Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ANTIINFLAMATOARE Licenta
ANTIINFLAMATOARE Licenta
LUCRARE DE DIPLOMA
MEDICAMENTE ANTIINFLAMATOARE
NESTEROIDIENE
AINS
2011
1
Introducere
După milenii de utilizare şi peste un secol de studii avansate, astăzi suntem în măsură să
afirmăm că toate AINS acţionează prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Prostaglandinele au
fost descoperite prin cercetări independente de studiul mecanismului de acţiune al AINS, dar
cuplarea celor două direcţii de cercetare a permis atât evoluţia cunoaşterii rolului şi funcţiilor
prostaglandinelor, cât şi evoluţia şi diversificarea medicamentelor din grupa AINS.
La prima vedere, farmacologia este o ştiinţă aplicativă. Ea studiază cum se pot modifica
favorabil cu ajutorul medicamentelor funcţiile organismului aşa cum sunt ele studiate de diferite
ştiinţe fundamentale, precum fiziologia, fiziopatologia ş.a. Farmacologia însă, studiind nu numai
efectele medicamentelor, dar şi mecanismele lor de acţiune, a contribuit adesea semnificativ la o
mai bună cunoaştere a funcţiunilor organismului, chiar a descoperit funcţii necunoscute.
O mai bună cunoaştere a funcţionării organismului a permis o mai bună abordare
terapeutică şi, în consecinţă, inventarea de noi medicamente. Unul din exemplele edificatoare în
sensul celor mai de sus îl reprezintă medicamentele analgezice antipiretice antiinflamatoare, de
la acidul acetilsalicilic până la coxibi, medicamente cunoscute de asemenea şi sub alte denumiri,
precum şi analgezice neopioide, medicamente de tip aspirină, antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS) etc.
Medicamentele antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice cuprind un grup heterogen de
compuşi cu structură chimică diferită, dar cu efecte farmacologice şi reacţii adverse
asemănătoare. Cercetările au stabilit că aceste substanţe interferă cu căile biochimice implicate
în biosinteza prostaglandinelor şi a altor substanţe asemănătoare.
Unii derivaţi ai acizilor graşi în special acidul arahidonic sunt larg răspândiţi în ţesuturi şi
au funcţii multiple. Astfel se formează fosfolipoza A care desface acidul arahidonic prin două căi
metabolice:
- În prezenţa ciclooxigenazei se formează derivaţi ciclici ai acidului arahidonic –
prostaciclina A şi B.
- Lipooxigenaza transformă acidul arahidonic în derivaţi hidroperoxi care apoi formează
leucotrienele.
Aceştia sunt factori de reglare şi modulare ai unei multitudini de funcţii celulare –
relaxarea sau contracţia musculaturii netede în funcţie de substanţă, doză, vasodilataţie prin
modularea funcţiilor plachetari, inhibarea funcţiei ciclooxigenazei respective sinteza
prostaglandinelor şi atenuarea proceselor inflamatorii, liniştesc durerea, scad temperatura
crescută, inhibă mucoasa gastrică şi au proprietăţi citoprotectoare . Efectul antiinflamator este
datorat inhibării fosfolipozei A.
Medicamentele din acestă grupa asociază în proporţie variată acţiunile analgezice,
antipiretice şi antiinflamatorii, fiind folosite ca medicamente simptomatice în acţiunile
analgezice şi antipiretice, diferite algii şi stări febrile fie pentru acţiunea inflamatori în bolile
reumatice.
Acţiunea analgezică este de intensitate moderată, dar în condiţii patologice efectul este
superior, faţă de durerea provocată experimental. Mecanismul analgeziei este periferic prin
prevenirea sintezei şi eliberării prostaglandinelor în inflamaţii(se stimulează terminaţiile
senzitive şi este favorizat efectul algogen). Unde nu exista sinteza locală de prostaglandine(adică
în ţesuturi neinflamate) aceste medicamente sunt inactive ca analgezice.
2
Acţiunea antipiretică constă în scăderea temperaturii crescute din cadrul sindromului
febril. Este reglat centrul hipotalamic pentru temperatura fiziologică, cu declanşarea consecutivă
a procesului de termoliză(vasodilataţie şi sudoraţie). Acţiunea antipiretică este de asemenea
corelată cu inhibarea sintezei de prostaglandine. Eudotoxinele bacteriene stimulează biosinteza şi
eliberarea în celule a unor substanţe pirogene endogene. Acestea eliberate în circulaţia generală
pătrund în SNC unde determină eliberarea de prostaglandine, ele însele pirogene.
Inhibarea bioseintezei prostaglandinelor de către analgezicele antiiflamatorii antipiretice
se realizează prin inhibarea ciclooxigenazei, enzima care catalizează transfomarea acidului
arahidonicî în prostaglondine.
3
Acţiunile AINS
5
Folosirea analgezicelor antipiretice şi antiinflamatorii în timpul sarcinii impune prudenţa,
deoarece există risc dismorfogen ipotetic. Tratamentul trebuie întrerupt în preajma naşterii
pentru a evita întarzierea travaliului, hemoragiile post partum şi închiderea intrauterină a
canalului arterial.
Un alt fenomen comun şi încrucişat pentru inflamatoriile inhibitoare ale sintezei
prostaglandinelor, sunt reacţiile de tip anafilactoid, care pot merge uneori până la asfixie
acută prin spasm bronsiolic şi edem laringian sau stare de şoc cu coplaps. Sindromul este mai
frecvent la adulţi, îndeosebi la bolnavii astmatici şi alergici, în general.
Antiinflmatoarele nesteroidiene pot masca unele semne ale bolilor infecţioase, fapt care
trebuie cunoscut de către medic pentru a nu se întârzia tratamentul antibiotic sau
chimioterapic potrivit.
6
Clasificarea AINS
7
MEDICAMENTE ANTIINFLAMATORII
NESTEROIDIENE
ACID ACETILSALICILIC
Indicaţii: reumatism poliarticular acut, poliartrită reumatoidă şi alte boli reumatismale: nevralgii,
mialgii, dureri dentare, cefalee, stări febrile(în boli infecţioase, gripă, răceală etc.) profilaxia
trombozelor arteriale la nivelul coronarelor şi vaselor cerebrale, combaterea tulburărilor
provocate de agregarea plachetelor în trombocitemie; dismonoree, profilaxia arsurilor solare.
Reacţii adverse: epigastrologii, greaţă, vomă, microhemoragii digestive, uneori anemie, rareori
hematemeza sau melenă; alte hemoragii(prin insuficienţa plachetară) ocazional creşterea
transaminazelor; reacţii alergice diverse: erupţii cutanate, bronhospasm, cefalee, sudoraţie,
greaţă, vomă, stare confuzională(la doze mari); poate prelungi travaliul, întârzia naşterea şi
favoriza hemoragia post partum. Acidul acetilsalicilic tamponat este mai bine suportat digestiv.
FENILBUTAZONA
8
Substanţă activa: fenilbutazona
Reacţii adverse: fenilbutazona poate produce retenţia apei şi edeme consecutive reţinerii ionului
de sodiu în organism. La nivelul rinichiului poate determina uneori nefrite. Pot apărea fenomene
de intoleranţă cutanată(erupţii urticariene) sau sanguina(leucopenii), agranulocitoză, scăderea
numărului de trombocite, scăderea hemoglobinei. Fenilbutazona poate reactiva ulcere
gastroduodenale.
PARACETAMOL
9
Forma farmaceutică: comprimat 500mg
Mod de administrare: Oral: adulţi şi copii peste 12 ani: 500mg la fiecare 6-8 ore(se va respecta
un interval minim de 4 ore între prize). Pe termen lung doza maximă/zi se reduce la 2,5g.
Copii: Între 6 şi 12 ani: 250-500mg la 6-8 ore, copii între 3 şi 6 ani: 125-250 mp la 6-8 ore.
Reacţii adverse: Erupţii cutanate însoţite de urticarie. S-au semnalat cazuri de agranulocitoză,
anemie, dermatită şi trombicitopenie. Utilizarea cronică a unor doze mari de paracetamol poate
duce la o reacţie hepatotoxică sau la o insuficienţă renală gravă. Orice tip de reacţie alergică
impune oprirea administrării paracetamolului.
INDOMETACIN
Mod de administrare: Oral, iniţial o capsulă(25mg/2-3 ori/zi, după mese), la nevoie se creşte
treptat până la cel mult 8 capsule pe zi. Dacă apar reacţii adverse minore, dozele se reduc, iar
pacientul trebuie monitorizat. Reacţiile adverse majore impun întreruperea tratamentului.
Reacţii adverse: Relativ frecvent cefalee, ameţeli, anoretie, greaţă, vomă, dureri abdominale,
diaree, ulceraţii ale mucoasei gastro-intestinale; rareori tulburări de vedere, hepatită toxică şi
icter, tulburări de auz-tinitus, rareori surditate, somnolenţă, confuzie mintală, stare depresivă,
chiar tulburări psihotice, convulsii, nefrită periferică, edeme, hipertensiune, hematurie, alopecie,
eritem nodos.
RUPAN
Mod de administrare: Adulţi: 400-1800mg la zi divizat în 3-4 prize, maxim 2400mg/zi. Copii: se
recomandă utilizarea concentraţiilor şi formelor farmaceutice adecvate.
Reacţii adverse: Pirozis, anorexie, greaţă, vomă, dispepsie, disconfort abdominal, diaree, ulcer
activ, hemoragii gastro-intestinale, cefalee, confuzie, tinitus, somnolenţă, tulburări psihotice,
urticarie, prorit, prelungirea timpului de sângerare, anemie hemolitică şi aplastică, icter, retenţie
hidrosalină.
Contraindicaţii: Hipersensibilitate la ibuprofen şi alte AINS, ulcer peptic activ, hemoragii gastro-
intestinale, colită ulceroasă, tulburări hepatice sau renale.
KETONAL FORTE
11
Mod de administrare: Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani. Doza uzuală recomandată este de
100-200mg ketoprofen/zi.
Reacţii adverse: Reacţii alergice. Pot apărea tulburări digestive cum ar fi greţuri, vomă, diaree;
tulburări ale aparatului excretor; disurie; tulburări ale SNC, astenie, somnolenţă, crize astmatice.
FASTUM GEL
KETALGON
Mod de administrare: Oral: doza uzuală este de 50-100mg de 3 ori/zi. Doza uzuală pentru
preparate cu eliberare prelungită este de 150mg de 2 ori/zi. Intramuscular 100mg de 1-2 ori/zi,
maxim 300mg.
Perfuzie intravenos maxim 300mg/zi. Gelul se aplică pe piele de 1-2 ori/zi, masând uşor. Spray-
ul se pulverizează de 3-4 ori /zi se masează uşor.
12
Reacţii adverse: Reacţii alergice, crize asmatiforme.
VOLTAREN
Mod de administrare: Doza iniţială este de 100-150mg, 1 fiolă pe zi la adulţi, în cazuri mai
severe se administrează 2 injecţii separate de un interval de câteva ore, fiecare în câte o fesă. Nu
se recomandă administrarea voltarenului fiole la copii.
Supozitoare: 100-150mg, în terapie de lungă durată, 75-100mg fracţionată în 2-3 prize(la adulţi).
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 150mg.
Copii: Doza zilnică este de 0,5-2mg/kg de corp fracţionată în 2-3 prize în funcţie de severitatea
cazului.
Gelul aplicat local pe piele de 3-4 ori pe zi local şi se masează uşor.
Reacţii adverse: Uneori greaţă, diaree, epigastralgii, sângerări digestive minore, ocazional erupţii
cutanate, edeme periferice, cefalee, ameţeli. Rareori afectarea ficatului cu creşterea
transaminazelor, afectarea rinichiului; foarte rar reacţii anafilactoide care sunt comune pentru
toate AINS, tulburări ale hematopoezei, supozitoarele provoacă uneori iritaţie locală-prurit,
senzaţie de arsură, tenesme.
13
REFEN RETARD
Acţiune terapeutică: Are două proprietăţi: este un puternic antireumatic şi antiinflamtor datorită
diclofenacului care este substanţă activă a preparatului. Substanţa activă este eliberată gradat
datorită proprietăţilor farmacocinetice ale Refenului retard, ceea ce permite un efect terapeutic
prelungit, fără perioade cu nivele sub sau supra terapeutice.
Mod de administrare: În afara uno prescripţii medicale speciale, Refen retard este administrat în
doză zilnică de 100-150mg diclofenac sodic/zi; trebuie administrate în timpul mesei sau imediat
dupa masă. Injectabil – profund intramuscular.
Reacţii adverse: Pot apărea reacţii gastro-intestinale, greaţă, vărsături, dureri abdominale
anorexice, creşteri sporadice ale transaminazelor, rar hepatită cu sau fără icter, necroză papilară,
insuficienţă renală acută, hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, cefalee, ameţeli,
somnolenţă, tulburări de memorie, erupţii cutanate, urticarie, ocazinal poate să apară astm
bronşic, şoc anafilactic.
PIROXICAM
14
Forma farmaceutică: Comprimate conţinând piroxicam 20mg , supozitoare conţinând piroxicam
20mg şi 40mg.
Mod de administrare: Oral sau rectal, în bolile reumatice obişnuit 1 comprimat sau un supozitor
a 20mg zilnic; în afecţiunile musculo-scheletice acute 40mg/zi primele 2 zile apoi 20mg/zi 1-2
săptămâni; în criză de gută 40mg/zi 5-7 zile. Unguentul se aplică local, pe piele, cu masaj uşor
de 1-2 ori/zi.
TENOXICAM
Acţiune terapeutică: AINS, analgezic. Substanţa are un timp de înjumătăţire prelungit, care
creează posibilitatea administrării produsului în doză zilnică unică.
Mod de administrare: Adulţi: 20mg/zi. În criza de gută se pot administra 40mg o dată pe zi timp
de 2 zile consecutiv şi apoi 20mg/zi timp de 5 zile. Tratamentul poate fi instaurat prin
administrarea intravenoasă sau intramusculară o dată pe zi timp de 1-2 zile şi continuat apoi pe
cale orală.
15
Reacţii adverse: Reacţii alergice, tulburări gastro-intestinale, manifestări la nivelul
SNC(cefalee), creşterea tranzitorie a transaminazelor.
NOVOPONE
Indicaţii: Adulţi şi copii cu vârste peste 12 ani: ca tratament de durată în: reumatism inflamator
cronic, artroze ca tratament pe termen scurt în dureri acute; dureri datorate inflamaţiei gâtului,
urechilor sau gurii.
Reacţii adverse: Reacţii alergice cutanate, urticarie, prurit, rar dermatită buloasă pe mucoase sau
piele, crize de astm, şoc alergic; sângerare gastro-intestinală. Ulceraţie duodenală şi perforaţie,
dureri abdominale, vomă, greaţă.
Contraindicaţii: După luna a şasea de sarcină, alergie cunoscută la acid niflumic sau la alte
medicamente înrudite, ulcer gastric sau duodenal activ, afecţiune hepatică severă, afecţiune
renală severă; copii cu vârsta sub 12 ani. Nu trebuie asociat cu: anticoagulante orale, alte AINS,
heparină, litiu, metotrexat în doze mari, ticlopidină.
AULIN
16
Forma farmaceutică: comprimate conţinând nimesulid 100mg; granule pentru suspensie orală
conţinând nimesulid 100mg.
Mod de administrare: Pentru copii mai mari de 12 ani şi adulţi 1 comprimat de 2 ori pe zi,
maxim 400mg la zi.
Reacţii adverse: Arsuri epigastrice trecătoare. În cazuri izolate pot să apară reacţii alergice
cutanate, cefalee, greaţă sau vărsături.
COXIBII
17
Nu mai este nici un dubiu că inhibarea selectivă COX 2 determină un efect
antiinflamator, antipiretic şi analgezic.
Selectivitatea faţă de COX 2 ar trebui să excludă riscul de reacţii adverse digestive.
Totuşi, reacţiile adverse produse coxibi sunt întotdeauna mult mai puţin frecvente şi mai puţin
grave decât reacţiile adverse digestive produse de medicamentele care inhibă şi COX 1. Efectul
antipiretic al coxibilor este un argument că aceste medicamente pătrund ăn creier şi astfel
păstrează efectele nervos-centrale ale tuturor AINS. Există şi alte reacţii adverse asociate AINS
care nu pot fi excluse în cazul coxibilor. Acestea sunt la nuvel renal, la nivel hepatic şi la nivel
cutano-mucos.
Faptul că nu este inhibată COX 1 face ca aceste medicamente să nu aibă efect
antiagregant plachetar. Mai mult însă relativ recent un studiu clinic de lungă durată a demonstrat
că un coxib creşte frecvenţa bolilor cardio-vasculare. Astfel în anul 2002 nu mai era permisă
autorizarea nici unui altui coxib fără ca producătorul să prezinte studii privind influenţarea
agregabilităţii plachetare.
Chiar dacă la început s-a pus problema ca numai unii coxibi ar prezenta astfel de riscuri,
situaţia pare astăzi bine definită: toate autorităţile responsabile au impus ca pentru toşi coxibii
să se precizeze riscurile cardio-vasculare datorate creşterii agregabilităţii plachetare. Aceste
riscuri sunt importante însă numai pentru tratamentul de lungă durată ci în special la persoanele
cu patologie cardio-vasculară preexistentă.
CELEBREX
Mod de administrare: Intern: boala artrozică: 200mg de 1-2 ori/zi. Poliartrita reumatoidă: 200-
400mg/zi în 2 prize. La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată tratamentul trebuie iniţiat cu
jumătate din doza recomandată.
Reacţii adverse:
Generale: edem periferic/retenţie hidrosalină.
Gastrointestinale: dureri abdominale, diaree, dispepsie, flatulenţă melenă.
Hepatice: disfuncţie hepatică, hepatită, icter, creşterea TGO şi TGP.
Sistem nervos: ameţeli, insomnie, hipertonie, parastezie, ataxie.
Organe de simţ: tulburări de vedere, alterarea gustului.
Psihiatrice: anxietate, depresie, confuzie .
Respiratorii: faringită, rinită, sinuzită, tuse, dispnee, bronhospasm.
18
Cutanate: rash, urticarie, alopecie, fotosensibilitate, eritem multiform.
Sanguine: anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie.
Cardiovasculare: HTA, palpitaţii, insuficienţă cardiacă.
Tulburări renale şi urinare: disfuncţie renală, IRA.
Reacţii alergice: şoc anafilactic, angioedem, vasculită, miozită.
Altele: crampe ale membrelor inferioare, tinitus, oboseală, infecţie urinară.
ARCOXIA
Mod de administrare: administrare orală cu sau fără alimente. Boala artrozică: 60mg o dată pe zi.
Poliartrita reumatoidă: 90mg o dată pe zi. Artrita gutoasă acută: 120 mg o dată pe zi în perioada
cu simptomatologie acută.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară nu trebuie adminsitrată o doză mai mare de 60mg o
dată pe zi.
Reacţii adverse: Puţin frecvente: gastroenteriat, infecţii respiratorii superioare, infecţii ale
tractului urinar, creşterea sau scăderea apetitului, creşterea în greutate, anxietate,
insomnie,somnolenţă, depresie, vedere neclară, insuficienţă cardiacă congestivă, înroşirea feţei,
HTA, tuse, reflux acid.
Frecvente: astenie, ameţeli, cefalee, dureri abdominale, flatulenţă, diaree, dispepsie, greaţă.
19
BEXTRA
Forma farmaceutică: comprimate filmate conţinând fiecare 10mg; 20mg; 40mg valdecoxib.
Mod de administrare: oral cu sau fără alimente. Osteoartrita şi poliartrita reumatoidă: 10mg o
dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 20mg o dată pe zi. Tratamentul dismonoreei
primare: 40mg o dată pe zi, la nevoie. În prima zi de tratament se poate lua încă o doză de 40mg
la nevoie. După aceea, doza maximă recomandată este de 40mg o dată pe zi. La pacienţii
vârstnici trecuţi de 65 de ani, în special cu greutate corporală sub 50 kg se administrează 10mg o
dată pe zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată, în osteoartrită şi poliartrită reumatoidă,
se administrează 10mg o dată pe zi, iar în dismonoree, 20mg pe zi. Nu este recomandată
administrarea la pacienţii sub 18 ani.
Reacţii adverse: Apar frecvent: uscăciunea gurii, HTA, edeme periferice, dureri abdominale,
diaree, dispepsie, greaţă, insomnie, somnolenţă, tuse, anemie, faringită, sinuzită, erupţii cutanate,
infecţii ale căilor urinare.
CONCLUZII
20
Se impune o abordare raţională. Alegerea unui AINS trebuie individualizată la fiecare
caz în parte, pentru că nu există boli ci bolnavi. Putem obţine un bun efect analgezic, antipiretic,
antiinflamator, dar cu riscuri, fie digestive, în cazul inhibitoarelor neselective de COX, fie
cardio-vasculare, în cazul coxibilor pe termen lung. Se pot evita şi riscurile digestive şi cele
cardio-vasculare prin inhibitoare specifice de COX3, dar se renunţă la efectul antiinflamator. In
scop antiagregant plachetar, numai acidul acetilsalicilic merită practic atenţie.
BIBLIOGRAFIE
21