi al durerii

semnelor inflamaţiei asociate cu artrita gutoasă acută.

Mod de administrare: administrare orală cu sau fără alimente. Boala artrozică: 60mg o dată pe zi.
Poliartrita reumatoidă: 90mg o dată pe zi. Artrita gutoasă acută: 120 mg o dată pe zi în perioada
cu simptomatologie acută.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară nu trebuie adminsitrată o doză mai mare de 60mg o
dată pe zi.

Reacţii adverse: Puţin frecvente: gastroenteriat, infecţii respiratorii superioare, infecţii ale
tractului urinar, creşterea sau scăderea apetitului, creşterea în greutate, anxietate,
insomnie,somnolenţă, depresie, vedere neclară, insuficienţă cardiacă congestivă, înroşirea feţei,
HTA, tuse, reflux acid.
Frecvente: astenie, ameţeli, cefalee, dureri abdominale, flatulenţă, diaree, dispepsie, greaţă.

Contraindicaţii: Pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la etoricoxib sau la oricare dintre

excipienţi. Ulcer sau hemoragie gastrointestinală activă. Disfuncţie hepatică gravă.
Pacienţi care au prezentat semne de astm bronşic, rinită acută, polipi nazali, urticarie în urma
administrării de acid acetilsalicilic sau a altor AINS. Gravide şi femei care alăptează. Copii şi
adolescenţi cu vârsta sub 16 ani. Boala intestinală inflamatorie, insuficienţă cardiacă congestivă
decompensată.

19
 BEXTRA

Substanţă activă: valdecoxibum.

Forma farmaceutică: comprimate filmate conţinând fiecare 10mg; 20mg; 40mg valdecoxib.

Acţiune terapeutică: antiiflamatorie şi analgezică.

Indicaţii: ameliorarea simptomatică în tratamentul osteoartritei sau poliartritei reumatoide.

Tratamentul dismonoreei primare.

Mod de administrare: oral cu sau fără alimente. Osteoartrita şi poliartrita reumatoidă: 10mg o
dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 20mg o dată pe zi. Tratamentul dismonoreei
primare: 40mg o dată pe zi, la nevoie. În prima zi de tratament se poate lua încă o doză de 40mg
la nevoie. După aceea, doza maximă recomandată este de 40mg o dată pe zi. La pacienţii
vârstnici trecuţi de 65 de ani, în special cu greutate corporală sub 50 kg se administrează 10mg o
dată pe zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată, în osteoartrită şi poliartrită reumatoidă,
se administrează 10mg o dată pe zi, iar în dismonoree, 20mg pe zi. Nu este recomandată
administrarea la pacienţii sub 18 ani.

Reacţii adverse: Apar frecvent: uscăciunea gurii, HTA, edeme periferice, dureri abdominale,
diaree, dispepsie, greaţă, insomnie, somnolenţă, tuse, anemie, faringită, sinuzită, erupţii cutanate,
infecţii ale căilor urinare.

Contraindicaţii: hipersensibilitate la substanţa activă sau excipienţi. Hipersensibilitate la

sulfonamide. Antecedente de bronhospasm, rinită acută, polipi nazali, edem angioneurotic.
Urticarie sau reacţii de tip alergic după administrarea de acid acetilsalicilic, compuşi AINS sau
alţi inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2. Ultimul trimestru de sarcină şi perioada de alăptare.
Ulcer peptic actic sau hemoragie gastrointestinală. Insuficienţa cardiacă congestivă severă.
Insuficienţa hepatică severă.

CONCLUZII

20
 Se impune o abordare raţională. Alegerea unui AINS trebuie individualizată la fiecare
caz în parte, pentru că nu există boli ci bolnavi. Putem obţine un bun efect analgezic, antipiretic,
antiinflamator, dar cu riscuri, fie digestive, în cazul inhibitoarelor neselective de COX, fie
cardio-vasculare, în cazul coxibilor pe termen lung. Se pot evita şi riscurile digestive şi cele
cardio-vasculare prin inhibitoare specifice de COX3, dar se renunţă la efectul antiinflamator. In
scop antiagregant plachetar, numai acidul acetilsalicilic merită practic atenţie.

BIBLIOGRAFIE

1. FARMACOLOGIE – V.STROESCU,”Ediţia Medicală 1999”

2. AGENDA MEDICALĂ – 2005-Dr.Simona Negres-„Ediţia Medicală”
3. MEMOMED – „Ediţia XVI-a 2010”

21